Caracteristicile atenției:

a) Volumul atenției sau câmpul de aprehensiune al atenției se exprimă prin

numarul de elemente sau unități informaționale( litere, silabe, cuvinte, cifre, figuri geometrice
etc.) înregistrate de subiect relativ simultan, “dintr-o privire”. Cercetările experimentale, relevă
că atunci cand stimulii sunt elemente fără legătură între ele se percep cu claritate între 5-9
elemente. Cifrele sunt percepute mai ușor decât literele. Dacă se utilizează cuvinte, numărul
literelor este mai mare, iar dacă se utilizează propoziții simple- numarul literelor este şi mai
mare. Formele grafice geometrice sunt mai usor percepute decât literele izolate.
Volumul atenției, variaza în raport cu instructajul dat subiecților, influența experienței
anterioare, materialul utilizat, intensitatea şi durata stimularii, prezentarea dispersată sau grupată
a materialului. Dar, desigur, nu poate fi neglijată calitatea organizarii informatiilor ce se prezintă.
De asemenea, s-a emis ipoteza, verificată de acțiunile cotidiene, că persoanele cu tipuri de
activitate nervoasă superioară mobile şi excitabile sunt avantajate în ceea ce privește volumul
atenției.
b) Concentrarea atenției este o trăsătură a atenției selective, focalizate. Ca urmare a
direcționării selective a activității exploratorii a persoanei, susținută de factorii motivaționali şi
afectivi,în explicarea concentrării atenției, sub unghi fiziologic,intră în functie principiul
dominanței şi al inducției pozitive. Concentrarea profundă asupra unui obiect, fenomen sau
proces, asupra unei acțiuni etc., se datorează focalizării atenției paralel cu reducerea volumului
acesteia şi cu crearea unei stări de “neatenție” față de alte elemente ale câmpului perceptiv, ale
activității psihomotorii și, în general, ale activității cognitive.
Gradul de concentrare al atenției- în opozitie cu distragerea ei- poate fi apreciat dupa rezistența la
factorii perturbatori. Prin urmare, criteriul esential al atenției concentrate este rezistența la agenții
perturbatori şi menținerea focalizării ei, susținută energetic de factori motivaționali şi afectivi.
Efortul voluntar solicitat de concentrarea atentiei este mai mare în condițiile existenței unor
factori perturbatori externi sau interni(zgomot, oboseală, dezinteres etc.). Scaderea capacității de
concentrare a atenției voluntare este un simptom al oboselii neuropsihice, al lipsei sau
insuficienței flexibilității adaptative îndeosebi în condiții stresante.
c) Stabilitatea atenției relevă durata menținerii neîntrerupte şi intensive a focălizarii
acesteia, ceea ce permite orientarea şi concentrarea optimă a activității psihice în raport cu
exigențele unor sarcini. Educarea stabilității atenției prezintă un interes practic deosebit,
deoarece această însușire a atenției focalizate este o condiție a reușitei în toate activitățile umane,
mai ales în cele care implică detectarea şi supravegherea unor semnale sau în sarcinile de munca
efectuate în conditii de monotonie. De exemplu, cercetarile arată ca după 30-40 minute de
supraveghere a radarului performanțele de detecție scad progresiv, ceea ce periclitează traficul
aerian.
Stabilitatea atenției este un fenomen complex, ce exprimă una dintre determinările
psihofiziologice datorate raporturilor dintre forța excitatiei şi inhibitiei, dintre echilibrul şi
dezechilibrul, mobilitatea şi inerția proceselor nervoase. Inerția relativă a proceselor nervoase
favorizează stabilitatea atenției unei persoane. Dar, stabilitatea atenției, ca şi celelalte însusiri ale
atenției, se poate antrena prin procedee adecvate.
d) Mobilitatea atenției se evaluează în raport cu capacitatea subiectului de a realiza
deplasari ale focalizării acestui proces psihofiziologic, realizat intentionat, în intervale scurte de
timp, în raport cu solicitările unor sarcini. Durata necesară pentru deplasarea atenției este de
minimum 1/6 secunde(Cherry Taylor). Prin urmare, comutarea atenției, ca şi consecință a punerii
în funcțiune a mobilității atenției, rezidă în deplasarea ei de la un obiect la altul, având nevoie de
un anumit prag temporar. Comutarea este influențată de trăsăturile proceselor nervoase,
îndeosebi de mobilitate/ inerție şi de motivație. De asemenea comutativitatea este determinată şi
în același timp influențează buna stăpânire a formelor de comunicare şi de activitate
profesională.
e) Distributivitatea atenției vizează vechea întrebare privind posibilitatea sau
imposibilitatea efectuării simultane a două acțiuni sau activități diferite. Deși focalizarea atenției
şi concentrarea selectivă nu se pot distribui spre două activități diferite, totuși unele activități se
pot efectua în același timp dacă:
- doar una dintre ele solicită atenția concentrată, cealaltă fiind automatizată;
- atenția se comută rapid de la o acțiune la alta, fiind favorizate persoanele cu o mobilitate
optimă a atenției;
- diferite acțiuni sunt integrate într-o activitate complexă.
Deci, distributivitatea atenției se caracterizează prin numărul de acțiuni sau de activităti
pe care o persoana le poate efectua simultan, fară ca una sa interfereze prea mult cu
celelalte.Executarea simultană a două activități neautomatizate ar avea consecințe negative atât
pentru una cât şi pentru cealaltă. În schimb, în condițiile în care una din activități este
automatizată, aceasta poate fi dirijată de regiuni corticale parțial inhibate, în timp ce atenția se
concentrează asupra activității neautomatizate. Totuși, exercițiile îndelungate pot mări
capacitatea de distributivitate a atenției. Atenția distributivă reprezintă o aptitudine care trebuie
înțeleasă în sensul intervenției concomitente a unor modalități ale atenției spontane şi ale celei
voluntare, la diferite niveluri de funcționalitate.