Sunteți pe pagina 1din 2

Particularităţi ale citirii textelor cu conţinut istoric

Conţinutul acestor texte îi pregăteşte pe elevi pentru înţelegerea, în clasele şi treptele următoare, a
unora dintre cele mai importante reprezentări şi noţiuni istorice, cum sunt cele
privitoare la cronologie (epocă, perioadă, mileniu, secol), cele referitoare la viaţa economică, cele referitoare
la viaţa socială şi politică (clase, pături sociale, forme de stat, războaie). Textele de citire cu caracter istoric
urmăresc în mare măsură cultivarea unor sentimente nobile, a patriotismului. Acest lucru se realizează atât prin
conţinutul faptelor, al evenimentelor înfăţişate, cât şi prin forma în care sunt realizate aceste creaţii, prin
modul de exprimare.
Metodologia lecţiilor de citire cu conţinut istoric trebuie să fie oarecum diferită, chiar dacă, în
esenţă, metoda utilizată este aceeaşi ca şi la celelalte texte – lectura explicativă. Textele cu conţinut istoric
înfăţişează date, fapte, fenomene sociale ce nu pot fi prezentate pe calea
intuiţiei directe, că în conţinutul lor se întâlnesc termeni şi denumiri noi pentru elevi, care redau culoarea
epocii respective, că însuşi limbajul are un anumit specific, este de presupus că înţelegerea lor creează
elevilor anumite dificultăţi comparativ cu alte categorii de texte. La aceste lecţii este bine ca lectura
explicativă să se folosească în aşa fel încât să fie atinse la nivelul necesar obiectivele amintite, urmărite prin
studiul istoriei.
Textele evocatoare prezintă mari personalităţi intrate în istorie, eroi ai neamului, personaje fixate în
memoria poporului, precum şi personaje inspirate din imensa lume anonimă.
O categorie aparte a unor asemenea texte evocatoare, cu mare forţă educativă, o constituie legendele istorice
– ele apelează de obicei la elemente fantastice. Dificultăţile ce apar în timpul interpretării unor astfel de texte
privesc mai ales înţelegerea semnificaţiei faptelor prezentate.
În citirea legendelor istorice, soluţia cea mai eficientă, care asigură realizarea obiectivelor,
este aceea ca primul contact cu conţinutul legendei să fie realizat prin povestirea învăţătorului.
O povestire caldă, nuanţată, expresivă, cu o intonaţie adecvată, cu pauzele şi accentele corespunzătoare,
emoţionează puternic şi menţine atenţia elevilor pe tot parcursul ei. Povestirea realizată înaintea analizei propriu-
zise a legendei istorice oferă posibilitatea să fie introduse, la locul potrivit, cuvintele şi expresiile noi din
text, pe care se vor contura apoi unele reprezentări şi idei istorice fundamentale. Folosirea povestirii în
familiarizarea elevilor cu o legendă istorică nu exclude activitatea de analiză a textului, respectiv prin folosirea
lecturii explicative care se desfăşoară pe un fond de mare efervescenţă. Comentate pe un asemenea fond
afectiv, legendele istorice „Mama lui Ştefan cel Mare” şi „Vrâncioaia” capătă semnificaţii profunde. Copiii
îşi dau seama că şi din legendele istorice pot afla adevărul despre trecutul îndepărtat al neamului. Dezvăluind
adevărul istoric din legenda „Mama lui Ştefan cel Mare”, trebuie subliniat faptul că, fiind învins de turci,
domnitorul şi-a refăcut oastea, i-a luat pe cotropitori prin surprindere şi i-a alungat de pe pământul Moldovei.
Valoarea înţelegerii momentului istoric, a locului unde s-a petrecut evenimentul constă în aceea că elevii
vor fi pătrunşi de faptul că virtuţi precum vitejia, dorinţa de libertate au fost trăsături definitorii ale
strămoşilor noştri îndepărtaţi. Un text cu valoare literar-artistică trebuie citit mai întâi integral, de mai multe ori,
înainte de analiza propriu-zisă. În etapa pregătitoare pentru trecerea la citire este necesar să fie rezolvate
problemele legate de încadrarea evenimentelor respective în timp, de înţelegerea acestor evenimente în
contextul general al perioadei istorice respective. Există texte istorice care au valoare strict documentară,
datele istorice fiind tratate la dimensiunile realităţii. Este nevoie ca astfel de texte să fie comentate,
comparate, apropiate de viaţă.
Numeroase texte cu conţinut istoric, îndeosebi în versuri, se încadrează în genul liric. Însuşirea
cunoştinţelor de istorie este asigurată de măsura în care copiii sunt conduşi să înţeleagă treptat, pe baza
analizei datelor şi faptelor, a unor elemente simple, care se vor constitui în cele din urmă în reprezentări şi
noţiuni istorice fundamentale. Elevii, în clasa a IV-a, îşi formează doar idei generale despre patrie şi popor,
despre muncă, despre diferite forme de organizare socială şi politică, despre factorii de progres ai societăţii,
toate acestea fără definiţii.
Accesibilitatea unor cunoştinţe de istorie poate fi realizată şi prin folosirea unui material
ilustrativ adecvat, în special prin apelarea la unele monumente de istorie locală.