Concept vol 17-18 - nr 2/2018 si nr 1/2019 Interview Intotdeauna am fost atras de autenticitate pe scend Interviu cu actorul si profesorul Andrei Gheorghe De Cezara Petredeanu si Raluca Cornea Transcrierea: Cornel Hufanu 39Concept vol 17-18 - nr 2/2018 si nr 1/2019 Interview CP : Domnule profesor, cum s-a niiscut pasiunea ta pentru teatru? A.G.: Pasiunea mea pentru teatru s-a nascut din copilarie. Cred ca lucrurile frumoase se nasc din copilarie si cA parinfii au un rol foarte important in copilaria noastra. Eu am fost si sunt, in general, o persoana reticent la foarte multe lucruri. Cand eram mic, am fost dus obligat- forfat de mama la teatru, la Pinocchio. Tin minte si acum spectacolul pentru ci am fost de foarte multe ori la Teatrul Jandarica, jin minte chiar si muzica, pe care am si folosit-o intr-un alt spectacol. Mi-a placut atat de mult ce am vazut, acea emotie autentica, vie, pe care doar teatrul o poate crea, incat am spus c& eu asta vreau si fac si, din acel moment, m-am dus foarte des la teatru, Era un mijloc pentru mine de a evada, de a visa, un mijloc prin care puteam sa imi imaginez. si si fiu ceea ce credeam eu cA pot sé fiu. Asa am ajuns s4 cunosc teatrul din postura de spectator. Mai tarziu, prin clasa a Il-a sau a Il-a, parinfii mei m-au dus la un curs de actorie al doamnei Daniela Minoiu si acolo m-am schimbat foarte mult pentru ci de mic eram o persoana timida si acest curs m-a ,deschis’, m-a invajat s& socializez. Am devenit mult mai stapan pe mine, am inceput si am mai multa ineredere in mine. Si astfel a inceput drumul meu in zona teatrului. CP. Coordonezi trupa de teatru a Colegiului National ,, Gheorghe Lazir’. Care e povestea trupei? A.G.: Povestea trupei consider c& este tot un exemplu de incredere pe care adultii il pot oferi copiilor. Eram in clasa a IX-a, am intrat pentru prima oara in sala de festivitaji a liceului Laz“ si am ramas surprins de cat de frumoasa era. M-am intrebat, ins, de ce in , Lazar” nu exist nicio trupa de teatru care sd joace aici. Asa ci m-am gandit sa fac eu 0 trupa. Ideea mi-a venit deoarece eu, impreuna cu fata nasilor mei (Alexandra Neacsu, care a terminat si a teatrologia la UNATC), ne gandeam pe la 10-11 ani sé ne facem un teatru, noi amandoi Am avut gi o reprezentatie la mine acas&, cu niste reflectoare pe care le-am cumparat din banii de alocatie. Cumwa, in mine exista aceasti dorinjA de a dezvolta, de a face ceva. Si m-am dus cu un curaj nebun la doamna directoare Ionela Neagoe propunandu-i si ma lase s& ma ocup de trupa de teatru a liceului. Fara sd stea pe ganduri, mi-a réspuns cé da, Pentru mine, acordul dumneaei a insemnat un capital mare de incredere, m-a ambifionat foarte tare si m-a schimbat pentru c toata puterea mea creativa s-a dus in acea direcfie. Asa a inceput drumul trupei AS. in patru ani de liceu am fost si actor, si coordonator si, dupa ce am intrat la facultate, am ramas doar coordonator. Nu am mai jucat in cadrul trupei din clasa a XIl-a. Dar mi-au trecut multe generafii de copii prin maini si e o bucurie si vezi ca, de-a lungul celor 13 ani de activitate, implinifi recent, pe 16 aprilie 2019, peste 150 de persoane au facut parte din aceasta trupa. C.P.: Pentru cit ai pomenit de faptul cit nu ai mai jucat, cunrva se pare cit talentul titu pedagogic a surclasat dorinta de a fi pe sceni. E totusi teatrul o mare iubire? 40Concept vol 17-18 - nr 2/2018 si nr 1/2019 Interview A.G.: Da, cu siguranfa e o mare iubire. Nu fac parte dintre cei care au ales pedagogia pentru c& nu au ce s& faci. Poate cA suna urat ce spun, dar sunt cazuri de genul acesta, orice profesionist stie c& asta e realitatea. M-am simfit foarte atras de faptul c& pot schimba oameni, c& pot si-i ajut si se dezvolte, si se descopere prin teatru. Nu stiu de unde vine aceasta dorinfa a mea. Nu ma simt niciodat neputincios si sunt absolut constient c& acum, daca ag reveni pe scena, dupa atafia ani, aproape 7, in care nu am mai jucat, as avea un mare handicap. Sunt constient de calitajile mele si cred c& ma simt mult mai linistit, ca un peste in apa ag putea spune, lucrand cu copii. R.C.: De ce crezi cite important ca tinerii sit meargit la teatru si de ce crezi cit mai e nevoie de teatru intr-o societate att de consumerista? A.G.: Pentru c& e nevoie de emofie si, pentru c& noi suntem niste fiinje atat de rafionale, uitam s& ne gandim la noi, uitm s& ne emofionm gi cred c& teatrul are aceasta emofie vie si nicio alta arta nu il va putea surclasa. Vedem acum ci filmul este 4D, 5D, 6D in incercarea de a transforma arta filmului intr-o arta autentica, dar teatrul este autentic cdci este viu, creeazA si transmite emofie. C.P.: Ai vorbit mai devreme despre cum te-au schimbat pe tine cursurile de teatru. Crezi cit experienta unei trupe de teatru ajutit in dezvoltarea unui adolescent? A.G.: Ajuta foarte mult in dezvoltarea adolescenfilor. Chiar zilele trecute am facut un calcul. Cred cA din 150 de membri ai trupei, doar 14 au continuat mai departe profesia asta, dar foarte multi dintre ei, absolventi de Psihologie, Medicina, Drept, cu tofii sunt recunoscatori cursurilor de teatru. Acum cafiva ani m-am intalnit cu un fost membru al trupei, actual avocat de succes, care mi-a spus cA in anul IV de facultate a facut o serie de procese simulate si cd fi era foarte usor sa vorbeasca gi s& se simta liber in fafa unui public, comparativ cu alfi colegi de-ai lui care, desi aveau din punct de vedere legal lucrurile bine pregitite, intampinau dificultafi in a se exprima in public. Teatrul ajuta foarte mult si, asa cum pe mine m-a schimbat, pe orice liceean, pe orice copil il ajuta si se dezvolte atata timp cat infelegem aceasta idee de joc, ce inseamna jocul. Jocul reprezinta primul nostru mijloc de invajare. Cred ca prin jocul teatral si prin relaxarea pe care 0 dobandesti in timpul jocului, fie cd e vorba de un joc de improvizatie sau de o situafie scenica, te pofi dezvolta. R.C.: Cum vezi generafiile de tineri actori comparativ cu marile nume cu care ai crescut? A.G.: Nu stiu, nu sunt in masura si réspund la aceasta intrebare, Pot doar s4 vorbesc de colegii mei de generajie. A fost o generatie care a muncit foarte mult, zi si noapte in facultate, tofi colegii mei, de la Andrei Hufuleac, Bianca Popescu, Lucian Ionescu, Alina Petricd, Oana Puscatu, Raluca Aprodu, Alex Calin... gi lista continu’. L-am auzit pe Gabi Costin intr-un interviu si mi-a plicut foarte mult ce a spus, si anume ca indiferent cat vom face meseria asta s4 nu uitim niciodata entuziasmul pe care |-am avut atunci cand ne-am 4