Botezul Domnului nostru Iisus Hristos

Si iata-ne poposind si la Marele si Prealuminatul Praznic al Botezului Domnului. De mult, in

vechime, prin secolul al 2-lea, aceasta mare Sarbatoare era praznuita impreuna cu Nasterea
Domnului. Aceast Praznic maret si plin de semnificatii, Botezul Domnului se mai numeste si
“Aratarea Domnului”, Teofania sau Epifania in inteles de descoperire, termeni proveniti din limba
greaca.

Sfantul Ioan Gura de Aur ne desluseste denumirea praznincului Aratarea Domnului, prin faptul ca
Hristos nu a ajuns cunoscut tuturor atunci cand S-a nascut ci atunci cand s-a botezat.
“Se afla în mijlocul vostru Acela pe Care nu-L stiti”( Ioan, 1,26).
“Este necesar sa aratam dragostei voastre ca nu este o singura Aratare a Domnului, ci sînt doua
aratari. Una este aceasta de acum care s-a împlinit la Botez, iar a doua este aceea care va sa vina si
care se va face cu slava mare la sfîrsitul lumii”.

Sa infaptuim acum impreuna o calatorie pe calea gandului spre pustia Ioardanului si sa incercam sa
patrundem putin cu ochii inimii Marea Taina a Botezului Domnului luand aminte la ceea ce s-a
petrecut acolo pentru intreaga faptura omeneasca. Sa meditam putin in toata vremea acestei
calatorii la modul prin care Dumnezeu a ales sa se descopere noua ca Treime, Iisus totodata
descoperindu-ni-se noua drept Hristos. Sa incercam sa vedem prin ochii nostri cum Dumnezeu
vine nu in plina Slava catre noi ci ascunzandu-si toata maretia si Slava in trup si in smerenie. Sa
aducem in prezentul nostru aceasta mareata taina a Descoperirii Treimii si a Sfintirii intregii fapturi
omenesti.
Il vedem pe malul Iordanului pe Ioan Botezatorul, drept, misterios si tainic, prooroc mare,
imbracat in strai din par de camila, incins la mijloc, inconjurat de frati de ai nostri din acele
vremuri, veniti din Ierusalim, din Iudeea si din pustia Iordanului. Ioan era mult mai cunoscut la
vremea aceea decat Iisus care inca nu isi incepuse dumnezeiasca misiune. In jurul lui Ioan
Botezatorul se adunau multimi de oameni de toate felurile, oameni simpli, saraci, bogati, invatati ai
acelor timpuri.
Il vedem pe Iisus care vine spre Iordan in mare simplitate, infatisarea lui nu este stralucitoarea ca
sa atraga privirile, vietuirea lui Iisus nu este atata de bogata in nevointe pustinicesti ca si cea a lui

1
Ioan, la vremea Botezului, El este ca si oricare alt om din multime, asa cum a si proorocit Isaia: şi
când L-am văzut, nu avea frumuseţe ca să ne fie drag” (Isaia 53:2).
Il vedem pe Inaintemergatorul Domnului uimit, si smerit in fata lui IIsus : “Eu am trebuinţă să fiu
botezat de Tine, şi Tu vii la mine?
Multi dintre semenii nostri de atunci nu l-au bagat in seama pe Stapanul nostru, nu l-au recunoscut
ca Domn si Dumnezeu Treimic, insa ridicati-va ochii gandului spre cerul senin de atunci, si vedeti
cum toti ochii ingerilor si ochii tuturor puterilor ceresti sunt atintiti asupra Domnului nostru Iisus.
Il auzim pe Mantuitorul rostind vorbele: Lasă acum, că aşa se cuvine nouă să împlinim toată
dreptatea.
Botezul Domnului se incheie si toate privirile sunt indreptate spre Mantuitorul care se ridica din
apa. Si acum iata mareata priveliste a descoperirii Sfintei Treimi in fata ochilor nostri, taina
tainelor: in acest moment putem vedea si putem si simti deschiderea cerurilor, vedem cum Duhul
Sfant se pogoara si vine spre Iisus. Auzim glasul clar din cer: „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru
Care am binevoit”.
Iata cum prin calatoria noastra ne aflam in comuninune reala cu Dumnezeul cel Treimic, suntem
prezenti la Botezul Domnului si la sfintirea intregii fapturi, caci acesata inseamna sa fim
rascumparati, sa primim aceasta descoperire si sa cunoastem Treimea.

Daca Adam a păcătuit prin mândrie, caci a vrut să se înalţe, si să fie ca Dumnezeu, Hristos a venit
să plinească dreptatea lui Dumnezeu, să îndrepte prin smerenie păcatul mândriei lui Adam. Adam
a voit să se înalţe în faţa lui Dumnezeu, iar Dumnezeu Se smereşte în faţa omului. Hristos S-a
coborât în apă şi a primit botezul de la robul Său. Tremurând, Ioan a pus mâna pe Stăpânul şi
Dumnezeul său şi Hristos Şi-a plecat smerit capul în faţa lui.
http://sfioanmaximovici.wordpress.com/2009/01/06/predica-la-botezul-domnului/

Iata momentul sfintirii intregii fapturi, cerurile s-au deschis la smerenia lui Hristos care si-a plecat
capul spre a fi botezat de Ioan. Insusi Dumnezeu a sfintit toate apele, Insusi Dumnezeu a sfintit
intregul pamant, si o face mereu si mereu an de an. Iata cum prin botezul din Iordan Hristos
pregateste intreaga natura pentru mantuirea adusa de jertfa LUI. Apa o gasim pretutindeni, chiar si
in pietre desi noi nu o putem zari cu ochii cei trupesti, Dumnezeu poate sa scoata pentru noi apa
din stanca, asa cum a facut pe vremea lui Moise. Apa este unul dintre cele mai vechi simboluri
religioase, apa este principiul purificarii, al puritatii al regenerarii si al reinoirii.

2
Apa este viata, trupul nostru fizic este alcatuit in foarte mare parte din apa, fara apa nu putem trai,
iar fara Apa Vietii care este insusi Hristos nu putem sa ne desavarsim si sa ne sfintim. Apa exista
de la inceputul creatiei. Când Dumnezeu a făcut cerul şi pământul, „pământul era nevăzut şi gol şi
Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor”.
Hristos cand s-a cufundat in Iordan a sfintit intreaga fire asa cum auzim si in cantarile bisericesti:
Hristos S-a aratat in Iordan, ca apele sa le sfinteasca. Astazi firea apelor se sfinteste.
El a dat apei puterea sa spele pacatele omenesti, caci botezul lui Ioan a fost doar semn de pocainta,
de constientizarea a intunecimii pacatului. Insa iata ca vine Hristos sa ne boteze cu Duh Sfant in
Taina Botezului crestin, sa ne nasca din nou si sa ne ierte pacatele. Daca ne gandim la potopul din
vremea lui Noe, vedem ca Dumenzeu a pedepsit pacatele lumii prin apa si iata ca tot prin apa prin
taina botezului suntem noi oamenii mantuiti. Botezul insa nu actioneaza magic in fiinta noastra si
nu ne imbraca cu puteri supranaturale, botezul este doar incepatura vietii vesnice, el ne ajuta sa
pregustam Imparatia ce cereasca inca de aici de pe pamant.

Apa poate vindeca si certurile:

O femeie s-a plans intr-o zi preotului ca barbatul se poarta rau cu ea si ca in casa lor nu inceteaza
cearta si bataia. Preotul ii spuse femeii: - Vrei sa-ti vindeci barbatul? - Sigur. - Ia aceasta sticla cu
apa obisnuita; cand barbatul va incepe sa strige ia in gura putina apa si nu o inghiti; vei vedea
minunea. Dupa putine zile, femeia se intoarse si zise: "Intr-adevar, minunata apa. Cand incepea
barbatul sa strige, eu luam apa in gura si el numaidecat se linistea".

Este insa foarte de folos si necesar pentru devenirea noastra, sa incercam de fiecare data, la Marile
Praznice si la slujbele la care suntem prezenti, sa patrundem si sa simtim, atata cat ne este ingaduit
fiecaruia dintre noi, iubirea, intelepciunea si esenta acestor mari praznice, mesajul lor catre noi, ca
sa putem pleca din biserici mai ziditi, avand desaga plina cu hrana duhovniceasca pentru inimile
noastre si pentru aproapele nostru. Iubiti credinciosi, este foarte greu sa reusim sa fim cu adevarat
prezenti si sa participam cu toata fiinta la curgerea Harului, a Duhului Sfant peste noi daca nu
suntem angajati cu daruire pe calea despatimirii, o cale care dureaza toata viata. Este dificil daca
nu ne dorim mai mult bucuria duhovniceasca si linistea sufleteasca decat atractiile desarte ale lumii
acesteia, caci eliberarea noastra incepe o data cu eliberarea de cele materiale, de cele care ne
biruie. Este aproape imposibil sa fim prezenti si sa simtim esenta Marilor Praznice daca nu reusim
sa patrundem si sa implinim Cuvantul, in fiecare zi tot mai adanc, tot mai profund pana la

3
transformarea noastra autentica. Sa ne straduim si sa ne lasam transformati de Duhul Sfant in
Biserica, asa cum se lasa stanca cea dura si puternica transformata de apa cea moale care curge
peste ea, ca sa iesim cu iubire, cu pace si cu lumina si sa fim recunoscuti ca si adevarati ucenici ai
lui Hristos. Ca toti cei din jurul nostru vazandu-ne bucuria si lumina sa-si doreasca sa-l cunoasca
pe Hristos.
Hristos ne invata smerenia, sa renuntam la mandrie si la comoditatea care ne tine departe de El, sa
incercam sa ne cunoastem mai mult si sa recunoastem:

Lenes sau mandru

Un tanar era lenes si mandru si dorea sa scape de una din doua. El s-a dus la duhovnic, s-a
spovedit indelung si apoi si-a exprimat dorinta aceasta arzatoare, de a renunta la una din doua:
ori la lene ori la mandrie.

Parintele cumpani un pic si zise:

- Fiule, afla ca lenesul il cunosti dupa lucrarea sa, fiindca nu tipa niciodata "Sunt lenes! Ajutati-
ma sa fac cutare lucru sau cutare!”. El pur si simplu nu face! La fel si pe omul mandru n-ai sa-l
auzi cum spune: "Iertati-ma, stiti, sunt cam mandru!”. El pur si simplu face lucrarile mandriei."
Si mai zise parintele:
- A recunoaste lenea din tine, este ca si cum ai facut primii pasi spre harnicie, dupa cum a
recunoaste mandria din tine este primul pas spre a infia smerenia. Cel mai bine este sa te rogi!
Dumnezeu te va ajuta astfel sa te cureti si de o patima si de alta. Iar o patima, sa stii, ca niciodata
nu lucreaza singura. Din prea multa lene se naste si mandria, caci lipsindu-ne de lucrarile lui
Dumnezeu, se aseaza in noi mandria…Si la fel, din prea multa mandrie se naste lenea, caci ai
impresia despre tine ca esti ceva sau cineva si te lenevesti in ascultari si implinirea poruncilor lui
Dumnezeu. Daca vrei sa alegi una din doua, alege rugaciunea!

Auzind acestea copilul pleca spre casa lui mai indreptat.

Si iata cum Dumnezeu insusi ne aduce mereu daruri si medicamente pentru vindecarea si
luminarea fapturii, vine El insusi si se smereste ca noi sa ne bucuram astazi de ploaia binefacatoare
a aghiasmei mari, care vine sa topeasca seceta duhovniceasca din sufletele noastre. Iata apele s-au
sfintit acum si nu noi preotii suntem cei care le-am sfintit ci insusi Harul lui Dumnezeu pogorat,
aici si in intreaga lume ortodoxa, si tot pamantul s-a sfintit. Noi toti ne-am pregatit cu post, cu
liniste, fiecare dupa putiinta, ca sa putem sa bem, pana la Odovania Praznicului Botezului
Domnului cu vrednicie din Aghiasma Mare sfintita de Insusi Hristos.

4
Sorbim din Aghiasma Mare (vine de la grecescul aghios care inseamna a sfinti) si poate ca unii
dintre noi si simtim acel fior luminos care ne aduce o mare bucurie in inimi. Pentru ca aceasta apa,
sfintita de insusi Hristos are puterea cea adevarata de a ne curati, de a ne lumina si de a ne sfinti,
este apa prin care murim ca sa reinviem in Domnul. Incercati iubiti credinciosi sa simtiti pentru o
clipa aceasta transformare tainica si inaltatoare a fiintei, si sa o pastrati cat mai multa vreme in
fratiile voastre. Bem apa aceasta sfanta si e bine sa ne reamintim ce anume ne aducea ea, sa
realizam si mai profund ca doar vindecarea sufletului nostru ne aduce bucuria cea adevarata si
starea cea curata din care toate actiunile si faptele noastre sunt menite sa se implineasca. Atunci
cand in noi este bucurie atunci e praznic, insa atunci cand nu este bucurie in fiinta noastra
praznicul nu ne gaseste in “apele noastre” ne gaseste in durere, in suferinte tanjind dupa sanatatea
ce adevarata a inimii.
Intr-una din cantarile noastre bisericesti se spune ca Hristos Domnul a coborât în Iordan și „a
zdrobit capetele balaurilor în apă”. Da , pentru că în apa Botezului i-a învins Hristos pe diavoli în
locul nostru…și ne-a scos de sub stăpânirea lor…ne-a scos din pustiul lor…și ne-a introdus
în grădina bine înmiresmată a Bisericii.
Si noi toti cei botezati putem sa ne punem intreabarea asa cum ne indeamna Sfantul Teofan
Zavoratul:
„Voi, cei botezati, va tineti oare in felul cuvenit celor botezati? Slujiti, oare, Acelui Dumnezeu
Caruia ati fagaduit la botez ca ii veti sluji? Privind la voi, va spune, oare, oricine: «Acestia sunt
botezati, sunt cei care s-au lepadat de satana, si de toate lucrurile lui, si de toata slujirea lui, si de
toata trufìa lui»?”
Iubiti credinciosi parintele Cleopa ne indeamna: “Sa iesim întru întîmpinarea lui Hristos caindu-ne
de pacatele facute, sa ne spalam în apele Iordanului, adica sa ne spalam pacatele prin spovedanie si
lacrimi de pocainta. Apoi sa ne împacam unii cu altii, ca dragostea acopera multime de pacate. Sa
ascultam glasul Tatalui, Care ne graieste din cer; sa ne înfricosam de smerenia Fiului, Care Se
boteaza de catre Ioan în Iordan si sa odihnim în inimile si casele noastre porumbelul Duhului
Sfînt”
Deci, închinîndu-ne cu credinta si evlavie Preasfintei Treimi, sa cîntam împreuna cu Biserica
aceasta sfînta cîntare: În Iordan botezîndu-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii S-a aratat; ca glasul
Parintelui a marturisit Tie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te. Si Duhul în chip de porumb a adeverit
întarirea cuvîntului. Cel ce Te-ai aratat, Hristoase Dumnezeule si lumea ai luminat, marire Tie!
Amin. http://www.calauzaortodoxa.ro/duminici-si-sarbatori/predica-la-botezul-domnului/

5
“Odată, în timp ce ținea o predică despre răbdare, un preot care venise de curând la o parohie
dădu credincioșilor un exemplu:
,,Îmi aduc aminte că într-o zi, de praznicul Bobotezei, venise multă lume la biserică. Se făcuse o
coadă mare la aghiasmă. Eu am încercat să îi rog pe credincioși să nu se înghesuie, să stea
liniștit, dar era tulburare mare. Mai ales cei care vin la biserică de două-trei ori pe an erau foarte
nerăbdători să îi ia primii. La un moment dat am văzut că în față era un bărbat mai solid, care
turna el apă în sticlele oamenilor. A stat așa multă vreme. Când mai ieșeam din biserică, îl
vedeam turnând apă în sticle.
La un moment dat, i-am mulțumit că îl ajuta pe paraclisier și l-am întrebat:
-Dar nu te grăbești să mergi la casa ta?
-Ba da, părinte, cum să nu. Tot zic că mai umplu o sticlă și plec. Dar apoi mă gândesc că, dacă
plec eu, iar se face agitație. Așa văzându-mă mai solid, lumea se înghesuie mai puțin. Cred că o
să plec ultimul de aici.
Și ultimul a plecat si a știut să dea exemplu de răbdare.”