a privit în Sus, ci cuprins de frică, din puțina credință, spune Hristos, s-a înfricoșat de cele
din jur și nu a mai putut pluti pe apele zbuciumate ale mării acestei vieți. Și noi, de multe ori,
când credem că am ajuns la pacea Lui Dumnezeu, la limanul apelor liniștite, vânturi
năpraznice tulbură până în adânc sufletul ca o mare în furtună. Și nu trebuie decât să strigăm
ca Petru care se afunda în valuri, vrând să plutească spre Hristos pe ape: ,,Doamne ajută-
mă!” Și sufletul se liniștește! Marilena Asanică
Să ne învrednicim de roadele Duhului Sfânt
Sfântul Duh este ,,Domnul de Viață Făcătorul” care ,,din Tatăl purcede, Cela ce
împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și mărit”. El este Mângâietorul, Duhul Adevărului,
Izvorul harului și Vistierul bunătăților. Duhul Sfânt reprezintă o revărsare de dumnezeiască
dragoste, oferindu-se în dar nouă oamenilor care, prin Taina Botezului și a Sfintei Mirungeri,
devenim fiii lui Dumnezeu, prin har. Prin Sfântul Duh, Dumnezeu ne iartă păcatele când ne
mărturisim, ne mângâie, ne învață, ne întărește și ne sfințește prin Sfintele Taine. El este
atotînțelept și bun și ne călăuzește viața prin cele șapte daruri ale sale: înțelepciunea,
înțelegerea, sfatul, puterea, cunoștința, evlavia și frica de Dumnezeu. Să-l chemăm cu
încredere în ajutor în toate momentele vieții noastre, în vremea ispitelor și a necazurilor și
astfel ne vom bucura de roadele sale care sunt: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga
răbdare, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea, curăția sufletească și trupească.
Roadele Duhului Sfânt trebuie să le cultivăm în sufletele și în inimile noastre, în viața de zi cu
zi, prin gânduri, cuvinte, fapte bine plăcute lui Dumnezeu; astfel vom avea siguranța că ne
putem învrednici de puterea și lucrarea Sa binefăcătoare. Prof. Titus Ionel Bara
Însemnări din liturghier
Din luna decembrie 2008 și până în 10 noiembrie 2009, a slujit în biserica noastră
Pc. Pr. Dumitru Bărbos, parohul Parohiei ,,Sfântul Mina” din Cartierul Bună Ziua; în 11
noiembrie, s-a mutat în biserica de lemn a parohiei preacucerniciei sale. Marți, în 9 martie
2010, parohia noastră a organizat Cercul Preoțesc Cluj II. Te Deumul și ședința s-au
desfășurat în biserică, iar agapa, organizată de Comitetul parohial, la demisol; au fost
prezenți 60 de preoți în frunte cu protopopul Pr. Gheorghe Braica.
Din viața parohiei: 13-19 mai, ,,Săptămâna darului” (cartofi) pentru Cantina ,,Christiana”;-
18 mai, pelerinaj Vatra Dornei: Beclean, Măn. Nușeni, Podu Coșnei, Dorna Arini, Parohiile
Mureșenii Bârgăului, Josenii Bârgăului; Biserica la ”Coroana” și Parohia ,,Sfânta Ana”
(Bistrița); -19 mai, după Sfânta Liturghie, Concert ,,Voci transilvane”, dirijor Adrian Corojan; -
25 mai, pelerinaj cu copiii de la Cercul de pictură: Mănăstirea Strâmba, Jibou, Grădina
Botanică;- 26 mai, invitat la Sfânta Liturghie, Arhim. Dumitru Cobzaru; sărbătorirea
credincioșilor născuți în luna mai; -2 iunie, întâlnirea cu familile și copiii botezați anul trecut în
biserica noastră, invitat prof. dr. Nicolae Miu; -6 iunie, Înălțarea, la Sfânta Liturghie au fost
prezenți elevii de la Școala ”C-tin Brâncuși” și a avut loc parastasul pentru eroii neamului;- 9-
16 iunie, ,,Săptămâna darului” (fasole uscată) pentru Cantina ,,Christiana”;- 12 iunie,
Concursul ”Micul Onufrie”, Ediția a 13-a: participanți, elevii Școlii ,,Constantin Brâncuși” și ai
Liceului de Deficienți de Auz, Cluj-Napoca; -16 iunie, Rusaliile, Sfânta Liturghie, Concertul
Corului de copii al parohiei, sfințirea spicelor, distribuirea gratuită a Foii parohiei ”Troița”, Nr.4;
Servicii religioase: Botezuri: Părău Sofia, Goagăș Ana, Năstăsache Anastasia, Mărgineanu
Cătălina, Barbă Lungă Ștefania, Zirbo Sara, Lingurar Sonia, Mureșan Ilinca, Birta Andrei,
Burz Darius, Boldan Emilia, Berki Radu, Buda Matei, Munteanu Ilinca, Chiș Mihai, Oltean
Ana, Cioban Iris, Vinerean Vlad; Cununii: Urszuli Lorand și Timandi Andrea, Covaci Andrei și
Revnic Ioana, Mereu Răzvan și Avram Cristina, Dodea Lucian și Popa Maria, Pop Titu și
Balea Gabriela, Cristian Alexander și Buta Diana, Boncai Dragoș și Mărginean Natalia;
Înmormântări: Sărmășan Petru (83 ani), Părău Nastasia (91), Kulik Rozalia (81), Rosza
Lucreția (630, Jeler Liviu (84)
Adresa de internet: http://www.nastereadomnuluicluj.ro
Foaie religioasă, distribuită gratuit!
Troiţa
Foaie redactată de Parohia Ortodoxă Română “Naşterea Domnului”, Cluj-Napoca,
Str. Răşinari 1A
Cluj-Napoca, Anul XII, Nr. 4, Iunie 2019
,,Precum focul cel pământesc preface lutul cel moale într-un vas vârtos, apa şi focul
Sfântului Duh, când cuprinde un suflet binegânditor, îl face mai tare decât fierul, deşi el
înainte era mai moale decât lutul, aşa că păcatul nu mai poate vătăma pe sufletul cel acum
întărit. Iar omul, care cu puţin mai înainte era pătat cu întunecimea păcatului, prin harul
Sfântului Duh se face mai luminat şi mai strălucit decât soarele”. Sfântul Ioan Gură de Aur
Cuvinte de folos
,,Și când a sosit vremea Cinzecimii, erau toți împreună în același loc. Și din cer, fără
veste, s-a făcut un vuiet ca de suflare de vânt ce vine repede și a umplut toată casa unde
ședeau ei. Și li s-au arătat împărțite limbi ca de foc și s-au umplut toți de Duhul Sfânt și au
început să vorbească în alte limbi, precum, le dădea lor Duhul a grăi. Și erau în Ierusalim
locuitori iudei, bărbați cucernici din toate neamurile care sunt sub cer. Şi iscându-se vuietul
acela, s-a adunat mulţimea şi s-a tulburat, căci fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa.
(Fapte 2, 1-6) Părintele Nicolae
Duhul Sfânt, Duhul Adevărului
Prăznuim cu aleasă bucurie Pogorârea Sfântului Duh asupra Sfinților Apostoli și prin
ei asupra omenirii întregi din toate timpurile și locurile. Pogorârea Duhului Sfânt în Ziua
Cincizecimii iudaice constituie împlinirea făgăduinței Mântuitorului făcută apostolilor Săi în
seara Cinei celei de Taină: ,,Eu Îl voi ruga pe Tatăl și alt Mângâietor vă va da vouă, Duhul
Adevărului pe Care lumea nu-L poate cunoaște; Voi Îl cunoașteți de vreme ce rămâne la voi
și va fi întru voi (Ioan 14, 16-17). Evenimentul venirii Duhului este istorisit de Evanghelistul
Luca clar, concis, în Cartea Faptele Apostolilor, Capitolul 2. După predica înflăcărată a
Sfântului Apostol Petru, s-au botezat ca la 3000 de suflete. Așa a luat ființă, în chip văzut,
Biserica-insituție istorică divino-umană. Duhul Sfânt lucrează prin Biserică și în Biserică prin
preoți și episcopi și prin Sfintele Taine săvârșite de aceștia. Duhul Sfânt îi consacră pe
slujitorii Bisericii ,,ca iconomi ai tainelor Dumnezeiești” (I.Cor. 4.1). Duhul Sfânt păstrează
Biserica spre a fi una sobornicească și apostolească. El trimite misionari, împarte daruri și
face ca Biserica să fie ,,stâlp și temelie a adevărului” (I Tim.3,15). Duhul Sfânt povățuiește și
apără Biserica de rătăcire. Duhul Sfânt ne izbăvește de păcate, ne aduce de la rătăcire la
adevăr, ne îndeamnă la rugăciune, ne ajută să urcăm la Dumnezeu și Îl coboară pe Iisus în
inimile și în viața noastră. De aceea, se cade să-L chemăm zilnic, rugându-L: ,,Vino și Te
sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinarea și mântuiește, Bunule, sufletele
noastre!” Pr. Valentin Bochiș
Despre eliberarea prin iertare
Există trei momente ale iertării: să te ierți pe tine însuți, să ceri iertare și să-l ierți pe celălalt.
Ca să le depășești, trebuie să birui mândria. Apostolul Petru, după ce s-a lepădat de Hristos,
a avut puterea să se ierte pe sine, biruind mândria și a mers mai departe. Iuda, din păcate, nu
s-a putut ierta pe sine însuși, n-a putut merge mai departe, s-a sinucis. A fost prea mândru să
recunoască în fața Mântuitorului că a greșit și că a fost în stare să Îl vândă. Un alt nivel al
iertării este puterea de a-i cere iertare celuilalt. Trebuie să treci din nou peste mândrie pentru
a face acest lucru. Dar merită tot efortul. Încercați! A-ți cere iertare este eroic, dar a ierta pe
celălalt este sublim, este dumnezeiesc, pentru că atunci când iertăm ne asemănăm lui
Dumnezeu. Acesta este cel de-al treilea nivel. Sfinții Părinți ne spun că Împărăția lui
Dumnezeu este plină de oameni iertători și că dacă am putea vedea fericirea de pe chipurile
lor, am ierta într-o bătaie de inimă toate greșelile semenilor noștri și ne-am împăca cu ei.
Iertarea ne eliberează de stări conflictuale, ne apropie de Dumnezeu și ne dezvăluie într-o
clipită veșnicia plină de fericire, care ne stă înainte tuturor. (idei preluate dintr-o predică a unui
părinte profesor) Profesor Vasile-Ioan Țibre
Ce este viaţa?
,,Ce este viaţa?” Un vis, o amăgire, o adiere de vânt, un cânt… Un zbor spre Cer, o
căutare a veşniciei, un dor după o pace pierdută, un strigăt după Cel Care ne-a creat…..Ce
suntem noi? Ce este omul? Un căutător, un visător, un vânător al picăturilor de lumină…
Întrebări grele, cu mii şi mii de răspunsuri….. Adolescenţa, vremea nedumeririlor şi a
îndoielilor, un contrast de bucurie şi tristeţe…o primăvară nehotărâtă, o mare învolburată.
Avem întrebări în sufletul, în mintea noastră, vrem să ştim ,,de ce?“ Și de aceea ne zbatem,
de aceea trăim, de aceea ne trezim! Pentru a afla răspunsuri… şi, într-un sfârşit, se aşază
toate…în lumina lui Hristos, în lumina şi bucuria Învierii… Căci Biserica, Hristos ne mângâie,
ne spune:,,Eu sunt […] Viaţa!” şi nimic altceva nu mai contează! Teodora Tohănean, 14 ani
Încă o mare Taină!
Pogorârea Sfântului Duh (Cincizecimea) în Duminica a 8-a după Sfintele Paști, adică
de Rusalii, înseamnă reînnoirea comuniunii, a înțelegerii dintre oameni, indiferent de limba pe
care o vorbesc, spre mântuirea sufletelor tuturor care cred în Dumnezeu. Ce bine ar fi să
credem azi profund în Pogorârea Duhului Sfânt pentru o mai bună înțelegere între oameni! Aș
mai dori să menționez perfecta completare în această sfântă zi între Apostoli și Evanghelii,
recunoașterea de către toți a Împăratului nostru Iisus Hristos. Cei dezbinați din marea mulțime
au încercat mereu să-L prindă pe Iisus, dar ,,nimeni n-a pus mâinile pe El”. Duhul Sfânt a fost
din veac și El nu are sfârșit, El fiind pururea cu Tatăl și cu Fiul, adică, vorbim și credem în
Sfânta Treime, dătătoare de viață în care Duhul Sfânt este izvor nesecat de lumină și
bunătate. Este vorba însă de o singură mare putere, unire și închinare pe care o facem în
numele Sfintei Treimi. Prof. dr. Nicolae Miu
Să dăruim iubire
Multe limbi se vorbesc pe întreg pământul, dar o singură limbă are credința: Iubirea!
Iubirea are multe forme de manifestare, de la grija pentru cei din jurul nostru, până la grija
pentru toate viețuitoarele pământului sau grija pentru natură, ca iubire a Creației lui
Dumnezeu, si dacă nu manifestam iubire in orice, atunci nu putem zice că avem credință
adevărată. Iubirea nu trebuie sa fie condiționată, căci dacă apare o condiție "iubesc pentru că
sunt la rândul meu iubit sau ca să primesc ceva în schimb" , atunci nu mai este iubire
adevărată, căci iubirea adevărată nu așteaptă un efect, ci se dăruiește deplin. Și pentru că
Dumnezeu este Iubire și nu lasă nerăsplatit nimic, iubirea se va întoarce celui care o
dăruiește deplin, sub alte multe forme care vor aduce bucurii nemărginite! Așadar, să dăruim
cât mai multă iubire! Florentina Gageanu
De ce să plângi?
De ce să plângi când cineva drag pleacă la ceruri? E doar mult mai aproape de tine,
de sufletul tău! Profesoara de limba română pe care am avut-o în liceu ne-a spus, odată, cred
că vorbeam despre Harap-Alb, că... „Adevărata maturizare a ta are loc atunci când pierzi o
persoană extrem de dragă ție, poate cea mai dragă!” și se referea la asta ca la apogeul
traseului inițiatic. M-am gândit de multe ori la asta... până ce s-a întâmplat, iar aceste vorbe
mi-au fost o parte de încurajare pentru minte și suflet. Lucrurile s-au întâmplat total diferit de
toate felurile în care m-aș fi gândit vreodată, însă motivul pentru care scriu despre asta este
că, odată cu toate, simt o liniște, o împăcare; o simt mult mai aproape de mine, îi simt grija,
îndrumarea, simt cum îmi aranjează calea și simt cum toată puterea din lume mi-a dat-o mie.
Plâng, e normal să plâng după mângâierea ei, după îmbrățișare și după vocea aceea; ea
însemna lumea! Dar știu că acum e în cel mai bun loc și e într-un loc din care nu o voi mai
putea pierde niciodată – întotdeauna, în umbra mea. Cred că așa ar trebui să privim
despărțirea de cei mai dragi! În memoriam mult adoratei mele bunici, care a însemnat și va
însemna pentru totdeauna... LUMEA! Andreea-Carla Mureșan
Minune
Se spune că dacă vorbim despre vedere pentru cei ce văd, nu e o minune, despre
sănătate pentru cei sănătoși, nu e o minune, despre pace pentru cei în pace, nu e o minune,.
Dar dacă vorbim despre acestea orbilor, celor bolnavi, celor în frământări, atunci sunt mari
minuni. Dar de la Dumnezeu. Zâmbete printre lacrimi. Plângând de fericire lângă ,,izvorul
vieții și al milostivirii”. Doar acolo. ,,Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață! Întru
dreptatea Ta, scoate din necaz sufletul meu”... Căci rodul Duhului este bucuria, iubirea,
pacea, îndelungă răbdarea, bunătatea, facerea de bine”. Ne trăim propria viață, nu a altora.
Învățăm să iubim până la Cer și înapoi, singuri. Restul este poveste. ,,Iată, taină vă spun
vouă: Nu toți vom muri, dar toți ne vom schimba!” Aici pe pământ, sufletul atinge doar puțin
iubirea, căci dulceața Iubirii o vom gusta deplin în veșnicie. Când iubim, suntem mereu
acoperiți de aripa unui înger care ne picură în inimă, în minte și în viață harul Duhului Sfânt.
,,Uite, am aripi, pot să zbor, zice sufletul surâzând”. Călina Pop
Scrisoare către Tatăl Ceresc
Îţi mulţumesc pentru tot, pentru tot ce mi-ai oferit în această viaţă. Îţi sunt
recunoscătoare pentru părinţii mei care m-au crescut cu atâta iubire şi credinţă în Tine, încât
nu le pot exprima în cuvinte. Da, îţi mulţumesc din tot sufletul şi pentru frăţiorul meu, dar şi
pentru prietenii şi pentru duşmanii mei. Ca să-ţi arăt mulţumirea faţă de viaţa pe care mi-ai
oferit-o, m-am decis să-ţi descriu cum am aflat despre existenţa Ta. Legătura dintre mine şi
Dumnezeu a început odată cu primirea Sfântului Botez. De aici, am păstrat uniunea cu Tine
prin rugăciunile învăţate de la mama, şi mai târziu de la profesorii mei de religie. De
asemenea, am continuat să merg la biserică, unde de fiecare dată, cămările sufletului erau
îmbelşugate cu cunoştinţe noi despre Tine şi despre adevăratul sens al existenţei oamenilor.
Despre iubire, prietenie, loialitate, sinceritate şi bunătate am aflat în primul rând în cadrul
familiei, mai apoi, aceste adevăruri întărindu-se în Casa lui Dumnezeu şi desigur, la şcoală.
Pe lângă Biserică şi familie, şcoala a contribuit şi contribuie la formarea caracterului meu,
deoarece trăieşti experienţe care îţi dovedesc că Dumnezeu este cu tine şi la bine, dar şi la
greu. Acesta este locul în care am învăţat despre ţara mea, poporul meu şi curajul deosebit
dovedit de acesta în momentele grele ale istoriei, dar am descoperit noutăţi şi din alte
domenii, acestea ajutându-mă mai departe în viaţă. Trebuie să recunosc faptul că Religia
este cea mai liniştitoare oră, dar şi cea în care te apropii de Creator cel mai mult. Aşadar,
observi cât de mult îţi sunt recunoscătoare pentru sufletul ce mi l-ai dăruit şi pentru tot ce mă
înconjoară, de la persoane la restul creaţiilor Tale. De asemenea, niciodată nu voi reuşi să-mi
ajut semenii, în aceeaşi măsură în care mă ajuţi Tu. Totuşi, iubirea Ta necondiţionată mă face
să sper că pot ajuta lumea să se schimbe în bine. Sunt impresionată de grija acordată
fiecăruia dintre noi, dar şi de răbdarea cu care ne asculţi. În concluzie, orice ar fi, eu îţi voi fi
credincioasă Ţie, Doamne! Dorina Capotă, cls a 8-a Lic. Tehnologic ”Vlădeasa” Huedin
Drumuri de suflet
Nicio cale nu e mai anevoiasă decât calea spre Dumnezeu atunci când, deseori
uităm să luăm cu noi ce este mai important, ,,pavăza credinței”, așa cum ne spune Sfântul
Apostol Pavel : "în toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile
cele arzătoare ale vicleanului. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui
Dumnezeu" (Efeseni 6, 16-17). Omul fără Dumnezeu, fără rugăciune, fără Biserică, fără sfinți,
fără Hristos și Maica Sa Sfântă, fără Mângâietorul pogorât la Cincizecime peste Apostoli, este
singur și lipsit de lumina bucuriei asumării Crucii, a Învierii, a Înălțării și a primirii darurilor
Duhului Sfânt. Am citit undeva un cuvânt frumos, cum că, atunci când simțim că ne prăbușim
sub greutatea zilei, când deznădejdea ne dă târcoale, Dumnezeu ne poartă în brațele Sale și
,,Pașii Lui, devin pașii noștri”. E greu să pricepem atunci, dar după ce trece arșița, simțim
adierea iubirii Sale care răcorește, vindecă, întărește. Nu pedepsește, ci prin lăsarea în voia
Sa, ne ține de mână și ne scoate din valuri, ca odinioară pe Petru care, ca și noi, deseori, nu