Tema cercetării de faţă se încadrează în sfera culturii muzicale populare.

Colinda, ca şi
cântec tradiţional românesc, este un element esenţial al foclorului românesc. Particularizând,
colinda este parte esenţială şi a muzicii religioase. Încadrarea în domeniile amintite anterior s-a
realizat pe baza aspectelor melodice-muzicale. Referindu-ne doar la texte, colindele sunt surse de
doctrină ortodoxă dar şi mijloace misionare cu un nivel ridicat al randamentului.
Astfel, identificăm multitudinea funcţiilor si valoarea colindelor. Din această perspectivă
rezidă importanţa acestei cercetări. O cercetare care nu se doreşte a fi exhaustivă. Colindele
reprezentând o arie vastă şi complexă, analiza lor putându-se realiza din multe unghiuri.
Atracţia faţă de complexitatea colindatului şi a tot ceea ce presupune el, comprimat într-un
răstimp de aproximativ 40 de zile a fost unul dintre motivele alegerii acestei teme de licenţă. Pe
lângă aceste motiv pur personal, aş aminti, în subsidiar, şi determinarea de a realiza o cercetare
ştiinţifică asupra unei teme teologice. Cercetare necesară în procedura absolvirii.
Cu toate că la prima vedere tema pare una generală, pe parcursul lucrării voi urmări firul
tradiţonal-istoric al colindelor şi al fenomenului colindatului în cultura poporului român.
Am realizat o cercetare comparativ-analitică a informaţiilor pentru crearea unei imagini de
ansamblu a ideii de colindă pe teritoriul ţării noastre. Am identificat chestiunile generale şi clasice
care se regăsesc în majoritatea zonelor din ţară, însă am punctat şi reliefat în acelaşi timp şi
particularităţile lingvistice şi comportamentale ale obiceiului de colindat, pentru anumite zone din
ţară. Tema aceasta s-a aflat şi se află sub lupa multor cercetărori, folclorişti, şi teologi români.
Puternica legătură ce există între colinde şi muzica populară şi cea religioasă a fost demonstrată
muzicologic şi compoziţional de către muzicieni şi folclorişti de prestigiu, români şi străini ca: pr.
I. D. Petrescu, George Breazul, Sabin Drăgoi, Gheorghe Ciobanu, G. Dem. Teodorescu, Nicolae
Ursu, Ovidiu Bârlea, pr. Simeon Florea Marian, Béla Bartók, Amédée Gastoué.
De un real folos în elaborarea cercetării de faţă au fost lucrările îndrumatorui, şi anume
lucrările Părintelui Prof. Domin Adam: Culegere de pricesne şi colinde, cu un studiu introductiv,
Alba Iulia, Editura Reîntregirea, 2011 şi Sarbătorile de iarnă şi de peste an între datină, muzică şi
teologie, Alba Iulia, Editura Reîntregirea, 2007, opere realizate într-o notă de cercetare atentă şi îndelungată
a obiceiurilor şi a datinilor, în special din Muntii Apuseni, ca un om de-al locului. Pe lângă aestea mai
amintim: două opere ale folcoristului român născut în satul Mogoş, Judeţul Alba, Ovidiu Bârlea:
Colindul în Transilvania, în Anuarul Muzeului Etnografic a Transilvaniei 1965-1967 şi Poetica
folclorică – în care arată că poetica populară are autonomie deplină. O altă carte folosită cu
preponderenţă este cea a preotului, compozitoului şi dirijorului arădean Nicolae Belean: Noi
înseara de Crăciun - carte de colinde pentru studenţi, profesori de religie şi elevi.
În ceea ce priveşte originilitatea şi noutatea cercetării, afirmăm ca s-a urmărit, printre altele,
identificarea unor informaţii regionale, populare, mai puţin cunoscute. O altă noutate a cercetării
rezidă din paralelismul urmărit între religie şi folclor. Cu alte cuvinte s-a avut în vedere, pe
parcusul întregii cercetări, studierea colindei între sacru şi profan, între elementul uzitat de popor
ca mijloc de sărbătorire şi elementul religios ca mijloc de propovăduire.
Cercetarea întregeşte trei capitole.
1. Acestea evidenţează trei direcţii de cercetare. Astfel, în primul capitol: „COLINDA –
O REALITATE COMPLEXĂ”, se urmăreşte crearea cadrului cercetării. Se pun în
lumină datele istorice şi lingvistice. Acestea reprezintă fundamentele necesare formării
unei imagini cuprinzătoare asupra a ceea ce înseamnă colinda.
2. Al doilea capitol, „COLINDA – CLASIFICĂRI ŞI FUNCŢII”, are o structură şi o
compoziţie tehnică. Se analizează colindele din punct de vedere: structural, funcţional
şi categorial. De asemenea se evidențează legătura dintre muzica populară si colindele
religioase.
3. În al treilea capitol: „ÎNVĂŢĂTURI RELIGIOASE ÎN COLINDE”, informaţiile
religioase se împletesc cu cele din creaţia populară, întregind astfel tabloul ambiental
al evenimentului Naşterii Domnului, precum şi schiţarea simbolisticii date rolului
Maicii Domnului în colinde.
Se încearcă conturarea unei imagini de ansamblu a colindei și a obiceiului colindatului, atât
în istoria poporului român cât și în actualitate. Imagine generală nuanţată de frumuseţea unor
obiceiuri inedite, particulare sau chiar unice din unele zone ale ţării. Iar ca obiective generale ale
lucrării sintetizăm:
a. Identificarea raportului: sărbătoarea Crăciunului-colinde-praznicul Naşterii Domnului;
b. Analiză asupra: etimologiei, originii şi semnificaţiei colindelor, precum şi asupra
istoriei acestora;
c. Identificarea diferenţelor dintre colinde şi cântecele de stea;
d. Analiza elementelor constitutive ale colindelor precum şi clasificarea diversificată a
acestora;
 e. Demonstrarea faptului ca putem vorbi de colinde ca surse de învăţătură creştină şi
mijloace de misiune.

În urma proiectării acestor obiective ale lucrării, și în urma analizei si cercetării realizate,
pot fi sintetizate ca și evaluări următoarele:
a. Cu toate că în colinde imaginea centrală revine Mântuitorului, se acordă importanță
majora Maicii Domnului dar și sfinților. De asemenea, nu este neglijată natura.
b. Colindele religioase sunt în concordanță deplină cu învățătura Bisericii noastre,
exprimând idei dogmatice sub forma versurilor sau a urărilor populare.
c. Colindele, prin textele şi prin ceremonialul lor specific, formează o zonă a culturii
populare în care s-au întâlnit şi convieţuiesc mitologii şi tradiţii spirituale de origini
diferite.
d. Prin faptul ca ele păstrează adevărurile de credinţă nealterate, colindele au fost mijloace
populare de o reală importanţă în lupta cu prozelitismul eterodox.