MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII

UNIVERSITATEA ,, 1 DECEMBRIE , 1918 ’’ , DIN ALBA IULIA

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE SOCIALE
CATEDRA DE ȘTIINȚE SOCIALE
SPECIALIZAREA : TERAPIE OCUPAȚIONALĂ

INTEGRAREA SOCIO-EMOȚIONALĂ A
PREȘCOLARILOR CU DIZABILITĂȚI ÎN
INVĂȚĂMÂNTUL DE MASĂ

PROF.COORDONATOR STUDENT
Lect. Univ. dr. BARA ANGELA MERA RUXANDRA

ALBA IULIA
2018
 CUPRINS

INTRODUCERE ........................................................................................................................ 3
CAPITOLUL 1 CLARIFICĂRI CONCEPTUALE ALE PROFESIEI ..................................... 6
1. 1 Dezvoltarea conceptelor de sănătate , ocupație și bunăstare ce definitivează terapia
ocupațională. .......................................................................................................................... 8
1. 2 Principiile terapiei ocupaționale . ................................................................................. 8
1. 3 Terapia educațională complexă și integrată model ajutător. ...................................... 11
1. 4 Valorile și rolul terapeutului ocupațional în relația cu copiii. .................................... 15
1. 5 Ludoterapia – factori ai dezvoltării individuale la copii. ........................................... 17
CAPITOLUL 2 . OBIECTIVELELE ȘI IPOTEZA CERCETĂRII ........................................ 20
2. 1 Scopul , obiectivele și ipoteza cercetării. ................................................................... 21
CAPITOLUL 3. METODOLOGIA CERCETĂRII................................................................. 22
3. 1 Instrumentele utilizate în cercetare . .......................................................................... 22
3. 2 Alcătuirea grupului țintă............................................................................................. 23
STUDIU DE CAZ NR. 1. .................................................................................................... 23
STUDIU DE CAZ NR. 2. .................................................................................................... 30
STUDIUL DE CAZ NR. 3 ................................................................................................... 38
STUDIUL DE CAZ NR.4 .................................................................................................... 44
STUDIUL DE CAZ NR. 5 ................................................................................................... 49
CAPITOLUL 4. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI .............................................................. 54
Concluzii : ................................................................................................................................ 55
BIBLIOGRAFIE: ..................................................................................................................... 57
ANEXE .................................................................................................................................... 59

2
 INTRODUCERE

Pentru fiecare dintre noi, alegerea unui domeniu de desfășurare a activității profesionale
reprezintă un domeniu corelat cu dorințele, abilitățile și aptitudinile noastre , caracteristici care
ne definesc și ne întregesc ca specialiști. Consider că, este la latitudinea fiecăruia să ne
autoevaluăm și astfel să luptăm pentru cariera profesională. Enumerându-mă printre cei care
vor deveni specialiști în domeniul terapiei ocupaționale, am ales să mă documentez despre o
fațetă prea puțin studiată a acestei ocupații și anume starea de bine a copiilor cu întârzieri în
dezvoltare în învățământul de masă.. Ca viitor practician al acestei meserii, am considerat că
această posibilitate a exercitării profesiei îmi va acorda un plus de experiență în formarea și
înțelegerea atât intrinsecă, cât și a copiilor cu care voi avea contact, Giovanni Boccaccio,
întărindu-mi această credință ,, ca să izbutești trebuie mai ales să știi să cunoști oamenii, să le
ghicești sufletul , să descoperi în darul zâmbetului lor ,gândul ascuns ,, .
Astfel, în paginile ce urmează voi încerca să explorez tainele nebănuite pe care sufletul
și mintea unui copil le pot ascunde și pe care, de cele mai multe ori, adulții le tratează cu multă
indiferență . Voi căuta să demonstrez unicitatea fiecărui copil în parte indiferent de cultură,
educație, dizabilitate și mediu de proveniență, deoarece, este datoria fiecărui terapeut să
abordeze toate nivelurile de dezvoltare și formare educațională pe care copilul le cunoaște în
scopul integrării și reușitelor profesionale viitoare. De o reală importanță este și alegerea
mediului de cercetare : școala. Probabil, vă întrebați de ce am ales să îi dau importanță mediului
educațional din varietatea domeniilor de aplicabilitate ale terapeutului ; răspunsul este tocmai
din prisma faptului că un individ se formează ca om prin educație, așadar, ca să pot schimba și
îmbunătății calitatea vieții beneficiarilor trebuie mai întâi să îi cunosc de mici, să le observ
reacțiile și acțiunile, să le cunosc dorințele și necazurile pentru a putea interveni terapeutic.
Mai mult decât atât, pe lângă observarea sentimentelor lor , doresc să arăt faptul că chiar
dacă au deficiențe , copiii pot fi instruiți pentru a-și valorifica la maximum potențialul dar și
pentru a deveni utili societății. Cu alte cuvinte, doresc să înlătur prejudecata cum că acești copii
sunt considerați slabi, ceea ce nu este întotdeauna adevărat, și, în același timp, care poate
conduce la acțiuni de segregare nejustificată a elevilor în sistemul de învățământ, în funcție de
gradul integrității anatomo-fiziologice sau psiho-fizice a acestora .
Astfel, în primul capitol al acestei teze vor fi descrise apariția și dezvoltarea terapiei
ocupaționale și implicațiile pe care le are asupra copiilor din mediul școlar de masă. Este
important să cunoaștem toate aspectele generale ale acestei profesii pentru a putea pătrunde în
miezul problemei pe care vreau să o detaliez în cercetarea mea. Tot aici se vor regăsi aspecte

3
precum domeniul de aplicabilitate și ceea ce se poate realiza concret în situația dată și în ziua
de astăzi deoarece, fiind o profesie nouă nu are baze fundamentale vechi create, așadar, orice
activitate propusă înspre realizare trebuie temeinic studiată în contextul fiecărui caz. Conținutul
lucrării se va contura cu toate informațiile necesare detalierii subiectului atins pentru o
înțelegere cât mai corectă a rolului pe care bunăstarea îl are în viața copiilor. Consider că este
foarte important să menționez și limitele unui terapeut ocupațional în acest domeniu pentru a
facilita înțelegerea cât mai profundă a serviciilor prestate de fiecare specialist în parte . De
asemenea , voi adăuga și propriile considerente în ceea ce privește activitatea de consiliere pe
care un terapeut ocupațional o poate executa în școlile de incluziune socială, bazându-mă
totodată și pe analiza critică publicată în cărțile fondatorilor acestui domeniu.
În capitolul doi, este prezentată alegerea grupului țintă, ipotezele, scopurile și
obiectivele, cercetarea efectivă, metodele de lucru și activitățile necesare pentru atingerea
tuturor obiectivelor menționate analizând fiecare pas în parte pentru o mai bună interpretare a
rezultatelor dar și pentru o eventuală schimbare a intervenției planificate. Totodată vor fi
identificate și efectele pe care activitățile extra-școlare le pot avea asupra copiilor dar și asupra
legăturii afective terapeut-copil-părinte. Vor fi atașate interviuri și observații efectuate în timpul
activităților desfășurate cu subiecții aleși, cu membrii familiei și cu cardele didactice pentru o
abordare holistică a temei. Este necesară existența acestei legături pentru buna funcționare a
activităților propuse dar și pentru creșterea stimei de sine a copilului și încrederea în munca
terapeutului. Ca și obiective îmi propun să adaug noi activități ludice care să dețină un scop
educativ dar și de ameliorare a deficiențelor copiilor; să cunosc îndeaproape tot ceea ce se poate
face pentru îmbunătățirea domeniului de aplicabilitate al activităților instructiv-educative,
realizarea și aprecierea unor produse simple și utile, exersarea tehnicilor de lucru utilizate în
activitățile de terapie ocupațională. Pe lângă toate acestea, conținutul practic va conține planuri
de intervenție personalizate, cu scopuri și obiective proprii subiectului ales pentru a putea
contura cât mai bine progresul sau regresul identificat în etapa de evaluare finală.
Ca finalitate, în capitolul numărul trei sunt prezentate rezultatele obținute, propriile
observații dar și situații care vor necesita o mai bună atenție și implicare pe viitor și posibile
soluții privind îmbunătățirea aspectelor organizatorice ale terapeutului ocupațional și a
serviciilor prestate pentru fiecare individ diagnosticat cu cerințe educative speciale în parte,
deoarece este datoria fiecărui terapeut să aducă un plus de inovație și pozitivitate în a excela pe
treptele consolidării acestui domeniu de specialitate.

4
 Lucrarea va mai conține și o parte extra atașată conținutului teoretic și practic unde se
vor ilustra poze, documente, fișe psiho-pedagogice și scheme terapeutice folosite în intervenția
și cercetarea efectuată, deoarece acestea au rolul de a definitiva munca realizată practic pentru
susținerea teoriei. Hgkju jhkhyu hgjhg hghg hgjh

5
CAPITOLUL 1 CLARIFICĂRI CONCEPTUALE ALE PROFESIEI
Pentru a putea vorbi despre rolul terapeutului trebuie mai întâi să cunoaștem profesia
în sine . Așadar, ,, terapia ocupațională este profesia care se preocupă de promovarea sănătății
și stării de bine prin intermediul ocupației. Scopul primar este de a permite indivizilor
participarea la activitățile cotidiene . Este o profesie ce aparține de domeniul sănătății și care
are la bază concepția conform căreia o activitate cu scop poate promova sănătatea și starea de
bine în toate aspectele vieții cotidiene ,, ( vezi World Federation of Occupational Therapists ,
2008 ) . Cu toate acestea putem vorbi despre o profesie numai dacă cunoaștem toate laturile
acesteia , așadar , conform The Council on Stand Ards , Ajot , 1972 , terapia ocupațională nu
este altceva decât ,, arta și știința de a dirija participarea omului spre îndeplinirea anumitor
sarcini , cu scopul de a restabili , susține și spori performanța, de a ușura învățarea acelor
abilități și funcții esențiale pentru adaptare și productivitate , de a diminua sau corecta aspectele
patologice și de a promova și menține sănătatea ,, . Cu alte cuvinte, prin profesie, rolul
terapeutului este de a ajuta beneficiarii să desfășoare activități cotidiene, rutiniere care să le
crească gradul de autonomie și încrederea că pot fi funcționali atât pentru ei înșiși cât și pentru
societatea din care fac parte.
Ceea ce este important pe lângă definirea profesiei este spectrul de acțiune, fără de care
nu am putea cunoaște limitele și persoanele de care ne putem ocupa. Acest domeniu include
probleme fizice - deci ale corpului și psihice - la bolnavii psihici, cognitive, psihologice și
psihosociale . Beneficiarul unui terapeut ocupațional poate fi un copil preșcolar cuprins într-un
program de intervenție preventivă ( copiii străzii ) sau un copil cu probleme neuropsihice care
frecventează o școală publică sau adolescenții dintr-un centru antidrog sau cu un adult retardat
mintal sau cu sechele motorii care a fost antrenat pentru a realiza o activitate productivă ; un
om paralizat în urma unei leziuni la măduva spinării ca urmare a unui accident sau care a avut
un atac cerebral care trebuie să se obișnuiască să se descurce în propria casă, să-și îngrijească
familia în ciuda disfuncționalității lui ; un bolnav psihic care are nevoie să învețe lucruri simple
cum ar fi mersul la cumpărături, păstrarea de facturi sau caiete în care să își noteze suma
cheltuită. Poate pentru cei mai mulți dintre noi, aceste activități au devenit automatizate astfel
încât nu ne mai gândim la executarea lor dar pentru un om cu leziuni cerebrale sau disfuncții
motrice ele sunt un nou pas spre integrare și acceptare.
Dacă vorbim despre gradul de aplicabilitate în școli , discutăm în mod special despre
termeni precum : cerințe educative speciale, integrare școlară, normalizare, program de
intervenție personalizat , și conceptul de ,,well-being ,,. Mai jos , voi relata abordarea critică a
acestor termeni.

6
 Cerințe educative speciale - ,, această sintagmă se referă la cerințele pe plan educativ
ale unor categorii de persoane , cerințe consecutive unor disfuncții sau deficiențe de natură
intelectuală , senzorială , psihomotrică , fiziologică sau ca urmare a unor condiții psiho-afective
, socio-economice sau de altă natură ( absența mediului familial, condiții de viață precare,
anumite particularități ale personalității copilului ) care plasează elevul într-o stare de dificultate
în raport cu cei din jur . Această stare nu îi permite o existență sau o valorificare în condiții
normale a potențialului intelectual și aptitudinal de care acesta dispune și induce un sentiment
de inferioritate ce accentuează condiția sa de persoană cu cerințe speciale. ,, (Gherguț , Alois ,
2001 ,pag. 13. ) .
Termenul de ,, integrare școlară ,, , presupune educarea copiilor cu cerințe educative
speciale alături de ceilalți copii care fac parte din școlile de masă, asigurarea serviciilor de
specialitate în aceste unități de învățământ, permiterea accesului copiilor cu cerințe educative
speciale la programul educațional al școlii precum și la resursele obișnuite ( biblioteca , terenuri
de sport ) , încurajarea relațiilor de prietenie și de egalitate între copii și poate cel mai important
lucru , conștientizarea diferențelor dintre ei / înțelegerea și acceptarea lor în scopul implicării
în activitatea școlară. ( vezi Revista Centrului Județean de Resurse și Asistență Educațională,
nr 7 , 2017, pag. 4 ) .
Referitor la identificarea precisă a termenului de ,, integrare școlară ,, , consider că, rolul
terapeutului ocupațional este vital deoarece nu numai că facilitează accesul copiilor cu cerințe
educative speciale la învățământ, cultură și capacitate de exprimare verbală, ci și îi ajută pe
acești copii să se integreze în colectiv, să lege prietenii și să observe că în ciuda
disfuncționalităților și /sau a tulburărilor de învățare , sunt egali și au dreptul de a fi egali cu cei
din jurul lor ; că pot să fie cei mai buni la anumite activități și că își pot câștiga un prestigiu în
societatea din care fac parte. Pentru a nu devia de la identificarea critică a termenilor enumerați
mai sus , voi continua să aduc cele mai fidele definiții.
Școală incluzivă - ,, unitate de învățământ în care se asigură o educație pentru toți copiii
. aceasta reprezintă mijlocul cel mai eficient de combatere a atitudinilor de discriminare,, . Este
școala care nu selectează și nu exclude ; este deschisă, tolerantă , prietenoasă și democratică ;
este naturală prin eterogenitatea ei ; valorizează toți elevii ; se adaptează la diversitatea nevoilor
educaționale și la particularitățile de învățare și dezvoltare.,, .
Normalizare – ,, posibilitatea unui ritm normal al zilei, intimitate, activități și
responsabilități mutuale , un ritm normal al săptămânii , cu o casă în care să locuiești, un loc de
muncă pe care să-l frecventezi, un timp de recreere cu interacțiune socială modică, un ritm
normal al anului, cu moduri și căi schimbătoare ale vieții, cu obiceiurile de familie și ale

7
comunității ca experiențe în diferite anotimpuri ale anului. Normalitatea înseamnă oportunitatea
de a fi supus la o experiență de dezvoltare normală a ciclului vieții : copilăria și primii pași ai
dezvoltării , adolescența , viața adultă. . Principiul normalizării pune accentul pe înțelegerea
felului în care ritmurile normale, secvențele și modelele vieții, în orice circumstanță culturală
legată de dezvoltare, maturitate și viață a persoanei cu dizabilități devin modele ce apar ca
indicatori ai dezvoltării unor servicii umane adecvate. ,, ( B. Nirje , 1980 , pag. 31-46) .
Program/ plan de intervenție personalizat - ,, este un instrument de planificare și
coordonare , este o parte componentă a planului de servicii . Programul de intervenție
personalizat este un instrument de lucru permanent, pentru unul sau mai mulți membrii ai
echipei interdisciplinare care își coordonează intervențiile în direcția realizării scopurilor
stabilite în planul de servicii pentru copilul și familia sa. ,, ( Legea 272/ 2004 , ,, Protecția și
promovarea drepturilor copilului ,, ) .
Putem spune de altfel că acești termeni sunt baze esențiale pentru a intra în profunzimea
profesiei și în special a rolului pe care terapeutul ocupațional îl are în școli, deoarece, fără a
cunoaște limitele și delimitările conceptuale ale subiectului nu vom fi niciodată apți pentru a ne
exercita statutul de profesionist în domeniul social. Vorbim astfel de principii ale
profesionistului, despre arii de intervenție și dezvoltare, precum și de bunăstare care fiind
corelată cu ocupația trebuie să îmbrățișeze concepte precum fericire, potențial personal , acțiune
în comunitate și experiențe emoționale (Christiansen Charles H . , 2005 , pag. 153 ).
1. 1 Dezvoltarea conceptelor de sănătate , ocupație și bunăstare ce definitivează
terapia ocupațională.
În 1946 , sănătatea era definită de World Human Occupation ca fiind o stare de bine completă
atât fizic și mintal cât și social chiar dacă poate fi în prezența unei boli sau a unei infirmități. În
timp ce această definiție este o abordare holistică a conceptului de sănătate, cu timpul a fost
definitivată și schimbată de oameni din domeniul medical cu puncte de vedere diferite devenind
,, un concept care poate deveni dificil de definitiv într-un sens pozitiv deoarece nu este luat
întotdeauna în serios de cei care trec printr-o stare negativă sau de boală,, (Cole Marilyn B ,
2008 , pag. 73 ). Vorbind despre ocupație și bunăstare le definim prin activități zilnice care aduc
cu ele fericire , liniște interioară , condiție fizică bună și mai ales, integrare socială benefică
pentru dezvoltarea intelectuală a persoanelor.
1. 2 Principiile terapiei ocupaționale .
Terapia ocupațională ca oricare altă profesie se bazează pe o serie de principii și valori
care sunt fundamente ale activității realizate de către terapeutul ocupațional. Dintre cele mai

8
importante menționate de Asociația Profesională a Terapeuților Ocupaționali din România (
APTOR) amintim :
 Omul este o ființă activă a cărei dezvoltare este influențată de utilizarea unor
activități practice.
 Folosindu-și capacitatea de motivație intrinsecă ființele umane sunt capabile să-și
influențeze sănătatea fizică și mintală , ca și mediul fizic și social, prin intermediul
unor activități utile , practice.
 Viața umană include un proces de continuă adaptare, ceea ce înseamnă o continuă
schimbare funcțională care promovează supraviețuirea și actualizarea individului.
Desigur că aici vorbim și de rolul pe care un terapeut ocupațional îl are atât în spitale,
penitenciare și servicii la domiciliu, cât , mai cu preponderență în școlile de incluziune specială
și de masă unde, putem observa o contradicție între dorința de dezvoltare a școlilor speciale și
fenomenul de dezinstituționalizare , care constă în includerea celor cu cerințe educative speciale
în școlile de masă cu condiția de a fi adaptate nevoilor lor. Astfel, un terapeut ocupațional
devine o punte de legătură între nevoile și dorințele individului și forma de învățământ pe care
o poate urma, reușind să îmbunătățească performanțele asistatului prin adăugarea
curriculumului diferențiat.
- Curriculum diferențiat : ,, modalități de selectare și organizare a conținuturilor ,
metodelor de predare-învățare, metodelor și tehnicilor de evaluare, standardelor de
performanță, mediul psihologic de învățare, în scopul diferențierii experiențelor de
învățare și adaptare a procesului instructiv-educativ la posibilitățile aptitudinale și de
înțelegere , la nivelul intereselor și cerințelor educaționale , la ritmul și stilul de învățare
a elevului . Această diferențiere are în vedere, în primul rând, specificul potențialului
aptitudinal, dominanțele personalității și capacitatea de înțelegere și prelucrare a
informațiilor/ cunoștințelor dobândite de elev în cadrul procesului instructiv-educativ.
Având în vedere această premisă putem vorbi în acest context de curriculum diferențiat
sau individualizat. ,,( Geldard ,K. , 2013 , pag. 17) .
Pe lângă curriculum diferențiat este indicat să urmărim și creșterea stimei de sine a
asistatului / grupului de elevi cu cerințe educative speciale, deoarece din punct de vedere
psihologic, un individ care are încredere în forțele proprii este mai predispus să exceleze spre
deosebire de un individ care continuă într-un comportament inadecvat, nesigur și temător. Iată
de ce este important să cunoaștem rolul terapeutului ocupațional în acest spectru de acțiune :
a) Evaluează tipurile de activități ocupaționale trecute și prezente , pe care le poate executa
individul ,
9
 b) Identifică disfuncțiile privind activitățile ocupaționale;
c) Identifică comportamentele disfuncționale din gestică și impactul lor asupra activităților
ocupaționale;
d) Terapeutul ocupațional îl ajută pe asistat să devină cât poate el de independent în
activități încă de la începutul bolii ;
e) Optimizează performanțele ocupaționale , astfel încât pacientul să-și poată îndeplinii
rolul său ocupațional;
f) Terapeutul ocupațional se va preocupa să pregătească asistatul pentru activități practice
( tehnici de facilitare neuromusculară proprioceptivă, stimulare senzorială, manipularea
obiectelor, mobilitate ,)
g) Se ocupă de starea de bine, de motivația și sprijinul pe care îl poate oferi în cadrul
terapiilor.
Copiii se implică cu mai multă disponibilitate și încredere , cu mai multă dorință și optimism
dacă știu ce urmează să facă și care va fi scopul acelei terapii. Este important ca relația stabilită
cu terapeutul să fie una consolidată și bazată de la început pe încredere și pe disponibilitate
reciprocă așadar , cele mai multe terapii pot începe cu o scurtă ședință de consiliere, deoarece,
această cerință este implementată în procesul de perfecționare al terapeutului . Astfel, copilul
va fi întrebat de ce crede că a fost adus la terapeut ( în cazul în care este conștient de sine și
diagnosticul pus ), sau va fi observat prin joacă ( fiind modalitatea cea mai eficientă de
schimbare la copii ) .
Mai mult decât atât , terapeutul prin rolul său de consilier poate să-l facă pe elev să respecte
anumite dispoziții din regulamentul școlii de unde va studia, să discute cu un altul care se poate
afla într-o situație asemănătoare sau pur și simplu să devină un prieten de nădejde. De cele mai
multe ori apare prejudecata conform căreia, copilul aflat în dificultate sau cu deficiențe mintale
nu poate deveni util societății sau prieten copiilor de aceeași vârstă din pricina faptului că nu
poate conștientiza la același nivel evenimentele curente sau nu se poate raporta corespunzător
la acestea. Prin statutul pe care îl are, terapeutul intervine cu scopul de a-l face cât mai util și
disponibil pentru sine și cei din jurul lui prin aplicarea educației integrative prin joacă. Însă,
pentru a înțelege cât mai bine funcțiile acesteia este necesar să o cunoaștem mai în detaliu.
Așadar, trebuie să citez că ,,educația integrată este tot o formă de educație specială care se
desfășoară în alte condiții decât cele existente în școlile speciale ; încearcă să înlăture percepția
asupra școlilor speciale ca unități școlare segregaționiste și cu o ofertă educațională care
condiționează ireversibil evoluția școlară , profesională și socială a elevului deficient școlarizat
în aceste unități. Generalizarea educației integrate în școlile obișnuite trebuie să fie precedată

10
de aplicarea unor proiecte-pilot în școlile respective pentru a evalua potențialul de acceptare a
acestei practici de către personalul școlii , familiile elevilor și resursele existente la nivelul școlii
și comunității respective . ,, ( Gherguț , A. , 2001 , pag. 135 ) . În plus, proiectele- pilot de
integrare a unor copii cu cerințe speciale trebuie monitorizate permanent de persoane
specializate care pot interveni atât asupra copiilor cât și a familiilor în cazul apariției unor
dificultăți .
Această educație presupune mai multe criterii :
a) Un management al clasei care să faciliteze forme moderne și flexibile de instruire și de
lucru pe grupe de elevi ;
b) Planuri de învățământ individualizate cu conținuturi flexibile și accesibile.
c) Adaptarea conținuturilor prevăzute de programa școlară în concordanță cu cerințele
educaționale individuale ale elevilor ;
Terapeutul ocupațional poate include toate aceste criterii în munca pe care o prestează,
ajutând copilul să devină cât mai stăpân pe sine și pe abilitățile pe care le ea.
1. 3 Terapia educațională complexă și integrată model ajutător.
Pentru a facilita procesul de schimbare, pe lângă ludoterapie, terapeutul ocupațional
utilizează și programul de terapie educațională complexă și integrată care urmărește atingerea
următoarelor arii de dezvoltare : aria de dezvoltare fizică ce are ca și scop îmbunătățirea
motricității grosiere prin manipularea obiectelor mari , mișcării corpului și imagine corporală ;
aria de dezvoltare perceptivă prin care se urmărește conștientizarea aferențelor senzoriale(
auditive, vizuale, gustative, olfactive, proprioceptive ) ; aria de dezvoltare intelectuală bazându-
se pe formarea abilităților cognitive ( abilitățile logico-matematice, formarea conceptelor,
înțelegerea situațiilor) și comunicative; aria de dezvoltare socială și personală având ca scop
independența copilului într-un mediu cât mai restrictiv posibil cu activități legate de autonomia
personală, autonomia socială și componentele sociale. Putem spune astfel că aceste 4 arii de
dezvoltare sunt premisele constituirii unui model de educație și perseverență pentru copiii cu
întârzieri în dezvoltare, care se pot dezvolta prin cinci modele psihologice : terapia cognitivă,
terapia ocupațională și psihoterapia de expresie, terapia psihomotricității și a abilitarea manuală,
autonomia personală și socială, ludoterapia.
Acestea sunt strâns legate unele de celelalte deoarece conțin elemente constitutive ale
viziunii holistice ale terapiei ocupaționale asupra clientului, întocmai pentru a susține modelul
practicii centrate pe client unde nevoile, dorințele și aspirațiile acestuia sunt primordiale pentru
analizarea unui plan de acțiune individualizat.

11
 Terapia cognitivă , pentru a putea fi introdusă într-un plan personalizat, trebuie înțeleasă ca
,, fiind un proces complex de echilibrare mintală prin organizarea specifică a cunoașterii la
copiii cu cerințe educative speciale al căror comportament cognitiv se caracterizează printr-un
fenomen general de perturbare a organizării cunoașterii ,, . ( Gherguț , A. , 2001 , pag. 140)
Folosită în procesul educațional , terapia cognitivă , cuprinde două mari domenii :
- Terapia cognitivă de tip A care vizează consolidarea și completarea proceselor de
învățare , a faptelor , abilităților ,deprinderilor precum și a unui nou mod de organizare
a activităților de cunoaștere. În sens concret , reprezintă o ,, reordonare a învățării inițiale
, fără a se rezuma la așa-zisele << rezolvări de teme >> , care repetă aproape identic și
mecanic lecturile, faptele, informațiile și experiențele de învățare anterioare . ,, (
Gherguț , A. , 2001 , pag. 141 ) .
- Terapia cognitivă de tip B, include activitățile și programele care organizează procesul
de cunoaștere cu nuanțări pentru diferitele procese psihice. Se utilizează activități care
includ sensibilitatea cutanată, auditivă, vizuală, gustativă și olfactivă precum și
programe de intervenție personalizate pentru a facilita atingerea tuturor obiectivelor
impuse de client în relație cu terapeutul.
Totuși, ea trebuie privită în ambele ei sensuri : mai întâi, ea semnifică ,,studiul detaliat al
sistemului cognitiv uman și a subsistemelor sale, studiind procesările la care este supusă
informația între inputul senzorial și outputul motor sau comportamental ,, ca mai apoi să
desemneze ,, o abordare a tuturor fenomenelor psihice și comportamentale din perspectiva
mecanismelor informaționale subiacente ,, ( Miclea, M. , 1994 , pag. 5 ) . Prin prezentarea scurtă
a acestei terapii, pot spune că implementarea ei oferă un plus de încredere și participare din
partea copilului la terapiile utilizate în școli.
Astfel, pe lângă faptul că poate ajunge să își spună povestea, îl ajută să își crească gradul de
conștientizare. El devine capabil să își dea seama de emoțiile puternice care îl încearcă la un
moment dat și să le manifeste, ca mai apoi să ia parte la tranziția de la o imagine de sine diformă
la una încrezătoare și optimistă. Prin urmare, în această etape copilul învață cum să își modifice
convingerile, atitudinile, gândurile și ideile improprii pentru el sau să elimine ,, disonanța
cognitivă care este posibil să fi apărut ca urmare a traumei și a dificultăților emoționale. Copilul
poate fi sprijinit să învețe moduri noi de gândire, astfel încât convingerile autodistructive să nu
provoace în continuare dificultăți emoționale și/sau comportamente inadaptate ,, . ( Geldard ,
K. , 2013 , pag. 113-114. ) .
Terapia ocupațională este văzută ca și ,, arta și știința de a dirija modul de răspuns al omului
față de activitatea selecționată, menită să promoveze și să mențină sănătatea, să împiedice

12
evoluția spre infirmitate, să evalueze comportamentul și să trateze sau antreneze persoana cu
disfuncții fizice sau sociale ,, ( Asociația Americană de Terapie Ocupațională , 1968 ) . Pe
lângă această definiție, în sens larg, terapia ocupațională este definită ca fiind ,, arta și știința de
a dirija participarea persoanei spre îndeplinirea anumitor sarcini , cu scopul de a restabili,
susține și îmbogăți performanța, de a ușura învățarea acelor abilități și funcții esențiale pentru
adaptare și productivitate, de a diminua sau corecta aspectele patologice și de a promova și
menține sănătatea individului ,, . ( Council on standards , AJOT , 1972) .
Elementul comun și de bază al tuturor definițiilor menționate mai sus este reprezentat de
ocupație. În sens larg , ea reprezintă activități zilnice adaptate prin care copilul își găsește rolul
și autonomia sa, înțelege sarcinile ce trebuie realizate și le îndeplinește în funcție de
posibilitățile sale, execută și participă voluntar la activități de petrecere a timpului liber și
recreere prin programe extrașcolare, iar cu și prin joc acesta cultivă deprinderi de muncă ,
autocontrol și expresivitate personală, igienă și autoîngrijire și își stimulează propriul simț de
responsabilitate în diverse situații de viață .
Au existat multe discuții în legătură cu delimitarea ramurilor de studiu care compun
domeniul terapiei ocupaționale și a distincțiilor dintre ele. Astfel , în literatura românească de
specialitate, Emil Verza arată că terapiile ocupaționale sunt de mai multe feluri, dar pentru
persoanele cu deficiențe cele mai semnificative se referă la ludoterapie, muzicoterapie, terapia
prin dans și ergoterapia. Al. Popescu arată privitor la această problemă că, terapia ocupațională
cuprinde artterapia, ludoterapia, meloterapia, biblioterapia, terapia recreațională, cultura fizică
medicală, ocupațiile ușoare ca lutterapia, broderia, deci, activități ce implică afectivitate, simț
estetic și beneficiu economic în plan secund .
Deoarece școala este o instituție instructiv-educativă, trebuie adaptate activități din sferele
cele mai importante ale terapiei ocupaționale și anume : activitățile de muncă, jocul , activitățile
de viață cotidiană . Ca o scurtă caracterizare a fiecăreia , putem spune că activitățile prin muncă
contribuie la structurarea statutului și rolului persoanei în viața socială indiferent dacă este
recompensată sau nu în urma acestor intervenții. Ele determină instalarea unui echilibru psihic,
creșterea încrederii în sine și conștientizarea valorizării sociale ca urmare a utilității rezultatului
muncii în comunitatea din care face parte.
Dacă ne referim la utilizarea jocului în aceste instituții , atunci el trebuie să se prezinte ca o
activitate organizată cu numeroase efecte în dezvoltarea senzorială, motrică, cognitivă și socială
a copilului. El este constituit astfel, dintr-o sferă largă de comportamente și acțiuni ludice
specifice, care se desfășoară de la vârsta copilăriei până la bătrânețe, având un rol esențial în
procesul de socializare a persoanei, în vederea integrării ei optime în societate. Adăugarea unor

13
activități terapeutice prin intermediul jocului nu face altceva decât să creeze o conexiune între
instruirea, educarea și perfecționarea unor aptitudini, reflexe, abilități și completarea, inserarea
acestora în situații reale de viață și de integrare în muncă .
Jocul fiind domeniul principal de schimbare atunci când ne referim la copii, va fi mult mai
ușor să remediem și să îmbunătățim anumite comportamente de viață ce ni se pot părea ca fiind
improprii regulilor, normelor și standardelor vieții sociale. Piaget susținea că jocul reprezintă
cea mai pură formă de asimilare. Prin asimilare, copilul încorporează în modalitățile existente
ale gândirii întâmplări, obiecte sau situații . Astfel , ca ,, asimilare pură,, , jocul nu era considerat
doar o modalitate a dezvoltării cognitive, ci și o reflectare a nivelului prezent de dezvoltare
cognitivă a copilului . Piaget descria trei stadii în dezvoltarea jocului :
- Stadiul jocului practic –apare în primul an de viață și constă în acțiuni senzorio-motorii
precum bătaia din palme . Prin acest ,, exercițiu funcțional ,, , Piaget credea că copiii
dobândesc abilitățile motorii de bază necesare activităților zilnice;
- Stadiul jocului simbolic –apare începând cu cel de al doilea an de viață și implică
reprezentări ale obiectelor absente precum acțiuni în care copilul se preface că ar coace
o prăjitură într-o lădiță cu nisip sau că este un doctor și cu pistolul cu apă face injecții .
Opus stadiului jocului practic unde acțiunile sunt exersate și elaborate pentru valoarea
lor funcțională, jocul simbolic permite exersarea acțiunilor pentru valoarea lor
reprezentativă.
- Stadiul jocului cu reguli –este ultima categorie structurată care se dezvoltă , încorporând
în mod necesar coordonarea socială și o înțelegere de bază a relațiilor sociale . În cazul
jocurilor, regulile și regulamentele sunt impuse de grup, iar structura conducătoare
rezultă din organizarea colectivă.
Jocul sau ludoterapia devine o metodă cu rezultate vizibile și eficientă în rândul copiilor
identificați cu simptome de anxietate permanentă, depresie și tulburări de comportament;
devenind ,,o cale prin care copiii să își exploreze și să își gestioneze experiențele într-o manieră
adecvată dezvoltării lor și neamenințătoare ,, ( Hanney și Kozlowska , 2002 ) , pentru a diminua
acest impact asupra emoțiilor și comportamentului.
Și în ultimul rând, atunci când integrăm activități de viață cotidiană este esențial să știm
faptul că ele cuprind acțiuni necesare adaptării persoanei la mediul său de viață. Acestea includ
formarea unor comportamente implicate în îngrijirea propriului corp, întreținerea spațiului de
locuit precum și folosirea serviciilor din comunitate, asigurându-se astfel realizarea sarcinilor
curente ale existenței , indispensabile supraviețuirii individului. Ca și exemple putem include

14
pieptănatul, spălatul dinților, îmbrăcatul, hrănitul, activități care să aibă ca scop dezvoltarea și
îmbunătățirea autonomiei personale.
Dacă admitem că cele trei elemente ,, ale naturii umane : viața psihologică , viața afectivă
și viața mentală sunt reflectate în plan atitudinal prin ritm , melodie și armonie , putem spune
că limbajul muzical este se află în rezonanță cu personalitatea umană ,, ( Gherguț , A. , 2001 ,
pag. 156-157 ). astfel , putem combina meloterapia cu jocul prin activități precum :
- Jocurile cu cântec și text : îmbină cât mai mult cu putință textul și muzica oferind
copilului o dublă perfecționare a abilităților de coordonare motrică cu linia melodică a
cântecului ales. Astfel , copiii devin mult mai deschiși și receptivi la o activitate mai
complexă , fiind satisfăcută nevoia excesivă de mișcare.
- Jocurile muzicale-exercițiu : au scopul de a forma deprinderile elementare de percepție
, cunoaștere și redare a calităților sunetului muzical . În această categorie sunt incluse
exercițiile de reglare a echilibrului inspirație-expirație, flexibilizarea vocii prin emiterea
de sunete muzicale de durată și înălțimi diferite , pronunție .
Așadar, o terapie educațională adecvată și sistematică favorizează priceperea,
recunoașterea și reproducerea cu ușurință a jocurilor muzicale și a cântecelor . Se știe că
gândirea logică a copiilor este strâns legată de sensibilitate, percepție, reprezentare și
memorie. Prin terapie ei își formează capacitatea de analiză și reprezentare a ceea ce învață
, participând mai activ la activitățile școlare adaptate nevoilor lor. Totuși, întreaga activitate
pe care un terapeut ocupațional o poate desfășura în cadrul școlilor de masă se rezumă la
stabilirea unei alianțe terapeutice dintre el și copil pentru a-l ajuta într-o manieră mai liberă
și adaptată dorințelor lui, să învețe și să conștientizeze necesitatea adoptării unor noi
comportamente pentru a-și îmbunătăți lui viața și mai apoi pe cea a părinților printr-o mai
bună colaborare și relație afectivă stabilită.
1. 4 Valorile și rolul terapeutului ocupațional în relația cu copiii.
Pentru orice profesionist care activează în acest domeniu, cunoașterea valorilor profesionale
și aplicarea lor sunt esențiale în profesie precum și în stabilirea unor relații fructuoase cu grupul
de subiecți. Fiecare copil atunci când este tratat cu sinceritate primește inevitabil și sentimentul
de siguranță, de bine și de încredere că toate acțiunile emise asupra lui și care îl și implică sunt
numai în scopuri benevole . pe lângă sinceritate, altruismul și egalitatea își au un rol
incontestabil. Altruismul devine bază de temelie în munca socială a terapeutului ocupațional
printr-o ,,atitudine morală sau dispoziție sufletească de a celui care acționează dezinteresat în
favoarea altora ,, sau cum afirmă R. Ionescu ,,fondul literaturii adevărate nu e deloc egoismul,
ci altruismul cel mai larg și mai simpatic ,, .

15
 Este urmat de libertate care devine o valoare importantă atunci când vorbim despre
libertatea fiecărui individ de a-și alege propriile acțiuni și terapii. Copilul este liber să spună
ceea ce-și dorește fără teama de a fi respins sau de a nu fi ajutat să își îndeplinească dorințele.
Totodată, libertatea este reciprocă astfel încât, și terapeutul ocupațional își poate rezerva dreptul
de a recomanda cazul altui specialist în cazul în care se simte depășit de situație sau nu este ce
competența sa de a o rezolva. În munca profesională vorbim și despre egalitate , care se referă
la atribuirea acelorași servicii indiferent de rasă, sex, etnie, situație financiară sau deficiențe.
Consider că fiecare om este special în felul lui, fiecare persoană tinde să exceleze și să-și
perfecționeze darul cu care a fost înzestrat de la Dumnezeu, iar terapeutul ocupațional tocmai
asta trebuie să realizeze : să îi pună pe ei deasupra dorințelor sale pentru a-i ajuta să se simtă
utili lor și societății din care fac parte, iar acest lucru este posibil numai prin egalitatea de șanse
ce o poate oferi.
Obiectivitatea este și ea o valoare fundamentală în munca unui terapeut tocmai din cauză
că fără ea, profesionalismul ar dispărea în favoarea serviciilor improprii încărcate afectiv ce pot
dăuna atât situației curente a asistatului cât și vieții profesionale și personale a terapeutului. El
trebuie să se detașeze de problemă dar fără a da impresia că nu empatizează cu acea persoană ,
întocmai pentru a oferi cele mai bune alternative și pentru a discuta cât mai bine cu beneficiarul
despre scopurile și obiectivele planului de intervenție.
Demnitatea . Când vorbim de demnitate nu ne referim la măreție sau la orgoliu. Vorbim
despre acea demnitate care ne permite să conștientizăm problemele ce pot apărea și să le tratăm
cu un fin profesionalism, să ne acceptăm eșecurile și limitele pentru a le pune pe linia
perseverenței astfel încât asistatul să ne poată denumi în cel mai concret și sincer statul, cel de
,, profesionist,, . Este de datoria fiecărui terapeut sau profesionist social să acționeze cu
demnitate și respect în fiecare acțiune pe care o desfășoară și mai ales, să își recunoască lipsurile
și să le îndrepte în cel mai scurt timp.
Pe lângă un terapeut demn, trebuie să fie și unul prudent . Așadar, demnitatea și prudența
trebuie să își aibă locașul în interiorul unui terapeut ocupațional. De aici vine și încrederea
asistatului în relația terapeutică, iar unde este încredere, voința și perseverența se vor arăta
negreșit. Terapeutul trebuie să fie conștient de confidențialitatea informațiilor pe care le
cunoaște de la copilul/asistatul din fața sa și să le expună doare pe cele care trebuie știute de
autorități ( în cazul unor abuzuri) sau de părinți ( numai informații acceptate de comun acord în
a fi transmise.).
Valorile devin legi sfinte pentru profesionistul social deoarece ele întruchipează legile
credinței și a spiritualității : smerenia , credința, respectul , bunătatea ; sunt cărțile de vizită spre

16
sufletele celor ce vin în a obține sprijin profesional și mai ales, sunt metodele prin care ne putem
însuși cu adevărat statutul profesional pe care îl deținem. Cu toate acestea, pe lângă valorile
meseriei contează și rolul pe care un terapeut ocupațional îl are în profesia sa. Mai concret spus,
înseamnă tot ceea ce el poate face în cadrul mediului școlar, beneficiarii pe care îi poate sprijini
în a induce o schimbare precum și limitele și obligațiile pe care le are față de aceștia.
Ceea ce este esențial în munca cu copiii este că întreaga activitate va fi organizată în jurul
jocului și a învățatului. Terapeutul ocupațional lucrează cu copiii cu orice condiții, dizabilității
sau disfuncții care afectează abilitatea lor de a obține performanța în activitățile de zi cu zi ale
vieții, precum în a se îmbrăca, în a se hrăni, în a merge la școală, în a-și face prieteni sau pur
și simplu în a fi parte dintr-un club sau un grup cu interese comune.
Este important de relatat ceea ce poate face concret un terapeut ocupațional aflat într-o
activitate terapeutică cu copilul care va beneficia de aceste servicii, deoarece înțelegerea
improprie a caracteristicilor sale poate cauza neînțelegeri între profesionist și asistat precum și
în delimitarea clară a activităților benefice copilului. Astfel , terapeutul ocupațional este capabil
să :
a) Ajute copiii să își îmbunătățească ariile de dezvoltare precum prehensiunea,
coordonarea mână- ochi prin joc, aptitudini individuale sau dezvoltate la școală (
aruncatul mingii , ținutul unui pix )
b) Educe și implice părinții sau a alte persoane apropiate de copii pentru a facilita
procesele de dezvoltare și învățare a copiilor .
c) Ajute copiii cu întârzieri în dezvoltare să învețe activitățile zilnice esențiale ( să
facă baie , să se îmbrace , să se spele pe dinți sau să se hrănească singuri ) .
d) Ajute copiii cu probleme comportamentale să mențină un comportament și o
atitudine pozitivă în orice mediu ( în loc de a lovi alți copii să utilizeze căi pozitive
de controlare a furiei precum exprimarea în scris a sentimentelor sau participarea la
activități psihologice ) .
1. 5 Ludoterapia – factori ai dezvoltării individuale la copii.
Ludoterapia fiind considerată principala sursă de schimbare și intervenție asupra unui
copil, a fost temeinic cercetată de teoreticieni pentru a ajunge la concluzia că unii copii se joacă
mai mult decât ceilalți.
,, Cercetătorii au investigat factorii care pot influența dezvoltarea diferențelor individuale ale
stilurilor de joc ți au ajuns la următoarele concluzii :

17
1. Diferențele individuale în calitatea și cantitatea jocului copiilor se presupune că
se dezvoltă , parțial , datorită trăsăturilor interne ale copilului , un rol important
având și factorii care țin de familia în care se dezvoltă copilul ;
2. Începând cu vârsta de trei ani , jocul simbolic devine din ce în ce mai mult o
activitate socială ;
3. Un alt factor de mediu care influențează cantitatea și calitatea jocului este clasa
socială. Copiii clasei de mijloc se angajează mai mult în jocuri socio-dramatice
decât copiii de aceeași vârstă ai clasei de jos . Unii psihologi au sugerat că aceste
aspecte reflectă diferențe în procesele de reglare emoțională și dezvoltare
cognitivă . Dat fiind faptul că copiii clasei de mijloc sunt mai predispuși la
folosirea limbajului pentru a-și exprima emoțiile decât cei din clasa de jos , și
dată fiind ușurința lor mai mare în folosirea limbajului, nu este surprinzătoare
diferența consistentă de clasă socială la nivelul producerii prefacerii sociale .
Totuși , e important de menționat faptul că mai mulți cercetători nu au descoperit
diferențe de clasă socială în producerea jocului socio-dramatic. Aceste
descoperiri au fost atribuite efectelor amelioratoare ale experiențelor
educaționale și sociale benefice ;
4. Specialiștii au investigat modul în care factorii de vârstă, sex și familiaritate ai
partenerilor de joc influențează comportamentele de joc ale copiilor . În general
, copiii se joacă mai mult și la niveluri cognitive mai înalte în compania unei
cunoștințe decât singuri sau în compania unui copil necunoscut. Mai mult decât
atât , copiii preferă prieteni , în contrast cu un partener familiar pentru a se angaja
în jocuri de fantezie ; jocul dintre prieteni durează mai mult și este mai bogat în
conținut.
5. S-au făcut multe cercetări asupra efectelor factorilor ecologici ( cum ar fi tipurile
de materiale , jucării , spațiu ) asupra jocului copiilor. De exemplu , jocul
dramatic și de grup este încurajat în mod special de existența hainelor , a
păpușilor , a vehiculelor și a obiectelor de gospodărie. Culorile , creioanele și
materialele artistice evocă în special activități constructive , în timp ce argila ,
nisipul și apa tind să caracterizeze jocul funcțional senzorio-motor. Cercetătorii
s-au concentrat de asemenea asupra unor factori ecologici mai generali cum ar
fi jocul în casă sau în aer liber ; totodată , cercetările s-au îndreptat și asupra
densității spațiului de joc. În general , jocul în afară este preferat de copiii

18
 preșcolari. Spațiul de joacă redus are drept rezultat scăderea jocului în mișcare
și creșterea contactului fizic și a jocului imaginativ ;
6. Mai multe studii indică faptul că copiii care se uită la televizor sunt mai puțin
jucăuși și mai puțin imaginativi în jocul lor. Conținutul programelor de
televiziune pentru copii are implicații importante asupra comportamentelor lor
din timpul jocului. S-a constatat că jocul copiilor care privesc programele de
aventuri este mai puțin dramatic și mai agresiv, în timp ce jocul celor care
vizionează programe cu substrat educativ și care transmit mesaje sociale
benefice este mult mai imaginativ ;
7. O influență mai familiară asupra jocului copiilor este curriculumul școlar. De
exemplu, programele preșcolare înalt structurate tind să reducă diversitatea și
performanțele nivelului de joc al copiilor mici. Mai mult, jocul imaginativ este
mai comun în programele mai puțin structurate, în timp ce programele înalt
structurate încurajează folosirea constructivă a materialelor și activitatea
orientată spre scop. Totuși, unii cercetători au raportat că programele școlare
structurate influențează pozitiv demonstrația activităților de rol. O posibilă
explicație pentru aceste descoperiri ar fi aceea că atunci când structura este
impusă prin perioade ocupate și când aceasta implică trăsături ca instruirea de
limbaj și gândirea abstractă în grupuri mici, influențele asupra activităților socio-
dramatice din timpul jocului liber pot fi pozitive .
De aceea, atunci când se evaluează eforturile curriculumului, ar putea fi
important să se ia în calcul nu numai gradul de structurare al curriculumului, dar
și modul în care această structură este integrată și aplicată în activitatea
cotidiană. ,, ( Gherguț , A. , 2001 , pag. 161-163 ) .
Putem spune că jocul devine și este un fenomen cu proporție semnificativă în procesul
dezvoltării. Nu numai că pare să deschidă o portiță spre ființa cognitivă și socială a copilului,
ci este și un impuls de dezvoltare a abilităților cognitive, socio-emoționale și de limbaj. Mai
mult decât atât, pentru a crea o legătură strânsă și apropiată ,bazată pe încredere cu copilul cu
care va începe activitatea, terapeutul ocupațional trebuie să fie încrezător în propriile sale forțe,
să fie optimist în ceea ce privește posibilitatea de soluționare a cazului sau de menținere a stării
de sănătate a copilului . Toate acestea se pot realiza prin terapii specializate care să conțină atât
dorințele și nevoile asistatului, cât și șansele și alternativele pe care acesta le are. Rolul
terapeutului, pe lângă inducerea unei schimbări fizice benefice persoanelor cu care intră în

19
contact, este și de a crește stima de sine a acelor persoane și de a le insufla ideea că sunt utili,
unici și prețioși pentru societate; fiecare în felul lor.

CAPITOLUL 2 . OBIECTIVELELE ȘI IPOTEZA CERCETĂRII

Realizarea învățării interactive în grădiniță își demonstrează eficiența cu atât mai mult
cu cât în învățământul preșcolar este posibilă îmbinarea armonioasă a următorilor factori:
 Activitatea fundamentală a copilului în acest loc este jocul. Valorificând valențele
formative ale jocului, terapeutul are posibilitatea să organizeze cele mai eficiente
situații de învățare activă și interactivă, prin antrenarea senzorială, intelectuală,
psihomotorie şi afectivă a copilului în activitate.
 Copilul preșcolar este energic, activ şi curios, predispus căutărilor, experimentelor,
descoperirilor. Relaționează activ cu mediul apropiat, cercetează obiectele din jurul lui,
le dă semnificație, uneori obiectele neînsuflețite primesc trăsături umane: ursuleţul
devine partener de joacă, păpuşa devine un membru în familie etc. Chiar și cei cu
deficiențe descoperă o jucărie preferată căreia îi dau un semn și o apartenență specifică
lor.
 Vârsta preșcolară se caracterizează prin detașarea treptată de gândirea perceptiv-
obiectuală şi angajarea în gândirea reprezentațională. Formarea reprezentărilor
ușurează drumul copilului spre cunoaștere. Este perioada de dezvoltare rapidă a
limbajului copilului. El socializează şi apar primele semne ale dezvoltării conştiinţei de
sine.
 Perioada preșcolarității este perioada "de ce?" –urilor. Copiii pun întrebări necontenit,
caută explicații cauzale lucrurilor și fenomenelor, manifestând o atitudine pozitivă față
de învățare. Ei trebuie încurajați în a pune întrebări şi a-şi pune întrebări.Găsirea
răspunsurilor potrivite produc bucuria succesului şi crearea motivației pentru
investigații ulterioare. Spiritul investigativ al copilului trebuie valorificat de către
terapeut prin crearea celor mai potrivite situaţii de învăţare pentru această vârstă sau în
cazul în care este slab dezvoltat, trebuie găsite noi modalități de stimulare.

20
 2. 1 Scopul , obiectivele și ipoteza cercetării.
Plecând de la considerentul că didactica modernă reevaluează întregul proces instructiv-
formativ, deplasând interesul de pe achiziția de cunoştințe a copilului şi activitatea profesorului,
în general, pe un proces didactic centrat pe obiective şi pe interesele copilului, am considerat
că adăugarea terapiilor ce au ca scop principal centrarea sarcinilor pe muncă nu poate rămâne
în afara acestei schimbări. De aceea s-a iniţiat un experiment la nivelul grupei mari de grădiniță
din învățământul de masă, unde se regăsesc 5 copii cu diagnosticul de autism și retard mintal
mediu și prin care ne-am propus să acordăm copilului preşcolar rolul de participant activ şi
interactiv în procesul de învăţare şi de factor activ în formarea propriei personalităţi. Totodată
, în conținutul acestui capitol se vor regăsi și activități de compensare a deficitelor pe care
aceștia le prezintă. Desfășurarea experimentului a presupus organizarea întregului proces
instructiv-formativ, la grupa mare de copii, pe baza promovării metodelor de învățare active și
cooperative şi prin plasarea copilului, cu interesele şi trebuinţele sale, în centrul procesului
terapeutic, implicarea lui în construirea cunoştinţelor, unde terapeutul ocupațional are rol de
facilitator între cunoștințele asimilate și modul de punere în practică al acestora.
Scopul cercetării: scopul direcțional de înlăturare a deficitelor în domeniul afectiv(
echilibrarea emoțiilor negative și de maximizare a celor pozitive) și motric( gesticulare
excesivă, ameliorarea ticurilor motrice și verbale). Scopul devine primordial în desfășurarea
activităților terapeutice deoarece susține facilitarea integrării subiecților în învățământul de
masă și achiziționarea unui set de cunoștințe de bază necesare integrării lor în colectivul de
copii.
Obiectivele cercetării. În desfășurarea intervenției s-a impus luarea în considerare a
specificului învățării interactive la preșcolari, și anume:
 Organizarea de activități terapeutice cu valențe instructiv-formative la grupa
mare;
 Familiarizarea copiilor cu utilizarea metodelor ce implică ocupația ca formă de
învățare;
 Asigurarea rolului activ și interactiv al copilului în procesul de învățare și
realizarea cunoașterii prin acțiune sau deprindere;
 Accentuarea rolului terapeutului de mediator și facilitator al învățării interactive
la copiii preșcolari cu deficiențe ce sunt integrați în învățământul de masă;
 Reevaluarea relației terapeut-copil, copil-copil, terapeut - copil - familie prin
realizarea unei atmosfere confortabile și primitoare în clasă şi a unei relații de
încredere între terapeut-copil în procesul instructiv-formativ;

21
Ipoteza care stă la baza cercetării mele a fost formulată astfel : instituirea unor terapii de
tip interactiv la nivel de grup, bazate pe utilizarea modelelor existente în terapia ocupațională
ce vor contribui la formarea şi dezvoltarea tuturor laturilor personalităţii copilului de vârstă
preşcolară.

CAPITOLUL 3. METODOLOGIA CERCETĂRII

Cercetarea va cuprinde datele necesare constituirii unui plan de intervenție pentru
fiecare subiect în parte care să ajute la îndeplinirea scopului general. Anamneza, observația
directă, interviul sau chestionarul sunt câteva din instrumentele cele mai des utilizate în
domeniul terapeutic ce ajută la parcurgerea întregului demers al subiectului precum și la
istoricul patologic al acestuia.
3. 1 Instrumentele utilizate în cercetare .
Orice cercetare efectuată pe un grup țintă folosește instrumentele cele mai potrivite
pentru colectarea datelor într-un mod eficient și mai ales obiectiv, date care vor fi folosite în
intervenția personalizată.Ca și instrumente de colectare a datelor s-a folosit anamneza pentru a
avea datele medicale cu privire la diagnosticurile și terapiile urmate în trecut de subiecți ,
precum și metoda interviului pentru a putea afla comportamentul acestora atât în mediul extern
( mediul școlar ) cât și în mediul intern ( în familie). Astfel, am putut obține o abordare holistică
a grupului țintă pentru facilitarea instituirii terapiilor necesare. Metoda observației directe s-a
utilizat pe tot parcursul acțiunii de cercetare, deoarece este o metodă reală și calitativă de
obținere a datelor ce urmează a fi prelucrate pentru planul de intervenție.
Pentru colectarea unor date utile cercetării, observația a fost orientată de următoarele
obiective:
- stabilirea nivelului general de pregătire a copiilor;
- stabilirea măsurii în care copiii şi educatoarele sunt familiarizați cu utilizarea terapiilor
centrate pe ocupație;
-aprecierea interesului și a motivației copiilor pentru învățare, prin studierea
comportamentului și a reacțiilor lor;
Metoda analizei produselor activității copiilor a fost folosită pe tot parcursul desfășurării
cercetării colectarea de date și formarea unei imagini globale asupra activității subiecților aleși;
Analizele efectuate asupra elementelor produse de subiecți în timpul activității lor, pe
de o parte la nivel individual, pe de altă parte într-un colectiv au avut în vedere :

22
 - procesul de căutare, informare, cercetare, colectare, prelucrare și interpretare de date
- produsul final: desene, picturi, aplicații, fișe de lucru, decupaje, colaje etc.
Metoda autoobservaţiei a fost folosită atât în cercetare cât și în intervenția ce urmează a
fi definitivată :atenția s-a îndreptat cu preponderență înspre proiectarea, realizarea și evaluarea
atât a activității proprii, cât și a copiilor. Autochestionarea, autoevaluarea, autocritica,
autoplanificarea, automonitorizarea sunt câteva dintre procesele care contribuie la dobândirea
autonomiei precum și la analiza critică și obiectivă a muncii efectuate.. Pentru identificarea
progreselor înregistrate de subiecți precum și de capacitatea lor de interrelaționare cu copiii
aflați în aceeași clasă dar care nu sunt diagnosticați cu deficiențe, s-au aplicat probe de evaluare
cu calcularea gradului de autonomie și funcționalitate psihică la începutul și sfârșitul
intervenției.
3. 2 Alcătuirea grupului țintă.
Alegerea subiecților ce vor fi supuși unor activități terapeutice cu scop de ameliorare
și/sau îmbunătățire a deficiențelor ce le au în limbaj, comunicare, expresivitate, afectivitate s-a
realizat cu precizie și urmând nevoile pe care aceștia le-au identificat în procesul de integrare
în domeniul școlar de masă. Grupa este omogenă ca vârstă, toți copiii se află în grupa mare
pregătitoare, iar ca număr efectiv de copii sunt 24. De menționat faptul că, cei 4 copii aleși ca
beneficiari ai planului de intervenție personalizat au beneficiat de terapii de relaxare și stimulare
senzorială precum și de ore de lucru împreună cu logopezii grădiniței.
STUDIU DE CAZ NR. 1.
Numele: V.D.
Data naşterii:28.09.2011
Grupa mare
Domiciliul : Alba Iulia
Psihodiagnostic: Autism și Sindrom Deficitar de Atenție Hiperactiv, Hiperkinetic .
Informații despre starea de sănătate a copilului: Stare bună de sănătate.
Informații despre mediul social: Locuieşte împreună cu familia lui, având în componenţa sa
mama, tata şi un frate de 4 ani care locuiește cu bunicii. Beneficiază de însoțitor 2 ore pe zi la
activitățile de dezvoltare personală. Situație financiară foarte bună, părinți cu studii superioare
preocupați de starea de sănătate a copilului și de dezvoltarea sa.
Data elaborării planului de intervenție personalizat.:19 martie 2018. –14 mai 2018.
Data revizuirii P.I.P.: 12 aprilie 2018

23
Instrumente utilizate în intervenție: chestionare orale, observaţii curente, aplicaţii practice,
fişe de lucru utilizate la diferite activităţi, proba de evaluare, convorbire individuală şi în grup,
observaţia spontană.
Obiectivele programului:
Pe termen lung:
• Descoperirea şi folosirea potenţialului psihic de învăţare ale subiectului, a ritmului
propriu de achiziţie, prin observarea zilnică şi prin concentrarea tuturor informaţiilor din cadrul
familiei;
• Dezvoltarea exprimării orale, înţelegerea şi utilizarea corectă a semnificaţiilor
structurilor gramaticale în context;
• Dezvoltarea expresivităţii şi creativităţii;
• Dezvoltarea motricităţii mâinilor, dar şi a altor părţi ale corpului;
Pe termen scurt:
• Formarea abilităților de comunicare;
• Formarea abilităților de participare la activități;
• Participarea la activități de grup;
• Participarea la activități specifice educării limbajului;
• Dezvoltarea capacităților de numărare şi punere în corespondență;
Scopurile programului:
 Reducerea şi eliminarea lacunelor din cunoştinţele copilului;
 Educarea exprimării verbale corecte din punct de vedere fonetic, lexical şi sintactic;
 Formarea capacităţilor de cunoaştere a mediului;
Derularea programului de intervenție:
Pedagogul:
o Stimulează copilul în vederea reducerii dificultăților de învățare prin exersarea și
dezvoltarea proceselor psihice (memorie, atenție, motivație).
o Implică mama pentru a o ajuta să lucreze cu copilul în asimilarea unor cunoștințe
esențiale: dezvoltarea limbajului și a vocabularului, abilități de relaționare socială;
Terapeutul Ocupațional:
o Stimulează copilul în scopul cunoașterii mediului cu care are contact.
o Ajută la creșterea stimei de sine și la îmbunătățirea abilităților de comunicare în grup.
o Implică subiectul în activități de zi cu zi pentru a-l ajuta să se integreze cât mai mult în
societate ( îmbrăcare, făcut curățenie, aranjatul patului, spălatul pe dinți etc).

24
 o Stimulează copilul să participe la activități terapeutice de muncă individuală pentru
îmbunătățirea motricității fine ( desenat, modelaj, decupaj)
o Asigură dezvoltarea abilităților sociale ale copilului ( abilități de joc- să împartă jucării,
să-și aștepte rândul- abilități de conversație , abilități emoționale- de înțelegere a
sentimentelor celorlalți, exprimare adecvată a propriilor emoții- , abilități de a rezolva
o problemă).

OBIECTIVE METODE ȘI TEHNICI MATERIALE UTILIZATE

Efectuarea unor exerciți de
relaxare pentru concentrarea
atenției și dezvoltarea
memoriei.
Educarea auzului fonematic,
a atenției vizuale, a analizei
auditive și îmbogățirea
vocabularului.
Stăpânirea și motivarea
personală prin gestionarea
adecvată a trăirilor afective
negative.
Convorbire Planșe, fișe de lucru, jocuri de
Povestire construcție, modelaj cu
Problematizare plastilină, cărți, puzzle.
Exercițiu de relaxare
Exerciții de gimnastică Planșe, fișe de lucru, jocuri,
respiratorie. cărți.
Exerciții pentru formarea
priceperilor și deprinderilor
de pronunție corectă a
silabelor și cuvintelor;
Exerciții de formulare a unor
propoziții simple cu sunetul
corectat în diferite poziții;
Povestiri după imagini,
planșe;
Demonstrația;
Exerciții de autocunoaștere, Fișe de lucru, desene, minge
exerciții pentru antistres, joc de rol.
managementul emoțiilor
negative, convorbire,
exerciții educative prin
programul ,, DA POȚI ! ,, .

25
 Dezvoltarea motricității fine Activități terapeutice Modelaj, decupare de modele
lucrative simple, jocul cu mingea.
Dezvoltarea expresivității Comunicare, povestire Cărți, joc de rol, meloterapie

Educatoare:
- Antrenează copilul în activitățile specifice pe arii de stimulare sau recuperatorii și
recreative, cu respectarea particularităților de vârstă și individuale;
- În cadrul lecțiilor se lucrează diferențiat, cu respectarea planificării activităților
integrate, a activităților de dezvoltare personală și pe arii de stimulare (cu revizuiri și
adaptări);
Mijloace: probe de evaluare, fișe de lucru, planșe, jetoane, jocuri didactice, obiecte de uz
general;
Domeniul de intervenție: Domeniul Limbă și Comunicare. Copilul pronunță cu dificultate
cuvintele. Răspunsurile sale sunt monosilabice sau în propoziții incomplete. Nu reușește să
povestească texte auzite în grupă ori întâmplări din viața personală, pierde firul logic al acestora.
Capacitate scăzută de organizare și coordonare a acțiunilor în conformitate cu comanda verbală.
Scrie semne grafice cu trăsături tremurate, fără a respecta spațiul de scris, mâzgălește și rupe
foaia.
Obiective pe Obiective Activități Criterii Metode și
termen scurt operaționale minimale instrumente de
pentru evaluare
evaluarea
progresului
Dezvoltarea Să participe exerciții de Înțelege Evaluarea orală
capacității de activ la delimitare a semnificația şi scrisă,
exprimare orală, activități de cuvintelor în globală a unui aprecieri
de înțelegere și grup, inclusiv la enunțuri; text scurt, după stimulative,
utilizare corectă activitățile de -exerciții de ascultarea evaluare cu mai
a semnificațiilor joc. stabilire a repetată a multe reveniri.
cuvintelor. poziției unui acestuia, sau
cuvânt într-o după lămuriri
propoziție. suplimentare;

26
 Dezvoltarea Să-și Jocuri de punere probe orale și
capacității de a îmbogățească în legătură a fișe de lucru.
înțelege și vocabularul unui cuvânt
transmite activ și pasiv, să auzit cu
intenții, recunoască imaginea
gânduri, existența corespunzătoare.
semnificații. scrisului Participarea la
-Să manifeste povești sociale.
interes pentru
activități
-Să înțeleagă
semnificația
cuvintelor

Ca și activități terapeutice de dezvoltarea a abilităților în plan social, am utilizat

poveștile sociale cu toate implicațiile sale, deoarece conform studiilor realizate de cercetători,
se asimilează cel mai bine aceste abilități. S-a utilizat ,, Povestea Ursului Cafeniu,, prin care
subiectul a fost nevoit să se transpună în pielea unui personaj pentru a înțelege și a da un sens
emoțiilor și sentimentelor trăite.
Scopul activității :
-Dezvoltarea unor comportamente emoționale, de compasiune, de bunătate, de ajutor, de
prietenie necesare în stabilirea unor relații de grup.
-Adoptarea unei atitudini pozitive (respect, acceptare, iubire) față de semenii săi.
-Identificarea asemănărilor şi deosebirilor între el şi ceilalţi copii după criteriile date: sex,
vârstă, înfăţişare, emoţii.
Obiective operaționale:
- să redea ideile principale ale povestirii pe baza ilustrațiilor .
- să descrie emoţii, sentimente trăite în anumite situaţii din poveste, utilizând un limbaj adecvat;
- să identifice în exemplele date stări afective pozitive, utilizând experiența personală;
- să interpreteze corect mesajul transmis de text (învăţătura), cu ajutorul întrebărilor
terapeutului.
Strategii.Metode.Procedee: conversația, explicația, povestirea, exercițiul, problematizarea,
jocul.

27
Material : planșe ce ilustrează evenimentele cheie, ursuleț de pluș, minge, recompense, fișe de
lucru.
Am realizat captarea atenției cu ajutorul unei jucării de pluş, ursuleţul Martinel, pe care l-am
găsit foarte supărat şi l-am adus în grupă să ne povestească ce a păţit. În reactualizarea
cunoștințelor, copiii denumesc câteva animale care trăiesc la poli, apoi revenim la ursul care
tocmai s-a întors de la Polul Nord şi a avut parte de o serie de peripeții.
Anunţarea temei şi a obiectivelor: “Am să vă spun acum povestea ”Povestea ursului cafeniu”
în care este vorba despre un urs cafeniu care s-a rătăcit la Polul Nord şi multe peripeţii prin care
a trecut. Voi trebuie să urmăriţi cu atenţie povestea pentru a observa ce se întâmplă cu ursul
cafeniu, ca să o povestiţi şi voi altor copii şi de ce nu fraţilor şi părinţilor voştri.
Am să vă spun eu povestea după care voi o să o povestiți cu ajutorul imaginilor. A urmat
conţinutul poveştii „Povestea ursului cafeniu” clar, rar, expresiv, cu accent pe cuvintele care
transmit mesaje receptive, astfel încât atenţia copiilor să rămână captată, urmărind planul de
idei :întâlnirea cu focile, întâlnirea cu urşii albi, întâlnirea cu pinguinii, săpunirea ursului şi
transformarea într-un urs alb, întâlnirea cu ceilalţi urşi albi care rămân uimiţi de frumuseţea lui,
dislocarea sloiului de gheață şi salvarea puiului de urs alb, momentul întâlnirii cu mama
ursoaică şi mulţimirile acesteia, precierea celorlalţi urşi care au fost uimiţi de curajul ursului
cafeniu. S-au accentuat emoţiile prin care trec personajele :ursul cafeniu, puiul de urs alb, mama
ursoaică şi voi evidenţia curajul ursului cafeniu.
Încheind cu mottoul care evidenţiază acceptarea diversităţii şi aprecierea curajului ursului
cafeniu :
“Crezi că-mi pasă că te ştiu
Negru, alb sau cafeniu
Inima să-ţi fie dreaptă,
Eu te judec după faptă!” (,,Povestea ursului cafeniu” de Vladimir Colin) .
S-a cerut intervenția lui V.D. pentru a ne ilustra emoții precum : tristețe, supărare,
fericire, ca mai apoi să fie nevoit să le exprime prin experiențele personale. Prin această
activitate s-a urmărit captarea atenției subiectului în mod special, precum și participarea la
discuție alături de ceilalți copii. Astfel, subiectul învață să se integreze și să fie acceptat de
ceilalți indiferent de dizabilitatea pe care o are dar și să facă față la sentimentele negative ce îl
pot obtura din procesul de socializare.
O altă intervenție terapeutică s-a desfășurat pe domeniul îmbunătățirii motricității fine
prin construirea unor figurine pe baza șablonului. Am descris activitatea ce a urmat să fie
îndeplinită de subiect ca mai apoi acesta să fie nevoit să aleagă modelul de șablon pe care îl va

28
construi. Astfel, învață să își consolideze propriile decizii și hotărâri pentru a-i servi treptat la
integrarea sa în grupă. După alegerea modelului, copilul și-a luat materialele necesare pentru
atingerea scopului propus, la indicațiile mele. Am urmărit modul de alegere al materialelor, de
prehensiune, capacitatea de transfer dintr-o mână în cealaltă, identificarea și sortarea obiectelor
pe culori precum și gradul de imaginație pe care subiectul îl avea pentru finalitatea activității.
Durata acesteia a fost de 30 minute cu rugămintea de a numi obiectele și/sau peisajele
construite, după care a urmat o pauză de relaxare.
Scopul activității: îmbunătățirea motricității fine pentru realizarea unor activități individuale.
Obiectivele îndeplinite: creșterea sesizării conceptului de lateralitate; recunoașterea obiectelor
dintr-o serie; asocierea culorilor cu stări, evenimente, anotimpuri; îmbunătățirea nivelului de
expresivitate mimico-gestuală și verbală.
Starea emoțională a subiectului în timpul și la finalul activității : dacă la începutul activității
subiectul a devenit brusc agitat și nervos, pe durata îndeplinirii activităților desfășurate pe etape
mici s-a constatat liniștirea acestuia și participarea activă la terapie. A devenit mai curios și
inventiv precum și mai atent la ceea ce i se cerea. Am folosit tehnica ,, mâini cuminți,, pentru
a-l putea readuce la activitatea propusă când devenea hiperactiv și gălăgios.
Genograma

tatăl mama bunicul bunica

Fratele V.D.
de 4 ani

Legenda: relație echilibrată relație stresantă

relație foarte puternică înstrăinare
relație foarte apropiată
relație unilaterală
relație bilaterală
Ecomapa
Grădinița
Centrul de
terapie

V.D.

Verișorii Colegii
de grad 1 29 de la
grădiniță
STUDIU DE CAZ NR. 2.
Numele: A.M.
Data nașterii: 12 martie 2012
Domiciliul: Abrud
Nivelul grupei: grupa mare
Data aplicării planului de intervenție personalizat: 19 martie 2018- 25 mai 2018
Data revizuirii planului de intervenție personalizat: 23 aprilie 2018
Psihodiagnostic : retard psihic de 6 luni
- exprimare orală greoaie și defectuoasă
- tulburări de comportament
- dificultăți în perceperea componentelor spațiale și temporale.
Starea de sănătate: relativ bună, îmbolnăvire frecventă a căilor respiratorii
Domeniul social: a locuit la casa de copii în urma decesului ambilor părinți din cauza unui
accident rutier. A fost adoptat de o familie din orașul Abrud care acum îl îngrijește și se ocupă
de terapiile necesare pentru dezvoltarea psiho-motrică a subiectului.
Instrumentele utilizate în planul de intervenție : observația directă, fișe de lucru, aplicaţii
practice, proba de evaluare, convorbire individuală şi în grup.
Comportament cognitiv:
- copilul are minime reprezentări despre mediul înconjurător corespunzătoare vârstei și nu are
capacitatea de a observa sistematic;
- volumul limbajului este sărac, se exprima greoi, are tulburări de pronunție;
- gândirea se manifestă doar în cazuri concrete, intuitive;
- atenția este slab dezvoltată.
Comportament psihomotric:
- dezvoltare fizică corespunzătoare vârstei;
- cunoaște schema corporală;
- întâmpină dificultăți în orientarea spațială;
- are deprinderi de igienă personală și colectivă bine formate.
Relații sociale:
- este politicos cu personalul grădiniței.
-are uneori crize de nesiguranță.
- este sociabil, colaborează cu colegii de grupă.
Obiective pe termen lung:
- ameliorarea pronunției și dezvoltarea exprimării verbale;

30
- dezvoltarea operațiilor gândirii și a calității acesteia;
- exersarea capacității de orientare spațială și temporală;
- educarea comportamentului civilizat.
- instruirea în activități zilnice adaptate ( îmbrăcare, utilizarea tacâmurilor)
- crearea stimei de sine și creșterea încrederii în forțele proprii.
Domenii de intervenție recomandate: cognitiv, psihomotor.
Limbă și comunicare
Obiective Metode și mijloace Criterii de evaluare Metode și
de realizare instrumente de
evaluare

Să recunoască toți Jocul “Deschide Identifică și numește Încurajare și

copiii din grupă; urechea bine”; toți copiii. stimulare.
Să cunoască numele Exerciții de pronunție
tuturor copiilor, a și dezvoltare a
doamnei educatoare auzului fonematic.
și a terapeutului.
Să recunoască Vizita în grădiniță și Identifică și numește Deplasare prin
vecinătățile sălii de la grupele vecine; locurile și spațiile grădiniță.
clasă; să numească stimularea prin cerute.
grupele vecine (mare, dialogul terapeut-
pregatitoare). copil.
Să recunoască Exerciții de Exprimă corect Aprecieri verbale,
anotimpurile, exprimare corectă a denumirea obiectelor stimulare în
caracteristicile obiectelor și sau culorilor cerute implicarea în
specifice; să lucrurilor din singur sau având activități creative.
denumească culorile imaginea dată și nevoie de ajutor.
caracteristice. identificare a
culorilor și
obiectelor; jocuri prin
care se face legătura
dintre culoare și
anotimp.

31
 Să recunoască și să Exerciții de Exprimă și arată Aprecieri
denumească părți identificare a părților singur părțile stimulatoare.
componente ale corpului omenesc și componente care i se
corpului omenesc; de exprimare corectă; cer. După repetiții
Să denumească jocuri prin care să îndelungate, poate
simțurile . conștientizeze părțile solicita ajutor.
componente; desene
educative cu corpul
omenesc.
Să denumească Jocuri de rol precum Identifică membrii Aprecieri verbale,
membrii familiei sale. ,,de-a mama și de-a familiei, îi numește acordarea de
tata,, , ,,de-a frații,, , singur din fotografii. stimulente.
,,de-a bunicii,, cu
exerciții de exprimare
verbală.
Să recunoască Jocurile: “Să-mi Numește și imită Aprecieri verbale și
ocupațiile oamenilor. povestești despre singur sau cu ajutor stimulente.
meserii”, “Să faci și ocupațiile.
tu ca el”.
Să recunoască și să Jocuri precum: Recunoaște și/sau încurajări,
denumească animale, “Ograda cu păsări”, denumește singur stimulente;
păsări. “Ferma de animale”, ceea ce este rugat de Primește silueta
“Animalele pădurii”. terapeut cu mici unui animal la locul
Exerciții de implicații din partea potrivit.
exprimare corectă. acestuia.
Domeniul cognitiv
Obiective Metode și Criterii de evaluare Metode și instrumente de
mijloace de evaluare
realizare

32
 Să aranjeze Jocul “ Foc si Găsește și numește Aprecieri verbale și
figurile apa”; Găsește figura cerută, singur încurajarea la activitățile
geometrice. triunghiul colorat; sau cu ajutor. reușite.
Să recunoască Exerciții de
forma corecție a
geometrică pronunției.
cerută sau
culoarea.
Să numere Jocul ,, coșul cu Numără cu ajutor Aprecieri verbale, acordarea
corect crescător. jucării,, . jucăriile din coș. de stimulente.
Să recunoască ,,cu ce călătorim,, , Observă, atinge și încurajări verbale.
mijloacele de dialogul, denumește jucăriile
transport. explicațiile singur sau cu ajutor.
terapeutic-
educative.
Să participe la Jocul instructiv- Aprecieri verbale
activitățile de educativ ,, și eu
grup. vreau să fiu
lăudat,, ,

Domeniul psihomotric
Obiective Metode și tehnici de Criterii de Metode și
realizare evaluare instrumente de
evaluare
Să recunoască Exerciții și locuri de Corectitudinea și Observarea
componentele mișcare ce vizează: rapiditatea reacțiilor comportamentului;
spațiale și a se a)direcția:înainte/înapoi la comenzi; Chestionarea orală
orienteze adecvat. sus/jos; stânga/dreapta -identificarea și pentru
b)distanța: precizarea corectă a conștientizarea
aproape/departe pozițiilor spațiale pozițiilor spațiale;

33
 c) pozițiile față de ale obiectelor Aprecieri
obiecte: lângă,pe sub. folosite în joc; stimulative;
Jocuri de căutare a unor -recunoașterea și Întreceri; Analiza
obiecte așezate în denumirea unor produselor activității
diferite poziții spațiale; poziții spațiale ale (modul de rezolvare
Rezolvarea unor fișe cu obiectelor din a fișelor)
sarcini de orientare imagini.
spațială.
Să perceapă -exerciții efectuate pe Răspunde corect Analiza modului
componentele loc și în deplasare cu motric la cum respectă durata,
temporale care respectarea duratei, următoarele tempoul, intensitatea
vizează ritmul tempoului, intensității. comenzi: “Mergi in timpul executării
mișcărilor. -exerciții și jocuri de cât durează mișcărilor;
mișcare cu utilizarea melodia”, “Aleargă -aprecieri verbale;
onomatopeelor și a mai repede”, -încurajări;
versurilor “Pășește mai rar”, -stimulente.
ritmate:”Cioc-boc,treci “Mergi ușor pe
la loc”, “Unu-doi, unu- vârfuri”, “Bate
doi/Faceți toți la fel ca pasul”
noi!”. -execută mișcări la
ritmul indicat.

Tema de studiu: ,,Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim,, .

Domeniul om si societate: Dezvoltare socio-emoţională (Acceptarea necondiționată)
Tema săptămânii : în lumea emoțiilor și a sentimentelor.
Subiectul activității : ,, O căpșună cu pistrui,, .
Locul de desfășurare : sala de grup.
Scopurile activităţii:
 Aprofundarea sentimentelor și emoțiilor provocate de schimbările din viața
personajului din poezie;
 Exersarea unor strategii de reglare emoțională pentru prevenirea dificultăților de
adaptare.

Obiective operaţionale:
o La sfârşitul acestei activități copiii vor fi capabili:
o Să identifice gândurile disfuncționale și emoțiile în cazul neacceptării de sine;
o Să găsească gânduri funcționale pentru prevenirea dificultăților de adaptare;
o Să identifice deosebirile dintre oameni, unele calități;
o Să descrie emoții, sentimente trăite în anumite situații din poezie, utilizând un limbaj
adecvat;

34
 o Să găsească soluții de rezolvare a unor probleme proprii de adaptare, prin raportare la
experiența personală;
o Să coloreze căpșuna fericita în culori adecvate, să respecte indicațiile terapeutului.
Metode și procedee: conversația, observația, exercițiul, jocul de rol (joc-dramatizare);
Mijloace de învățare: imagine cu căpșuna din poezie, imagine cu căpșuna tristă și fericită, fișe
de colorat, creioane colorate, fes verzui din hârtie, soare din carton, pistrui din material auto-
adeziv, imagine cu o ciupercă .
Durata activității: 30 minute.

Material: planșe, coli colorate pe care se vor desena căpșuna tristă, veselă și ciuperca.
Captarea atenției: copilul a fost așezat în semicerc alături de ceilalți copii prezenți în grupă,
după care am trecut la prezentarea succintă a subiectului temei. Beneficiarul a fost rugat să
identifice fructul poveștii precum și culoarea pentru a face o legătură între ele. Treptat, toți
copiii au fost familiarizați cu personajul poveștii care avea nevoie de ajutorul lor.
Anunțarea temei: Se recită poezia,, Căpșuna” de Daniela Crăsnaru:
,,O căpșună cu pistrui

35
Și cu fes micuț verzui
Se plângea că, de la soare
Toți pistruii-i cresc mai tare
Și că are mult necaz
Că-i prea roșie-n obraz.
Și pân’ să răsară luna
Se tot văicărea într-una:
Of și vai, fir-ar să fie
De ce n-am precum ciuperca
Pe căpșor o pălărie?” .
Urmează o discuție cu copiii despre obstacolele pe care căpșuna trebuie să le treacă
precum și despre nemulțumirea pe care aceasta o are despre ea. A.M. este rugat să identifice
din nou căpșuna dintr-o serie de trei fructe existente la îndemână pentru a verifica nivelul
memoriei de scurtă durată. După identificarea ei, a fost rugat să îi atribuie o stare: veselă sau
tristă? ; împreună cu colegii săi, au ajuns la concluzia că personajul este trist din cauza
diferențelor pe care le găsește la ea și la ciupercă. În activitatea ,, Mă plac așa cum sunt!” vom
încerca să spunem ceva bun și frumos despre Căpșună pentru a o ajuta să-și schimbe părerea
despre ea. Se scot în evidență calitățile și importanța căpșunei în alimentație: este roșie,
zemoasă, dulce, gustoasă, are vitamine. Activitatea are rolul de a scoate în evidență calitățile și
defectele dintre oameni în vederea acceptării lor așa cum sunt creați. A.M. împreună cu un alt
coleg vor avea în față stări diferite ale căpșunii, încercând să repete replicile acesteia. Am
observat dificultăți în capacitatea lui de exprimare și reținere a replicilor, însă cu ajutor scopul
a fost îndeplinit.

Ce crede căpșuna despre ea Ce credem noi despre ea

- Fesul meu este prea mic !
- Am prea mulți pistrui !
- Soarele mă arde prea tare
Sunt prea roșie-n obraz!
- Fesul tău este micuț-verzui, deci este
frumos !
- Pistruii sunt drăguți; și eu am pistrui
și sunt la modă.
- Ești frumoasă, obrajii roșii spun că
suntem sănătoși.

36
 - Vreau o pălărie mare ca a ciupercii !
Mă plac așa cum sunt ! acum chiar cred că
sunt frumoasă !
- Nu ai nevoie de ea, îți va acoperi toată
culoarea. Soarele nu o să te mai poată
încălzi și o să te mai coci.

bunica

Genograma

Tatăl mama Tatăl Mama

adoptiv adoptivă
Accident rutier

A.M
Ad.
.
Relație încordată

Centrul de Rudele
Ecomapa ergoterapie mamei
adoptive

Colegii
de
A.M.
grădiniță Colegii de
terapie

Terapeutul
psihoterapeutul ocupațional
37
STUDIUL DE CAZ NR. 3
Nume: B.I.
Data nașterii: iunie 2013
Domiciliu: Alba Iulia
Psihodiagnostic: întârziere în limbaj cu tulburări de comportament.
Informații despre starea actuală de sănătate a copilului: stare actuală bună cu momente de
agitație și/sau izolare socială.
Informații despre mediul social: copilul locuiește împreună cu părinții lui care se dedică total
educării și dezvoltării sale psihice. Relația cu cei doi părinți este constructivă pentru dezvoltarea
emoțională a copilului dar există momente în care el se simte singur , moment declanșator unei
crize. Beneficiază de însoțitor 2 ore pe zi datorită crizelor din ce în ce mai dese și a incapacității
de a socializa cu ceilalți.
Data elaborării planului de intervenție personalizat: 10 aprilie 2018- 21 mai 2018
Data revizuirii planului de intervenție: 15 mai 2018
Instrumente utilizate în intervenție: observația directă, planșe și fișe de lucru, terapii de grup
și materiale instructiv educative, planul de dezvoltare socio-emoțională ,,Da, poți ! ,, .
Obiectivele planului de intervenție :
 Să perceapă sunetele produse în mediul apropiat;
 Să socializeze mai mult cu ceilalți copii;
 Să fie capabil să își exprime sentimentele și emoțiile într-un mod benefic și constructiv;
 Să articuleze cel puțin 10 sunete și să pronunțe inteligibil minim 5 cuvinte;
 Să se implice în activități ce implică verbalizarea.
Obiective Conținut Metode și Criterii Metode și
tehnici de minimale de instrumente de
realizare apreciere a evaluare
progresului
Să perceapă Jocuri Exercițiul Identifică Aprecieri verbale
sunetele distractive : Jocul sunetele
produse în ,,Cine te Imitația produse în
mediul strigă pe jurul său.
apropiat nume?,, , Imitarea Observarea
,,Ce se aude,, sunetelor din comportamentului
. natură.

38
să exerseze Jocuri Demonstrarea Pronunță cel
pronunțarea precum: Jocul puțin 5 sunete
sunetelor în ,, spune cum Imitarea din 10.
contexte face acest Obținerea
diferite. animal?,, izolată a Recompensare
jocul mima. sunetului prin
onomatopee
(vum, brr,
poc, vrrrum,
buum, cioc).
Emiterea
sunetului prin
demonstrație Aprecieri verbale
în fața
oglinzii sau
cu ajutorul
cartonașelor
ilustrate
sugestiv.
Să integreze ,,Telefonul Analiză Utilizează
sunetele în fără fir,, . fonematică fără ajutor
activități de Joc senzorial. Comparație sunetele
joc. sonoră Introducerea Feedback
Joc sunetelor
Explicație deficitare în
Demonstrație silabe directe,
inverse,
Structuri
reversibile
ra/ar ma/am,
structuri Conversația de
silabice. evaluare
Integrarea

39
 sunetelor în
cuvinte
monosilabice,
în care
anumite
sunete sunt
poziționate
inițial,
median sau
fină.
Articuleze 10 ,, Cine poate Conversație Construiește
sunete corect spune?,, Joc cuvintele cu
Joc de Joc de rol sunetele
imitație. Demonstrația învățate
Integrarea Medalie
sunetelor
învățate în
cuvinte și
exersarea
acestora.
Să pronunțe “Sunt Povestirea Utilizează
minim 5 povestitor” Compunerea minim cinci
cuvinte după Povestire după imagini cuvinte în
model. Compunere Conversația diferite
de propoziţii. Jocul de rol context
Exersarea Aplauze
cuvintelor și a
sunetelor în
propoziții
scurte, în
diferite texte
scurte în care
cuvintele ce

40
 prezintă
dificultăți se
repetă,
povestiri,
memorizări,
ghicitori,
povestiri și
repovestiri
după imagini,
planșe.

Obiective realizate: obiectivele propuse au fost atinse. S-a înregistrat o progresie în limbajul
verbal.
Dificultăți întâmpinate: în joc este greu acceptat datorită lipsei limbajului sau a distorsiunii
acestuia. Lipsa sprijinului și a susținerii din partea părinților.
Metode cu impact ridicat: - Pozitiv (conversația, jocul de rol, jocul didactic, imitarea).
Tema proiectului: Meserii îndrăgite de copii
Tema săptămânii: Livada a înflorit!
Tema activității: Aricel și prietenii din livadă .
Scopul activității :
 Consolidarea cunoștințelor privind natura în anotimpul primăvara (pomi, păsări),
protejarea naturii;
 Dezvoltarea abilităților de comunicare, de identificare și exprimare a emoțiilor,
formarea și cultivarea sentimentelor de prietenie, ajutor, toleranță față de ceilalți;
 Formarea și consolidarea unor abilități practice specifice nivelului de dezvoltare
motrică.
 Dezvoltarea capacității de articulație și reprezentare fonematică a cuvintelor.
Obiective operaționale:
 Să identifice imagini care ilustrează aspecte de primăvară, ca răspuns la întrebări;
 Să enumere părțile componente ale unui pom/păsări, pe baza siluetelor, marionetelor-
personaje;
 Să recunoască personajele din lumea viețuitoarelor (păsări, arici, melc), din poveste,
valorificând cunoștințele dobândite anterior;
41
  Să descrie acțiunile personajelor, pornind de la momentele principale ale poveștii,
formulând propoziții corecte gramatical;
 Să identifice corect stări și expresii emoționale, comportamente dezirabile/indezirabile,
pornind de la acțiunile personajelor;
 Să aprecieze comportamentul personajelor, alegând emoticoane adecvate, pe baza
recunoașterii emoțiilor( bucurie, tristețe, supărare/furie);
 Să sintetizeze informațiile dobândite, pentru a completa piramida, utilizând imagini care
ilustrează aspecte de primăvară, din poveste;
 Să lipească inimioare, flori perforate, pe căsuțele și păsările din carton, pe criteriul
culorii, în vederea decorării crengilor expuse.
Metode și procedee: Conversația, explicația, demonstrația, exercițiul, schimbă perechea,
problematizarea.
Materiale: marionete, imagini livadă, ciocănitoare cauciuc, siluete păsări, pomi carton,
machetă livadă, forme geometrice carton color, păsări pâslă, jucării pluș, emoticoane, arici
pâslă, flori aurii recompense, semințe floarea-soarelui, căsuțe carton, decor teatru.
Moment organizatoric: Copiii sunt așezaţi în semicerc, iar sub fiecare scaun va fi ascunsă o
floare roz cu poza copilului prezent.
Salutul : Se explică salutul, prin rostirea versurilor:
,, În picioare ne ridicăm
Floarea mai departe o dăm
Colegul îl salutăm: Bună dimineața Sofia!,,
Gimnastica de înviorare:
,,Dacă vreau să cresc voinic,
Fac gimnastică de mic...vor imita
zborul păsărilor călătoare, floarea crește,, - executând exerciții pentru mobilitatea membrelor.
Prezența: Copiii vor așeza florile descoperite sub scăunel pe crenguța copiilor prezenți, care
va înflori, simbol al primăverii. Jocul ,,Atinge crenguța!,, îi stimulează pe copii să denumească
ziua, luna, anotimpul, aspecte de primăvară, vremea (imagini, jetoane). Pe lângă asta, urmează
împărtășirea cu ceilalți unde copiii sunt invitați să-și exprime emoțiile de moment, să-și
motiveze starea, așezându-se pe pernuțe cu expresii emoționale, de culori diferite.
Jocul de grup: Apariția personajului-călăuză, Aricel, ascuns într-un coșuleț, care se va prezenta
printr-o ghicitoare-descriere:,,sunt micuţ şi fricos,/Dar am mulţi ţepişori, /Am ochi mici şi
negrişori /Şi un năsuc rotunjor, /Iar când mă supăr tare,/ Devin un ghem de ace! ,, .

42
Captarea atenţiei: Aricel le propune copiilor să descopere grădina unde locuiește, va
interacționa cu ei, pentru a se împrieteni și îți va prezenta povestea( teatru cu marionete). Copiii
imită mișcările ariciului, cântând un scurt cântecel, versuri pe care le vor repeta la
descoperirea fiecărei probe a jocului; vor primi ecusoane-arici, legate cu panglici de culori
diferite( se vor grupa pe criteriul culorii).
Anunțarea temei și a obiectivelor: cu ajutorul lui Aricel se anunţă tema, Aricel şi prietenii din
livadă, cu care copiii vor călători imaginar în livada înflorită, unde îi așteaptă surprize și
prieteni noi. În călătoria misterioasă Aricel şi prietenii lui vor descoperi că fiecare este
unic, cu propriile calități, iar deosebirile dintre noi sunt motive care să ne apropie, de
prietenie, cooperare, ajutor. La sfârșitul călătoriei descoperă Pomul prieteniei, unde se
adună toate păsările din livadă, pentru a cere ajutorul păsării fermecate. Copiii se grupează pe
trei echipe, iar grupele de aricei se vor deplasa pe cele trei trasee, marcate cu flori, până la
centrele de interes. Tranziția se realizează prin versurile: micuţii aricei, merg uite-aşa!,/ în spate
cu-ale lor ace/se ghemuiesc aşa!(onomatopee: tuc, tuc...)
Proba 1: grădina lui Aricel: 1,2,1,2,/ mergem noi în pas vioi, /hai să mergem la plimbare, /prin
livada aceasta mare! Pe parcursul probelor sunt ajutaţi de bufniţa înţeleaptă Buha, care îi va
ajuta să imite sunetele păsării când Aricel are nevoie de sfaturi. Bufnița le oferă florile de aur
ale curajului, la fiecare probă, care condiționează traseul spre pomul prieteniei. În fiecare floare
, descoperă emoticoane, pe care le asociază cu situaţii, stări ale personajelor.
Proba 2: copacul trist: copiii vor identifica emoticonul adecvat, etichetând starea; utilizând
Cărticica păsărilor, vor recunoaște și cere ajutorul doctorului copacilor, ciocănitoarea, care
curăță pomul de viermişori- Joc distractiv: Prinde viermişorul! (marioneta ciocănitoare)
Vor descoperi imagini, sub scaune, pe care le vor asocia cu părţile componente ale pomişorului,
care devine vesel.
Proba 3: vrăbiuţa furioasă: vrăbiuţa râde de țepii ariciului, iar copiii sancționează
comportamentul-emoticon furie. Bufniţa îi ajută să afle cauza stării vrăbiuţei, nu are cuib în
care să depună ouă. Bufniţa îi oferă cuibul, care este transportat de Aricel, iar pasărea le oferă
ca mulţumire seminţe decojite. Copiii câştigă o altă floare, pentru reușita probei.
Proba 4: Copiii ghicesc răspunsul la o ghicitoare, pentru a descoperi personajul-melc.(joc
:Rostogoleşte melcul) .Asociază starea melcului cu emoticonul adecvat, compară cele două
personaje, imită mersul melcului supărat. Aricel doreşte să revadă prietenii din livadă şi îi cere
ajutorul bufniţei , care propune sarcinile de lucru, pe echipe . Copiii descoperă sub emoticoanele
mari, jetoane cu emoticoane , pe care le lipesc pe baza aprecierii diferitelor comportamente.

43
Încheierea activităţii: Copiii sunt apreciați pentru probele îndeplinite cu succes, iar florile de
aur sunt oferite păsării fermecate, care aruncă un praf magic peste produsele muncii lor, primind
păsări din turtă dulce, simbol al prieteniei, pe care le vor oferi reciproc!
Genograma

tatăl mama

B.I.

Ecomapa Verișorii de Prietenul de la

grad 1 grădiniță

terapeutul

B.I.

logopedul

grădinița

STUDIUL DE CAZ NR.4

Nume: B.M.
Data nașterii: august 2013
Domiciliu: Abrud
Psihodiagnostic: întârziere în dezvoltarea limbajului și dezvoltare socio-emoțională deficitară.
Nivel al autonomiei personale scăzut.
Informații despre starea actuală de sănătate a copilului: stare medicală bună, însă nu
socializează cu ceilalți. Este retrasă, respinge orice formă de integrare în joc și prezintă contacte
fizice agresive cu frecvență de aproximativ 5 ori pe zi.
Informații despre mediul social: B.M. locuiește împreună cu mama și bunicii ei. Deoarece nu
are acces la un centru specializat de terapie, dezvoltarea sa a înregistrat un regres notabil fiind
accentuat și de imposibilitatea financiară a mamei de a-și permite costul terapiilor.

44
Data elaborării planului de intervenție personalizat: 9 aprilie 2018- 9 mai 2018
Data verificării planului: 26 aprilie 2018
Instrumente utilizate în intervenție: observația, jocurile de rol, explicația, demonstrația, fișe
de lucru, conversația în grup, aplicații practice.
Obiectivele planului de intervenție:
 Să identifice obiectele din imagini.
 Să coreleze sunetul cu obiectul ales.
 Să mențină cât mai mult posibil contactul vizual cu terapeutul.
 Să intervină în activitățile de grup, socializând mai mult.
 Formarea deprinderilor elementare de autoservire.
 Să răspundă verbal sau nonverbal întrebărilor simple solicitate.
 Să învețe să își exprime corect emoțiile și frustrările.

Obiective Conținut Metode și Criterii Instrumente și

tehnici de minimale de metode de
realizare evaluare evaluare
Să execute Participarea la Exercițiul Să respecte Observarea
comenzi jocul ,,Fă ca Explicația regulile mesei: comportamentului.
simple: ia, stai mine,,. Demonstrația. să mănânce
jos, pune aici, Executarea așezată pe
închide ușa, unor acțiuni scaun, în liniște.
alege jucăria prin imitare. Să își strângă
etc. Manipularea și jucăriile pe care
denumirea unor le-a folosit.
obiecte.
Să identifice ,,Pune la locul Jocul Să identifice 5 intervenție
obiectele din potrivit,, , ,, reprezentativ obiecte dintr-o încurajatoare
imagini/să recunoaște Jocul cu reguli serie de 10. corectivă
coreleze obiectul,, , Exercițiul Să recunoască
sunetul cu jocul-exercițiu anotimpurile observare directă
obiectul ales. ,,Găsește după imagini în
diferențele mod verbal.

45
 dintre obiecte și Să identifice
imagini,, , corect cu sau observare
,,Cine face fără ajutor sistematică.
așa?,, . sunetele
prezentate.

Să învețe să își Jocul ,,Emoțiile Explicația Să identifice Observarea directă

exprime corect buclucașe,, Exercițiul corect emoțiile Încurajare verbală
emoțiile . ,Recunoaște prezentate pe
emoția,, , ,,Cum jetoane.
se simte Să numească
iepurașul cel puțin 5 stări
Urechilă?,, . emoționale.
Să cunoască joc de rol ,, În Demonstrația Să accepte și să Observare directă
spațiul vizită ! Avem Exercițiul de relaționeze cu
grădiniței cu oaspeți!,, manipulare a persoanele din
care intră în vizita în jucăriilor jur.
contact ( baie, grădiniță( Să nu țipe.
sală, sală de primim ca Să nu agreseze
mese) oaspeți, copiii fizic ( să nu
din cealaltă împingă,
grupă). ciupească sau
zgârie).

Obiective realizate: se alătură copiilor din grupă în activitățile rutiniere, interacționează

constructiv cu ceilalți și menține contactul vizual mai mult timp.
Dificultăți întâmpinate: refuză să mănânce singură sau să dăruiască jucăria ei și altora; nu
gestionează corect emoțiile punând o barieră între ea și ceilalți.
Tema intervenției de grup: ,, Cu ce, și cum exprimăm ceea ce simțim?,,
Subiectul poveștii: ,,Iepurașul Rilă și ulcioarele cu apă ,,.
Scopul activității:

46
 - Dezvoltarea abilităților de comunicare, de identificare și exprimare a emoțiilor,
formarea și cultivarea sentimentelor de prietenie și ajutor față de cei neajutorați, a
comportamentului moral și tolerant și respectuos.
- Stimularea expresivității.
Obiective operaționale:
- Să denumească stările emoționale ale ulcioarelor din poveste pe baza unor întrebări
sugerate.
- Să identifice cauzele care au contribuit la apariția acestor stări.
- Să mimeze corect expresiile faciale corespunzătoare emoțiilor cu ajutor.
- Să decoreze ulciorul din poveste utilizând materiale și ștampile decorative.
Metode și procedee: povestea, conversația, explicația, demonstrația, exercițiul, munca
independentă.
Materiale necesare: un iepuraș de pluș, ulcioare, ștampile de decorat, hârtie creponată, imagini
din poveste.
Moment organizatoric: copiii sunt așezați în semicerc și se prezintă motivul pentru care are
loc această activitate.
Captarea atenției: Atenția va fi orientată spre materialele prezentate sub formă de surpriză
primite de la Iepuraș, care are rolul de a motiva copiii în realizarea obiectivelor propuse creând
cadrul afectiv, propice pentru activarea atenției.
Prezentarea conținutului:
,, Iepurașul Rilă avea două ulcioare mari, pe care le atârna de cele două capete ale unui braț, și
le căra pe după gât. Un ulcior era crăpat, pe când celălalt era perfect și tot timpul aducea întreaga
cantitate de apă acasă. La sfârșitul lungului drum ce ducea de la izvor până acasă, vasul crăpat
ajungea cu apa doar pe jumătate. Timp de câțiva ani, asta se întâmpla zilnic: iepurașul aducea
doar un vas și jumătate de apă. Bineînțeles, ulciorul bun era mândru de realizările sale. Dar
bietului ulcior crăpat îi era atât de rușine cu imperfecțiunea sa și se simțea atât de rău, că nu
putea face decât jumătate din munca pentru care fusese menit! După câțiva ani de așa zisă
nereușită, cum credea el, i-a vorbit într-o zi iepurașului lângă izvor:
- Mă simt atât de rușinat pentru că această crăpătură face ca apa să se scurgă pe tot drumul
până acasă. Iepurașul a zâmbit:
- Ai observat că pe partea ta a drumului sunt flori, însă pe cealaltă parte, nu? Asta pentru
că am știut defectul tău și am plantat semințe de flori pe partea ta a potecii și, în fiecare zi, în
timp ce ne întoarcem, tu le uzi. De doi ani culeg aceste flori și decorez masa cu ele. Dacă nu ai

47
fi fost așa, n-ar mai exista aceste frumuseți care împrospătează casa.,, ( Asociația de Terapie
Comportamentală Aplicată.).
Încheierea activității: Copilul a fost rugat să numească și să atribuie câte o culoare
fiecărei stări prin care au trecut cele două ulcioare și să se exprime mimico-gestual în acest sens.
Am întâmpinat probleme în ceea ce privește capacitatea de exprimare a ei precum și atenția
deficitară acordată. Cu ajutor, au fost îndeplinite cerințele după care a urmat o recompensă
tuturor copiilor implicați în activitate.
Genograma

bunicul bunica

tatăl mama

B.M.

Ecomapa
logopedul
Colegele de
grădiniță
Mijloacele de
transport în
comun

B.M.

psihoterapeutul
Centrul de
recuperare

spitalul

48
STUDIUL DE CAZ NR. 5
Nume: M.T.
Data nașterii: august 2012
Domiciliu: Abrud
Psihodiagnostic: Distrofie musculară Duchenne
Informații despre mediul social: locuiește împreună cu părinții și fratele său mai mic în zona
orașului Abrud. Părinții dispun de o situație financiară într-atât cât să poată să ducă copilul la
terapiile săptămânale din județ. Din lipsa unui centru de recuperare în oraș, sunt nevoiți să se
deplaseze mai rar decât e nevoie pentru dezvoltarea progresivă a copilului lor.
Informații despre starea actuală de sănătate a copilului: probleme de comportament și
spasme musculare. Prezintă dificultăți de echilibru și de mișcare astfel încât îi este greu să se
deplaseze la școală.
Durata implementării planului de intervenție personalizat: 3 aprilie 2018- 20 mai 2018
Data revizuirii: 5 mai 2018
Instrumente utilizate în intervenție: fișe de lucru, observația, echipament adecvat motricității,
demonstrația, terapie individuală, terapii de grup.
Obiectivele intervenției:
 Să fie adaptat mediul corespunzător cerințelor beneficiarului.
 Să dispună de materiale ajutătoare care să îi faciliteze accesul la învățare.
 Să socializeze mai mult cu colegii din clasă.
 Să aibă mai multă încredere în forțele proprii.
 Să cunoască culorile.
 Să repartizeze jucăriile pe compartimente.
 Să urce scările fără ajutor.
 Să mănânce singur pachetul pus.
 Să participe la activitățile lucrative la nivelul grupului.
 Să se îmbrace singur.

49
Obiective Conținut Metode și Criterii Metode și
tehnici de minimale de instrumente
realizare apreciere a de evaluare
progresului
Să socializeze să participe la Demonstrația Să discute cu Observația
mai mult cu activitățile de Jocul colegii săi. Încurajări
colegii de grup; este Imitația Să se joace verbale.
grupă indicat jocul : Dialogul împreună cu ei
,,telefonul fără fără tendința de
fir,, , ,,de-a a se retrage
mima,, , jocul brusc.
de rol. Să nu se mai
sustragă de la
activitățile grup
Să aibă mai Povestea ,, Explicația Să cunoască Încurajări
multă încredere Ioana cea Jocul noțiunea de,, verbale.
în forțele încrezătoare,, , Povestirea încredere,,. Recompense
proprii joc de rol, Demonstrația Să facă lucruri Observația
povestea noi fără teama directă
ursului de a greși.
cafeniu, ,,cum Să vorbească
mă văd eu, tare pentru a fi
cum mă văd auzit.
ceilalți?,, . Să spună ce
dorește să facă.
Să cunoască Jocul ,, ce Exercițiul Să recunoască
culorile culoare au Demonstrația corect minim 5
emoțiile Explicația culori singur.
mele?,, , Jocul Să denumească
asocierea anotimpurile cu
culorilor cu culorile
anotimpurile, asociate.
corelarea

50
 denumirii cu Să diferențieze
culoarea o culoare de
asociată. cealaltă.

Să repartizeze ,,povestea cei Povestirea Să sorteze Încurajări

jucăriile pe trei porcușori,, Jocul jucăriile pe verbale
compartimente , ,, Ovi cel Exercițiul minim 3
organizat,, , sortimente.
,,M-am Să ceară
pierdut de ajutorul când
frații mei,, . nu se descurcă. Observația
Să recunoască
exemplul de
persoană
organizată.
Să sorteze
lucrurile cu
atenție.

Să se îmbrace Exerciții de Demonstrația Să își aleagă Încurajări

singur autoîngrijire, Exercițiul singur verbale.
jocul cu nisip, Explicația îmbrăcămintea.
activități de Să își pună cel
educare a puțin un obiect
conceptului de vestimentar
îngrijire fără ajutor.
personală. Să cunoască
importanța
acestui lucru.
Obiective îndeplinite: majoritatea au fost îndeplinite cu succes și cu finalitate în viitor.

Obstacole întâmpinate: reticență la început în desfășurarea activităților și izolare sau sustragere

de la activitățile solicitante, fără posibilitatea de reîntoarcere la ele.

51
Tema de studiu : încrederea.
Subiectul : povestea Ioanei cea încrezătoare
Scopurile activității:
- De a cunoaște sensul de ,, încredere,, .
- De a dezvolta o atitudine pozitivă față de procesul de învățare.
Obiectivele activității:
- De a reuși să își manifeste corect încrederea non-verbală printr-o postură corectă.
- De a arăta disponibilitate de încercare în ceea ce privește finalitatea unei activități.
- De a diminua teama de eșec.
- De a reuși să lege noi prietenii, necesare integrării în colectiv.
Metode și procedee : povestirea, demonstrația, explicația, munca individuală și de grup.
Materiale : poza unei persoane care este încrezătoare prinsă pe un panou, marioneta Ioana cea
Încrezătoare, o tablă mică, o cretă, un marker, fișe de lucru.
Durata activității : 30 minute.
Element introductiv : copiii vor fi orientați înspre obiectivele acestei activități și li se va spune
rezumatul acesteia. Se va scrie pe tablă cuvântul cheie și împreună cu colegii, asistatul va fi
rugat să despartă în silabe ca mai apoi să se înțeleagă sensul acestui cuvânt. Copiilor așezați în
semicerc, li se va prezenta povestea cu scop terapeutic și de dezvoltare a încrederii.
Se va prezenta păpușa Ioana cea Încrezătoare, care îi va ajuta să învețe ce înseamnă cuvântul
încredere.
Povestea : ,, Bună băieți și fete. Numele meu este Ioana cea Încrezătoare și sunt bucuroasă să
vă cunosc. Aș dori să vă spun câteva lucruri despre mine. Știu să fac foarte multe lucruri și pot
să învăț să fac aproape orice. De asemenea, știu că nu este nici o problemă dacă fac greșeli
atunci când învăț să fac ceva nou. Reușesc să îmi fac prieteni noi și să cunosc persoane noi, dar
atunci când cineva mă supără îi spun ceea ce vreau eu să fac. Nu în ultimul rând eu arăt și
vorbesc încrezător. Stau cu spatele drept, mă uit în ochii oamenilor cu care vorbesc și vorbesc
suficient de tare pentru ca ceilalți să mă audă. Pentru că știu să fac toate aceste lucruri, mă
numesc Ioana cea Încrezătoare.,, (Bernard E.M. , 2004,2009 , pag. 60.).
Etapa 1 : După spunerea poveștii, subiectul ales este rugat de Ioana cea Încrezătoare să
identifice poza cu persoana încrezătoare de pe panou și să transpună el într-o situație
asemănătoare pentru a înțelege sensul de încredere. Se va urmări postura, gestica și mimica
subiectului pentru a i se relata conceptul de încredere non-verbală. În urma acestei etape am
remarcat o ușoară labilitate în mișcări și postură precum și dificultate și imprecizie în a-și
exprima emoțiile.

52
 Etapa 2: Împreună cu colegii săi, asistatul va răspunde la întrebări precum : ,,a avut o postură
care să sugereze că personajul a fost încrezător și a vorbit încrezător?, Cum s-a simțit personajul
când a fost încrezător,,. Prin aceste întrebări identificăm necesitatea de a avea o postură corectă
și de a avea o voce potrivită ca tonalitate atunci când este nevoie de a comunica o informație.
Copiii vor fi capabili să conștientizeze fenomenul de încredere în activitățile desfășurate și în
activitatea socială, fapt ce va fi întărit de jocuri simbolice la nivel de grup precum și discuții pe
marginea temei propuse.
Dificultăți întâmpinate: imprecizie în mișcări, reticență în a răspunde precum și opoziție,
labilitate emoțională și stimă de sine redusă, adaptarea scaunului pentru o mai bună postură,
ajutor în exprimarea verbală.
Genograma

tatăl mama

Fratele M.T.
de 3 ani

Colegii de grădiniță

Ecomapa
Terapeutul
ocupațional

psihoterapeutul
Spitalul de
recuperare
M.T.

Mijlocul de
transport în comun kinetoterapeutul

53
 CAPITOLUL 4. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
Procesul de educare și formare al preșcolarilor poate parcurge etape greu de îndeplinit,
mai ales dacă există și copii cu dizabilități în colectiv, deoarece aceștia prin diagnosticul pe care
îl posedă, au nevoie de timp și atenție sporită pentru a se integra în grup și pentru a-și actualiza
cunoștințele. Metodele interactive de grup acționează asupra modului de memorare, gândire și
de acțiune a copiilor în situațiile date de terapeut, facilitând modul de exprimare și decizie al
acestora. Prezentate astfel, ele atrag copiii în activitate, spre învăţare activă, spre cooperare, îi
determină să se consulte în grup pentru luarea deciziilor şi se previn/aplanează conflictele. Prin
cooperare, activitatea devine mai antrenantă, mai dinamică, mai eficientă. Copiii se mobilizează
şi sunt dornici să ajungă la un rezultat. Munca în echipă îi bucură, le conferă încredere în forţele
proprii, ceea ce îi determină să își asume responsabilităţi, să se ajute reciproc pentru a duce la
bun sfârşit sarcinile asumate.
Obiective îndeplinite. A interacționa înseamnă a stabili relații sociale la nivel de grup
și de a crea o legătură bazată pe relații afectiv-simpatetice sau transmitere de cunoștințe, proces
care s-a dovedit a fi în permanență explorat de preșcolarii prezenți în cercetare. Deoarece, ei
prin joc interacționează și cunosc toate fațetele mediului înconjurător și terapeutic, utilizarea
lui a dus la îndeplinirea cu succes a unor obiective precum: cunoașterea noțiunilor de
identificare a cadrului spațial, participarea la activitățile de grup, educarea comportamentului
civilizat, denumirea și identificarea obiectelor cerute de terapeut, implicarea activă în
interacțiunea cu colegii, exprimarea corectă a sentimentelor și emoțiilor precum și verbalizarea.
Cu toate acestea, există un drum lung și anevoios pentru ca recuperarea subiecților să fie cât
mai aproape de așteptări dar și perseverență și răbdare, deoarece cel mai greu lucru este acela
de a dezvolta și învăța deprinderi, sau mai bine spus ,, arta de a forma bunele deprinderi sau de
a dezvolta aptitudinile native pentru virtute ale celora care dispun de ele,, (Platon) este cel mai
complex domeniu.
Ceea ce s-a realizat concret și a depășit criteriile mele de evaluare a progresului fiecărui
individ în parte, a fost cu siguranță, contactul vizual și capacitatea prelungită de focusare în
activitățile terapeutice. Contactul vizual este necesar atât în înțelegerea sarcinilor ce urmează
a fi îndeplinite, cât mai ales în procesul de socializare/interacționare cu ceilalți. Astfel, la toți
subiecții cuprinși în cercetare s-a observat o creștere a randamentului în desfășurarea
activităților educative( colorează mai mult și mai bine, recunosc figurinele din imagini, sunt
atenți la ceea ce au de făcut), cât și în relația de grup( dacă înainte de intervenție, aceștia nu
socializau cu grupul, acum participă împreună la activități și uneori se joacă împreună).

54
 Arii ce necesită mai multă dezvoltare: motricitatea fină și grosieră, formarea
deprinderilor elementare de autoservire, dezvoltarea operațiilor gândirii, creșterea stimei de
sine și îmbunătățirea relațiilor socio-emoționale. Deoarece, mulți dintre copiii aleși pentru
cercetarea mea nu au posibilitățile necesare de a se deplasa la centrele de recuperare, la aceste
arii s-au identificat grade de stagnare sau chiar regres ( distrofia Duchenne) care împiedică și
periclitează desfășurarea activităților zilnice cotidiene( ADL) și a activităților zilnice
instrumentale ( IADL). Dezvoltarea socio-emoțională necesită mult timp de intervenție asupra
ei, deoarece constă într-un proces amplu de cunoaștere a emoțiilor și reacțiilor la diverși stimuli(
copiii, glumele, jocurile de rol, activități distractive) ce devin pașii de urmat înspre o o viață
socială benefică și totodată despre conceptul pe care această lucrare este construită: integrarea.

Concluzii :
1. Eficiența învățării interactive crește cu atât mai mult, cu cât este sprijinită de
activitățile terapeutice ludice. Aceste activități promptează copilul în a cunoaște
toate fațetele unui subiect și a mediului cu care are contact. Mediul extrașcolar oferă
copilului de vârstă preșcolară surse inepuizabile de cunoaștere susținând învățarea
interactivă la preșcolari.
2. Terapia cognitivă ce include activitățile bazate pe sensibilitate cutanată, auditivă,
vizuală și olfactivă oferă posibilitatea de a ajuta copilul să cunoască mediul și
propriul corp dar și să își dezvolte aptitudini necesare îndeplinirii optime a
activităților zilnice adaptate.
3. Rolul terapeutului ca facilitator și mediator al activității terapeutice integrate la
copiii preșcolari este cu atât mai necesar cu cât progresele înregistrate de ei după
terapiile urmate este mai mare.
4. Terapiile de grup conduc la dezvoltarea capacității de exprimare a copiilor precum
și la crearea unor sentimente de siguranță, apartenență, încredere și valorificare.
5. În afară de formarea de competențe subordonate activităților de învățare, terapia de
tip interactiv la nivel de grup susține și dezvoltarea unui sistem interrelațional ce
contribuie la socializarea copilului. În urma activităților desfășurate s-a observat că
subiecții devin mai comunicativi, depășesc mai ușor fazele de negare și frustrare,
stabilesc mai ușor relații de colaborare.
6. Proiectarea obiectivelor și desfășurarea planurilor de intervenție personalizate
aplicate pe subiecții aleși din cadrul grădiniței, au contribuit la dezvoltarea

55
 aptitudinilor de utilizare a informației în context, la obișnuirea copiilor cu acest tip
de terapie precum și la îmbunătățirea aspectelor lor fizice, psihice și emoționale.

Limite și neajunsuri pe durata cercetării:

- Necesitatea unor materiale cât mai explicite și mai ingenioase care să fie de ajutor
copiilor.
- Nevoia permanentă de motivare a copiilor pentru a le menține treaz interesul pentru
activitate.
- Inexistența în grădiniță a unor mecanisme de deplasare care să contribuie la creșterea
gradului de participare la activități.
Recomandări:
- Pentru ca preșcolarii să fie mai atenți și focusați pe activitate, ar fi recomandat ca
jocurile de rol sau sarcinile simple și clare să nu fie lipsite din programul zilnic.
- Cu un mare impact asupra dezvoltării emoționale a copiilor, ar fi utilizarea cât mai
frecventă a poveștilor cu substrat terapeutic sau a discuțiilor pe exprimarea verbală a
acestora.
- Existența unor obiecte ușor de manipulat și nevătămătoare la nivel de individ poate fi
considerată o metodă de îmbunătățire a motricității.
- Utilizarea activităților de artterapie cât mai des, ar crește considerabil calitatea
exprimării sentimentelor, sensibilitatea percepției, promovării spontaneității și
imaginației.

56
BIBLIOGRAFIE:
Albulescu, I., (2006), "Strategiile educaționale centrate pe elev – structură și
funcționalitate" în Strategii educaționale centrate pe elev, Alpha MDN, București;
Bernard, E.M., (2009), "Un curriculum preșcolar pentru dezvoltarea socio-emoțională:
vârsta 4-7 ani", Roumanian Psychological Testing Services, Cluj-Napoca;
Case-Smith, J., & FAOTA, (2001), "Occupational therapy for children", Mosby,
Missouri, 2001;
Christiansen, C., (2005), "Occupational therapy. Performance, Participation and Well-
Being", Slack Incorporated, Thorofare;
Cole, M., (2008), "Applied theories in Occupational Therapy", Slack Incorporated,
Thorofare;
Dunbar Backer, S., (2007), "Occupational therapy. Models for intervention with
children and families", Slack Incorporated, Thorofare;
Dunn, W., & FAOTA, (2011), "Best practice occupational therapy for children and
families in community settings", Slack Incorporated, Thorofare;
Geldard, K., (2013), "Consilierea copiilor", Polirom, Iași;
Gherguț, A., (2001), "Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale", Polirom, Iași;
Lovaas, I.O., & Bondy, A., (2012), "Educarea persoanelor cu întârzieri în dezvoltare.
Tehnici de bază ale intervenției comportamentale", Frontiera, București;
Mălin, D., (2002), "Activitățile educative școlare și extrașcolare", Inspectoratul
Județean Școlar Alba, Alba Iulia;
Mueller, M., (2010), "Ergoterapia în Psihiatrie", Limes, Cluj-Napoca;
Piaget, J., (1972), "Psihologie și pedagogie", Didactica și Pedagogica, București;

Roco, M., (2001), "Creativitate și inteligență emoțională", Polirom, Iași;

Șchiopu, U., (1995), "Psihologia vârstelor; ciclurile vieții", Didactica și Pedagogica,

București;
Tomşa, G., (2005), "Psihopedagogie preșcolară și școlară", volum apărut ca supliment
al revistei învățământul preșcolar, București;
Verza, E., (1998), "Psihopedagogie specială", Didactica și Pedagogica, București;
Voiculescu, E. (2001), "Psihopedagogia jocului", Suport de curs, Alba Iulia;
***Ministerul Educației și Cercetării, (2002), "Metoda proiectelor la vârste timpurii",
Miniped, București;

57
***Ministerul Educației și Cercetării, (2005), "Programa activităților instructiv-
educative în grădinița de copii", Miniped, București;
***Ministerul Educației și Cercetării și Tineretului, (2008), "Curriculum pentru
educația timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani", Miniped, București;
*** Revista învățământului preșcolar , (1997), "Metode interactive de grup în
învățământul preşcolar", Didactica și Pedagogica, București;
<http://w.w.w.otforkids.vic.html>
<http://w.w.w.ascid.ro.html>
<http://w.w.w.aota.org.html>

58
ANEXE

POVESTEA URSULUI CAFENIU

încercarea de a se juca cu ceilalți

59
 sarcina de a colora singur

o căpșună cu
pistrui

60