CUPRINS

INTRODUCERE......................................................................................................................................... 2
1. SCOPUL PRACTICII DE SPECIALITATE ....................................................................................... 3
2. OBIECTIVELE PRACTICII DE SPECIALITATE ........................................................................... 4
3. COMPETENȚELE ȘI ABILITĂȚILE ASIMILATE PRIN PARTICIPAREA LA PRACTICA
DE SPECIALITATE .................................................................................................................................. 7
4. CONCEPTE CHEIE .............................................................................................................................. 9
4.1. Definirea termenilor de specialitate utilizați în desfășurarea practicii. Implicații în diverse discipline
psihologice ................................................................................................................................................................9
4.2. Utilitatea cunoștințelor pentru desfășurarea practicii de specialitate .............................................................. 26

5. ACTIVITĂȚI DIN CADRUL PRACTICII DE SPECIALITATE .................................................. 27

6. METODE DE EVALUARE ................................................................................................................. 29
7. OPORTUNITĂȚI DE UTILIZARE A PRACTICII DE SPECIALITATE PENTRU
PENETRAREA PIEȚII MUNCII ........................................................................................................... 30
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ ............................................................................................................... 32
MODELE DE INSTRUMENTE DE LUCRU ALE PSIHOLOGILOR .............................................. 34
STRUCTURĂ STUDIU DE CAZ .......................................................................................................................... 34
FIȘĂ PSIHOPEDAGOGICĂ ................................................................................................................................. 35
SCHEMĂ DE ANAMNEZĂ ŞI EXAMINARE PSIHOLOGICĂ A COPILULUI ............................................... 42
STRUCTURĂ LUCRARE ȘTIINȚIFICĂ ............................................................................................................. 45
STRUCTURĂ LICENȚĂ ....................................................................................................................................... 46
STRUCTURĂ DISERTAȚIE ................................................................................................................................. 48
FIȘĂ DE IDENTIFICARE A INSTITUȚIEI – CENTRU DE PLASAMENT ...................................................... 50
FIȘĂ DE IDENTIFICARE A INSTITUȚIEI - ȘCOALĂ SPECIALĂ (GRUP ȘCOLAR) ................................... 54
FIȘĂ DE EVALUARE LOGOPEDICĂ ................................................................................................................. 58
STRUCTURĂ CURRICULUM VITAE FORMAT EUROPASS ......................................................................... 68
MODEL SCRISOARE DE INTENȚIE/MOTIVAȚIE ........................................................................................... 70
STRUCTURĂ BIBLIOGRAFIE APA (AMERICAN PSYCHOLOGICAL ASSOCIATION) ............................. 72
 INTRODUCERE

Practica de specialitate este primul contact al studenților cu psihologii practicieni. Este

primul moment în care aceștia realizează care este rolul psihologului în comunitate și care este
complexitatea acestei profesii.
Din experiența cu studenții anului I în practica de specialitate am constatat că practica de
contact are ca funcție și conștientizarea, dezvoltarea și antrenarea talentului, pasiunii, abilităților
și competențelor necesare practicării profesiei de psiholog.
Practica de contact și cea propriu-zisă ( de specialitate) are un impact puternic asupra
studenților, în sensul că reacțiile acestora la contactul cu copiii cu dizabilități sunt puternice și
variate, precum: respingere, compasiune, tristețe, afecțiune, dorința de a se apropia de aceștia, de
a se juca cu ei, de a-i învăța etc.
Cunoștințele teoretice fundamentale asimilate în timpul cursurilor cuprinse în planul de
învățământ sunt puse în practică în acest stagiu, astfel încât aceste cunoștințe rămân ancorate în
memoria studentului.
Atât prin cunoștințele teoretice acumulate, cât și prin aplicarea acestora în cadrul practicii
de specialitate, acestea devenind astfel competențe, studenții, ulterior absolvenți vor putea alege
mai ușor dintre variile domenii de practică a acestei profesii, precum: psihologie școlară și
educațională, psihologia muncii, transporturilor și organizațională, psihologie clinică, consiliere
psihologică și psihoterapie, psihologie judiciară, psihologia sportului, psihologie militară,
criminalistică, management și resurse umane etc.
 1. SCOPUL PRACTICII DE SPECIALITATE

Planul de învățământ prevede trei tipuri de practică pentru studenții Facultății de

Psihologie și Științele Educației: Practică de contact – pentru Anul I, Practică de specialitate –
pentru Anul II și Elaborarea lucrării de licență – pentru Anul III.

Scopul general al practicii de specialitate este cel de a identifica, dezvolta, exersa și

consolida abilități și competențe specifice profesiei de psiholog, managementul activității și
aspectele etice ale acestei profesii.

Astfel vom prezenta în continuare scopul practicii de specialitate în psihologie specific pe

anii de studiu (Caluschi, Mariana, 2008):

ANUL I
Primul scop al practicii de specialitate pentru primul an de studiu este de a crea o imagine
de ansamblu asupra specialistului psiholog, asupra sarcinilor acestuia și a atribuțiilor sale.
Al doilea scop este conștientizarea rolului selfului psihologului în exercitarea rolului său
profesional.

ANUL II
Scopul pe care și-l propune practică de specialitate specifică pentru anul II de studiu este
aprofundarea cunoștințelor, prin referirea lor la diferite domenii de activitate, care solicită
prezența psihologului.

ANUL III
Prin specificitatea practicii anului III de studiu, aceea de a elabora lucrarea de licență,
scopul acestuia este de a implementa cunoștințele acumulate în cei trei ani de studiu, atât la
disciplinele teoretice cât și prin cele asimilate prin desfășurarea practicii de specialitate.
 2. OBIECTIVELE PRACTICII DE SPECIALITATE

Datorită specificității desfășurării practicii de specialitate, obiectivele acesteia vor fi

prezentate ulterior diferențiat pe anii de studiu.

ANUL I

Practica de contact asistată de coordonatorul de practică și șeful de centru (în cazul

centrelor plasament) sau directorul școlii (în cazul vizitelor la școli speciale sau școli de masă)
desfășurată în timpul primului an de studiu fundamentează însușirea de cunoștințe privind
funcționarea organizațiilor și instituțiilor vizitate. Familiarizarea studentului cu practica profesiei
de psiholog începe cu vizitarea centrelor de plasament – pentru primul semestru, continuându-se
cu vizite la școlile speciale și/sau școli de masă, pe baza cărora studentul își structurează
cunoștințele fundamentale privind misiunea, obiectivele, categoriile de beneficiari, tipurile de
servicii existente în comunitate și modalitatea de funcționare a acestora (cf. Goian, C., 2010).

Astfel am conturat următoarele obiective specifice anului I de practică în urma cărora

studentul va fi capabil de (Ciubotaru, Diana, 2008):
1. să cunoască cel puțin 80% din numărul instituțiilor din Iași în care s-a făcut practica de
contact,
2. Să știe și să reproducă cel puțin 6 caracteristici ale beneficiarilor instituțiilor vizitate
utilizând criteriile: vârstă, sex, handicap, nevoi speciale,
3. Să identifice cel puțin un număr de 7 atribuții ale specialistului psiholog în instituțiile
vizitate, în funcție de fișa postului furnizată de specialistul instituției,
4. Să cunoască și să reproducă competențele necesare unui psiholog pentru a lucra în
instituțiile de profil contactate,
5. Să cunoască și să identifice cel puțin trei aspecte deontologice ale profesiei de psiholog,
6. Să cunoască instituțiile și entitățile publice și private care apără interesele psihologului
în câmpul profesional.
 ANUL II

Practica de specialitate fundamentează însuşirea elementelor de teorie a practicii de către

studenţi şi iniţiază procesul de construire a abilităţilor de lucru în domeniul psihologiei, fiind
„premergătoare” celorlalte forme de instruire practică. Familiarizarea studentului cu
dimensiunile practice ale profesiei de psiholog se realizează în cadrul orelor de practică de
specialitate, urmând ca expresia concretă a cunoştinţelor asimilate să fie transpusă în deprinderi
de lucru, care vor fi construite la locul de practică (cf. Goian, C., 2010).
Cunoașterea instrumentelor de lucru ale psihologului le conferă studenților posibilitatea de
a le utiliza într-unul din locurile de practică, specifice psihologului. Astfel studenții au
posibilitatea să observe și să-și formeze deprinderi de lucru efectiv prin frecventarea unei singure
instituții pe toată durata anului.
Practica din acest an de studiu poate fi derulată în unul din centrele de plasament, școli
speciale sau de masă, cabinete individuale de psihologie, penitenciar sau poliție.
Astfel, am propus câteva obiective ale practicii de specialitate prin care studentul va fi
capabil de (Mihăilă, Monica, 2008):
1. Însușirea unor noi cunoștințe practice,
2. Cunoaşterea unui set de valori, cunoştinţe şi deprinderi specifice profesiei de psiholog şi
le va identifica la nivelul instituției în cadrul căreia se va desfășura practica;
3. Familiarizarea studentului cu specificul activității specialistului din instituția în care se
desfășoară practica,
4. Exersarea unor metodologii de lucru prin aplicarea lor, cu scopul formării viitoarelor
abilități și competențe,
5. Însușirea unor elemente de comunicare organizațională,
6. Cunoașterea de către student a activităților oferite de instituția în care se desfășoară
practica de specialitate,
7. Studierea și cunoașterea beneficiarilor, realizarea caracterizării psihopedagogice a unui
beneficiar și realizarea de proiecte de intervenție,
 ANUL III

Prin practica de specialitate din cadrul anului III de studiu studentul va asimila cunoștințe
și le va aplica în lucrarea sa de licență.

Practica de specialitate a anului III își propune:

1. Cunoașterea structurii lucrării de licență,
2. Formarea abilităților de sinteză teoretică,
3. Abilitatea de a formula concret, în termeni de specialitate scopul, obiectivele și ipotezele
lucrării de licență,
4. Formarea capacității de a utiliza, scora și interpreta un chestionar,
5. Abilități de a utiliza programe computerizate pentru diferite procedee statistice,
6. Capacitatea de a sintetiza lucrării de licență în câteva formule care să alcătuiască
concluziile lucrării
7. Învățarea creării unei bibliografii după cerințele APA (American Psychological
Association).
 3. COMPETENȚELE ȘI ABILITĂȚILE ASIMILATE PRIN
PARTICIPAREA LA PRACTICA DE SPECIALITATE

La sfârșitul activității de practică studenții vor dobândi următoarele competențe, conform

standardelor Diplomei Europene în Psihologie:
1. Competențe generale (cf. Caluschi M, și alții, 2008)
 Competență gnoseologică, formată în vederea cunoașterii profunde a universului uman,
care nu se limitează doar la informații despre om, cât și aplicarea celor mai potrivite metode,
tehnici, mijloace pentru aprofundarea înțelegerii lui;
 Competența praxiologică se identifică prin ansamblul operațiilor și deprinderilor de
valorizare adecvată a cunoștințelor, în sprijinul omului și a activităților lui;
 Competența prognostică, prin determinarea obiectivelor și a resurselor de intervenție,
 Competența de a comunica, esențială pentru viitoarea profesie astfel încât studentul va
fi capabil să utilizeze toate formele de comunicare (verbală, nonverbală și paraverbală) în
stabilirea legăturii cu subiecții săi;
 Competențe manageriale pe care și le manifestă specialistul, în situația în care este
solicitat să conducă dar și în cazul gestionării timpului propriu.
Aceste competențe nu pot și însușite decât în urma parcurgerii celor trei stagii de practică.

2. Competenţe profesionale specifice domeniului de specializare Psihologie (cf.

Bondrea, A., 2011)

Aprecierea rolului şi importanţei psihologiei pentru instituţii şi organizaţii:

• Definirea conceptului de psihologie
• Corelarea activităţilor psihologice cu activitatea generală a instituţiei şi cu contextul
socio-uman actual
• Identificarea funcţiilor psihologiei şi a domeniilor sale de aplicare

Utilizarea metodelor şi tehnicilor psihologice în diverse domenii de activitate:

• Utilizarea testelor psihologice în diagnoză.
 • Relevanţa interviului în procesul de selecţie a personalului
• Importanţa jocului de rol şi a tehnicilor de stimulare a creativităţii în domeniul
educaţional
• Evidenţierea rolului tehnicilor şi instrumentelor specifice în consilierea cuplului şi
familiei (ex. Genograma)

Analiza rezultatelor unei cercetări psihologice:

• Identificarea conţinutului şi ariei cercetărilor de psihologie.
• Clasificarea cercetărilor de psihologie.
• Stabilirea etapelor unei cercetări psihologice.
• Utilizarea unor metode şi tehnici folosite în cercetările de psihologie.

3. Competențe profesionale create de practica de specialitate utile în elaborarea

lucrării de licență.
În ceea ce privește anul III de practică, în elaborarea lucrării de licență rolul practicii este
specialitate este multidimensional.
Pe dimensiunea cognitivă viitorul psiholog:
a) descoperă diferitele funcții pe care le-ar putea îndeplini într-o carieră, cunoaște
problematica diversă și inepuizabilă cu care se confruntă specialistul psiholog la diferite locuri
de muncă;
b) delimitează o posibilă temă de cercetare pe care ar putea să o abordeze în lucrarea de
licență.
Pe dimensiunea afectiv-motivațională prin practica de specialitate studentul își exersează
abilitățile și chiar își poate dezvolta competențe pentru domeniul profesional ce îl atrage mai
mult, pentru care se simte motivat intrinsec și începe să-i cerceteze problematica.
Pe dimensiunea conativ-acțională, cunoscând diferitele specializări și variile domenii de
practicare a profesiei de psiholog, studentul elaborează diverse materiale științifice (comunicări,
referate etc.) pentru a consolida cunoștințele și a studia tematica aleasă, materiale ce vor susține
ulterior lucrarea de licență.
 4. CONCEPTE CHEIE

4.1. Definirea termenilor de specialitate utilizați în desfășurarea practicii. Implicații

în diverse discipline psihologice

PSIHODIAGNOZA APTITUDINILOR COGNITIVE ŞI A INTELIGENŢEI

Scurtă descriere a domeniului

Psihodiagnoza este domeniul psihologiei care se ocupă cu activitatea de investigare şi
cunoaştere a caracteristicilor psihice definitorii pentru persoană, activitate realizată prin
intermediul instrumentelor psihodiagnostice specifice: testele psihologice, chestionarele şi
inventarele.
Psihodiagnoza aptitudinilor - ramură a psihodiagnozei care urmăreşte administrarea şi
interpretarea testelor şi bateriilor de teste psihologice utilizate pentru evaluarea aptitudinilor
cognitive şi a inteligenţei (măsurarea abilităţilor cognitive în scopul cunoaşterii nivelului lor de
dezvoltare şi funcţionare şi a stabilirii profilului aptitudinal).

Concepte teoretice fundamentale

Testul psihologic este un procedeu de investigaţie standardizat, utilizat pentru evaluarea şi
determinarea modului de funcţionare psihică a individului, prin intermediul răspunsurilor la
diferite probe psihodiagnostice. Testul constă într-o serie de probe (itemi) cu ajutorul cărora
culegem informaţii despre individ, în scopul evaluării, stabilirii unui diagnostic şi formulării unor
predicţii.
Psihodiagnoza modernă se împarte în trei ramuri mai importante:
Bazele teoretice ale evaluării psihologice – ramură a psihodiagnozei axată pe modul de
construcţie a instrumentelor psihodiagnostice.
Psihodiagnoza personalităţii – ramură a psihodiagnozei centrată pe administrarea şi
interpretarea principalelor chestionare, inventare şi teste psihologice de evaluare a personalităţii
(structura şi factorii de personalitate).
 Printre conceptele teoretice fundamentale ale psihodiagnozei aptitudinilor cognitive se
numără:
Sistemele de clasificare a testelor psihologice care includ principalele instrumente
actuale de testare a aptitudinilor cognitive şi a inteligenţei, în funcţie de: obiectivele lor şi
conţinutul măsurat, numărul de variabile psihice măsurate, durata, materialele utilizate, modul de
administrare, tipul de rezultat obţinut etc.
 Fidelitatea reprezintă proprietatea instrumentului de măsură de a arăta aceleaşi valori
sau valori relativ asemănătoare, la o nouă administrare.
 Validitatea reprezintă proprietatea testului psihologic de a măsura exact constructul
pe care îşi propune să-l măsoare.
 Cuantificarea este procesul prin care se atribuie o serie de punctaje sau numere unor
variabile psihice în scopul măsurării obiective şi a identificării diferenţelor interindividuale.
 Etalonul este unitatea de măsură la care se raportează performanţele individului la
testul psihologic pentru a vedea unde se situează acesta în raport cu performanţelor altor indivizi
(grupul normativ).

Concepte aplicative fundamentale

Modul de construcţie a testelor psihologice: definirea şi operaţionalizarea conceptelor,
faza de generare a itemilor, taxonomia relaţiilor item - construct măsurat, grila de corecţie,
construcţia şi administrarea chestionarului pilot, analiza de itemi după gradul de dificultate şi
gradul de discriminare, eliminarea itemilor irelevanţi, calculul fidelităţii, determinarea validităţii
instrumentului de măsură).
Metodele de determinare a fidelităţii instrumentelor psihodiagnostice: metoda test-retest,
metoda formelor paralele, metoda analizei consistenţei interne şi coeficienţii de fidelitate
interevaluatori.
Metodele de determinare a validităţii instrumentelor psihodiagnostice: validitatea de
construct sau conceptuală, validitatea de conţinut şi validitatea relativă la criteriu.
Clasificarea testelor de aptitudini cognitive în funcţie de obiectivele şi conţinutul
măsurat: teste de inteligenţă, teste de memorie, teste de atenţie, teste de de creativitate, bateriile
de teste de evaluare a aptitudinilor cognitive etc.
Schema generală în lucrul cu testele psihologice de evaluare a aptitudinilor cognitive
şi a inteligenţei: modelul teoretic pe care se bazează construcţia testului psihologic, obiectivele
testului, situaţiile în care se recomandă a fi utilizat ( aplicabilitatea sa), conţinutul testului şi
componenţa scalelor, informaţii legate de procedurile de validare şi de determinare a fidelităţii,
valorile coeficienţilor de fidelitate şi de validitate, administrarea testului, scorarea, instructajul,
timpul de administrare, conversia notelor brute în note standard, etalonul şi interpretarea
rezultatelor.
Etapele procesului de evaluare psihologică şi redactarea raportul psihologic: datele de
identificare ale subiectului, scopul evaluării, interviul şi culegerea informaţiilor relevante pentru
scopul testării, testele psihologice administrate, observaţiile relevante din timpul examinării,
rezultatele la testele psihologice, interpretarea şi integrarea datelor, sumarizarea şi
recomandările.
Aplicabilitatea testelor psihologice: consiliere psihologică, consiliere şcolară,
psihoterapie şi psihologie clinică, evaluare şi selecţie de personal, cercetare ştiinţifică.
Conduita examinatorului în timpul testării psihologice: aspectele etice cu privire la
activitatea de evaluare şi testare psihologică.
Avantajele şi limitele testelor de aptitudini cognitive şi de inteligenţă (în funcţie de
scopul evaluării psihologice, cunoaşterea obiectivelor precise ale instrumentelor
psihodiagnostice de evaluare a aptitudinilor în vederea selecţiei instrumentului adecvat;
cunoaşterea limitelor instrumentului de măsură).

PSIHOLOGIA COMUNICĂRII

Scurtă descriere a domeniului

Comunicarea este elementul esențial care determină performanțele unui individ sau ale
unui grup de persoane. Înțelegerea mecanismelor și resurselor individuale sau de grup,
interpretarea lor corectă și aplicarea coerenta a regulilor comunicării oferă posibilitatea și
capacitatea relaționării atât de la persoană la persoană cât și a individului cu mediul social și
personal într-un mod optim și benefic. De calitatea şi funcţionalitatea ei depinde modul în care
sunt folosite resursele şi sunt atinse scopurile. Eficienţa unei bune comunicări se bazează la
nivelul individual cât și organizațional pe capacitatea emițătorului de a coda informația și de a o
organiza în așa fel încât receptorul mesajului să o poată decoda cât mai corect raportat la intenția
celui care transmite mesajul, luând în considerare factorii de mediu perturbatori. Cele două
componente majore, cea cantitativă și cea calitativă, sunt determinante în facilitarea schimbului
informațional și sunt susținute în mod complementar și necesar de canalul de comunicare prin
care se realizează acest proces.

Concepte teoretice fundamentale

Schimb verbal, nonverbal sau prin simboluri de gânduri sau idei –modalitate interactive de
relaționare interpersonala si sociala:
Mod de interacţiune prin transferare sau schimb de informaţie (mergând până la aspectul
biologic al comunicării);
Mecanism de reducere a anxietății, proces activ de apărare şi mobilizare a resurselor
eului;
Proces care pune in relaţie interactivă entități diferite ale lumii vii;
Transmiterea informaţiei de la sursă la receptor cu ajutorul codorilor şi decodorilor
specifici ;
Proces de prelucrare a informației prin care o entitate poate exercita puterea asupra altei
entități modificându-i comportamentul prin transmiterea de mesaje.

Concepte aplicative fundamentale

Pentru atingerea unor rezultate care sa prezinte caracter de constanţa se vor aplica câteva
tehnici de îmbunătățire a comunicării atât interpersonale cât şi la nivelul organizaţiei. Câteva
dintre acestea ar fi :
Urmărirea comunicării – verificarea de către emițător a corectitudinii înţelegerii
mesajului său de către receptor;
Feed-back – important, deoarece se poate urmări direct efectul mesajului transmis; este
distorsionat în cadrul organizaţiilor din cauza canalelor largi de comunicaţie sau a structurilor
ierarhice;
Empatia – pune pe cel care comunică în locul celui care receptează mesajul şi creează
posibilitatea anticipării efectului şi feed-back-ului mesajului transmis;
Repetiţia – proces important al învățării şi care lărgeşte posibilitatea înţelegerii mesajului
atât prin latura cantitativă cât şi prin cea a găsirii de noi semnificaţii;
 Simplificarea limbajului – adaptarea acestuia la capacitatea receptorului de a-l decoda
Ascultarea activă – arată respectul acordat persoanei care comunică mesajul, permite
acesteia să aibă feed-back rapid, permite accesul la informaţii şi comportamente noi.

DEFECTOLOGIE ŞI LOGOPEDIE

Scurtă descriere a domeniului

Psihopedagogia speciala sau defectologia este ştiinţa psihopedagogică care se ocupă de
persoanele cu nevoi speciale, de studiul particularităţilor psihice, de instrucţia şi educaţia lor, de
evoluţia şi dezvoltarea lor psihică, de modalităţile corectiv-recuperative pentru valorificarea
potenţialului uman existent şi formarea personalităţii acestora în vederea integrării socio-
profesionale.
Defectologia şi logopedia, s-a dezvoltat în principal prin delimitarea preocupărilor la
problematica psihologică şi pedagogică a persoanelor cu dificultăţi în dezvoltare într-un palier
sau altul al activităţii psihice sau fizice.

Concepte teoretice fundamentale

Oligofrenopsihologia (psihologia deficienţilor de intelect) şi oligofrenopedagogia
(pedagogia deficienţilor de intelect) care se centrează pe studiul activităţii psihice, a
psihodiagnozei şi evaluării personalităţii deficienţilor de intelect, a optimizării procesului
instructiv-educativ şi de mânuire a metodologiei corectiv-recuperative pentru pregătirea acestora
în vederea integrării lor în viaţa socială;
Surdopsihologia (psihologia deficienţilor de auz) şi surdopedagogia (pedagogia
deficientilor de auz) prin intermediul cărora se pune în evidenţă problematica psihologică şi
pedagogică a deficienţilor de auz;
Tiflopsihologia (psihologia deficienţilor de văz) şi tiflopedagogia (pedagogia deficienţilor
de văz) care sunt axate pe studiul activităţii psihice şi a optimizării procesului instructiv-educativ
a deficienţilor de vedere;
Logopedia centrată pe studiul limbajului şi a deficienţelor sale, pe prevenirea şi terapia
tulburărilor de limbaj;
Somatopedia (psihopedagogia deficienţilor neuromotori – handicapul fizic) care se ocupă
de problematica psihopedagogică şi pedagogică a deficienţilor locomotor
Psihopedagogia specială a deficienţilor de comportament care vizează cunoaşterea
structurilor psihice ale persoanelor deviante comportamental şi implementarea unor programe de
restabilire a comportamentelor adaptativ-integrative.
Deci mai nou intrate în conştiinţa comunităţii ştiinţifice de la noi din ţară, considerăm că şi
programele de recuperare a copiilor cu tulburări din spectrul autismului, programe de tip ABA,
TEACCH ori PECS (sistem de comunicare prin imagini) ar trebui integrate, de asemenea,
domeniului cuprinzător al psihopedagogiei speciale, fiind vorba tot de instrucţia – educarea unor
copii cu nevoi speciale.

Concepte aplicative fundamentale

Echipă interdisciplinară sau grup de specialişti, aparţinând diverselor discipline
(psiholog, logoterapeut, specialist în terapie ocupaţională etc.) care evaluează un copil şi pun la
punct un program sau plan de intervenţie în conformitate cu nevoile acestuia.
Recuperarea este modalitatea de intervenţie care se referă la restabilirea, refacerea sau
reconstituirea unei funcţii umane, plecându-se de la premisa că aceasta s-a pierdut.
Programul de recuperare este un ansamblu coerent de tehnici psihopedagogice destinat a
valorifica la maxim posibilităţile individului cu handicap.
Logopedia este o ramură a defectologiei care se ocupă cu studiul defectelor de
vorbire şi al metodelor de înlăturare şi de prevenire a acestora.
Evaluarea comprehensivă este evaluarea completă a unui copil, pornindu-se de la situaţia
lui psihologică, educaţională, social şi de sănătate. Aceasta sa efectuează, de obicei, de către o
echipă de specialişti, la final fiind întocmit un raport care le parvine părinţilor şi cadrelor
didactice.
 PSIHOLOGIE ORGANIZAŢIONALĂ ŞI RESURSE UMANE

PSIHOLOGIA ORGANIZAŢIONALĂ

Scurtă descriere a domeniului

Psihologia organizaţională se concentrează pe studiul organizaţiilor ca instrumente ale
eficienţei şi acţiunii sociale, acestea înfiinţându-se datorită capacităţii lor de a realiza obiectivele
individuale mai rapid, mai eficient, răspunzând unor raţiuni umane fundamentale.
Acest domeniu se ocupă cu analiza aprofundată a specificului, tipurilor şi evoluţiei
organizaţiilor, cu funcţionarea acestora, aprofundează procesele organizaţionale (conducerea,
decizia, comunicarea, memoria şi învăţarea organizaţională) şi abordează cultura organizaţională
ca mod învăţat de gândire.

Concepte teoretice fundamentale

Organizaţia – un sistem structurat de interacţiune a oamenilor în cadrul unei structuri
organizaţionale specifice, în scopul realizării unor obiective comune (scopuri organizaţionale).
Structura organizatorică – organizarea şi ierarhizarea elementelor componente ale unei
organizaţii; dispunerea logică, raţională a tuturor activităţilor, compartimentelor şi legăturilor
dintr-o organizaţie.
Comportamentul organizaţional – ansamblul acţiunilor, conduitelor membrilor unei
organizaţii.
Conducerea – fenomen, forma concretă şi distinctă a activităţii umane, înţeleasă în
expresia ei complexă, dinamică, mobilă; modalitate a practicii sociale; raport dinamic între
personalitate şi variabilele situaţionale.
Stilul de conducere – ansamblu de caracteristici ale comportamentului conducătorului;
modul concret de jucare a unui rol, adică transpunerea efectivă în plan comportamental a
exigenţelor ce derivă din statutul de conducător.
Decizia organizaţională – proces dinamic de interacţiune între toţi participanţii, care
determină o politică de alegere; executarea unui număr de opţiuni luate în calitate de obiective şi
alegerea unor alternative pe baza informaţiilor colectate.
Participarea organizaţională – participarea membrilor organizaţiei la elaborarea şi luarea
deciziilor de conducere.
Motivaţia comportamentului organizaţional – determinarea/stimularea membrilor
organizaţiei să contribuie pozitiv, activ şi eficient la îndeplinirea obiectivelor stabilite în
organizaţie.
Conflictul organizaţional – forma de interrelaţionare, în care părțile (ex. conducerea
administrativă şi personalul tehnic; sindicate şi patronat; salariaţi şi reprezentanţii sindicatului)
manifestă interese divergente.
Negocierea – modalitate de soluţionare a conflictelor dintre două părţi cu interese diferite/
opuse, în care acestea stabilesc voluntar un cadru de discuţie şi decizie.

Concepte aplicative fundamentale

Organigrama – structura formală a unei organizaţii redate sub forma grafică; model al
relaţiilor, responsabilităţilor şi autorităţii, precum şi al căilor de comunicare în organizaţie.
Sociograma – reprezentarea grafică a poziţiei, formale sau informale ocupate de fiecare
individ în organizaţie, a statutului pe care îl ocupă, a tipurilor de relaţii întreţinute cu ceilalţi
membri.
Diagnoza organizaţională – analizarea aprofundată a comportamentului organizaţional,
cu depistarea eventualelor disfuncţionalităţi.

MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE

Scurtă descriere a domeniului

Managementul resurselor umane este domeniul ce abordează filosofia, politicile,
procedurile şi practicile cu ajutorul cărora sunt conduşi angajaţii. Obiectivele managementului
resurselor umane (MRU) sunt: integrarea obiectivelor sociale în obiectivele generale ale
organizaţiei, administrarea personalului, gestiunea personalului, calculul costurilor cu personalul,
formarea profesională, dezvoltarea socială, îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, optimizarea
relaţiilor sociale, îmbunătăţirea informării şi comunicării organizaţionale.
 Concepte teoretice fundamentale
Proiectarea organizatorică – conceperea unei organizaţii care să asigure resursele cerute
pentru toate activităţile necesare, să le grupeze favorabil integrării şi cooperării, să reacţioneze
flexibil la schimbare şi să permită o comunicare eficace şi un proces optim de luare a deciziilor.
Managementul cunoştinţelor profesionale – conceperea unor procese specifice pentru
asimilarea şi partajarea cunoştinţelor profesionale, care să extindă şi să îmbunătăţească învăţarea
şi performanţa organizaţiei.
Managementul performanţei – obţinerea unor rezultate mai bune de la organizaţie,
echipe şi angajaţi, prin cuantificarea şi gestionarea performanţei pe baza cadrului regulamentar
stabilit în materie de obiective şi de competenţe; evaluarea şi îmbunătăţirea performanţei;
identificarea şi satisfacerea nevoilor de învățare şi dezvoltare.

Concepte aplicative fundamentale

Proiectarea posturilor şi locurilor de muncă - stabilirea conţinutului şi a răspunderilor
aferente posturilor, în vederea maximizării motivaţiei şi satisfacţiei profesionale.
Planificarea resurselor umane – evaluarea cerinţelor viitoare de personal, din punct de
vedere numeric şi al nivelului calificării şi competenţei şi conceperea şi implementarea planurilor
necesare pentru satisfacerea acestor cerinţe.
Recrutarea şi selecţia – obţinerea numărului şi tipului necesar de oameni.
Managementul carierei – planificarea şi dezvoltarea carierelor pentru angajaţii cu
potenţial. Dezvoltare managerială – asigurarea unor posibilităţi de dezvoltare care să amplifice
capacitatea managerilor de a contribui la atingerea scopurilor organizaţiei.
Sistemele de remunerare – conceperea unor structuri şi sisteme de remunerare care să fie
echitabile, transparente şi oneste.
Evaluarea profesională – analizarea nivelului de performanţă profesională a angajaţilor şi
compararea cu obiectivele şi standardele de performanţă cerute într-o organizaţie.
 DIDACTICA SPECIALITĂŢII (PSIHOLOGIE)

Scurtă descriere a domeniului

Didactica se ocupă cu studiul sistematic al diferitelor aspecte proprii procesului de
învăţământ. Didactica ştiinţifică are menirea să sintetizeze toate datele proprii sau datele cu
semnificaţie pedagogică ale altor ştiinţe (psihologie, sociologie, teoria comunicării, teoria
informaţiei, cibernetică, teoria conducerii ştiinţifice a activităţilor social-umane, praxiologie etc.)
şi să ofere o imagine de ansamblu asupra procesului de învăţământ în ceea ce priveşte natura şi
obiectivele, principiile şi conţinutul, metodele şi mijloacele, formele de organizare şi evaluare
etc., implicate în organizarea şi desfăşurare acelui proces. Ea porneşte de la o anume concepţie
psihologică, ştiinţifică a învăţării. În aceasta constă deosebirea sa esenţială faţă de didactica
empirică, bazată pe experienţe, pe intuiţie, pe încercări şi erori.
Didactica se adresează celor care urmează să-şi asume sarcina de a înlesni şi îndruma
învăţarea în clasă ; celor care se pregătesc pentru a îmbrăţişa o profesiune didactică. Mai exact,
didactica urmăreşte iniţierea viitorilor învăţători şi profesori în aspectele fundamentale ale teoriei
şi practicii procesului de predare-învăţare-evaluare. Dar ea este utilă şi învăţătorilor în funcţiune,
cadrelor de conducere din învăţământ care doresc să-şi actualizeze sau să-şi perfecţioneze
cunoştinţele despre procesul de învăţământ, să se familiarizeze cu noile orientări şi experienţe în
acest domeniu.
În ceea ce privesc competenţele generale ale domeniului, ne referim în mod special la:
- Cunoaşterea coordonatelor curriculare privind transmiterea temelor cuprinse în
programa analitică a disciplinei sociologie şi a exigenţelor pe care le implică funcţia didactică;
- Formarea stilului pedagogic şi a competenţei pedagogice, dar şi a capacităţii de
comunicare cu clasa;
- Abilitarea studenţilor în vederea elaborării de proiecte didactice în domeniul
sociologiei: proiect de lecţie, proiect de unitate de învăţare, planificare calendaristică etc.
Pentru o mai bună înţelegere a domeniului didacticii, facem câteva clarificări conceptuale:
 Didactica specialităţii reprezintă o disciplină din sistemul ştiinţelor educaţiei.
Corelarea disciplinei psihologiei cu obiectivele, conţinuturile şi tipurile de activităţi pe care le
studiază psihologia în vederea pregătirii pentru cariera didactică alcătuieşte Didactica
specialităţii.
  Pedagogia, ca ştiinţă principală a educaţiei, urmăreşte modul specific de producere
intenţionată a unor modificări în structura personalității, după cum remarcă Constantin Cucoş. Ea
poate fi definită ca teorie generală a educaţiei, oferind posibilitatea celor care practică activitatea
educativă să înţeleagă fenomenul educativ în toată complexitatea lui, atât la nivel teoretic,
formulând legi, principii, cât şi la nivel practic, prin stabilirea căilor, a formelor de organizare şi
a modalităţilor de proiectare şi de evaluare a finalităţilor actului educaţional.
 Relaţia dintre educaţie şi societate este bidimensională,, în sensul că se influenţează
reciproc. Educaţia răspunde cerinţelor societăţii, adică autorii actului educativ sunt cei care
prospectează nevoile societăţii în evoluţia sa şi iau decizii (pornind de la radiografierea
rezultatelor) în privinţa măsurilor ce se impun. Acestea din urmă sunt formulate ca obiective şi
modalităţi de împlinire a lor.
 Exerciţiul educaţiei include oferta specifică a fiecărei discipline de studiu în parte.

Concepte teoretice fundamentale

Curriculum formal sau oficial = ansamblul acelor documente şcolare de tip regulator în
cadrul cărora se consemnează datele esenţiale privind procesele educative şi experienţele de
învăţare pe care şcoala le oferă elevului.
Documente ale curriculum-ului formal = planurile de învăţământ, programele şcolare,
ghidurile metodologice precum şi informaţii pertinente din surse bibliografice îndeosebi, din
domenii aparţinând sistemului ştiinţelor educaţiei.
Planurile - cadru de învăţământ = documente oficiale aprobate prin ordine ale
ministrului, care stabilesc obiectele de studiu şi numărul minim şi maxim săptămânal de ore
pentru o anumită clasă, necesare parcurgerii lor. Asemenea documente se întocmesc pentru toate
treptele, profilurile şi specializările aflate în sistemul de învăţământ.
Trunchiul comun = numărul minim de ore pe săptămână prevăzute pentru fiecare
disciplină obligatorie în parte.
Ariile curriculare = grupări în viziune mulți şi/sau interdisciplinară asupra obiectelor de
studiu, cuprinse în planurile cadru de învăţământ. Psihologia face parte din aria curriculara 3:
Om şi societate.
Curriculum la decizia scolii (C.D.Ş.) = un segment care în pofida unor disfuncţionalităţi
manifestate în ultimii ani permite unităţilor şcolare şi universitare să-şi asume o anume
autonomie specifică, să-şi poată exprima opţiuni cu privire la unele din componentele de bază ale
structurii învăţământului.
Programele şcolare = componente ale Curriculum-ului Naţional ce consemnează oferta
educaţională a unei anumite discipline de învăţământ pentru un parcurs şcolar determinat şi
reprezintă instrumentul didactic principal, care descrie condiţiile reuşitei învăţării exprimate în
termeni de obiective, activităţi de învăţare, conţinuturi şi standard de performanţă.

Concepte aplicative fundamentale

Competenţe generale = ca elemente ale structurii programei, competenţele generale
reprezintă o formulare sintetică având un nivel ridicat de cuprindere, de generalizare a
finalităţilor studiului psihologiei şi care sugerează competenţele specifice precum şi unităţile de
conţinut prin care se asigură formarea acestor competenţe.
Competenţe specifice = stabilesc rezultatele scontate, aşteptate de la studiul psihologiei, la
sfârşitul fiecărui an de şcolaritate. Ele concretizează în formulări corespunzătoare prevederile
stabilite prin competenţele generale şi sunt înfăptuite prin conţinuturi adecvate stabilite de
programa şcolară.
Valori si atitudini = reprezintă consecinţele fireşti la nivel comportamental urmărite prin
procesul didactic dedicat psihologiei. Psihologia urmăreşte la acest nivel: afirmarea liberă a
personalităţii, relaţionarea pozitivă cu ceilalţi, încrederea în sine şi în ceilalți, valorificarea
optimă şi creativă a propriului potenţial, echilibrul personal.
Sugestii metodologice = componente ale procesului didactic, incluzând răspunsuri la
întrebările de ce, ce, cum. Un exemplu de sugestie metodologică ar fi cel al adaptării
conţinuturilor învățării la realitatea cotidiană, precum şi la preocupările, interesele şi aptitudinile
elevului.
Proiectarea demersului didactic = demers care priveşte îndeosebi activitatea profesorului
şi/sau a consilierului.
Demersul didactic personalizat = concept central al proiectării didactice, al cărui
instrument fundamental este reprezentat de unitatea de învățare. Documentele de proiectare
didactică sunt documente administrative care vizează aplicarea intr-un mod personalizat a
elementelor programei.
 Planificarea calendaristică = conţine unităţile de învăţare care se marchează prin titluri pe
care le formulează profesorul, competenţele specifice se marchează prin cifrele corespunzătoare
numărului de ordine ale acestora, aşa cum apar ele în programa şcolara, conţinuturile extrase din
lista de conţinuturi a programei, numărul de ore alocate săptămânal şi observaţiile.
Proiectarea unei unităţi de învăţare = parcurgerea unui set de întrebări care precizează
elementele procesului didactic în vederea atingerii competenţelor specifice stabilite.
Proiectarea unei lecţii sau scenariul didactic = operaţia de identificare şi marcare a
secvenţelor ce se întind pe parcursul unei ore şcolare.
Evaluarea rezultatelor învățării = etapa finală a proiectării didactice, ce urmăreşte modul
şi măsura în care au fost atinse competenţele specifice.

PSIHOPATOLOGIE

Delimitări conceptuale: psihopatologie, psihiatrie

Psihopatologia este o disciplină de graniţă, situată între psihologie şi psihiatrie. Cuvântul
“psihopatologie” provine din limba greacă de la cuvintele psyche = suflet, pathos = boală şi
logos = ştiinţă.
Psihopatologia studiază tulburările activităţii psihice. Ea îşi propune:
- să realizeze o descriere obiectivă a stărilor mintale anormale pe baza informaţiilor
obţinute de la pacient privind experienţele sale mintale şi pe baza observării comportamentului
bolnavului.
- să identifice cauzele fenomenelor mintale anormale (DEX; Popescu-Neveanu, 1978, p.
589).
Psihiatria (în limba greacă psyche = suflet, iatrea = vindecare) este o disciplină medicală
care include şi psihopatologia. Psihiatria studiază tulburările psihice, etiologia şi patogeneza
lor. Ea se ocupă de asemenea şi de stabilirea măsurilor profilactice, terapeutice şi de recuperare
a bolnavului cu afecţiuni psihice (după Şchiopu, p. 541).
În tulburările mintale afectivitatea poate fi alterată în trei moduri: în ceea ce priveşte natura
sa, în privinţa fluctuaţiilor şi ca grad de concordanţă fie cu gândurile şi acţiunile pacientului, fie
cu ceea ce se petrece în jurul său.
 Concepte teoretice fundamentale
Anxietatea este definită ca “teamă fără obiect” (P. Janet). Subiectul este neliniştit,
îngrijorat, se simte ameninţat, “presimte” că în viitor se va întâmpla ceva rău, fără să ştie prea
bine de ce anume îi este frică. Anxietatea este însoţită de simptome somatice: palpitaţii, oscilaţii
ale tensiunii arteriale, transpiraţie, senzaţia de “nod în gât”, dureri precordiale etc.
Depresia se caracterizează printr-o dispoziţie tristă, deprimată, sentimentul inutilităţii şi
devalorizării. Gândirea se desfăşoară lent şi are un conţinut trist. Inhibiţia motorie este
accentuată.
Euforia reprezintă o exagerare a veseliei. Subiectul se simte deosebit de bine, sănătos,
puternic, se supraapreciază, vorbeşte exagerat de mult (logoree), glumeşte, are o mimică
expresivă, gesticulează mult. Stări euforice mai puţin intense pot fi consecinţa unor succese, a
participării la întruniri vesele, a intoxicaţiei uşoare cu alcool.
Furia uneori se exteriorizează sub forma crizelor de agitaţie psihomotorie despre care
vom vorbi atunci când vom prezenta simptomele motorii.
Deficiența mintală
 Deficiența mentală profundă (oligofrenia gradul III sau idioţia). Cei care se încadrează
în această categorie au un IQ mai mic de 20 / 25. Ei reprezintă aproximativ 1 – 2 % dintre cei
retardaţi mental. Aceste persoane, chiar şi la vârsta adultă, au o vârstă mintală de cel mult 2 - 3
ani.
Din punct de vedere fizic, mulţi dintre ei prezintă malformaţii şi tulburări neurologice. Unii
dintre ei nu învaţă să meargă în picioare. Mulţi nu învaţă să se hrănească singuri. În formele
grave nu se formează controlul sfincterian.
Limbajul, în majoritatea cazurilor, se rezumă la ţipete nearticulate. Unii învaţă să pronunţe
câteva cuvinte.
În cazurile cele mai grave activitatea acestor indivizi este lipsită de scop. Stau în pat
indiferenţi sau se balansează ritmic. Devin agitaţi fără motiv, se lovesc sau devin agresivi. Sunt
incapabili să se apere de pericole. Au nevoie permanentă de supraveghere şi îngrijire.
Aceste persoane se dezvoltă mai bine într-un mediu înalt structurat, cu ajutor şi
supraveghere constantă şi o relaţie individualizată. Dezvoltarea motorie, autoîngrijirea şi
aptitudinile de comunicare se pot ameliora dacă beneficiază de un antrenament corespunzător.
Unii indivizi pot efectua sarcini simple, în condiţii de protecţie şi supraveghere strictă.
  Deficiența mentală severă (oligofrenia gradul II sau imbecilitatea). IQ-ul acestor
indivizi este cuprins între 20 / 25 şi 35 / 40. Cei care au acest nivel reprezintă aproximativ 3 – 4
% dintre retardaţii mental. La vârsta adultă ei au o etate mintală de 3 – 4 ani. Mulţi dintre ei au
tulburări somatice asociate.
În mica copilărie ei achiziţionează foarte puţin sau deloc limbajul comunicativ. După
vârsta de 6 / 7 ani pot învăţa să vorbească; vorbirea lor, şi la vârste mai mari, este incorectă din
punct de vedere gramatical. Tot după vârsta de 6 / 7 ani îşi pot forma deprinderi elementare de
autoîngrijire. De asemenea, îşi pot însuşi unele cunoştinţe sau deprinderi pe care copiii sănătoşi
şi le însuşesc la vârsta preşcolară.
În perioada adultă ei pot deveni capabili să efectueze sarcini simple, în condiţii de
supraveghere strictă. Cei mai mulţi se adaptează bine la viaţa în comunitate, în cămine sau în
familiile lor.
 Deficiența mentală moderată. Mai demult această categorie, împreună cu categoria
anterioară, formau o singură categorie numită oligofrenie gradul II sau imbecilitate.
Cei cu retardare mentală moderată au un IQ cuprins între 35 / 40 şi 50 / 55. Ei reprezintă
aproximativ 10% dintre retardaţii mental. La vârsta adultă au o etate mintală cuprinsă între 4 şi 7
ani.
Din punct de vedere fizic unii dintre ei prezintă malformaţii şi / sau tulburări neurologice
(ex. epilepsie).
Cei mai mulţi învaţă să vorbească în timpul copilăriei; ei reuşesc să comunice cu cei din
jur, dar fac multe greşeli gramaticale, vocabularul lor este restrâns şi prezintă defecte de
articulaţie.
Nu reuşesc să-şi însuşească scris-cititul. Dacă totuşi reuşesc, aceste deprinderi rămân
mecanice, neutilizabile (citesc fără să înţeleagă sensul celor citite, scriu câteva cuvinte simple
prin copiere sau dictare, dar nu pot comunica prin scris). Unii învaţă să numere, dar nu îşi
însuşesc calculul aritmetic. Atenţia şi memoria sunt diminuate. Gândirea lor este concretă.
Din punct de vedere afectiv unii sunt indiferenţi, pasivi, stabilesc greu relaţii cu cei din jur.
Alţii sunt afectuoşi, ataşaţi de persoana care se ocupă de ei. Nu au sentimente de inferioritate,
deoarece nu conştientizează problemele pe care le au. Unii dintre ei au o capacitate redusă de
autocontrol emoţional; ei au crize nemotivate de plâns sau de furie. Integrarea lor socială poate fi
afectată de aceste tulburări emoţionale.
 Oamenii cu acest nivel intelectual se pot alimenta singuri, au deprinderi elementare de
igienă, se pot apăra de pericole fizice imediate. Ei pot învăţa să se deplaseze singuri în locuri
familiare (în apropierea locuinţei); deşi nu cunosc valoarea banilor, pot învăţa să facă
cumpărături (în general familia îi trimite să facă cumpărături în magazinele unde sunt cunoscuţi
de vânzători, cu o listă de cumpărături şi bani potriviţi). Aceşti oameni se descurcă în situaţii
familiare relativ simple, dar au greutăţi mari în situaţiile nefamiliare.
La vârsta adultă pot efectua munci simple sub supraveghere, eventual în ateliere protejate.
Se adaptează mai bine în mediul rural. Ei rămân dependenţi social toată viaţa; au nevoie de
supraveghere şi sprijin din partea familiei şi a societăţii.
 Deficiență mentală uşoară (oligofrenia gradul I sau debilitate mentală).
La testele de inteligenţă aceşti indivizi au un IQ cuprins între 50 / 55 şi 70. La vârsta adultă
au o vârstă mintală de 8-12 ani. Ei reprezintă aproximativ 85% dintre retardaţii mental.
Limbajul lor se formează în general cu întârziere; copiii încep să vorbească la vârsta de 3 -
4 ani. Vocabularul rămâne limitat şi la vârsta adultă, dar vorbesc destul de corect gramatical.
La unii copii cu retardare mentală uşoară atenţia este în limite normale, la alţii este
deficitară. Memoria de asemenea, la unii este normală, compensând într-o oarecare măsură
deficienţele gândirii, la alţii este slabă. Memorarea este predominant mecanică. Gândirea
persoanelor cu retardare mintală uşoară se dezvoltă parcurgând aceleaşi etape ca şi gândirea
copiilor sănătoşi dar, spre deosebire de copiii sănătoşi, la cei retardaţi mental dezvoltarea se
realizează într-un ritm mai lent. Gândirea retardatului mental rămâne “neterminată”, adică
rămâne în stadiul operaţiilor concrete şi la vârsta adultă, nu ajunge niciodată în stadiul operaţiilor
formale.
Aceşti copii, dacă frecventează şcoala, pot învăţa să scrie, să citească şi să efectueze
calculul aritmetic; în perioada şcolarităţii obligatorii îşi pot însuşi cunoştinţele şi deprinderile pe
care copiii sănătoşi şi le însuşesc în şcoala primară. Bineînţeles şi între copiii cu retardare
mentală există mari diferenţe. Unii dintre ei sunt mai ambiţioşi, perseverenţi, beneficiază de mai
mult ajutor din partea cadrelor didactice şi a familiei; aceşti copii îşi vor însuşi mai multe
cunoştinţe şi deprinderi decât cei care au alte însuşiri şi alte condiţii şcolare / familiale.
La multe persoane cu retardare mentală uşoară afectivitatea este imatură, labilă. Unii
retardaţi mintal au posibilităţi reduse de autocontrol emoţional. La aceştia manifestările
emoţionale deseori sunt exagerate în raport cu cauza care le-a produs (frică nejustificată, crize de
râs, crize de furie, reacţii agresive produse de motive minore). Alţii sunt indiferenţi afectiv şi din
această cauză au o capacitate redusă de a stabili relaţii interpersonale.
Tulburările de comportament sunt mai frecvente la persoanele cu retardare mentală
uşoară decât la persoanele cu intelect normal din cauza trebuinţei lor de satisfacţii imediate (nu
pot aştepta să li se satisfacă dorinţele), cât şi deoarece sunt influenţabile şi au o capacitate redusă
de a prevedea consecinţele acţiunilor lor. Aceste persoane pot fi folosite de delicvenţi ca “unelte”
în furturi sau chiar crime.
La vârsta adultă mulţi oameni cu retardare mentală uşoară duc o viaţă relativ independentă.
Ei pot lucra ca muncitori necalificaţi sau cu o calificare redusă în locuri care nu implică pericole,
sub supravegherea altor muncitori. Ei pot avea greutăţi în înţelegerea şi rezolvarea unor
probleme mai dificile, şi în asemenea situaţii au nevoie de sprijin. Unii dintre ei au greutăţi în
viaţa familială din cauza capacităţii reduse de autocontrol; părinţii retardaţi mintal nu au
suficientă maturitate pentru a-şi educa copiii (DSM - IV, 2003; V. Predescu, 1976; ICD-10,
1998; M. Gelder, D. Gath, R. Mayou, 1994).
Intelectul de limită. Intelectul de limită reprezintă o zonă cuprinsă între inteligenţa
normală şi retardarea mentală. La testele de inteligenţă cei cu intelect de limită obţin un IQ
cuprins între 70-79. La vârsta adultă ei au o vârstă mintală de 12-13 ani.
Copiii cu intelect de limită au numeroase insuccese şcolare. Pentru ei şcoala devine un
factor frustrant care, pe lângă faptul că produce numeroase nemulţumiri elevului, duce şi la
numeroase sancţiuni din partea familiei, profesorilor, colegilor. Una din consecinţele posibile
este abandonul şcolar.
La mulţi copii liminari factorii afectiv-motivaţionali şi voliţionali sunt deficitari. Ei au
interese specifice copiilor mai mici, sunt labili emoţional, imaturi socio-afectiv (motiv pentru
care mulţi dintre ei preferă compania copiilor mai tineri).
Tulburarea autistă. Cele mai importante simptome ale autismului sunt incapacitatea de a
stabili relaţii interpersonale adecvate şi dificultăţile de comunicare. Aceste persoane nu pot
stabili relaţii emoţionale calde cu alţi oameni.
Sugarii autişti nu răspund prin zâmbet sau gângurit comportamentului afectuos al
părinţilor. Dimpotrivă, se pare că nu le face plăcere să fie luaţi în braţe şi sărutaţi. Un semn
caracteristic este evitarea privirii, lipsa contactului ochi în ochi. Aceşti copii nu sunt mai
apropiaţi de părinţii lor decât de străini.
 4.2. Utilitatea cunoștințelor pentru desfășurarea practicii de specialitate

Cazurile de copii pe care studenții îi întâlnesc în practica lor încă din primul an de studiu,
prin practica de contact, suferă de o paletă largă de deficiențe și tulburări. Copiii din centrele de
plasament suferă, în cele mai multe cazuri, de deficiență mintală de diferite grade.
Prin natura desfășurării practicii, studenți au contact cu diferite concepte de specialitate cu
referire la tulburările psihice, pe care aceștia, neintrați încă în materia în cauză, nu înțeleg în
totalitate natura problematicii atât a conducerii centrelor de plasament și a școlilor speciale, a
specialiștilor psihologi alături de rolul acestora în aceste instituții, cât și a beneficiarilor.
Scurta descriere a conceptelor de bază din literatura specialitate a psihologiei facilitează
procesul de aprofundare în activitatea profesională a psihologului.
 5. ACTIVITĂȚI DIN CADRUL PRACTICII DE SPECIALITATE

În anul I studenții vor veni în contact cu majoritatea locurilor de practică, pentru a avea o
viziune de ansamblu asupra viitoarelor solicitări în care poate activa un psiholog, după
terminarea studiilor de specialitate.
Pe parcursul primului an studenții vor cunoaște câte un posibil loc de muncă din aria
centrelor de plasament și a școlilor speciale, unde își desfășoară activitatea specialiști psihologi.
În acest sens, se încheie anual convenții de practică (Anexa..) cu Direcția Generală de Asistență
Socială și Protecția Copilului Iași pentru desfășurarea practicii în centrele de plasament din aria
municipiului și cu Inspectoratul Școlar Județean Iași pentru desfășurarea practicii în școlile
speciale din aceeași arie.
Conținutul activităților din cadrul practicii de specialitate este determinată specificul
centrului de practică vizitat și caracteristicile acestuia:
1. Familiarizarea studenților cu aspectele organizatorice, tehnico-financiare ale instituției
vizitate. De exemplu, contractare de proiecte finanțate pentru investiții cu scopul îmbunătățirii
condițiilor de trai ale beneficiarilor (mobilă, haine, rechizite etc).
2. Familiarizarea prin aspecte teoretico-practice ale beneficiarilor instituțiilor vizitate. În
cadrul vizitei, reprezentatul centrului vizitat descrie aria de beneficiari specifică centrului
respectiv, ulterior vizitându-l pentru a fixa cunoștința asimilată. Astfel studenții se vor
familiariza, de exemplu, cu fizionomia specifică unei anumite deficiențe de care suferă
beneficiarii.
3. Înțelegerea problematicii specifice beneficiarilor din perspectiva caracteristicilor de sex,
vârstă, handicap, nevoi speciale.
4. Completarea unei fișe de identificare a instituției prin discuții cu specialistul din
instituția de contact.
5. Recunoașterea tuturor factorilor care contribuie la activitatea psihologului din domeniul
respectiv.
 În anul II de studiu, în cadrul căruia se desfășoară practica de specialitate concretă,
studenții au ca activități următoarele (Monica Mihăilă, 2008):
1. Pentru Școli:
 Activități de asistență la ore
 Activități de predare
 Activități de evaluare a elevilor
 Activități de consiliere
2. Pentru centre de plasament:
 Activități de evaluare a beneficiarilor
 Activități de consiliere
3. Cabinete individuale de psihologie/penitenciar/poliție:
 Realizarea unui instructaj privind activitățile cabinetului;
 Asistarea la evaluări și testări psihologice;
 Învățarea de către studenți a metodelor de evaluare
 Introducerea și prelucrarea datelor statistice

Activitățile anului III de practică în specialitate sunt specifice temei de licență abordate:
 Sinteza și expunea liberă a unor fragmente de literatură de specialitate care se referă
la tema aleasă;
 Elaborarea scopului, obiectivelor și ipotezelor lucrării;
 Practica efectivă prin aplicarea unor instrumente de evaluare, scorarea și
interpretarea statistică și psihologică a rezultatelor;
 Formularea concluziilor prin capacitatea de sinteză a lucrării elaborate;
 Elaborarea unor propuneri și sugestii cu scopul îmbunătățirii și armonizării
societății cu privire la tema aleasă;
 Selectarea și expunerea bibliografiei după cerințele APA (American Psychological
Association)
 6. METODE DE EVALUARE

Evaluarea la practicii de contact se desfășoară printr-un colocviu de practică. Prin acesta

se vor evalua cunoștințele teoretice ale studenților cu privire atât la aspectele tehnice ale
instituțiilor vizitate, cât și la specificul beneficiarilor, referitor la vârstă, sex, handicap și rolul
psihologului.
În cadrul evaluării se vor avea în vedere (Ciubotaru Diana, 2008):
1. Fluența și corectitudinea exprimării orale sau scrise;
2. Folosirea limbajului de specialitate achiziționat în perioada de practică în abordarea
subiectelor de examen;
3. Completarea fișelor de identificare a instituției pentru fiecare instituție în care s-a
desfășurat practica și capacitatea de a vorbi liber pe marginea acestora;
4. Capacitatea de a îmbina teoria cu practica în activitatea specialistului psiholog în
instituțiile vizitate.

Evaluarea practicii de specialitate a anului II de studiu se va desfășura printr-un colocviu

care urmărește (Mihăilă Monica, 2008):
1. Însușirea limbajului de specialitate;
2. Discurs coerent și clar în ceea ce privește locul de practică;
3. Descrierea locului de practică, specificând activitățile desfășurate;
4. Folosirea corectă a instrumentelor indicate;
5. Prezentarea activității proprii desfășurate în locul de practică, cu prezentarea rezultatelor
acestor activități.

În evaluarea practicii de specialitate în anul III se va urmări:

1. Originalitatea temei lucrării de licență;
2. Respectarea structurii lucrării de licență;
3. Corectitudinea utilizării și prelucrării instrumentelor de măsurare utilizate;
4. Respectarea structurii bibliografiei.
 7. OPORTUNITĂȚI DE UTILIZARE A PRACTICII DE SPECIALITATE

PENTRU PENETRAREA PIEȚII MUNCII

După finalizarea studiile de licență și masterat, absolvenții au următoarele oportunități de

plasare și încadrare în piața muncii (cf. Caluschi, Mariana, 2008):
 Învățământul universitar și preuniversitar;
 Cercetare în instituții de profil;
 Expertiză în laboratoarele de criminalistică și evaluare judiciară;
 Consiliere și psihoterapie de cuplu, familie, copil, de grup și individuală
 Orientare școlară și vocațională;
 Managementul și dezvoltarea resurselor umane în organizații;
 Consultanță psihologică pentru organizații guvernamentale, nonguvernamentale și
private;
 Cunoașterea și analiza fenomenelor psihosociale;
 Expertiză psihologică în structurile militare etc.
Pentru a alege una din ramurile psihologiei ca specialist în domeniu profesional se vor
urma următoarele etape:
În urma finalizării studiilor de licență, absolvenții vor intra în Colegiul Psihologilor din
România optând pentru supervizare în următoarele domenii, urmând să lucreze în domeniu, în
același timp să se dezvolte profesional prin cercetări, participări la manifestări științifice, cursuri
de dezvoltare etc, și să evolueze pe scara profesională prin psiholog autonom, specialist și
principal:
 Psihologie Educațională, consiliere școlară și vocațională,
 Psihologie educațională, consiliere școlară și vocațională
 Psihopedagogie specială
 Psihologie clinică și psihoterapie,
 Psihologie clinică
 Consiliere psihologică
 Psihoterapie
 Psihologia muncii, transporturilor și serviciilor,
 Psihologia muncii și organizațională
 Psihologia transporturilor
 Psihologia aplicată în servicii
 Psihologie pentru apărare, ordine publică și siguranță națională
 Psihologie aplicată în domeniul securității naționale
 Psihologie judiciară – evaluarea comportamentului simulat prin tehnica
poligraf
 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

Andrieş, Alina. (2010), Testarea psihologică: aptitudinile şi inteligenţa, Editura Fundaţiei

România de Mâine, Bucureşti,
Avramescu, Monica Delicia, (2008), Defectologie şi logopedie, Ediţia a V-a, Editura
Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti,
Bogathy, Z. (coord.), (2004), Manual de psihologia muncii şi organizaţională, Editura
Polirom, Iaşi,
Bondrea, A., (coord), (2011), Manual de Practică, Specializarea Psihologie, Editura
Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti,
Tompea, D., Caluschi, Mariana; Ciubotaru, Diana; Gostin Oana; Mihăilă Monica; Stărică
Cristina, (2008), Ghid pentru practică de specialitate, Editura Performantica, Iași
Clasificarea tulburărilor mentale şi de comportament. Simptomatologie şi diagnostic clinic
- ICD – 10, (1998), Editura All Educational, Bucureşti.
Craiovan, Petru M. (2006), Introducere în psihologia resurselor umane, Editura
Universitară, Bucureşti,
Dobranici, Letiţia. (2008), Sănătate mintală, Editura Fundaţiei România de Mâine,
Bucureşti,
Georgescu, Matei. (2007), Introducere în psihologia comunicării, Editura Fundaţiei
România de Mâine, Bucureşti,
Gelder, M., Gath, D., Mayou, R., (1994), Tratat de psihiatrie Oxford, Asociaţia Psihiatrilor
Liberi din România, Bucureşti.
Goian, C, (2010), Formarea practică a viitorilor profesionişti în domeniul asistenţei
sociale, Editura Universității de Vest, Timișoiara
Goran-Băzărea, Laura. (2010), Introducere în psihologia educaţiei, Editura Fundaţiei
România de Mâine, Bucureşti,
Goran-Băzărea, Laura; Mărăşescu, Mihaela. (2009), Introducere în socio-psihologia
sportului, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti,
Ionescu, Angela. (2003), Psihoterapie. Noţiuni introductive, Editura Fundaţiei
România de Mâine, Bucureşti,
 Iosif, Gh. (2001), Managementul resurselor umane. Psihologia personalului, Editura
Victor, Bucureşti,
Manual de Diagnostic şi Statistică a Tulburărilor Mentale DSM-IV-TRTM, (2003), Editura
Asociaţiei Psihiatrilor Liberi din România, Bucureşti.
Matei, Rodica. (2007), Elemente introductive de teorie şi tehnică psihanalitică, Ediţia a
III-a, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti,
Neveanu, P., P., (1978), Dicționar de Psihologie, Editura Albatros, București.
Omer, Ioana. (2010), Elemente de psihologia şi psihosociologia muncii, Editura Fundaţiei
România de Mâine, Bucureşti,
Pânişoară G., Pânişoară I.O., (2005), Managementul resurselor umane. Ghid practic (ediţia
a-II-a), Editura Polirom, Iaşi,
Popescu, Gabriela Florenţa. (2009), Noţiuni de testare a personalităţii, Editura Fundaţiei
România de Mâine, Bucureşti,
Predescu, V., (sub red.), (1976), Psihiatrie, Editura Medicală, Bucureşti.
Rusu, Elena-Claudia. (2008), Psihologie cognitivă, Ediţia a III-a, Editura Fundaţiei
România de Mâine, Bucureşti,
Şchiopu, Ursula (coord.), (1997), Dicţionar de psihologie, Editura Babel, Bucureşti,
Şerdean, Ioan; Goran-Băzărea, Laura. (2007), Didactica specialităţii - cu ilustrări din toate
ariile curriculare, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti,
Tudose, Florin. (2003), Fundamente în psihologia medicală. Psihologie clinică şi medicală
în practica psihologului, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti,
Vasile, Diana Lucia. (2007), Introducere în psihologia familiei şi psihosexologie, Ediţia a
IV-a, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti,
MODELE DE INSTRUMENTE DE LUCRU ALE PSIHOLOGILOR

STRUCTURĂ STUDIU DE CAZ

1. Date despre subiect

- vârstă
- sex
- ocupație
- părinți (vârstă, sex, ocupație)

2. Date despre problemă

- Istoricul subiectului
 Dezvoltare fizică
 Dezvoltare afectivă
 Dezvoltare cognitivă
 Comportament
 Relații (Familie, Școală, prieteni)
- Istoricul problemei
 Apariție
 Reacții
 Alte consulturi (medic, psiholog etc)

3. Măsuri de intervenție
 Diagnostic
 Măsuri de intervenție – prin metode: medicamentoase, terapeutice etc.
 FIȘĂ PSIHOPEDAGOGICĂ

Nr. fișei________
Școala____________
Oraşul _________
Judeţul _________

I. a) Date personale:

Numele și prenumele elevului __________________________________________________

Născut în ziua ____luna___anul____ oraşul/comuna ____________________________
Şcolile frecventate anterior ____________________________________________________
Localităţi în care a avut domiciliul ______________________________________________
Adrese ____________________________________________________________________

b) Date despre mediului familial:

1. Familia. Tabel sintetic

Nume Anul Pregătirea Profesia Funcție
Venit Observații
Nașterii Școlară
Mama

Tată

Fraţi

Alte persoane cu
care locuiesc
2. Caracteristicile vieţii de familie
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
3. Gradul de integrare a copilului în familie
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
4. Atenţia acordată formării copilului
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
5. Influenţe extrafamiliale
_______________________________ ______________________________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
6. Acţiuni ale școlii în colaborare cu familia
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________

II. Date medicale

1. Antecedente ereditare
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
2. Condiţii de mediu
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
 3. Antecedente personale:
- Deficiențe fizice
___________________________________ __________________________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________

- Deficiență mentală
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________

4. Starea generală de sănătate

_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________

5. Menţiuni medicale cu importanță pentru procesul de învățământ

_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________

III. Rezultate în activităţile elevului:

1. Situaţia şcolară
Clasa/secția Reuşita școlară Obiecte cu rezultate
Media Rezultatele cele mai bune Rezultatele cele mai slabe
 2. Gradul de integrate a elevului în școală
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
3. Roluri îndeplinite
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
4. Succese/insuccese
___________________________________________________________ __________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
5. Activitatea în cercurile de elevi
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
6. Preocupări în afara şcolii
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
7. Factori explicative ai reuşitei/nereușitei şcolare
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
 8. Recomandări pentru ameliorarea nivelului de pregătire ai educaţie
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________

IV. Procese intelectuale și stilul de muncă

Inteligență _____________________________________________________________
Memoria ______________________________________________________________
Limbajul ______________________________________________________________
Stilul de muncă _________________________________________________________

V. Conduita la lecţii şi în colectivitate

_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________

VI. Trăsături de personalitate

Temperament ___________________________________________________________
Echilibru emoțional ______________________________________________________
Trăsături dominante de caracter ______________________________________________

Alte caracteristici:
Anul şcolar
Caracteristici
I S B FB
Nivelul pregătirii 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Nivelul dezvoltării mintale 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Mobilitatea gândirii 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Memorie 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Emotivitate, hiperemotivitate, echilibru 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Aspect volitiv 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Ambiţie 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
 Deprinderi 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Integrare în familie 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Integrare școlară 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Integrare în societate 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Condiţii de pregătire 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Stare de sănătate 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Profil Psihopedagogică
Centile
Dată Testul Cota
10 20 30 40 50 60 70 80 90 100

VII. Date referitoare la situaţia școlară şi vocațională

Aspiraţiile elevilor
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
Cerinţele familiei
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
Recomandările dirigintelui
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
Acţiuni formative direcţionate
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
Aspecte în care este necesare intervenţia
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________

VIII. Decizie:
 de menţinere
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
 de ameliorare
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
 alte intervenții
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________

Fisa a fost completată de ........................................................ la data ..........................

 SCHEMĂ DE ANAMNEZĂ ŞI EXAMINARE PSIHOLOGICĂ A COPILULUI
(după Graham)

1. Date despre:
 Natura şi severitatea problemei actuale.
 Frecvenţa.
 Situaţia în care apare.
 Factori ce o provoacă sau o ameliorează.
 Stresuri pe care părinţii le consideră importante.

2. Prezenţa altor probleme şi acuze curente:

 Somatice: cefalee, dureri gastrice, auzul, văzul, convulsii, leşinuri
 Probleme de alimentaţie, somn sau excreţie
 Relaţii cu părinţii şi fraţii. Afecţiune, înţelegere.
 Relaţii cu alţi copii. Prieteni deosebiţi.
 Nivelul de activitate, aria de atenţie, concentrarea.
 Dispoziţia, nivelul energetic, tristeţe, suferinţă, depresia, sentimente legate de sinucidere.
Nivelul general de anxietate, frici specifice.
 Răspunsul la frustrare, crize de furie.
 Comportament anitisocial. Agresivitate, furt, chiul.
 Achiziţii educaţionale, atitudinea faţă de mersul la şcoală.
 Interesul şi comportamentul sexual.
 Orice alte simptome, ticuri etc.

3. Nivelul curent de dezvoltare

 Limbaj: înţelegere, complexitatea vorbirii.
 Aptitudini spaţiale.
 Coordonarea motorie, neîndemânarea.
 4. Structura familiei
 Părinţi. Vârste, ocupaţii.
 Starea somatică şi emoţională curentă.
 Istoric de tulburare somatică sau psihiatrică.
 Date despre bunicii.
 Fraţi. Vârste, existenţa problemelor.
 Condiţii acasă, condiţii pentru dormit.

5. Funcţionarea familiei
 Calitatea relaţiei între părinţi. Afecţiunea mutuală. Capacitatea de a comunica şi a rezolva
problemele. Împărtăşirea atitudinilor faţă de problemele copilului.
 Calitatea relaţiei părinte copil. Interacţiune pozitivă: agrearea reciprocă. Nivelul de
nemulţumire, ostilitate, respingere al părinţilor.
 Relaţia cu fraţii.
 Modelul general al relaţiilor de familie. Alianţă, comunicare. Excludere, tendinţa de a
găsi ţapi ispăşitori. Confuzii între generaţii.

6. Istoricul personal
 Preconcepţie. Concepţie.
 Sarcină – complicaţii. Medicaţie, febră de natură infecţioasă.
 Naşterea şi starea la naştere. Greutatea la naştere. Nevoia de îngrijiri speciale după
naştere.
 Relaţia precoce mamă-copil. Depresia maternă post partrum. Modurile iniţiale de
alimentaţie.
 Caracteristici temperamentale precoce. Comod sau dificil, schimbător, sugar şi copil mic
fără astâmpăr.
 Date importante. Se vor obţine detalii exacte numai dacă sunt în afara normalului.
 Boli şi leziuni trecute. Spitalizări.
 Separări care au durat o săptămână sau mai mult. Felul îngrijirii de substituţie.
 Istoria şcolarizării. Uşurinţa de a urma şcoala. Progresul educaţional.
 7. Observarea stării emoţionale şi a comportamentului copilului
 Aspect. Semne de dismorfism, stare nutriţională. Semne de neglijare, echimoze etc.
 Nivelul de activitate. Mişcări involuntare. Capacitate de concentrare.
 Dispoziţie. Expresie sau semne de tristeţe, suferinţă, anxietate, tensiune.
 Raportul creat, capacitatea de a intra în legătură cu psihologul. Contactul ochi în ochi.
Vorbirea spontană. Inhibiţie şi dezinhibiţie.
 Relaţia cu părinţii. Afecţiunea arătată. Resentimente. Uşurinţa separării.
 Obiceiuri şi manierisme
 Prezenţa delirului, halucinaţiilor, tulburărilor de gândire.
 Nivel de conştiinţă. Indicii de epilepsie minoră.

8. Observarea relaţiilor intrafamiliale.

 Modele de interacţiune – alianţe, ţapi ispăşitori.
 Claritatea limitelor între generaţii – încurcături.
 Uşurinţa comunicării între membrii familiei.
 Atmosfera emoţională a familiei. Căldură mutuală. Tensiune, critici.
 STRUCTURĂ LUCRARE ȘTIINȚIFICĂ

Argument
- Acesta conține o scurtă introducere în temă, motivarea pentru abordarea temei alese,
importanța temei abordate

Parte teoretică (baza conceptuală a temei abordate în lucrare)

- În general, o cercetare conține măsurarea sau corelarea a cel puțin două variabile. În
această parte a lucrării se expun aspectele teoretice importante ale variabilelor studiate și
aspectele care conduc către scopul studiului în cauză.

Studiu aplicativ
- Scop
- Ipoteze
- Metodologie
- Lot investigat
- Verificarea ipotezelor

Concluzii
- Acest capitol conține atât concluziile rezultate din studiul dumneavoastră, cât și
propuneri și sugestii pentru a ameliora problematica susținută/cercetată.

Bibliografie
- În general, regulile de tehnoredactare a volumelor de publicare a comunicărilor științifice
cer ca bibliografia să fie realizată după stilul APA (American Psichology Association)
 STRUCTURA LUCRĂRII DE LICENȚĂ

În elaborarea unei lucrări de licență se urmăresc o serie de factori, abilități și capacități

dezvoltate în timpul anilor de studiu: capacitatea de sinteză, capacitatea de a căuta bibliografia
potrivită temei, capacitatea de a utiliza un limbaj de specialitate, capacitatea de formulare a
ipotezelor într-o manieră logică, originală și statistică, capacitatea de a utiliza
chestionare/teste/baterii de teste, de a manipula rezultatele, de a utiliza un soft de statistică
psihologică și de a interpreta rezultatele acestora, capacitatea de a formula concluzii și de a
elabora propuneri pentru ameliorarea problematicii abordate.

Structura unei lucrări de licență (paginarea este pur orientativă)

Introducere (1-2 pagini)

- Cuprinde:

 Actualitatea și originalitatea temei,

 Domeniu și persoanele pentru care prezintă interes tema abordată,

 Scurtă sinteză a ceea ce urmează a fi elaborat,

 Scopul prezentului studiu

Capitolul I (teorie) (15-20 pagini)

Capitolul II (teorie) (15-20 pagini)

Capitolul III (cercetare aplicativă/constatativă/ameliorativă) (10-15)

1. Scop (1/4 pagină)

2. Obiective (2/4 pagină)

3. Ipoteze (2/4 pagină)

4. Metodologie

4.1. Lotul investigat (1/4 – ½ pagina)

- Trebuie menționat

 Numărul de subiecți,

 Vârsta lor,

 Genul lor,

 Mediul de provenință,

 Orice altă variabilă relevantă studiului

4.2. Probele utilizate (1-3 pagini)

- Acestea conțin:

 Cine a elaborat instrumentele utilizate,

 Ce măsoară acestea,

 Numărul de itemi,

 Cum se scorează

5. Analiza și interpretarea psihologică a datelor. Verificarea ipotezelor (7-10 pagini)

- analiza datelor generale și interpretarea statistică și psihologică a lor
- verificarea ipotezelor și interpretarea psihologică a rezultatelor
Capitolul IV. Concluzii și propuneri (1-2 pagini)

Bibliografie
 STRUCTURA LUCRĂRII DE DISERTAȚIE

Lucrarea de disertaţie este lucrarea pe care absolventul o propune şi o susţine în vederea

obţinerii diplomei de master în specializarea pe care a urmat-o. Spre deosebire de lucrarea de
licenţă, care este o lucrare de sinteză, lucrarea de disertaţie este o lucrare cu caracter ştiinţific,
care conţine rezultate ale propriilor cercetări şi investigaţii în domeniul temei alese.
Disertația trebuie să demonstreze cunoașterea științifica avansată a temei abordate, să
conțină elemente de originalitate în dezvoltarea sau soluționarea temei, precum și modalități de
validare științifică a acestora.
Lucrarea de disertație reprezintă o formă mai aprofundată a studiului față de lucrarea de
licență. În această lucrare se urmărește, cu precădere, capacitatea de a realiza un studiu de caz
realizând astfel și anamneza subiectului, relația cu subiectul, capacitatea de intervenție primară
asupra subiectului.

Structura unei lucrări de disertație (paginarea este pur orientativă)

Introducere (1-2 pagini)

Capitolul I (teorie) (10-15 pagini)

Capitolul II (teorie) (10-15 pagini)

Capitolul III (studiu de caz) (10-15)

1. Scop (1/4 pagină)

2. Obiective (2/4 pagină)

3. Ipoteze (2/4 pagină)

4. Metodologie

4.1. Lotul investigat (1/4 – ½ pagina)

4.2. Probele utilizate (1-3 pagini)

 5. Analiza și interpretarea psihologică a datelor. Verificarea ipotezelor (7-10 pagini) – dacă
este cazul
- verificarea ipotezelor și interpretarea psihologică a rezultatelor
6. Studiu de caz prezentat pe larg
Capitolul IV. Concluzii și propuneri (1-2 pagini)

- Interpretarea rezultatelor în raport cu obiectivul urmărit

- Implicații teoretice / practice / Concluzii

Bibliografie

- Aceasta va fi scrisă după cerințe stilului APA

 FIȘĂ DE IDENTIFICARE A INSTITUȚIEI – CENTRU DE PLASAMENT

Instituția ______________________________________________________________
Profilul instituției _______________________________________________________
Adresa _______________________________________________________________

DATE PRIVIND INSTITUŢIA

Număr camere ________dormitoare ________, Sală de mese ______, alte săli ________
Cabinete/laboratoare (specific) _______________________________________________________,
Dotarea materială (necesar): ___________

DATE REFERITOARE LA PERSONALUL INST ITUȚIEI

Resurse umane (total) _______, Personal specializat_____, Psiholog ________, Pedagog
______, Psihopedagog _________, Logoped ______, Asistent social _______, Referent
(educatori) _______, Supraveghetori _____, Alte persoane _______

DATE REFERITOARE LA PROGRAMUL INSTITUŢIEI

Specializări_________________________________________________________________
Programul propriu-zis (activităţi zilnice)
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
Număr de copii (elevi, bătrâni) care revin unui: Psiholog ______, Pedagog______, Psihopedagog
Logoped__________, Asistent social_______, Supraveghetori_______, Medic_________,
Asistent medical_______
Numărul de asistaţi (copii, elevi, bătrânii) în dormitor _________________________________________
Sugestii, propuneri:______________________________________________________________
DATE REFERITOARE LA ASISTAŢI
Numărul de asistaţi (copii, elevi, bătrâni) _______________________________________
Vârsta___________________
Sursa trimiterii în instituţie şi scopul _____________________________________________
Instituţia frecventată anterior _____________________________________________
Modul în care sunt asistaţi (ce li se oferă) ____________________________________
Spre ce instituţii de plasament (ocrotire) sunt orientaţi ulterior
__________________________________________________________________
Sugestii:______________________________________________________________________

DATE PRIVIND COMPORTAMENTUL ADAPTATIV AL ASISTAȚ1LOR

Ajutorare (mâncat, îmbrăcat, dormit, capacitate de a se îngriji)
__________________________________________________________________
Dezvoltarea fizică (echilibru, mers, ținuta, dezvoltarea senzorio-motorie)
_____________________________________________________________________________________
Îndatoriri gospodărești (curățenia spațiului de locuit, gătit, spălat)
__________________________________________________________________
Comportament profesional (priceperea la activități fizice, intelectuale, deprinderi, aptitudini)
__________________________________________________________________________
Comportamentul în domeniul economic (cumpărături, mânuirea banilor)
_________________________________________ _________________________
Călătorii independente (transport, capacitatea de a călători)
_____________________________________________________________________________________
Deprinderi de a comunica (CV, CNV, citit, scris, alte modalități)
_____________________________________________________________________________________
Comportament social (activități sociale)
__________________________________________________________________

PROBLEME SPECIALE
Diagnostic preponderent ______________________________________________________
Alte diagnostice _____________________________________________________________
Probleme de comportament deviant_____________________________________
Probleme de deficiență mintală_________________________________________
Infracționalitate ______________________________________________________
Alte probleme __________________________________________________________
Sugestii: ________________________________________________________________________

DATE PRIVIND DEVENIREA PROFESIONALĂ

Orientarea școlar-profesională (OSP) __________________________________________
Inserția profesională
_____________________________________________________________________
_____________________________________________ ________________________
Expectanțe_____________________________________________________________
______________________________________________ _______________________
Sugestii:
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________ ________

ROLUL PSIHOLOGULUI ÎN INSTITUȚIE

_________________________________________________ ____________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_________________________________________________________ ____________

PROBLEME CU CARE SE CONFRUNTĂ INSTITUŢIA

Probleme de ordin uman (necesar de personal) ________________________________________
Probleme de ordin material _______________________________________________________
Probleme de ordin financiar _______________________________________________________
Alte probleme _________________________________________________________________

MĂSURI, SUGESTII, PROPUNERI

_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________

COMPLETATĂ: DATĂ:
Student: __________________________ ____________________________
_________________________________
Anul _________ Grupa _____________
Specializarea______________________
 FIȘĂ DE IDENTIFICARE A INSTITUȚIEI - ȘCOALĂ SPECIALĂ (GRUP ȘCOLAR)

Instituția ______________________________________________________________________
Profilul instituției _______________________________________________________________
Adresa _______________________________________________________________________

DATE PRIVIND INSTITUŢIA

Număr de clase ________, Sală de mese ____________Alte săli ____________________
Cabinete/laboratoare (specific) ___________________________________________________
Dotarea materială (necesar): ______________________________________________

DATE REFERITOARE LA PERSONALUL INSTITUȚIEI

Resurse umane (total) _______, Cadre didactice ________, Personal specializat_____,
Psiholog ________, Pedagog ______, Psihopedagog _________, Logoped ______, Asistent
social _______, Referent (educatori) _______, Alte persoane _______

DATE REFERITOARE LA PROGRAMUL INSTITUŢIEI

Programa școlară
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
Specializări____________________________________________________________________
Programul propriu-zis (activităţi zilnice)
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
Număr de copii (elevi, bătrâni) care revin unui: psiholog _____pedagog______psihopedagog___
Logoped__________, medic_________, asistent medical_______
Numărul de elevi în clasă _______________
Sugestii, propuneri:______________________________________________________________
DATE REFERITOARE LA ASISTAŢI
Numărul de elevi ________________________________________________________
Vârsta___________________
Sursa trimiterii în instituţie şi scopul ________________________________________________
Instituţia frecventată anterior ______________________________________ __________
Modul în care sunt asistaţi (ce li se oferă) _______________________________________
Sugestii:______________________________________________________________________

DATE PRIVIND COMPORTAMENTUL ADAPTATIV AL ASISTAȚ1LOR

Dezvoltarea fizică (echilibru, mers, ținuta, dezvoltarea senzorio-motorie)
_____________________________________________________________________________________
Comportament profesional (priceperea la activități fizice, intelectuale, deprinderi, aptitudini)
__________________________________________________________________________
Călătorii independente (transport, capacitatea de a călători)
_____________________________________________________________________________________
Deprinderi de a comunica (CV, CNV, citit, scris, alte modalități)
_____________________________________________________________________________________
Comportament social (activități sociale)
__________________________________________________________________

PROBLEME SPECIALE
Diagnostic preponderent ______________________________________________________
Alte diagnostice _____________________________________________________________
Probleme de comportament deviant_________________________________________
Probleme de deficiență mintală____________________________________________
Infracționalitate ______________________________________________________
Alte probleme _______________________________________________________________
Sugestii: ______________________________________________________________________________
DATE PRIVIND DEVENIREA PROFESIONALĂ
Orientarea școlar-profesională (OSP) _________________________________________
Inserția profesională
_____________________________________________________________________
____________________________________________________ _________________
Expectanțe_____________________________________________________________
_________________________________________________________ ____________
Sugestii:
_____________________________________________________________________
_______________________________________ ______________________________

ROLUL PSIHOLOGULUI ÎN INSTITUȚIE

_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________ ________________
_________________________________________________________ ____________

PROBLEME CU CARE SE CONFRUNTĂ INSTITUŢIA

Probleme de ordin uman (necesar de personal) ________________________________________
Probleme de ordin material _______________________________________________________
Probleme de ordin financiar _______________________________________________________
Alte probleme _________________________________________________________________

MĂSURI, SUGESTII, PROPUNERI

_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_________________________________________________ ____________________
COMPLETATĂ: DATĂ:
Student: __________________________ ___________________________
_________________________________
Anul _________ Grupa _____________
Specializarea______________________
 FIȘĂ DE EVALUARE LOGOPEDICĂ

Informații generale despre copil și familie

Copilul
Nume: _____________________________________________________________________
Prenume: ___________________________________________________________________
Sex: _______________________________________________________________________
Data și locul nașterii: _________________________________________________________
Data intrării în program: ______________________________________________________
Data intrării în instituţie: ______________________________________________________
Părinți Tata Mama
Nume
Prenume
Data nașterii
Ocupație
Adresă
Starea de sănătate

Frați și surori
Nume și prenume Data nașteri Sex Ocupație Rezidență Starea de sănătate

Relaţia cu familia de origine

Familia manifestă interes pentru copil f. des des rar deloc
Telefon/scrisori
Merge în familie
Copilul scrie/telefonează familiei
Instituția este în relație cu familie
Alte persoane manifestă interes pentru copil
Bunici
Alte rude
Vecini

II. EVALUAREA COMPORTAMENTULUI

1. ALIMENTAŢIA
1.1. Atitudinea față de hrană
A Mănâncă
 normal  Tendință spre bulimie  Tendință spre anorexie
da nu
B Are o conduită socializată în timpul mesei
C Are preferinţe deosebite
D Are deprinderea respectării unui orar al meselor

Observaţii:
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

1.2. Autonomie în hrănire

fb b s i
Cunoaşte alimentele şi principiile de consumare a acestora
Prepară o masă/gustare caldă
Prepară o masă/gustare rece
Cunoaște regulile de păstrare a alimentelor
Are deprinderile de bază în igiena alimentaţiei
Utilizează în siguranţă aparatura din bucătărie
Poate să organizeze o mass cu prietenii şi să asigure serviciul
Poate să organizeze o masă în exclusivitate
Observaţii:
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

2. DEPLASAREA
2.1. Locomoţia
fb b s i
Dezvoltarea motorie este corespunzătoare vârstei
Se implica în acţiuni ce presupun multă mişcare
Se implica în activităţi statice

Observaţii:
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

2.2 Deplasarea complexă, orientarea în spaţiu şi abilitatea de a călători

fb b s i
Poate proiecta o călătorie - se adresează serviciilor publice de
informaţii, utilizează mersul trenurilor etc.
Știe să utilizeze o hartă turistică
Știe să folosească mijloace de transport în comun
Respectă normele de conduită civilizată în timpul călătoriei
Are noţiuni de bază ale organizării unei excursii în natură
Respectă normele de circulaţie

Observaţii:
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
3. ÎMBRĂCĂMINTEA
3.1. Abilităţi complexe de îmbrăcare - prezentare socială
fb b s i
Se îmbrăca îngrijit, este atent la ţinuta
Îşi alege haine potrivit circumstanțelor, stării timpului
Cunoaşte măsură articolelor de îmbrăcăminte şi încălţăminte
Are noţiuni privind asortarea tipurilor de îmbrăcăminte, a culorilor
Îşi îngrijeşte, păstrează îmbrăcămintea şi încălţămintea

Observaţii:
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

4. IGIENĂ
4.1. Toaleta personală
fb b s i
Are deprinderea de a folosi periuţa și pasta de dinţi după fiecare
masă
Are deprinderea de a face baie ori de câte ori are nevoie

4.2. Somnul
fb b s i
Acordă suficient timp somnului şi odihnei
Are somn liniştit, fără agitaţii, spasme, treziri frecvente
Se trezește fără dificultăți deosebite

Observaţii:
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

4.3. Întreţinerea spaţiului de viață şi a obiectelor personale

fb b s i
Are deprinderea asigurării şi păstrării igienei spaţiului de locuit
Utilizează grupul sanitar - wc, duș, bale - în mod igienic
Organizează spaţiul de locuit în mod util, estetic
Are grijă de obiectele personale
Știe să folosească substanţe (detergenţi) şi aparatură casnică

Observaţii:
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

5. ORGANIZAREA VIEŢII PERSONALE

fb b s i
Cunoaşte rolul şi organizarea instituțiilor şi serviciilor publice la care
va trebui să apeleze, cu care intră în contact un cetăţean
Cunoaşte demersurile pentru obţinerea legală a mijloacelor de trai
Are înclinaţii, deprinderi pentru anumite domenii profesionale
Poate să formuleze în scris o cerere către o instituţie
Are grijă de documentele personale
Cum îşi administrează banii pe care îi are la dispoziţie
Cunoaște prețul produselor alimentare?
Ştie care sunt cheltuielile legate de închirierea și întreţinerea unei
locuinţe?
Își poate stabili priorităţile
Își poate planifica acţiunile în cadrul unei zile
Își poate planifica acţiunile la o săptămână
Își poate planifica acţiunile pe lună

Observaţii:
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

6. COMUNICAREA
6.1. Comunicarea verbală
fb b s i
Vorbeşte cursiv și corect gramatical
Foloseşte scrisul în viaţa curentă (ia notiţe, scrie scrisori)
Stăpânește şi foloseşte formulele de adresare civilizată

Observaţii:
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
6.2. Comunicare non-verbala
fb b s i
Cunoaşte semnificaţia gestului şi a mimicii în context verbal
Cunoaşte semnificaţia gestului şi a mimicii în context non-verbal
Utilizează mimica gesturile pentru a nuanţa exprimarea verbală

Observaţii:
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
7.1. DEZVOLTAREA COGNITIVĂ
fb b s i
Este preocupat şi se implică în activităţi școlare şi extra școlare
Se adaptează fără dificultate la sarcini noi
Se concentrează asupra unei activităţi
Manifestă interes pentru anumite activităţi
Refuză, evită anumite activităţi
Observaţii:
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
8. PETRECEREA TIMPULUI LIBER
f. des des rar deloc
Activități artistice
Activităţi sportive
Drumeţii, excursii, expediţii
Vizionari de spectacole
Activități domestice (ex: tricotează)
Lectura
Altele

Observaţii:
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

9. VIAŢA EMOŢIONALĂ ȘI RELAŢIONALĂ

9.1. În report cu propria persoană (identitatea)
fb b s i
Îşi cunoaşte datele personale
Poate exprima un motiv pentru prezenţa sa în instituţie
Își cunoaşte istoria personală
Încearcă să vorbească despre el când era mic
Este ataşat în mod deosebit de o anumită persoană
Vorbeşte despre chestiuni personale cu o persoană apropiată
Poate să vorbească despre un model personal de existență
Da Nu
Consumă băuturi alcoolice
Adoptă conduite de risc
Fumează (precizaţi cantitatea)
Consumă droguri (precizaţi)
Are atitudini suicidare
Se întâmplă/obişnuieşte să fugă din instituţie
Riscă în mod necontrolat

Observaţii:
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

9.2. Faţă de propria familie

Cunoaşte numele, prenumele mamei Da Nu
Cunoaşte numele, prenumele tatălui
Cunoaşte numele, prenumele fraţilor/surorilor
Cunoaşte numele, prenumele rudelor
Ştie care este situaţia familiei
Vorbeşte despre familia sa, evoca amintiri, povesteşte
Are sentimente şi atitudini diferite față de familia sa

Observaţii:
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
9.3. Față de alții
Da Nu
Exprima o concepţie des prietenie/prieteni
Înţelege rostul normelor sociale, morale (obiceiuri, tradiţii)
Îşi ajustează comportamentul la circumstanţele sociale, familiale
cu copii/tinerii de instituţie
cu personalul
cu persoane cunoscute
cu persoane necunoscute
Stabileşte relaţii cu uşurinţă
cu dificultate
Are un grup de prieteni, participă la viaţa grupului
Primeşte/arată afecţiune prin gesturi
cuvinte
acţiuni complexe (daruri, ajuta)

Observaţii:
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

10. METODE CONTRACEPTIVE HIV/SIDA

fb b s i
Are noţiuni generale despre contracepţie?
Știe care sunt implicaţiile unei relații sexuale întâmplătoare?
Are informații privind riscurile infectării cu HIV?

Observaţii:
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
11. ORIENTARE ȘCOLARĂ ȘI PROFESIONALĂ
fb b s i
Ştie de unde poate obţine informaţii despre locuri de muncă vacante
Ştie să realizeze un CV
Să știe să scrie o scrisoare de intenție
Cunoaște modul de prezentare la un interviu de angajare
Cunoaşte diferenţa dintre carte de muncă și convenție civilă
Știe ce înseamnă muncă la negru
Are informaţii despre șomaj și ajutorul de șomaj

12. ALTE INFORMAŢII (se completează în timpul evaluării finale)

f. des des rar deloc

Sunteţi implicaţi în pregătirea unui meniu?
Vă implicaţi în activitatea de întreţinere a camerelor?
Vă administraţi singuri banii?
Sunteţi încurajaţi în luarea deciziilor pentru petrecerea
timpului liber?
Obișnuiți să discutaţi despre temele din curs cu colegii?
Obișnuiți să discutaţi despre temele din curs cu educatorii?
Obișnuiți să discutaţi despre temele din curs cu mentorii?
Obişnuiţi să petreceţi timpul liber împreună cu mentorii?
Discutaţi despre planurile de viitor cu educatorii?

PROPUNERI
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
 STRUCTURĂ CURRICULUM VITAE FORMAT EUROPASS

Curriculum vitae Inseraţi fotografia. (rubrică facultativă, vezi instrucţiunile)

Europass
Informaţii personale
Nume / Prenume Nume, Prenume (rubrică facultativă, vezi instrucţiunile)
Adresă(e) Număr imobil, nume stradă, cod poştal, localitate, ţară (rubrică facultativă, vezi instrucţiunile)
Telefon(oane) (rubrică facultativă, vezi Mobil: (rubrică facultativă, vezi
instrucţiunile) instrucţiunile)
Fax(uri) (rubrică facultativă, vezi instrucţiunile)
E-mail(uri) (rubrică facultativă, vezi instrucţiunile)

Naţionalitate(-tăţi) (rubrică facultativă, vezi instrucţiunile)

Data naşterii (rubrică facultativă, vezi instrucţiunile)

Sex (rubrică facultativă, vezi instrucţiunile)

Locul de muncă vizat (rubrică facultativă, vezi instrucţiunile)

/ Domeniul
ocupaţional

Experienţa
profesională
Perioada Menţionaţi separat fiecare experienţă profesională relevantă, începând cu cea mai recentă dintre
acestea. (rubrică facultativă, vezi instrucţiunile)
Funcţia sau postul ocupat
Activităţi şi responsabilităţi
principale
Numele şi adresa
angajatorului
Tipul activităţii sau sectorul
de activitate

Educaţie şi formare
Perioada Menţionaţi separat fiecare forma de învăţământ şi program de formare profesională absolvite,
începând cu cel mai recent. (vezi instrucţiunile)
Calificarea / diploma
obţinută
Disciplinele principale
studiate / competenţe
profesionale dobândite
Numele şi tipul instituţiei de
învăţământ / furnizorului de
formare
 Nivelul în clasificarea (rubrică facultativă, vezi instrucţiunile)
naţională sau internaţională

Aptitudini şi
competenţe
personale
Limba(i) maternă(e) Precizaţi limba(ile) maternă(e) (dacă este cazul specificaţi a doua limbă maternă, vezi
instrucţiunile)

Limba(i) străină(e)
cunoscută(e)
Autoevaluare Înţelegere Vorbire Scriere
Nivel european (*) Ascultare Citire Participare la Discurs oral Exprimare
conversaţie scrisă
Limba
Limba
(*) Nivelul Cadrului European Comun de Referinţă Pentru Limbi Străine

Competenţe şi abilităţi Descrieţi aceste competenţe şi indicaţi contextul în care au fost dobândite. (Rubrică facultativă,
sociale vezi instrucţiunile)

Competenţe şi aptitudini Descrieţi aceste competenţe şi indicaţi contextul în care au fost dobândite. (Rubrică facultativă,
organizatorice vezi instrucţiunile)

Competenţe şi aptitudini Descrieţi aceste competenţe şi indicaţi contextul în care au fost dobândite. (Rubrică facultativă,
tehnice vezi instrucţiunile)

Competenţe şi aptitudini Descrieţi aceste competenţe şi indicaţi contextul în care au fost dobândite. (Rubrică facultativă,
de utilizare a vezi instrucţiunile)
calculatorului

Competenţe şi aptitudini Descrieţi aceste competenţe şi indicaţi contextul în care au fost dobândite. (Rubrică facultativă,
artistice vezi instrucţiunile)

Alte competenţe şi Descrieţi aceste competenţe şi indicaţi contextul în care au fost dobândite. (Rubrică facultativă,
aptitudini vezi instrucţiunile)

Permis(e) de conducere Menţionaţi dacă deţineţi un permis de conducere şi categoria. (Rubrică facultativă, vezi
instrucţiunile)

Informaţii Includeţi aici orice alte informaţii utile, care nu au fost menţionate anterior, de exemplu: persoane
suplimentare de contact, referinţe etc. (Rubrică facultativă, vezi instrucţiunile)

Anexe Enumeraţi documentele anexate CV-ului. (Rubrică facultativă, vezi instrucţiunile)

 MODEL SCRISOARE DE INTENȚIE/MOTIVAȚIE

Scrisoarea de motivaţie nu are un conţinut standard, ci exprimă interesul candidatului

pentru postul vizat. Scrisoarea va fi adresată persoanei care se ocupă de angajări sau direct
departamentului de resurse umane, asta în cazul în care nu aveţi informații complete. Daca firma
este mică, scrisoarea va fi adresată către directorul general sau președintele acesteia.
În primul rând, trebuie să se precizeze postul vizat şi sursă din care a fost obținută
informația (anunț publicitar, cunoştinţe, prieteni etc.). Dacă nu aveți informaţii exacte despre un
anumit post, vă puteţi exprima opţiunea pentru un domeniu de activitate. Oricum, este bine să
subliniaţi domeniul în care v-aţi remarcat sau aţi avut performanţe deosebite.
Apoi, vă exprimaţi clar dorinţa de a candida pentru respectivul post, arătaţi pe scurt
motivele pentru care sunteţi interesat şi de ce doriţi să vă părăsiți vechiul loc de muncă,
menţionaţi disponibilitatea pentru un interviu de angajare și menţionaţi faptul că respectiva
scrisoare este urmată de un curriculum vitae.
 Redactaţi paragrafe scurte și concise;
 Alegeți un font ușor de citit (de preferat Times New Roman, caracter de 12);
 Verificaţi ortografia și punctuaţia;
 Evitaţi hârtia colorată;
 Nu trimiteţi fotografie decât dacă este nevoie;
 Recitiţi scrisoarea, verificaţi şi corectaţi atent eventualele greşeli.
Structura scrisorii de motivaţie:
O scrisoare de motivaţie trebuie să conțină următoarele elemente:
 Numele candidatului:
 Adresa candidatului:
 Numele persoanei care se ocupă de interviu:
 Numele organizaţiei:
 Adresă:
Primul paragraf: Spuneţi de ce le scrieţi, poziţia sau tipul de slujbă pentru care aplicaţi și
cum aţi aflat despre acest post (lăsaţi un spaţiu între paragrafe).
 Al doilea paragraf: Arătaţi de ce sunteţi interesat de această slujbă, de această organizaţie,
de produsele sau serviciile sale. Dacă aveţi experienţă în domeniu sau aţi făcut cursuri speciale
pentru acest post subliniaţi acest lucru. Spuneţi ce puteţi aduce dumneavoastră companiei
respective.
Trimiteţi examinatorul la curriculum vitae inclus (nu repetați informaţiile). Solicitaţi un
interviu și spuneţi când sunteţi disponibil. Precizaţi numărul de telefon şi orele când puteţi fi
sunat. Încheiați cu mulţumiri pentru timpul acordat de examinator și cu considerația
dumneavoastră pentru acesta. Semnaţi și dataţi scrisoarea.

"D-lui/D-nei: .........
Adresa: .............
Data: ................

Stimate(a) Domn/(Doamnă),

Vă contactez în legatură cu posibilitatea de angajare în cadrul firmei ......... . Recent am

observat reclama dvs. pentru un post de ......... . Am absolvit Facultatea de ........ din cadrul
............ . Interesul meu în ...........(domeniu) rezultă nu numai din faptul că am studiat această
disciplină în cadrul cursurilor facultății absolvite, dar și din experiența mea de .... ani în timpul
studiilor. Din câte puteți vedea în CV-ul alăturat, am lucrat în calitate de .......... la ........ . O parte
din responsabilitățile mele era să ......... . Mi-ar face plăcere să am un interviu cu ......... pentru
acest post sau orice alte posturi pe care le aveți disponibile în acest domeniu (........... ).
Oportunitatea unei discuții despre cum ar putea fi folosite cunoștințele și priceperea mea în
avantajul companiei dvs. ar fi binevenită.

Cu deosebita considerație,
Prenume Nume ”.
 STRUCTURĂ BIBLIOGRAFIE APA (AMERICAN PSYCHOLOGICAL
ASSOCIATION)

În text, numele autorului şi anul publicării (numărul de pagini dacă este necesar) sunt
prezentate între paranteze rotunde. Referinţele bibliografice complete apar în ordine alfabetică
într-o listă la sfârşitul lucrării.
„Sistemul Harvard” desemnează stilurile care definesc citatele din text prin metoda „autor–
dată” şi se bazează pe Recommendations for citing and referencing published material elaborate
de British Standards Institution (BSI). Acest format este utilizat de către ISO 690:2010,
Asociaţia Americană de Chimie (ACS), Asociaţia Americană de Psihologie (APA), Universitatea
din Chicago (stiluri Chicago şi Turabian), Consiliul Editorilor în Ştiinţe (CSE). Principiile
generale ale sistemului sunt folosite de universităţi pentru elaborarea propriilor ghiduri.
Avantajul acestui sistem este identificarea lucrării unui autor prin metodă directă. Spre
deosebire de sistemul Vancouver, sistemul „autor–dată” nu provoacă dificultăţi la renumerotarea
referinţelor, în cazul în care ordinea citării în text este modificată. Dezavantajul principal este
nevoia de spaţiu mai extins în corpul textului şi în distragerea atenţiei în cazul citărilor multiple
efectuate într-un singur loc.

Exemple de bibliografie:
Carte – autor unic
Bogathy, Z. (2002). Conflicte în organizaţii. Timişoara: Editura Eurostampa.
Carte – mai mulţi autori
Poenaru, R., Sava, F. (1998). Didactogenia în şcoală. Bucureşti: Editura Danubius.
Carte – grup de autori nenominalizaţi aparţinând unei agenţii, unei organizaţii
American Psychological Association (2001). Publication Manual (5th ed.). Washington
DC: APA.
Capitol într-o carte (volum)
Boncu, Ş. (1996). Eul în cogniţia socială. În A. Neculau (coord.) Psihologie socială.
Aspecte contemporane (p.137- 153). Iaşi: Editura Polirom.
Studiu nepublicat prezentat la o conferinţă
 Vintilă, M. (2002, Mai). Integrarea în sistemul de învăţământ a subiecţilor născuţi
prematur. Lucrare prezentată la a VIII-a ediţie a Simpozionului Naţional „Dimensiuni Teoretico
- Praxiologice ale Cercetării în Ştiinţele Socio – Umane, Timişoara.
Articol publicat în revistă de specialitate
Hohn, M. (2002). Situaţie de risc şi comportament decizional. Revista de Psihologie
Aplicată, 4(1), 75-94.
Observaţie: cele două numere ajută la identificarea numărului revistei în care a fost
publicat articolul; foarte adesea, primul coincide cu numărul de ani ai apariţiei revistei, iar cel
de-al doilea cu poziţia de apariţie a revistei în anul respectiv; de pildă, 4(1) – indică faptul că
articolul a fost publicat în primul număr al celui de-al patrulea volum (an de apariţie) a Revistei
de Psihologie Aplicată.
Articol găsit pe internet
van Deun, K., Delbeke, L. (2002). Multidimensional scaling. Găsit la adresa:
http://www.mathpsyc.uni-bonn.de/doc/delbeke/delbeke.htm la 10 Ianuarie, 2003.
Dacă documentul găsit pe internet nu ar fi fost datat, am fi utilizat van Deun, K., Delbeke,
L. (nd), unde se specifică lipsa datei (no date).
Lucrare de licenţă (disertaţie, teză de doctorat) nepublicată
Moţiu, A. (1999). Aspecte pedagogice ale gândirii interogative. Lucrare de Licenţă
nepublicată. Universitatea de Vest din Timişoara.