Nu am gasit nici o carte care sa analizeze Prohodul Domnului.

Deci este un taram virgin de

explorat. Astfel ai o mare lejeritate in tratarea subiectului, putand sa te extinzi spre ce domeniu
vrei.
Asadar, o sa-ti punctez – destul de succinct, din lipsa de timp – cate aspecte pe care eu le-as
expune, cu referire la cele trei strofe din Prohodul DOmnului:

1. Strofa I-a
a. Amagire
- ce inseamna din punct de vedere lingvistic
- amagitorul=diavolul; iar cea mai mare viclenie facuta de el: a strecaurat in vorebele sale
ceva ce Dumnezeu n-a grait niciodata. Nu doar ca a rastalmacit adevaraul ci a inventat o
varianta a sa. Tocmai de aceea este limitat si determinat.

b. intelepciunea lui Dumnezeu:

- planul mantuirii dinainte de creatiei
- intelepciunea lui DUmnezeu de a curata binele de rau cu o precizie perfecta, unica (cu
trimitere la pilda neghinei si a aurului lamurit in foc)

2. Stofa a II-a:
a. Aici este simplu de punctat: pedeapsa vesnica pe care o primeste vanzatorul. Cu toate
acestea aici putem face o interpretare alegorica si anume: in prima faza cuvantul vanzator
ne duce cu gandul la Iuda, cel care L-a si vandut de altfel pe Iisus; insa in plan subsidiary
ne putem gandi si la diavolul cel care in primul rand si-a vandut (irosit) starea de puritate
si sfintenie primita prin creatie.
3. Strofa a III-a:
a. Aici ai putea incepe cu prezentarea plantei: ciulin- o planta cu spini: acest lucru ara dublu
aspect: pe de o parte arata ca planta inteapa, cauzeaza durere; iar pe de alta parte arata ca
ea se prinde, se ataseaza de ceva…
b. Si tot aici poti scrie despre faptul ca Iuda este nebun si viclean, pentru ca L-a tradat pe
unul dintre prietenii Sai (voi sunteti prietenii Mei zice Hristos catre apostoli, desi ulterior
invierii), prin faptul ca l-a dat pe Mantuitorul romanilor, pentru o suma infima de bani. Ce
as puncta aici e rolul moralizator si anume: tot la fel de grav e pacatul – actualizat in
societatea de azi – realizat prin actiunea de a-ti trada un prieten, de a-l duce pe calea
pierzaniei, doar din dorinta de a fi mai presus, adica dintr-o doza veninoasa de egoism.