INTRODUCERE

Motivul care a generat crearea Uniunii Europene este acela de a pune capăt numărului
mare de războaie sângeroase duse de ţări vecine. Primul semn de unire, economică în special,
a apărut în jurul anului 1950. Astfel a luat naştere Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi
Oţelului. Cele şase ţări fondatoare sunt Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg şi Ţările
de Jos1.
Cu toate acestea, datorită dezvoltării consistente, şi a a realităţii perfectibile, dar deloc
perfectă, care ne inonjoara, Justiţia şi-a făcut apariţia şi în structura Uniunii Europene.
Astfel, instituţia care se asigura că legislaţia UE este interpretata şi aplicată în acelaşi
mod în toate ţările UE este Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE).
Acest subiect constituie analiza cercetării prezente, mai precis se vor evidenţia aspect
legale de competenta de judecată a Curţii de Justiţie a UE.

FUNCŢIILE CURŢII DE JUSTIŢIE A UE

Curtea de justiție a Uniunii Europene (CJUE), numită în trecut Curtea Europeană de
Justiție (CEJ) își are sediul în Luxemburg și este organul juridic suprem al Uniunii Europene
Curtea este competentă în domenii de politică comună din cadrul primului pilon (al
Comunităţii Europene). Tratatul de la Amsterdam a mai oferit CEJ şi competenţe de control în
domeniul PESC şi asupra activităţilor Consiliului European. De asemenea, CEJ are dreptul de
a hotărî legalitatea deciziilor cadru sau a celor din domeniul cooperării poliţieneşti şi judiciare
în materie penală. În unele circumstanţe în viitor CEJ va putea să ia decizii în legătură cu azilul
şi cu legea cu privire la imigrare. Deciziile Curţii sunt luate prin votul majorităţii membrilor şi
sunt irevocabile şi obligatorii2.
Curtea de Justiţie poate decide dacă un stat membru nu a respectat integral o anumită
obligaţie statuată prin Tratate; poate verifica dacă instrumentele adoptate de instituţiile
comunitare, şi a căror anulare este cerută, sunt compatibile cu Tratatele; poate critica instituţiile
comunitare pentru inactivitate.
Curtea Europeană de Justiţie îndeplineşte următoarele funcţii:
 soluţionează litigiile dintre statele membre; dintre statele membre şi Uniunea
Europeană; dintre instituţiile UE; dintre UE şi persoanele fizice sau juridice, inclusiv şi
din rândul funcţionarilor europeni;

1
Radu Constantin PRICOPE; Florin Alexandru HREBENCIUC, Legislativul în spaţiul Uniunii Europene,
Suceava, Editura Musatini, 2009, p. 34.
2
https://europa.eu/european-union/about-eu/institutions-bodies/court-justice_ro accesat azi, 28.05.2018.
  interpretează acordurile şi tratatele internaţionale;
 ia decizii preliminare cu privire la valabilitatea şi legalitatea deciziilor formulate de
instanţele naţionale, care de alfel nu au autoritate juridică (sub jurisdicţia CEJ nu
nimeresc domeniile care nu sunt prevăzute în Tratatele UE).
 dreptul de a impune penalităţi statelor membre pentru nerespectarea deciziilor Curţii (în
conformitate cu Tratatul de la Maastricht).

COMPONENŢA CURŢII
CJUE este formată din două instante:
a. Curtea de Justiţie -care se ocupa de cererile hotărâre preliminară adresate de
instanţele naţionale şi de anumite acţiuni în anulare şi recursuri.
b. Tribunalul – se pronunţa asupra acţiunilor în anulare introduse de persoane fizice,
întreprinderi şi, în anumite cazuri, de guvernele UE. În practică, această instanţă se
ocupa în principal cu legislaţia privind concurenta, ajutorul de stat, comerţul,
agircultura şi mărcile comerciale3.
Curtea este formată din 25 judecători, delegaţi de către guvernele statelor membre pe
un termen de 6 ani (un stat membru – un judecător)4.
Judecătorii sunt ajutaţi în activitatea lor de 8 avocaţi generali. Acţionând cu
imparţialitate şi independenţă totală, avocaţii generali sunt responsabili de prezentarea
argumentelor în curtea deschisă în legătură cu cazuri discutate în public la CEJ. Avocatul
studiază documentele, ascultă argumentele părţilor şi îşi formulează propria părere faţă de
posibilă decizie a Curţii. Părerea avocatului nu este obligatorie pentru Curte.
Avocaţii generali, ca şi judecătorii, sunt numiţi pentru o perioadă de şase ani. Peste
fiecare trei ani are loc o înlocuire parţială a judecătorilor şi avocaţilor generali, fiind înlocuiţi
alternativ opt sau şapte judecători şi patru avocaţi generali. Judecătorii şi avocaţii generali pot
fi realeşi la sfârşitul termenului. Judecătorii aleg dintre ei un preşedinte al Curţii. El sau ea este
ales în calitate de preşedinte pentru o perioadă de trei ani şi poate fi reales.

COMPETENŢA CURŢII5

3
Radu Constantin PRICOPE; Florin Alexandru HREBENCIUC, op. cit., p. 78.
4
Ibidem, p. 101.
5
Mazilu DUMITRU, Integrarea europeana: drept comunitar şi instituţii europene, Bucureşti, Editura Lumina
Lex, 2006, p. 21.
2
 Sarcinile CJUE sunt prevăzute în art. 220-245 Tratatul UE precum și în propriul său
stătut.
Cele mai frecvente cauze care îi sunt înainte spre soluţionare sunt:
a. Interpretarea legislaţiei (hotărâri preliminare)
- dacă o instanţă naţională are îndoieli cu privire la interpretarea sau valabilitatea
unui act legislativ al UE, aceasta poate să solicite opinia Curţii de Justiţie.
- Răspunsul Curţii de Justiţie nu ia forma unui simplu aviz, ci a unei hotărâri sau
a unei ordonanţe motivate. Instanţa naţională destinatară este ţinută de
interpretarea dată atunci când soluţionează litigiul aflat pe rolul său. Hotărârea
Curţii de Justiţie este în aceeaşi măsură obligatorie pentru celelalte instanţe
naţionale sesizate cu o problemă identică.
- Tot prin intermediul cererilor de pronunţare a unei hotărâri preliminare, fiecare
cetăţean european poate să obţină clarificarea normelor Uniunii care îl privesc.
Într-adevăr, cu toate că această cerere nu poate fi formulată decât de o instanţă
judecătorească naţională, toate părţile din procedura în faţa acesteia din urmă,
statele membre şi instituţiile Uniunii pot participa la procedura iniţiată la Curtea
de Justiţie. Astfel, mai multe principii importante ale dreptului Uniunii au fost
proclamate în urma unor întrebări preliminare, adresate uneori de instanţele
judecătoreşti naţionale de rang inferior6.
b. Respectarea legislaţiei – (acţiuni în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor sau
proceduri de infringement) este vorba despre acţiuni introduse împotriva unui
guvern naţional care nu îşi îndeplineşte obligaţiile prevăzute de legislaţia europeană.
c. Anularea unor acte legislative ale UE (acţiuni în anulare) – dacă un stat membru,
Consiliul UE, Comisia sau Parlamentul European considera că un anumit act
legislativ al Eu încalca drepturile fundamentale sau tratatele Uniunii, îi poate cere
Curţii de Justiţie să anuleze actul respectiv.
d. Garantarea unei acţiuni din partea UE (acţiuni în constatarea abţinerii de a acţiona)
– Parlamentul, Consiliul şi Comisia au obligaţia de a adopta anumite decizii în
anumite situaţii. Dacă nu fac acest lucru, guvernele statelor membre, celelalte
instituţii ale UE şi (în anumite condiţii) persoanele fizice sau întreprinderile pot
înainta o plângere Curţii7.
e.
Sancţionarea instituţiilor UE (acţiuni în despăgubire) – orice persoană sau
întreprindere care a avut de suferit de pe urma unei acţiuni sau a lipsei de acţiune

6
https://curia.europa.eu/jcms/jcms/Jo2_7024/ro/, accesat azi, 20.05.2018.
7
Mazilu DUMITRU, op. cit., p. 54.
3
 din partea instituţiilor UE sau a angajaţilor acestora poate introduce o acţiune
împotriva lor prin intermediul Curţii8
f. Recursul – Curtea de Justiţie poate fi sesizată cu recursuri limitate la motive de
drept, formulate împotriva hotărârilor şi a ordonanţelor Tribunalului. Dacă recursul
este admisibil şi fondat, Curtea de Justiţie anulează decizia Tribunalului. În cazul în
care cauza este în stare de a fi judecată, Curtea poate să o reţină spre soluţionare. În
caz contrar, aceasta trimite cauza Tribunalului, care este ţinut de decizia pronunţată
de Curte în recurs9.

Site-ul oficial al acestei instanţe este: https://curia.europa.eu/jcms/jcms/j_6/ro/

BIBLIOGRAFIE:

1. Radu Constantin PRICOPE; Florin Alexandru HREBENCIUC, Legislativul în spaţial

Uniunii Europene, Suceava, Editura Musatini, 2009.
2. Mazilu DUMITRU, Integrarea europeană: drept comunitar şi instituţii europene,
Bucureşti, Editura Lumina Lex, 2006.
3. https://curia.europa.eu/jcms/jcms/j_6/ro/.
4. https://europa.eu/european-union/about-eu/institutions-bodies/court-justice_ro

8
https://europa.eu/european-union/about-eu/institutions-bodies/court-justice_ro, accesat azi, 18.05.2018.
9
https://curia.europa.eu/jcms/jcms/Jo2_7024/ro/, accesat azi, 17.05.2018.
4