Scurta inclinatie etimologica asupra termenilor cheie ai lucrarii:

a. ἀκατάληπτος – cuvântul este format dun verbul λαμβάνω care înseamnă „a prinde,
a apuca”, din prepoziția de intensitate κατά și α privativ.
Α. care nu poate fi cuprins și conținut; infinit, nemăsurat; 1. în general, necunoaștere;
2. despre Dumnezeu, despre Hristos;
B. ceea ce nu poate fi cuprins de minte, incomprehensibil; 1. incomprehensibil în sens
larg; 2. teologic: a) despre Dumnezeu, b) în erezia ariană, c) despre Tatăl, d) despre Fiul, e)
despre Duhul Sfânt, f) Despre Sfânta Treime, g) imposibilitatea apropierii de prezența lui
Dumnezeu, h) despre atributele divine; 3. în doctrina lui Valentinian; 4. despre numărul unu la
Pitagora.
b. ὑπερούσιος – compus din prepoziția ὑπέρ care înseamnă „supra, hiper, extra” și
οὐσία „ființă”. Înseamnă deasupra usiei, dincolo de ființă, supra-esență. În literatura patristică
termenul s-a specializat în mai multe sensuri: 1. ca epitet al lui Dumnezeu; 2. ca epitet al lui
θεότης (divinitate); 3. paradox al usiei; 4. alte sensuri aplicate lui Dumnezeu; despre Logos.

c. κατάβασις – compus din prepoziția κατά care înseamnă în jos și βάσις care
înseamnă pășire de la verbul βαίνω care înseamnă a merge. Patristic are mai multe sensuri: A.
descent; 1. a lui Hristos la iad; 2. a întrupării; 3. a sufletului; genealogic; B. starea căzută; C.
place beneath the altar for relics.
d. ἀπόφασις – φάσις și prepoziția ἀπό, φάσις înseamnă apariție, ceva ce e scos la
vedere. Împreună cu prepoziția primește sensul privativ, ceva existent, dar care nu poate fi
văzut și cunoscut. În literatura patristică are două sensuri: 1. Negare, ca singura cale adevarata
de a vorbi despre atributele lui Dumnezeu; 2. Particula negativa.
e. ἀνάβασις – compus cu prepoziția ἀνά înseamnă ascensiune, urcare: A. 1. Inaltarea
lui Hristos 2. Ale Inaltarii lui Hristos: a) cea pe cruce, b) cea din iad; B. despre ascensiunea
spirituală a sufletului; 1. necesitatea purificării sufletului; 2. grade de ascensiune; 3.
ascensiunea spirituală și virtuțile; 4. contemplația și rugăciunea; 5. finalul ascensiunii
spirituale și vederea lui Dumnezeu; 6. ascensiunea lui Pavel în al treilea cer; 7. interpretarea
spiritual-literală a cuvântului, a evreilor din Egipt în Canaan.
f. οὐσία – I în general: Α. ființă; 1. realitate; ultima realitate despre Dumnezeu; 3.
obiectul existent, realitate, lucru ce se opune unei denumiri sau idei sau altor reprezentări; 4.
folosit adverbial: în realitate, actual, adevărat; B. substanță; 1. esență; 2. substanță secundă
care este comună membrilor de același gen; 3. ca substanță individuală actuală, substanță în
special a persoanelor, ființă, adresată unui suflet; C. materie; 1. substanță din care e făcut un
lucru sau în care el există, stuff, matter: a) incorporat sau supra-sensibil, b) materie, substanță.
Matter; D. elementul esențial sau trăsătură, caracter principal; E. proprietate, posesie,
substanță.
II în sens teologic: A. ființa lui Dumnezeu; 1. opus activității; 2. Identic cu Dumnezeu
Insusi 3. ca ultimă realitate; 4. ca incomprehensibilitate; 5. In masura in care este cunoscut; 6.
în relație cu creația lucrurilor; 7. Ca necorporal;. B. despre esența divină a Tatălui și a Fiului;
1. în perioada preniceniană: a) Tatal si Fiul relatati asemanator, b) obiecții ale acestui punct de
vedere; 2. folosiri din perioada niceniană și post-niceniană: a) Fiul considerat ca fiind din
esența Tatălui; b) ambiguități ale folosirii termenului; C. despre divina esență în Trinitate: 1.
în doctrina anterioară Părinților Capadocieni; 2. dezvoltare a doctrinei ortodoxe la Calcedon:
a) Persoanele în dumnezeire unite prin οὐσία, b) οὐσία Treimii nu este o substanță anterioară
a fiecărrei Persoane care formează o parte, c) relation of genus and species as mere
illustration, d) οὐσία deținută în mod egal și deplin de fiecare Persoană.
III. hristologic, A. trupul lui Hristos de aceeași esență cu cel al omului; B. despre
dumnezeirea lui Hristos, ca parte naturala a dumnezeirii; C. despre natura umană asumată
deHristos; D. despre persoana lui Hristos: 1. apolinarismul, o usie în Hristos, nu în două firi;
2. ortodox, natura dubla a lui Hristos,; 3. nestorianism; 4. împotriva nestorienilor; E. pentru
unirea naturilor;
IV. euharistic: despre substanța pâinii care rămâne după prefacere.
V. despre unirea umanului cu dumnezeirea.