INTRODUCERE

Un factor esențial în alegerea cercetării de față se constituie din dorința de a-mi aprofunda
cunoștiințele despre viața, activitatea și opera Sfântului Ioan Casian, deoarece acesta este un
reprezentant veritabil al ortodoxiei nostre de limbă latină, pentru ca ulterior să pot expune colegilor
informații prețioase, de mare folos duhovnicesc și doctrinar.
Pe parcursul celor două capitole ale lucrării mele și anume viața și activitatea Sfântului
Ioan Casian precum și opera sa, voi surprinde și voi expune succint cele mai importante aspecte
și informații cu privire la viața și opera sa, operă care are o deosebită importanță pentru mediul
teologic.
Opera Sfântului Ioan Casian s-a bucurat de atenția celor mai mari personalități ai secolelor
IV și V deoarece ilustrează într-un mod inedit scopul vieții monahale, axându-se pe faptul că
păcatul sub toate formele lui constituie o piedică la desăvârșire, însă păcatul poate fi eliminat prin
armele desăvârșirii și anume virtuțiile și ajutorul lui Dumnezeu.
 1. SFÂNTUL IOAN CASIAN. VIAȚA ȘI ACTIVITATEA

Străvechiul pământ al Dobrogei – Scythia Minor de altă dată – evanghelizat de Andrei ,,cel
dintâi chemat″, a odrăslit nu numai atâția martiri care și-au jertfit viața pentru Hristos, ci și câțiva
teologi de mare faimă. Printre aceștia îl regăsim și pe Sfântul Părinte Ioan Casian, trăitor în
veacurile IV și V.
Unul dintre cei care i-au cercetat viața și nevoințele, preotul Ghenadie din Marsilia, care i-
a fost fiu duhovnicesc, scria despre el că era ,,de neam scit″, deci un daco-roman, născut în
provincia romană Sciția Mică. Aceasta era ,,patria lui″, la Pontul Euxin sau Marea Neagră, unde
locuiau mai ales daco-romani, precum și greci. Născut pe la anul 360, într-o familie de oameni de
frunte, a primit o educație aleasă într-una din renumitele cetăți grecești de pe țărmul apusean al
Pontului Euxin, poate la Tomis; cunoștea bine cultura greacă și latină1.
În copilărie Ioan Casian a primit o întinsă și frumoasă cultură clasică, cum el însuși o
marturisește în Conlațiunea XIV, 12: stăruința pedagogului și lectura continuă l-au făcut să-și
însușească producțiile poetice ale antichității, legendele și istoria războaielor până într-atât, încât
îi veneau în minte chiar în timpul rugăciunilor și al cântărilor. Casian a fost inițiat din vreme în
marii clasici latini: Virgiliu, Horațiu, Persiu, Sallustiu, Cicero, a căror artă literară l-a influențat
decisiv2.
În jurul anului 380, însoțit de sora sa și de un prieten cu numele Gherman – pe care mai
târziu îl va numi ,,sfânt″ -, pornește într-o lungă călătorie în răsărit, pentru a cunoaște Locurile
Sfinte, în care a trăit și a învățat Mântuitorul Iisus Hristos. Cei doi tineri daco-romani, Ioan și
Gheraman, s-au așezat într-o mănăstire lângă Betleem3.

1
Mircea PĂCURARIU, Sfântul Ioan Casian, în Antologie aghiografică românească, Craiova, Editura Mitropiliei
Olteniei, 1994, pp. 69-70.
2
Ioan G. COMAN, Scriitori bisericești din epoca străromână, București, Editura Institutului Biblic și de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, 1979, p. 220.
3
Mircea PĂCURARIU, art. cit., p. 70.
 La Betleem, așezat într-o mănăstire nu departe de peștera unde se născuse Mântuitorul,
Casian și-a întărit, prin harul lui Iisus Hristos, credința încă fragedă. Cei doi, Casian și Gherman,
aveau aproximativ vârstra de 20 de ani4.
După cinci ani, deci prin 385, dorind să dobândească noi cunoștiințe și să se întărească în
virtute, cei doi monahi se îndreaptă spre pustiurile Egiptului, acolo unde trăiseră marii ,,părinți ai
pustiei″, unde au rămas șapte ani. A urmat o scurtă reîntoarcere la Betleem, după care au mai stat
câțiva ani în Egipt, în continuă căutare a izvoarelor desăvârșirii duhovnicești5.
Casian și Gherman au venit la Constantinopol, unde era patriarh Sfântul Ioan Gură de Aur.
Aici, prin supunere, smerenie, râvnă și muncă neîncetată, Casian a reușit să atragă atenția Sfântului
Ioan, care l-a introdus în cler, hirotonindu-l diacon. Gură de Aur hirotonește pe Casian în diacon,
desigur, fiindcă acesta merita, întrucât știm cât de sever era marele patriarh în problema hirotonirii
și comportării clerului. Casian rămâne lângă Sfântul Ioan Gură de Aur până în 404, când acesta
este arestat și trimis în exil în Armenia, unde a și murit6.
Întristați de cele întâmplate, în anul 405, Casian și Gherman au plecat la Roma, prezentând
papei Inocențiu I rugămintea clerului și a credincioșilor din Constantinopol de a-l ajuta pe Sfântul
Ioan Gură de Aur. Mijlocirea lor nu a avut însă nici o urmare. În această situație, cei doi daco-
romani rămân un timp la Roma. După șederea lor acolo, nu mai avem nicio știre de la Gherman.
Probabil a murit, în fosta capitală a Imperiului Roman7.
Casian a plecat după singur la Marsilia, a fost hirotonit preot și a întemeiat aici două
mănăstiri, una de călugări și alta de călugărițe, în jurul anului 415. În aceste mănăstiri el a lucrat
pentru organizarea și adâncirea vieții călugărești până în jurul anului 435, când a adormit în
Domnul. Munca sa aici a fost împărțită între datoriile sale de stareț și oprele sale scrise în care
punea pe hârtie regurile vieții de obște, lupta contra păcatului, diferitele urcușuri spre desăvârșire
și datoriile sale de teolog, care trebuia să facă față atâtor controverse și atitudini doctrinare, ca
nestorianismul, predestinațianismul lui Augustin etc.

4
Ioan G. COMAN, op. cit., pp. 221-222.
5
Mircea PĂCURARIU, art. cit., p. 70.
6
Ioan G. COMAN, op. cit., p. 223.
7
Mircea PĂCURARIU, art. cit., p. 70.
 A fost acuzat de semipelagianism, dar n-a fost semipalegian. La curent cu tot ce se petrecea
mai important în Biserica Orientală și cea Occidentală, Sfântul Ioan Casian judecă aspru și clar
evenimentele, oamenii și lucrurile pe care le întâmpină sau despre care i se cere să scrie8.
Se poate afirma cu certitudine că Sfântul Ioan Casian a semănat spiritul daco-roman,
evanghelic și patristic al Scythiei Minor pretutindeni unde a fost, prin calda sa evlavie, dorul său
nestins după desăvârșire, vasta și adânca sa prietenie cu oamenii mari și mici ai vremii, o rară
capacitate de organizare, importanța acordată experienței și echilibrului său, care l-a caracterizat
încă din tinerețe. Deși a petrecut timpul vieții cel mai mult în afara Scythiei Minor, el a lucrat cu
duhul din bogățiile spirituale daco-romane și creștine ale Scythiei Minor. Petrecerea a cinci ani în
jurul Sfântului Ioan Gură de Aur și întâlnirea probabilă aici cu Teotim de Tomis și alți compatrioți
îl țineau în legătură cu patria sa, Dacia Pontică, spre care, poate, de acord cu patriarhul și ceilalți,
va fi trimis misionar. Prin vastul său program spiritual, el a îmbogățit și romanitatea Răsăritului și
pe acea a Occidentului. El a ocrotit Europa în timpul migrațiilor barbare și a învățat-o să lupte
împotriva păcatului9.
Sfântul Ioan Casian a dorit mântuirea mai presus de orice și a preferat pustia oricărei alte
căi pentru a ajunge la ea. A cunoscut, a apreciat și ne-a descris pe anahoreți, pe chinoviți, dar și pe
sarabaiți, care-și rânduiesc viața cum socotesc ei mai bine și pe ghirovagii, care sunt mereu pe
drum, supunându-se propiei voințe, arătând cu profunzime de gândire și înălțime duhovnicească
nivelul oricărei forme de apropiere de Dumnezeu. Prețuirea lui a fost aprobată de întreaga
creștinătate10.
Ioan Casianul a creat departe de patria sa, dar a trăit în comuniune spirituală cu cei rămași
în vatra strămoșească, contribuind astfel la menținerea ecumenicității creștine. Privit din
perspectiva veacurilor, el este o pesonalitate culturală de mărime europeană. Este unul din primii
mesageri ai spiritualității românești peste hotare11.
Deși a trăit departe de patria sa, Biserica Ortodoxă Română îl revendică pe Sfântul Ioan
Casian, atât pentru originea sa daco-romană, cât și pentru bogata sa moștenire culturală și

8
Ioan G. COMAN, „Și Cuvântul trup s-a făcut″ Hristoologie și mariologie patristică, Timișoara, Editura Mitropoliei
Banatului, 1993, pp. 159-160.
9
Ioan G. COMAN, Scriitori bisericești din epoca străromână..., p. 224.
10
Sfântul Ioan Casian, Scrieri alese, Așezăminte mănăstirești și convorbiri duhovnicești, în Părinți și Scriitori
bisericești, București, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1990, p. 23.
11
Marcu BĂNESCU, Sfântul Ioan Cassianul, în Sfinți Români și Apărători ai Legii Strămoșești, București, Editura
Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1987, p. 233.
spirituală, cu toate că aceasta aparține întregii Biserici creștine. De altfel, întreaga tradiție
bisericească de pretutindeni îl cunoaște sub numele de ,,Casian Romanul″12.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, într-o ședință din 16 septembrie 1975, a
restabilit ,,Arhiepiscopia Tomisului și Dunării de Jos″ reconfirmând existența celei mai vechi
Mitropolii a țării noastre, cunoscută în documente ca Mitropolie, în jurul anului 500, iar ca
episcopie înainte de anul 300 sau în jurul acestei date. Acest act implică de fapt recunoașterea
Sfântului Ioan Cassian ca sfânt daco-roman și impune intrarea lui mai dinamică în circuitul
bisericesc și spiritual al Bisericii Ortodoxe Române13.

12
Mircea PĂCURARIU, art. cit., p. 71.
13
Ioan G. COMAN, Sfântul Ioan Casian, în Antologie aghiografică românească..., p. 250.