-*tld'ryre

--1"
t

A
t: \t. i
t;!
-c
*.; J
ES-/ Ir
Fv,
este de fapt congtient cd nu va muri definitiv: "Chiar daca ar fi sd
umblu prin valea mo(ilor, nu md tem de nici un r6u, cdci Tu cu mine
esti" (Ps. 23,4).
in concluzie, trebuie sd spunem cd psalmii apa(in diferitelor
genuri literare qi ei cuprind meditatii despre istoria lui Israel, plin-
geri individuale sau publice, imne care preaslSvesc Ierusalimul, pe
regele lui Israel, Iahve, Legea dati de Dumnezeu poporului Sau,
cAntece de preaslivire a templului sfdnt, ruglciuni de laud6, de
cerere, de multumire, de pocdin!5, ori indemnuri la comportare
moralS in acord cu Legea. tn unii psalmi sunt descrisi ingeri ca slu-
jitori ai lui Dumnezeu. Prin bogdlia cugetarilor lor, psalmii se
proiecteazA asupra intregii istorii a mintuirii care se va realiza pe
deplin in Hristos. tn totalitatea lor psalmii exprimd sentimentele
omului faE de Dumnezeu. Din acest motiv, Biserica a dat o atdt de
mare importantd Psaltirii, pe care a impd(it-o in 20 de catisme, pen-
tru uzul liturgic, si o recomandi credinciosilor ca fiind folositoare
pentru progresul lor duhovnicesc.

35. Cartea Iov

Desi cartea poarE numele personajului principal, autorul este

necunoscut. Etimologic, "Iov" deriva de la verbul "iav" sau "iiv" :
a duEmani. La pasiv inseamni cd lov este un nume simbolic. Cartea
se prezinti ca un lung discurs didactic, incadrat intr-o povestire in
prozA a cdrei tem6 principald este motivul pentru care cel drept
suferi. Autorul cartii Iov trateazd deci una din problemele cele mai
chinuitoare din viata omului: pentru ce suferd omul cel drept aici pe
pamint? Scopul principal al autorului, pare a fi, dupa pdrerea celor
mai multi exegeli, dezlegarea problemei suferintei. Ca scop secun-
dar se pare cd autorul sacru a vrut s6 ofere cititorilor s6i, in persoana
lui Iov, un minunat exemplu de rabdare in suferint5. Se pare de
asemenea cd autorul a mai voit s6 combati acea dorinti nesdbuita de
a scruta planurile providenfei divine.
333
 Din cuprinsul cartii se poate vedea insistenta autorului, r6mas
incd necunoscut in pofida numeroaseror opinii formulate in acest
sens, asupra sentimenfului pe care-l incearcd cel ce experiaza
suferinta. Cu toate cd este dezbatuta problema suferintei personale,
tohSi din context se poate observa cd este vorba de suferinta general
umani, care se poate suprapune cu suferinfa colectiva a poporului
Israel in vremea de incercare a exilului babilonic.
Scrisi in genul poetic specific gandirii ebraice gi in acelagi timp
in stilul unei parabole, desi la prima vedere sensul carlii pare sim-
plu, gi anume dreapta rasplatire din partea divinitatii pentru siatornicia
in credinta, in ciuda trecerii brus,te de la sublima fericire la neferi-
cirea cauzati de sdrdcia extremd, cartea rdmdne totusi cea mai
problematica dintre toate scrierile vechitestamentare. intr-adevar,
este greu de inteles 5i acceptat atitudinea inconsecventi a persona-
jului principal, care trece de la o extremd,la alta$i in ceea ce privegte
atitudinea sa fati de problema suferinfei. Este derutant faptul c6 la
inceputul ca4ii, Iov apare ca un model ideal de rdbdare, piobata de
exclamalia: "Domnul a datrDomnul a luat, fie numele Domnului
binecuvintat" (1,20). cuprinsul general pare sd dezmintd aceasti
atitudine, deoarece aproape toate cele 40 de capitole nu fac dec6t sa
prezinte revolta omului Iov impotriva unui Dumnezeu care-l
pedepsegte pe nedrept si in mod exagerat de crud. pare cu totul
inex-
plicabil cum un om, care la inceput isi acceptd fbr6 cdrtire propriul
destin, sd exclame imediat: "piarr ziua in care m-am nrscut si
noaptea in care s-a zlmislit un prunc de parte brrbrteasc[!"
(3,3). Sau: "voi spune c6tre Domnul: nu ma os6ndi; limureste-md sd
stiu pentru ce te certi cu mine!" (t0,2),,,iar dacd"md nimiceqti, de ce
m-au mai frcut mainile Tale?" (v.8). cel in suferintd vrea neap6rat
explicafii, vrea ldmuriri, vrea justificdri plauzibile din partea celui
care^il supune la incerciri.
Inainte de a trece la cuprinsul propriu-zis al cdrtii, trebuie sd
subliniem cd autorul anonim este un bun psiholog, care cunoagte in
profunzime sufletul uman ;i nestatornicia acestuia. intr-adevdr,
cartea vrea si arute cd tot omul, chiar si cel foarte credincios, in fata

334
durerii ar cere mereu explicatii. Dintotdeauna existenta rdului l-a
nedumerit pe om, l-a framdntat, Ei nu de puline ori l-a aruncat chiar
in deznddejde. S-ar putea afirma ci in cartea Iov, rdul, ca suferin!6,
apare de multe ori ca un obstacol intre om Ei Dumnezeu.
Prin caftea Iov se abordeazA dintr-o altd perspectivi raportul
omului cu Dumnezeu. intr-un fel, se completeazl doctrina iudaic6
traditionala conform cdreia retribuirea divind se fbcea exclusiv in
functie de merit. in ciuda unor lungi dezbateri intre cele patru -
respectiv cinci - persoane, problema suferintei umane nu este rezol-
va6 de autor. Ba chiar, dimpotrivi, sporeEte nedumerirea quasigenerald
a omului in fata suferintei, de multe ori nejustificate din punctul de
vedere al ratiunii umane. Constatarea suferinfei nejustificate a celui
drept o remarcdm gi la autorul Eclesiastului, care exclami cu
nedumerire, dar ;i cu o reald dozd de amdr6ciune: "Este incl o
nepotrivire care se petrece pe pimint, adicl sunt drepfi clrora
li se rlsplIteqte ca dup[ faptele unor nelegiuifi, qi sunt picitogi
cdrora li se rlspllteqte ca dupl faptele celor drepti" (cap. 8,14).
in cuprinsul ei, cartea reda viata unui om bogat si evlavios din
rasdrit de Palestina, pus la o grea incercare de Dumnezeu, ce-i per-
mite lui satan, care se pdrea cd frcea parte din ingerii de la curtea
divin6, s6-l lipseasca deodat6 de toate bunurile sale, de copii qi in
cele din urm6 chiar de sdndtate. Lovit atit de greu, Iov se afld deo-
datA izolat de toti, dar rdmdne linigtit qi impacat cu Dumnezeu.
Pentru indelunga sa rdbdare gi incredere in Dumnezeu, in cele
din urma este indoit rasplatit 9i iqi regdseste fericirea. Prin dialogul
cu cei trei prieteni ai lui Iov este respinsd conceplia evreilor potrivit
cdreia cel ce suferd isi meritd soarta din cauza pdcatelor sale, iar
dreptul este intotdeauna rdspldtit si ocrotit de Dumnezeu. fncepAnd
cu capitolul 3 se desfb$oard un adevirat poem dispus ?n mai multe
acte, in care cei trei prieteni ai sai, Elifas, Bildad si Tofar, care au
venit sa-l mdngAie - dar care se pare cd rdmdn la oarecare distanta de
Iov -, incercAnd ink-un fel sa justifice dreptatea lui Dumnezeu care-l
pedepseqte pe omul pdcdtos. Iov pare revoltat c6 Dumnezeu il

33s
pedepseste peste masurd, sustinand cu tarie cd incercdrile prin care
trece sunt mult mai grele decdt pacatele sale. El incearcd aproape s6-L
invinuiascd pe Dumnezeu de nedreptatea care i se face. Dialogul
inceput intre cei trei se desfbqoara in mod lent si solemn, in trei serii
de discursuri poetice incadrate de doua monologuri ale lui Iov (3, l -3 l
).
Nemairdspunzand nimic la apdrarca lui Iov, care este sigur de pro-
pria sa nevinovitie - caci se intreab6 mereu de ce Dumnezeu ?l
pedepsegte ca si cum ar fi fost un mare pacatos -, apareun al patrulea
personaj, pe nume Elihu, care incearca sa incheie dialogul, ar6t6nd,
pe de o parte, cd prietenii lui Iov exagercazdvinovdtia acestuia c0nd
il socotesc un mare pdcdtos, iar pe de alta caut6 s6-l convingd c6 nici
un om nu se poate considera nevinovat inaintea lui Dumnezeu, aga
cd divinitatii nu i se poate repro$a nimic chiar ;i atunci c6nd
pedepseste pe un drept. Dumnezeu trimite adesea dreptului
incerciri ca s6-l probeze qi totodati s6-l purifice (cap.32,37). Omul,
aratd,in continuare Elihu, trebuie s6 se supund lui Dumnezeu gi si nu
incerce a patrunde tainele divinitatii, care-i riman mereu ascunse.
Se scoate in relief atotputernicia si atotgtiinta lui Dumnezeu in
raport cu nestiinta si nimicnicia omului.
Cartea se imparte in trei p6r1i:
- prologul (cap. l-2);
- tratarea (cap.3-42);
- epilogul (cap. 42,7 -17).
Prologul descrie fericirea si pietatea lui Iov, om drept gi temdtor
de Dumnezeu, care aduce mereu sacrificii pentru sine si pentru pre-
supusele p6cate ale fiilor sai. Prin lucrarea lui satan, care-i spune lui
Dumnezeu cd, toat6, credincio$ia acestui om are la bazd interesul
material ("Oare in zadar se teme omul acesta de Dumnezeu? Ia-ti
mina de la el pi atinge-te de tot ce e al lui si atunci pe fafi se va
leplda de Tine") - si care primegte libertatea de a-l lovi crunt - Iov
pierde toate averile sale, dar nu cdrteqte si nu se revolta impotriva lui
Dumnezeu, ci exclam6: "Domnul a dat, Domnul a luat, fie
numele Domnului binecuv6ntat". Nemultumit de atitudinea lui
Iov, satan se prezinti iarisi in fata lui Dumnezeu si pune la indoiali
336
 credinta acesruia. socotind ca o boa15 grea l-ar face sa-si piarda
credinta Sr sd se dep6rteze de Durnnezeu. Cu permisiunea lui
Dumnezeu. Iov este lovit de satan cu o boal6 grea, incdt este aruncat
afard pe o grdmadi de gunoi. in cele din urma Si sotia sa il indeamn6
si nu mai tina la credinta sa, care pare c5 nu i-a fost de nici un folos,
Si sa-l blesteme pe Dumnezel ca sd moard mai repede. Iov insd
rdspunde: "Tu vorbesti ca o femeie fbrd de minte, cum egti. Primim
pe cele bune de la Dumnezeu, dar pe cele rele sd nu le primim?".
Din prolog reiese c6, in mod cu totul inexplicabil, Dumnezeu
accept6 provocarea lui satan de a-l pune la incercare pe Iov. Se naste
in mod firesc intrebarea: Oare Dumnezeu in atotstiinta Sa nu era pe
deplin incredintat de statornicia credintei supusului sau? Era oare
necesar ca divinitatea si se mAndreasci cu calrtatile deosebite ale
acestui drept tocmai inaintea lui satan? La aceste intreb6n este greu
de dat un 6spuns. S-ar putea insd ca in bundtatea Sa, Dumnezeu sd-l
provoace intr-un fel pe satan la smerenie, s6-i demonstreze cd omul,
frptura slaba si limitata de conditia sa fizicit, este tofupi superior
diavolului prin statornicia credintei sale.
Afland de nenorocirea sa, trei prieteni ai sai, Elifaz din Teman,
Bildad din Suah gi Sofar din Naamat au venit sd-l mdng6ie si sa-l
imbdrbdteze. Localititile Teman, $uah si Naamat sunt ?n Arabia, tar6
renumiti in Sfhnta Scnpturd pentru inlelep[ii sai (Baruh 3,32; Avdie 8-9).
Partea I (cap.3-31,40) cuprinde intreitul dialog al lui Iov qi al
prietenilor sdi despre cauzele nenorocirilor. Dupd cuvdntarea lui Iov,
care-qi deplAnge soarta, trmeazd trei cicluri de discursuri, in care
fiecare ia cuvdntul rdnd pe r6nd, fiecare primind rdspuns din partea
lui Iov. Acesta isi exprimd dorinta de a muri, pentru a pune capdt
suferintelor. Depldng6ndu-Si soarta, Iov regretE cd s-a nlscut gi se
intreabd cu amdrdciune de ce nu a murit in momentul naqterii (3,11-19),
sau de ce nu ddruieste Dumnezeu moarte celor nenorociti (3,20-26).
La plingerile lui Iov, rispunde Elifaz (4-7), probabil ca cel mai in
vArsta dintre cei de fa{6, care sustine ideea ca cel nevinovat nu piere
niciodatd, iar cel pacdtos piere din pricina pdcatelor lui. El insisti
asupra picltoseniei tuturor oamenilor (4,17-21) si conchide cl

337
 fiecare om este vinovat de nenorocirile care vin asupra lui. Omul
credincios, rdspunde in continuare Elifaz, nu trebuie sd se indoiascd
de bun6tatea lui Dumnezeu, ci sd primeascd cu supunere suferintele
trimise de Dumnezeu gi sd nu se team6 de viitorul siu. Din
cuv6ntare se desprinde multA bldndete si mai ales infelegere pentru
cel aflat in suferinta.
in rdspunsul sau plin de amaraciune, Iov, dupa ce cheamd din
nou moartea afirrni cu hot5rdre cd el n-a cdlcat poruncile lui
Dumnezeu. in ce a grqit?, ii intreabd el pe cei trei prieteni, rugindu-i
sd-i arate vinovatia (6,24-30). Daca totusi are vreo vind inaintea lui
Dumnezeu, de ce nu-l iartd? (7,20-25).
CuvAntarea lui Bildad si rdspunsul lui Iov (9,1-10,22). in cuvdn-
tul sdu, Bildad incearcd si-l conving6 c6 Dumnezeu nu va rlpune pe
cel drept gi nu va nesocoti dreptatea sa. Dacd Iov este intr-adevdr
drept, s5-1 implore pe Dumnezeu si-i va reda fericirea. El il
indeamnd in acelasi timp sa invele din experienlele trecutului cum
cei nelegiuili au pierit. Desi nu este intru totul de acord cu amicul
siu, Iov recunoas-te cd nu este cu totul drept (9,23-35). Dup6 ce-L
descrie pe Dumnezeu si atotputernicia Sa, cere de la Dumnezeu sd-
i faca cunoscute pdcatele sale qi s6-i usureze suferintele (10,20-22).
Cuv6ntarea lui Tofar (11,1-14, 22).lofar il mustrd pe Iov pen-
tru indrdzneala lui de a vorbi cu atdta aroganld despre nevinovdtia sa
gi despre judecata nedreapti a drepta{ii divine. M[rginit fiind omul
nu poate sa patrunda inlelepciunea divini care este infinita. in
rdspunsul sdu, Iov combate opinia prietenilor sdi potrivit cirora
suferinfa este urmarea p6catului. Dupa ce ironizeazd in(elepciunea
celor trei, Iov afirmd ca gi el stie de ?nfelepciunea si puterea lui
Dumnezeu prin care cArmuiegte lumea (12,13-25), gi conchide afir-
mdnd ci scurtimea vietii omeneqti pledeazd pentru o judecata mai
pu{in aspr6.
Al doilea ciclu de cuv6ntiri (15,1-21,1). Dupa ceElifazil acuzd
pe Iov de aroganfd, il indeamni sd se cdiascd inaintea lui Dumnezeu,
dar el respinge cu dispre! sustinerile prietenilor s6i, cerdnd lui

338
Dumnezeu ca macar acum inainte de moarteacare ii sta in fat6 s6-l
apere.
Penurr a doua oara, Bildad in cuvAntul sdu mustri pe Iov,
ardt6ndu-i ca nelegiuitul va pieri gi nimic nu va rdmdne din fiinta lui,
nici mdcar numele. Iov rdspunde, respingAnd cu t6rie invinuirile ce
i se aduc, si isi exprimi speranla in Dumnezeu care nu-l va ldsa, ii
va sterge vinovatia si-l va rasplati (cap. 19,23-38) intr-o viatd
viitoare: "Dar eu $tiu ci Rlscumplrltorul meu este viu gi ci El,
in ziua cea de pe urmi, va ridica iar din pulbere aceasti piele a
mea ce se destram[. Si afarl din trupul meu voi vedea pe
Dumnezeu" (v.25). Riscump6rdtorul sau apdrdtorul este acela care
face sd se respecte Legea. El il compard aici cu Dumnezeu care va
avea de fapt ultimul cuvint. Traducerea Vulgatei a pus aici accentul
pe invierea trupurilor, afirm6nd c5: "in trupul meu voi vedea pe
Domnul" (a se vedea si II Macab ei 7 ,9).
Cuvdntarea a doua a lui fofar (cap. 20,1-21). Acesta aratl cd
nenorocirea celui nelegiuit nu intirzie si vin6, si cd ea este sigurd gi
completS. Prin aceasta el face aluzie tot la Iov. in raspunsul sdu insd
Iov insista asupra nedreprSlii divine care intdrzie sa pedepseascd pe
cel nelegiuit aici pe pam6nt care uneori si dupa moarte este cinstit
de oameni (21,1-34).
Al treilea ciclu de cuvAntari (22-26) este alcatuit din cuvintirile
lui Elifaz si Bildad. Dupa ce Elifaz iryiri o multime de pdcate ale lui
Iov (22,1-11), ca intr-o ultima incercare de a-l convinge c6 nenoro-
cirile abdtute asupra lui sunt o urmare a pdcatelor comise - suger6ndu-i
ideea cd mai are timp incd de a se pocai prin milostivirea lui
Dumnezeu fata de cei smeriti -, descrie soarta credincio$ilor din
vechime. La acestea Iov rdspunde calm, exprimdndu-si dorinta de a
sta de vorbd cu Dumnezeu despre nevinovdtia sa, gi se intreabd de
ce pare cd Dumnezeu nu pedepseqte r6ul gi nu rdspliteSte binele. tn
viziunea sa, cei apdsafi trdiesc in cele mai mari necazrtri, pe cdnd cei
nelegiu{i sunt nepedepsili. A treia cuvdntare a lui Bildad (24,1-25)
incepe cu intrebarea adresatd de acesta lui iov, despre increderea
omului c6 poate fi curat inaintea lui Dumnezeu. in rdspunsul sdu
339
 putin ironic la adresa prietenilor s6i, Iov afirmd cd si el cunoaste puterea
lui Dumnezeu care se intinde peste tot, chiar;i in ?mpard{ia mo(ilor,
in cer si in mare.
incheierea convorbirii lui Iov cu cei trei amici ai sdi (27 ,l-31,40)
se prezinti sub forma a dou6 monologuri. Dupa ce igi mdrturiseste
din nou nevinovd{ia, isi exprima nemultumirea fatd de ?nv6fatura
prietenilor sdi, privind rdsplata dreptului si sanctionarea celui
nelegiuit. Ca o concluzie, afirma ci problema riului nu poate fi
dezlegata de mintea omeneascd' intelepciunea omului rdmdne inca-
pabila de a dezlega tainele lumii. Dumnezeu singur Etie pentru ce
sufera cel drept. El combate din nou afirmatiile prietenilor s6i, care
au sustinut cd nenorocirile venite asupra lui ar fi o pedeapsd trimisd
pentru pdcatele sale.
Partea a doua (32-37) cuprinde cuvdnErile lui Elihu, al patrulea
personaj, care incearcd sd l6mureascd cele discutate anterior.
1. in prima cuvfintare, Elihu aratd cd Dumnezeu trimite uneori
nenorociri celor drepti pentru a-i incerca 9i a-i invdla (32,6-33).prin
durere, Dumnezeu ii intoarce pe oameni la pocain{a. Elihu il mustrd
pe Iov, care,la sfirqitul dialogului cu cei trei, a frcut un rezumat al
nevinovitiei sale, aritAndu-i c6 nu trebuie s6 uite c6 Dumnezeu
lucreazA totdeauna spre binele oamenilor. in cap. 29 lov a fdcut o
comparafie intre fericirea sa din trecut Ei nenorocirea in care se afl6,
ibr in cap. 31 - ca o mdrturisire - a afirmat din nou nevinovdtia sa
qi nedreptatea lui Dumnezeu. De aceea, intervine pentru a doua oar6
Elihu, aratAndu-i ci omului nu-i este permis s6 se indoiascd de drep-
tatea lui Dumnezeu.
in cuvdntare a a treia,Elihu insisa asupra folosului piehtii (3 5, 1 - 1 6),
ardtind apoi cd faptele bune sau rele, folosesc sau dduneazd omului,
iar nu lui Dumnezeu, dupd care aratA de ce Dumnezeu nu asculti
totdeauna rugdciunile celor piosi (35,9-16). in general, omul nu stie
si se roage lui Dumnezeu. in ultimile sfaturi ale lui Elihu citre Iov
- din cuvdntarea a patra - se arati c6 nenorocirile ii in{eleplesc pe
oameni. Dumnezeu nu-i parasegte pe oameni, mai ales pe cei drepti,
ii invati si-i ocroteste, cum este Ei cazul cu Iov. preamirind pe
340
Dumnezeu. Elihu ii invatd s6.-si marturiseascd nestiinta. Smerenia,
pentru cine o accepti, il invatS, il ?nteleptegte, iar durerea este calea
care duce Ia fericire. in concluzia acestor cuvdntAri, se remarcd
ideea cd Elihu apare in chipul unui tdnSr care joac6 rolul unui medi-
ator intre Dumnezeu qi om, este ca un inger al Domnului care il
ajuti pe om s6 regdseasci pacea cu Dumnezeu.
Partea a treia (cap.38-42,6). Ceea ce Iov a cerut in repetate rAn-
duri s-a implinit, cdci are loc teofania lui Iahve, care ii vorbegte din
mijlocul furtunii despre lucrurile sale minunate. intr-un stil didactic,
sunt descrise fortele naturii, cursul stelelor (38,35), originea si viata
animalelor, cu scopul vadit de a-l convinge pe Iov de ne$tiinta sa
(39,31). CuvAntarea se ?ncheie cu mirturisirea lui Iov, insotit6 de
gestul presaririi cenusei pe cap in maniera clasicd a pocarn{ei.
in cuvdntarea a doua (40-42), se insistd asupra imposibilitatii
omului de a se justifica pe sine, acuz6ndu-L pe Dumnezeu.
Epilogul (iap. 42,7-17) aratil c6 Dumnezeu a rdsplStit pe Iov
pentru increderea sa in Domnul, punindu-l intr-o stare mai fericitd
decdt cea de la inceput.

Originea Originea cArtii este aproape total necunoscuti.

cdrlii Data compuneni sale este foarte controversatd,
deoarece scrierea in sine este lipsitd de informa{ii cronologice. in
vechime, cartea a fost atribuitd lui Iov insu;i, sau unui amic al sdu.
Daca fericitul Ieronim zicea cd opera a fost scrish in limba araba
si ca a fost tradusd de Moise sau de alti scriitori evrei, Origen si Sf.
Efrem Sirul considerau cartea mai veche decAt timpul lui Moise.
Pdrerea acestora nu poate fi acceptata, intrucAt limba c6(ii este lip-
siti de arabisme gi alte elemente care ar corespunde perioadei de
inceput a limbii ebraice, ci constituie una din productiile literare
cele mai reprezentative ale limbii clasice. Prin urmare, Moise nu
poate fi autorul cartii.
Un numdr important de exegeli moderni afirma cd aceasti carte
a fost scrisd in perioada de inflorire a literaturii sacre, de la timpul
lui Solomon p6nl in vremea lui Hischia (sec. VI!. Sf. Grigore de
341
Nazianz Si Sf. Ioan Gurd de Aur atribuie cartea lui Solomon, iar unii
exegefi protestanli ai zllelor noastre sunt de pdrere ci opera a fost
compusi in timpul postexilic, in timpul persan sau cel grecesc, ceea
ce nu corespunde caracterului clasic al limbii.
Sunt unele pareri potrivit cdrora prologul si epilogul au consti-
tuit la inceput o povestire oralS despre rdbdarea exemplard a unui
om din tinutul Uz,la sud-est de Marea Moart6, care se bucura de o
faima deosebita printre fiii Orienrului. Se presupune cd istoria acestuia
circula pe cale oral6 printre in{elep{ii din Orient, spre sfArgitul mile-
niului II i.Hr. 9i cd a fost editatd in ebraicd in epoca lui Samuel,
David sau Solomon (sec IX-X i.Hr.). Dupd catastrofa din 587,Iudeii
exilati in Babilon au pierdut totul. in confuzia in care se g6seau, unii
dintre ei au pus la indoiala valoarea credintei lor in Domnul gi dreptatea
Sa, servindu-se in acest scop de istoria destul de cunoscut6 a drepfu-
lui Iov. Prin urmare, un scriitor necunoscut din a doua generafie a
exilului (c6tre anii 575 i.Hr. ) ar fi compus poemul cu un scop pas-
toral gi profetic, asemdndtor celui scris de Iezechiel. in acest scop el
a g6sit un erou in persoana lui Iov, care sufereafrrd motiv, si pe cei
trei prieteni ai sii, ca sd discute despre valoarea existenfei. intr-adev6r,
un personaj, cu numele Iov, se intAlneEte si intr-o legendd descoperita
in Ugarit, prezentat ca un model de in{elepciune. Dar Iov din Biblie
este un om care a trdit in realitate, deqi nu este prezentat ca membru
al poporului lui Dumnezeu. Aici avem un autor care di r'6spuns
poporului lui Dumnezeu la o problema personald qi universald in
acelagi timp. Personajul principal este prezentat ca un patriarh
vestit, ca Avraam poate, tatA de familie, capul unui trib, la granita
de$ertului. El nu trdieste in cetate. La sfArsitul cartii este descris ca
un rege. Autorul il prezintd pe Iov drept un om nici prea tdndr, nici
prea bdtrAn, sustinitor de familie, al c6rui sens al vietii a fost rupt
dintr-o data.
Diferitele aluzii fbcute de unii profeti la cartea lui Iov (Ieremia
20,14 fat6 de Iov 3,3); Iezechiel (cap. 14,14-20) care il numegte de
cdteva ori, i-a frcut pe unii exegeti sa atribuie aceast6 carte lui

342
Ieremia. Cu toate pdrerile enunlate, incd nu se ;tie cine este autorul
ca{ii. Oricum, el a fost iudeu, destul de bine familiarizat cu Legea
gi, in general, cu toata cultura israeliti din perioada de inflorire a
limbii;i literaturii ebraice. Un strdin de neamul israelit n-ar fi putut
trata aga de bine o problemi at6t de dificild, cum este abordata de
cartea Iov.

Integritatea Integritatea cd$li a fost recunoscutd de

cdrlii ' cei mai multi Sfinti Parinti qi exegeli. Totuqi
unii considerd cd textul a suferit ulterior unle intregiri. Astfel, se
contesti prologul si epilogul care n-ar apar{ine lui, precum gi
cuv6ntirile lui Elihu (cap. 27 -28; 32-37 ; 40,15-41,25). Considerdm
insd cE prologul gi epilogul formeazA cadrul indispensabil al cadi in
disputa lui Iov cu amicii sai. CAt despre cuvAntdrile lui Elihu (32-37),
autoritatea lor este contestatd de o seamd de exegeli din urmdtoarele
motive:
1. Cel de-al patrulea personaj nu este amintit nici in prolog, nici
in epilog, dupd cum nici iahve in cuvintarea sa nu-l aminteqte;
2. CuvdntLrile lui Elihu ar fi de prisos, fiindci ele reproduc
ideile celor trei;
3. Cuv6ntarea lui Iahve (38,1) lasd sd se in(eleagd ci Iov ar fi
vorbit ultimul (31,35-40). Iahve raspunde deci la cererea lui Iov qi,
ca urrnare, n-ar mai fi fost loc pentru Elihu in primul plan al cdfili;
4. Limba cuvAntirilor lui Elihu are multe aramaisme, fraze Ei
constructii gramaticale neobisnuite ;i straine de restul cd41i. La
aceste obiectii s-ar putea raspunde cd cei trei amici sunt numiti in
prolog, deoarece impreuni cu Iov erau personajele principale. Elihu
n-a venit nici el in chip special, ci era acolo printre auditorii prezenli
la dezbatere. Dupi exegetul Sizszigel, autorul ca(ii discuti problerna
rdului sub forma unei dezbateri judiciare. Intrarea in scend a lui
Elihu ar fi fost pregdtit6 inadins, la locul gi timpul potrivit. AEa s-ar
explica tdcerea lui atdt in prolog, in epilog, cAt Si in cuv6ntarea lui
Dumnezeu. in cuvintarea sa, Elihu prezintd ideea suferinfei
purificative, pe c6nd cei trei sus{ineau cE nenorocirile au numai
 caracteml unei pedepse vindicative. Se rernarcd la acesta din urmd
o limba gi un stil nou, dar mai ales o metodd retoric6 foarte distincti
de a celorlalti. Astfel, el insista mult asupra valorii educative a
suferintei si vine cu argumente in acest sens, pentru a intEri intr-un
fel cele afirmate de cei trei antevorbitori ai sai. Elihu mediteaza
indelung asupra nedumeririi cu privire la nenorocirea celor smeriti
si drepti, in contrast cu prosperitatea si fericirea celor r6i, si intervine
in momenful oportun ca s6-l determine pe Iov sd-si revizuiascd
pdrerea exageratA despre inocenta sa. pentru Elihu, Iov este un
exemplu nu numai de virhrte, dar gi de m6ndrie, care revendicd
dreptul sdu de a fi recunoscut public drept nevinovat. El incearcd s6-i
demonstreze cd fiecare dintre noi suntem pdcdtosi, inc6t e nedrept s6
se considere frrl nici o vind inaintea lui Iahve. Dumnezeu i-a luat
totul, iar pentru a iegi din aceasti situatie critica el doreste un pro-
ces. AEa cum susfine si exegetul mai sus citat, cartea in sine se
prezintA ca o dezbatere judiciara. Amicii se prezintd ca niste avocafi,
iar el ca ac,Jzator al lui Dumnezeu. Iov fine mult sa aibd un proces
cu acela pe care il considerd acuzatorul sdu. pAn6 la urmd se
dovedegte cd Iahve este acuzator si judecf,tor totodata. El si-a dat
seama cd prietenii lui il apara pe Dumnezeu. in sfhrqit, dupd inter-
venfia lui Iahve, Iov a infeles bunitatea qi dreptatea lui Dumnezeu.
Din carte mai reiese cd Iov a redus problema suferintei numai la
persoana sa, cu alte cuvinte, doreste ca prietenii sai sa fie de acord
cu el. Fdcand s5 vorbeascd un t6nar, cdruia autorul in mod voit ii
pune in seami o limbd aramaizanta. i se demonstreazd lui Iov cd el
nu este misura futuror lucrurilor, c6 suferinta nu i-a aparfinut numai
lui, ci si altor drepti pe care Dumnezeu vrea s6-i pund uneori la
incercare.

Valoarea istoricd S-a pus problema dacd lov a existat

a carlii ca persoand istorica. Profetul Iezechiel
atestr (14,14-20) existenta sa ca persoand istorica. La fer si Iisus
Sirah care il amintegte in cartea sa(49,i0). sf. Iacob il d6 ca model
de rdbdare (5,11), precum si unii sfinti parinti. Biserica universald

344
il numeste sfEnt si-l pomenegte la 6 mai. Unii exegeti, ca $i Talmudul
(Baba bathra, 15), cred cd Iov este o puri crea{ie literard ;i nu a exis-
tat ca persoand. Din secolul XIX opinia aceasta s-a generalizat.
Opinia ortodoxd pdstreazA calea de mijloc, afirmdnd c5 istoria lui
Iov este adevdratA in substanta ei, dar autorul ci(ii a amplificat-o gi
a impodobit-o, prelucr6nd-o in chip poetic. Fondul istoric se
cuprinde in faptul cd Iov a fost o persoand istoricd de pe vremea
patriarhilor (1,5), cd era monoteist (31,26-27) dar poate nu era
israelit.

Autoritatea Autoritatea divind a ca(ii Iov a fost

divina recunoscutd. Iezechiel arninteste de Iov
(14,T4), precum qi Sf. Pavel (Romani 11,35; I Corinteni 3,19; a se
vedea gi Epistola Iacob 5,11). S-a pus problema pdn6 unde se
extinde autoritatea divina in aceastd carte. Este clar cd locurile in
care vorbqte autorul insuqi, sau Dumnezeu, trebuie privite ca inspi-
rate. Celelalte cuv6ntiri trebuie judecate ca ni$te dialoguri obisnuite.
De asemenea, gi unele cuvinte ale celor trei prieteni, degi ap6r6 o
tezd eronatl. au autoritate, cdci redau un adevir pa(ial. Intr-adevdr,
existi si pedepse vindicative.

Idei Ideea general6 despre soarta omului este

eshatologice c6 moartea ii face pe toli oamenii egali (3,19).
Conceptia despre starea sufletelor dupd moarte era proprie epocii
respective, c6ci revelatia nu se desavAr$ise. Astfel, sufletul se credea
cd merge in Seol, un loc intunecos, de unde nu mai pot reveni pe
pimAnt (7,9). Din cap. 19,25-27 se desprind totuqi inalte idei esha-
tologice gi anume:
1. Credinta intr-un Rascumpbrator divin care va veni negreqit;
2. Nemurirea sufletului, care va vedea pe Dumnezeu dupd
aceastd via{a pdm6nteasci;
3. lnvierea trupului, prin care sufletul va trebui sf, contemple pe
Dumnezeu;
4. Ideniitatea omului inviat cu cel din viata aceasta p6mdnteasc6;

345
 5. Certitudinea Judecatii din urm6, care va raspl[ti fiecdruia
dupd faptele sale, bune sau rele.

Scopul Scopul clfrli, asa cum amardtat la inceput, este

cartii acela de a dezlega problema suferinlei omului pe
pdmdnt, in special a omului drept. Pe l6nga ideea fundamentali mai
sus amintiti, se combate intr-un fel conceptia traditionah iudaicd
potrivit cdreia viala credinciosului, trditl conform exigen{elor
impuse de principiile moral-religioase ale Legii, ar favoriza intot-
deauna cobordrea binecuvdntirii divine, materializata printr-o via{d
imbelsugat5, o familie numeroasd Ei sdndtate pAnd la adAnci
batranete, iar nelegiuirea ar atrage suferinta. O alta motivafie a
ca(ii, dispusi in maniera unor convorbiri in stil oriental, este aceea
de a atentiona pe cititorul credincios asupra incapacitdlii ratiunii
umane de a scruta planurile divine. Un alt scop al cdfili, dupd cum
noteazA Paul-Marie de la Croix, este acela de a naEte in poporul
Israel speran{a retributiei juste dincolo de mormdnt (cap. 19,25) si
impiicit a continudrii existenfei sufletului dup6 moartea frzicd,.

36. Cartea Cintarea CAntlrilor

Numele si Cdntarea C6ntErilor in limba ebraic5 "
unitatea cartii sir hagirim", in greacd ,,Aopd &,op"ditov,,,
in latineste "Canticum Canticorum", este cartea cea mai controver-
satd dintre ca{ile Sfintei Scripturi a Vechiului Testament. Dupd cum
se observd din titlul cartii este o form6 de superlativ exprimat de
limba ebraica prin repetarea aceluiasi cuvAnt. Potrivit uzajului lim-
bii ebraice, prin "CAntarea C6ntarilor" se in{elege o cdntare sublim6,
o cAntare superioard oricirei c6ntdri, o c6ntare care le intrece prin
frumusete pe toate celelalte (Origen, Cflntarea Cintirilor, Omilii,
I. P.G. XII, col. 27). Origen explicd denumirea cA(ii in sensul unei
cintari desdvArsite. Sunt destul de frecvente utilizarile a doud
substantive pentru a exprima o emfazd. De exemplu "Qodhes
346
 CAPITOLUL XVII
Interpretarea vie(ii

Cele cinci unita{i literare cunoscute in general drept car(i

poetice sunt: Iov, Psalmi, Proverbe, Eclesiastul gi CAntarea
CAntarilor. Nici ur-ra din ele nu ar putea fi corect clasificatd printre
car{ile istorice sau profetice. Ca parli ale canonului Vechiului
Testament, ele ne asigura o inlelegere mai buna a vielii israelililor.
Carlile poetice nu pot fi datate cu certitudine. in aceste texte iiterare
aluzijle la date istorice sunt atAt de limitate incAt perioada compunerii
lor este relativ nesemnificatira. Nici paternitatea lor nu e de prima
importanld. Regi, plofefi, filosofi, poe(i, oameni de rAnd - to[i sunt
reprezentati printre colaboratori, dintre care mulqi sunt anonimi.
In aceastd literaturd se reflectd problemele, experien(ele,
credinlele, filosofiile qi atitudinile israeli[ilor. Ea exprima o
asemenea varietate de interese incAt aceste scrieri au o adresabilitate
aproape universal5. Utilizarea lor frecventd de oamenii din intreaga
lume qi voluminoasa literatura scrisd pe marginea lor inci din
vremea Vechiului Testament arati cd problemele qi adevlrurile
tratate in cdr(ile poetice sunt familiare intregii omeniri. Cu toate
diferen{ele de timp, cultura gi civiliza{ie, ideile fundamentale
exprimate de scriitori israeli(i in interpretarea datd de ei vielii sunt
incl de o importan(d vitald pentru omul de pretutir-rdeni.

Iov - problema suferin[ei

Cartea lui Iov trateazd suferin(a umand, o problemd veche de
cAnd lumea. Acest subiect continud sd fie una din problemele
nerezolvate ale omului. Nici Cartea lui Iov nu dd o solu[ie final[.
 CALATORIE PRIN VECHIUL TESTAMENT

Totugi,in aceastl dezbatere ampla sunt puse in eviden{d niqte

adevaru ri semnificative.
\6zutd ca o unitate, Cartea lui Iov, in forma ei actuald, poate fi
consideratd pe drept cuvAnt o dramd epicd. Degi partea principald
a compozi{iei este poeticd gi are forma unei dezbateri, cadrul ei este
in proza. Nara{iunea asigurd baza intregii discu{ii. Nu pot fi
stabilite cu siguranld nici data contextului istoric qi nici perioada
compunerii acestei carli, iar autorul rdmAne anonim.
Cartea lui Iov a fost recunoscuti drept una din cele rnai
insemnate opere poetice ale tuturor timpurilor. Dintre scriitorii
evrei, autorul acestei cdrli foloseqte vocabularul cel rnai bogat - el
este numit uneori Shakespeare al epocii Vechiului Testament. in
aceastd carte sunt etalate cunogtinte vaste, un stil superb cu o
expresivitate plind de forld, o profunzime a gAndirii, o excelentd
stapAnire a limbajului, idei nobile, un inalt standard etic gi o sincerd
dragoste pentru naturd. Ideile religioase qi filosofice cuprinse in ea
au relinut aten[ia celor mai mari teologi gi filosofi de pAnI acum.
Nu numai cd pentru Cartea lui Iov au fost sugerate o
multitudine de interpretdri - prea numeroase pentru a fi tratate in
acest volum - dar textul insugi a suferit considerabil de pe urrna
unor amenddri extensive, a unor ipoteze, a unor corectiri gi
reconstruc(ii fanteziste.l Ra(ionalismele gi specula!iile privind
originea cdrlii au fost numeroase.
Cititorul incepdtor trebuie sd considere cartea aceasta ca fiind
un intreg. Diferitele interpretari gi numeroasele teorii privind
originea sa meritd sd fie cercetate de studentul avansat, dar
adevarul exprimat simplu de aceastd carte unitard constituie o
faleta importantd a revelaliei vechi-testametale. Pentru a indruma
cititorul in inlelegerea mesajului, cartea poate fi imparliti dupd
cum urmeazd:

I. Introducere sau cadru istoric 1:7-3:26

IL Dialogul cu cei trei prieteni 4:1-31:40

A. Ciclul intAi 4:7-74:22
Elifaz 4:7-5:27
Iov 6:1-7:21
Bildad B:1-22
 INTERPRETAREA VIETN 351

Iov 9:7-70:22
Jofar 77:1-20
Iov 72:1-71:22
B. Ciclul doi 75:7-27:34
Elifaz 75:7-35
Iov 76:7-77:76
Bildad 78:7-21
Iov 79:7-29
fofar 20:7-29
Iov 27:7-34
C. Ciclul trei 22:7-37:10
Elifaz 22:7-30
Iov 237-24:25
Bildad 25:7 -6
Iov 26:I-37:10

III. CuvAntdrile lui Elihu 32:1-37:24

IV CuvAntarile Celui Atotputernic 38:1-41:34

V Concluzie 427-77

Ji.utul natal al lui Iov era lara U{.'? Deqi lipsesc corelaliile
cronologice specifice, vremea in care a trdit Iov pare sa se
incadreze cel mai bine in epoca patriarhali., Nenorocirile acestui
om drept oferd cadrul dialogului, ce reprezintd partea cea mai
mare a c5r{ii.
Iov e descris cu strdlucire in trei situalii diferite; in vreme de
inegalabild bundstare, de srracie extremd qi de nernasuratd
suferinta personald. Credinla lui Iov se ridica mai presus de cea
obignuitd, la speranla eternd. Deqi speran(a lui nu este clar
explicatd,Iov nu ajunge sa fie complet dez.adajduit in perioada lui
cruciali de suferin[a.
Iov e descris ca un om cu frica lui Dumnezeu, care rlu avea egal
in rasa umand (1:1,8; 2:3;42:7-8).lnaltul standard etic dupa care
trdia era mai presus de in(elegerea celor mai mulli oameni -(29:37).
Chiar gi dupa ce prietenii shi i-au cercetat intregul comportament,
conduita lui morald a rimas mai presus de orice ,"prog.
 CALATORIE PRIN VECHIUL TESTAMENT

De la inceput trebuie s5 spunem cd Iov a fost cel mai instarit om

din Orient. Totugi, bunurile materiale nu i-au atenuat
devotamentul fald de Dumnezetr. in zilele de banchet el aducea
intotdeauna jertfe pentru binele familiei sale (1:1-5). i. intreaga
carte se reflectd ideea ca el igi folosea a\/elea ca si-i ajute pe cei
nevoiagi.
Iov e adus brusc Ia starea de extremi slrdcie' Prin patru
evenimeute catastrofaie, el igi pierde toate posesiunile materiale.
Doud din aceste nenorociri au in mod clar cauze naturale - atacul
din partea sabeenilor gi caldeenilor' Celelaite doua - un foc
distrugator gi ur-r vant mare - au fost in afara controlului omenesc.
Nu numai cd Iov a ajuns 1a ruinA materiali, dar gi-a pierdut qi to[i
copiii.
Iov a rdmas mut - Ei-a sfAqiat l-raineie gi gi-a tuns capul. Apoi s-a
intors cdtre Dumnezeu, inchinAndu-se. Recunoscand ci tot ce avea
ii fusese dat de Dumnezeu, el a mai adrnis gi ca pierduse totul l'rrin
providenla Lui. Pentru aceasta L-a binecuvAntat pe Dumnezeu,
neinvinuindu-L de ni rnic.
Atins de abcese ilrgrozitoare (2:7-B),Iov s-a aqezat pe o gramadi
de cenuqd qi a incercat^ cu disperare sa-qi aline durerea
scdrpinAndu-se cu un ciob. in acei moment, solra lui l-a indemnat
sd-L blesteme pe Dumnezeu gi si moard. Acest om drept s-a ridicat
inca o data mii presus de imprejurdri, recunoscAnd ci Durnnezeu
controleazd cursul vielii.
Tiei prieten i _ Eltfaz, Bildad gi fofar - au venit sd-i vorbeasca lui
Iov cu scopul mirturisit de a-l rnAngAia. L-au recunoscut cu gleu
in starea tU ae suferinld. Cei trei au fost atAt de uimi[i incAt au
tdcut timp de gapte zile. In ceie din urmi Iov a rupt tdcerea
blestemAnd ziua nagterii sale - inexisten(a ar fi mai buna decAt
suportarea unei asemenea suferin(e. Chir]uit sufletegte qi fizic, el a
cugetat asupra enigmei existenlei lui prin intrebarea: oare de ce
m-am niscut?a
Problema care stdtea labaza intregii disculii era faptul ca nici
Iov gi nici prietenii lui nu cunoqteau motivul acestor nenolocili
evidente. Evenimentele din spatele scenei le erau necunoscute.
satan venise inaintea 1ui Dumnezeu pentru a contesta
devotamentul gi credin{a lui Ior,. El a lansat acuzalia ca Iov Il slujea
pe Dumnezeu doar pentru rdsplata materiala; de aceea, a primit
INTERPRETAREA VIETN

permisiunea de a-l deposeda pe cel mai bogat om al Orientului de

toate proprieta[ile pdmAnteqti, dar sd nu se atingd de Iov. CAnd
filosofia de via(5 a lui Iov nu a confirmat pariul lui Satan,
Dumnezeu i-a dat acuzatorului libertatea de a-l chinui pe Iov, cu
restric{ia specificd de a-i cruta via{a. Degi Iov blestemase ziua cAnd
s-a ndscut, el nu L-a blestemat niciodatd pe Dumnezeu. Fiind pe
deplin congtient de suferinla lui gi neavAnd nici o explicalie pentru
ea, Iov a pus intrebarea ,,de ce?" gi s-a adAncit in misterul sorlii lui
ir-r aceasti viati.
$ovditori, prietenii au incercat sa-l mAngAie pe cel care
altadatd ii inv6[a gi-i ajuta pe al{ii (4:1 qi urm.). Elifaz a
observat prudent ci nici un muritor cu in(elepciune lirnitatd
nu ar putea apdrea total drept in fa(a unui Dumnezeu
atotputernic. NeintelegAnd devo[iunea sincerd a lui Iov fa[a de
Dumnezeu, Elifaz presupunea cd acesta suferi din cauza
pacatului (4-5).
RispunzAnd, Iov a descris ir-rtensitatea nenorocirii sale, pe care
nici chiar prietenii lui rr-o in[elegeau. I se pdrea cd Dumnezeu l-a
pirasit intr-o stare de continud suferir-rli. TAnjea zadarnic dupl o
crizd care sd-i aduc5 fie ugurarea prin moarte, fie iertarea pdcatului
sau (6-7).
Bildad a replicat imediat cd Dumnezeu nu ar denatura
dreptatea. ApelAnd la tradi{ie gi afirmAnd cd Dumnezeu nu ar
respinge un om fdrd pat5, Bildad a presupus cd Iov suferea pe bund
dreptate pentru propriul sau pacat (B).
,,Cum ar putea omul sd-gi scoatd dreptatea inaintea lui
Dumnezeu?" a fost urmdtoarea intrebare a lui Iov. Nimeni nu este
egal cu Dumnezeu - Dumnezeu este atotputernic gi aclioneazi
conforrn voinlei Lui, fdra sd dea nimdnui socoteali. NeavAnd un
arbitru sau mediator care sd intervini ori s5-i explice cauza
suferinlei, Iov a apelat direct la Cel Atotputernic. Dezgustat de
via{a intr-o asemenea stare de nesuportat, Iov spera sa-qi gaseascA
uqurarea in moarte (9-10).
lofar l-a mustrat cu indrdzneala pentru cd punea asemenea
intrebdri. Dumnezeu ii putea descoperi pdcatul, insd in{erepciunea
qi puterea divina erau mai presus de in{elegerea omului. El l-a
sfatujt pe Iov sd se pocaierscd gi i-a sugerat cd este vinovat prin
concluzia cA pentru cel rdu singura speran[d este moartea (11).
351 CALATORIE PRIN VECHIUL TESTAMENT

Iov a afirmat curajos ca intelepciunea nu se limita la cea a

prietenilor sii. intreaga existen[a - atAt omul cAt;i animalul sSlbatic
- este in rnAna lui Dumnezeu. Fiind de acord cu adversarii lui, el a
reafirmat cd Dumnezeu este atotputernic, atotgtiutor gi drept.
Dorindu-l cu intensitate pe Dumnezeu, dar negasind nici o ugurare
temporari, Iov s-a cufundat in clisperarea cea mai adAnca. intr-o
perioada de indoiald, el s-a intrebat dacd, existd intr-adevir via(d

'"orl,il:tf i:3i'r" rov cr vorbeqte absurdita{i ei,-,,-r u.u,a

respect lui Dumnezeu. AfirmAncl ci Iov este prea arogant,
Elifaz a accentuat cA traditia deline rdspunsul: suferin{a este
rezultatul pdcatului. E un luclu cunoscut ca cel riu trebuie si
sufere (15).
Amintindu-le ascultdtorilor sai cd nu i-au spus nimic nou, Iov
a concluzionat pe buna dreptate cd erau niqte mAngAietori jalnici.
Deqi spiritul lui era zdrobit, planurile sale distruse qi via[a
aproape sfArgita, el suslinea ci martorul lui din cer va garanta
pentru el.
Bildad a avut puline de adaugat. El a reluat doar afirma{ia
tovardgilor sii ci oamenii rai suferd. Cine era supus suferintei, cu
siguranld cI nu era dupi voia lui Dumnezeu (18).
Parasit de prieteni, instrdinat de familie, dispretuit de sotia lui qi
nesocotit de servitori, Iov qi-a descris starea de suferinla
insingurata sub mAna lui Dumnezeu. El s-a ridicat deasupra
imprejurdrilor numai cu ajutorul credintei. EI qi-a anticipat
reabilitarea viitoare pebaza trecutului sau (19).
Rdspunsul lui Jofar a ardtat in esen[d cd bundstarea celui
nelegiuit este de scurtd duratd. El s-a gribit sd reafirme cd suferinla
era partea celui rau (20).
Iov a incheiat al doilea ciclu de cuvAntari pronind de Ia
concluziile fundamentale ale prietenilor sai. Mulqi oameni rdi
prosperau, se bucurau de viatd din plin, aveau parte chiar gi de o
inmormAntare or-lorabild gi erau respecta[i pentru succesele 1or.
Lucrul acesta era confirmat de observatori ce delineau o bund
cunoagtere a oarnenilor qi intdmplarilor (21).
In al treilea ciclu de cu'r.Arrtdri continui cdutarea unei solulii la
problema lui Iov. CrezAnd cu fennitate ci suferin{a este rezultatul
pdcatului, prietenii lui Iov s-au vdzut sili$ sA-li impuni coircluzia
INTERPRETAREA VIETII

cd Iov era un pdcatos. Deoarece cauza suferinlei r-ru-i putea fi

atribuiti unui Dumnezeu drept, atotputernic qi atotcunoscitol, ea
trebuia gasita in cel care suferd. Prin urmare,Elilaz l-a invinuit pe
Iov de pacate ascunse. L-a acuzat cu indrazneald ci ar presllpune
cd Dumnezeu este prea degarte ca si vadd cu cAtd tiranie ii trateazd
pe cei sdraci gi oprima(i. IntrucAt starea pdcdtoasa a lui Iov era
cauza nenorocirii lui, Elifaz l-a sfatuit sa se pocaiascd inaintea lui
Dumnezeu (22).
Iov era dezorientat. Suferinta iui continua, iar cerul rdmAnea
tdcut. Pentru cd nu-L vedea pe Dumnezeu ac[ionAnd in favoarea
sa, a fost cuprins de nerdbdare qi de sentimentul unei situa(ii
presante. Tot ce fdcuse ii era pe deplirr cunoscut^Celui pe ca.e il
slujise cu fidelitate in credinla qi ascultare. In acelagi timp
continuau sd existe nedreptatea, r,iolen!a gi inecl-ritatea, Dumnezeu
sustinAnd via(a celor rii (23-21).
Biidad a vorbit foarte scr-irt. Igr-rorAnd argumentele, el a incercat
sd-l ingenuncheze pe iov inaintea lui Dumnezell. Dar nu a reuqit
acest lucru (25).
Iov a fost de acord cu prietenii sai cI omul ii este inferior lui
Dumnezeu (26). AfirmAnd ca era nevirrovat qi ci invinuirile lor
erau nedrepte, el a descris soarta celor rdi. Aceqtia nu au garanlia
cd bundstarea lor va dura. Degi omul exploreazd qi foloseqte
resursele naturii, el cautA zadarr-ric inlelepciunea. Aceasta nu
poate fi cumparata, degi Dumnezeu $i-a demonstrat
inlelepciunea in Univers. O poate gdsi ornul? Numai omul
moral, temdtor de DumnezeLt, are acces la in(elepciune gi
inlelegere (28).
Iov iircheie al treilea ciclu de cuvAntdri printr-o recapitulare a
intregii probleme. Ei compard zilele de aur ale fericirii supreme,
ale bunastarii qi prestigiului, cu starea actuald de suferin[d,
nemul(umire qi chin sufletesc cauzate de congtiin[a faptuiui cd
soarta lui a fost hotlrAtd de Dumnezeu. Iov descrie pe larg
standardul sdu etic gi integritatea lui in cornportamentul fa[a de
oamenii din jurul sau. Neatins de imoralitate, mAndrie desartd,
nesocotinld, lAcomie, idolatrie, amirdciune qi nesinceritate, Iov
qi-a pledat nevinovd(ia. Nici oamenii qi nici Dumnezeu nu puteatr
sustine acuza[iile pe care prietenii lui Iov le indreptau impotriva
lui (29-31).
 CALATORIE PRIN VECHIUL TESTAMENT

Se pare ca Elihu ascultase rdbdator dezbaterea dintre Iov gi cer

trei prieteni ai sai. Fiind mai tAnir, el s-a abtinut si vorbeasca pAna
cAnd a sin-rlit necesar sd exprime ceea ce el considera cd este
adevdrul lui Durnnezeu. Dupd ce i-a denun[at pe Iov pentru
atitudinea lui fala de suferir-rla, el i-a combitut plAngerile. Ar,,And o
fini sensibilitate fata de pdcat qi o sincerd venera{ie pentru
Dumnezeu, Elihu a sugerat mare[ia lui Dumnezeu ca invatdtor ce
urmdreqte s5-1 disciplineze pe om. Mare{ia lui Dumnezeu
exprimata prin lucrarea Lui creatoare in naturd este coplegitoare.
In{elegerea de cdtre om a cdilor lui Dumnezeu e condilionatd de
Iimitele mintii lui. Cum ar putea omul sd-L inleleaga corect pe
Dumnezeu? Agadar, el nu trebuie si se considere in{elept, in
vanitatea lui, ci trebuie sd se teami de Acela care e mare prin
putere, dreptate gi credincioqie (32-37).
Deqi au rostit o mullime de cuvinte, nici Iov qi nici prietenii lui
nu au rezolvat problema rdspld[ii, taina suferintei sau scopurile
disciplinare ale destinului lui Iov. Nici cuvAntdrile Celui
Atotputernic nu au reprezentat o expunere argumentatd care sd
permitd o explicatie logica detaliata (38-11). Rispunsul Iui
Dumnezeu din mijlocul furtunii I1 infiliqeazd in maretia Sa.
Minunile universului fizic gi ale regnului animal manifestd
in[elepciunea lui Durnnezeu mai presus de orice imagina(ie ori
inlelegere. Chiar Iov care le rdspunsese prietenilor sii in repetate
rAnduri, a recunoscut cu smerenie ca nu-I poate rlspunde lui
Dumnezeu. insd Dumnezeu a continuat sd vorbeascd. Oare nu a
creat El monqtrii marini, dupd curn l-a creat qi pe Iov? Avea Iov
puterea de a-i stipAni pe Behemoth (hipopotamul) gi pe Leviatan
(crocodilul)? Dacd omul nu poate stapAni aceste creaturi, cum se
poate aqtepta el si stea in picioare inaintea Creatorului sdu * Cel
care le-a creat fiin[a?
Iov a fost coplegit de inleiepciunea gi de puterea lui Dumnezeu.
Cu siguranta cd scopurile qi planurile Celui care are o asemenea
in{elepciurre gi putere nu pot fi puse in discu(ie de o minte finitd.
Cine ar putea sI se indoiasca de juste(ea cailor lui Dumnezeu in
ceea ce privegte suferinta celui neprihanit qi bundstarea celui r5u?
Thinele qi motivele lui Dumnezeu in judecata asupra omenirii
depagesc aprecierea uman5. In pulbere qi cenuqd, Iov s-a inchinat
smerit inaintea lui pe Dumnezeu, mdrturisindu-qi nimicnicia.
INTERPRETAREA VIETII 357

AvAnd o noud perspectiva asupra lui insugi qi asupra lui

Dumnezeu, El a inleles cd a vorbit despre lucruri aflate in afara
cunoqtin{elor gi in[elegerii lui limitate. Prin credin[a qi incredere in
Dumnezeu, a depagit limitele raliunii umane in solu{ionarea
problemelor pe care le ridicase cu atAta indrazneald inainte ca
tdcerea cerului sa fie intrerupta (42:1-6).
Numit de Dumnezeu ,,slujitorul Meu", Iov a devenit preotul
oficiant qi mijlocitorul celor trei prieteni care vorbiserd cu atAta
nesdbuin!6. Averea i-a fost redati indoit. Prin pirtlgia cu rudele
gi cu prietenii sdi, Iov a experimentat mAngAierea gi
binecuvAntarea lui Dumnezeu dupd aceasti vreme de grea
incercare.

- Imnologia lui Israel

Psalmii
Timp de peste doui miler-rii, Cartea Psalmilor a fost cea mai
populari colec[ie de scrieri din canonul Vechiului Testament.
Psalmii au fost utiliza(i de israelili in slujba divina inca din vremea
lui David. De-a lungul secolelor, Biserica creqtina a incorporat
Psalmii in liturghie gi ritual. in toate timpurile, Cartea Psalmilor s-a
bucurat de mai mult interes personal gi de o mai mare uiilizare in
inchinarea publicd decAt oricare alti carte a Vechiului Testament,
depaqind orice fel de limite geografice qi rasiale.5
Popularitatea Psalmilol decurge din faptul ca ei reflectd
experien[ele comune ale rasei umane. Compugi de numeroqi
autori, divergii Psalmi exprimd emo(iile, sentimentele personale,
atitudinile, recunostin[a qi interesele omului obignuit. Oamenii qi-
au identificat in general destinul cu celal psalmigtilor.
Aproximativ doui treimi din cei 150 de psalmi le sur-rt
atribuili prin titlu unor diverqi autori.6 Restul sunt anonimi. in
identificarea autorilor, gaptezeci gi trei ii sunt atribui{i lui David,
doisprezece iui Asaf, zece fiilor iui Core, doi lui Solomon, unul
lui Moise qi cAte unul ezrahi[ilor Heman gi Etan.7 Titlurile pot de
asemenea furniza informa{ii privind ocazia cornpunerii
psalmului qi indrumari muzicale pentru folosirea corectd in
slujba divind.6
CAnd gi cum au fost colec(iona[i psalmii a fost obiectul multor