1.

Notiuni de baza in Electrotehnica

1.1. Legea lui Ohm

Conform Legii lui Ohm, intensitatea curentului electric care trece printr-o porţiune
de circuit, este direct proporţionalã cu tensiunea aplicatã la capetele porţiunii de
circuit şi invers proporţionalã cu rezistenţa acelei porţiuni de circuit.

I = U/R

Unde:

I = intensitatea curentului este exprimatã in amperi (A)

U = tensiunea este exprimatã in volţi (V)

R = rezistenţa este exprimatã in ohmi (Ω)

Cu alte cuvinte, LEGEA LUI OHM demonstreaza cum tensiunea, curentul si

rezistenta electrica intr-un circuit se influenteaza reciproc. Astfel daca rezistenta
unui circuit alimentat la o anumita tensiune creste, atunci inensitatea curentului
electric se va micsora proportional cu cresterea rezistentei (Fig. 1.1)

Fig. 1.1 Influenta rezistentei asupra curentului

Iar, daca tensiunea de alimentare a unui circuit de o anumita rezistenta creste,
atunci si intensitatea curentului ce trece prin acel circuit se va mari, sau daca
tensiunea va scade, atunci si curentul va scadea.

Fig. 1.2 Influenta tensiunii asupra curentului

1.2. Legea lui Ohm pentru un circuit întreg

Intensitatea curentului electric, printr-un circuit electric închis, este direct

proporţională cu tensiunea electromotoare (E) a sursei şi invers proporţională cu
rezistenţa electrică totală a circuitului.

I = E/R+r → E = IR+Ir

Unde:

I - intensiteatea curentului

E - tensiunea electromotoare (tensiunea electricã pe intreg circuitul)

R + r - rezistenţa întregului circuit (rezistenta interna a generatorului si cea a

circuitului exterior)

Rezistența electrică: Rezistența electrică, este mărimea fizică prin care se

exprimă proprietatea unui conductor electric de a se opune trecerii prin el a
curentului electric. Pentru un conductor, valoarea rezistenței este :

R = ρl/S

unde:
ρ - este rezistivitatea materialului din care este făcut conductorul, măsurată în
ohm/metru

l - este lungimea conductorului, măsurată în metri

S - este secțiunea transversală a conductorului, măsurată în m2

Rezistivitatea electrică depinde de temperatura conductorului, iar modul cum

variază rezistivitatea electrica în funcție de temperatură se poate determina
folosind următoarea relație:

ρ = ρ0(1+αt)

unde:

t - este temperatura materialului

ρ - este rezistivitatea materialului la temperatura t, numită și rezistența specifică

a materialului;

ρ0 - este rezistivitatea materialului la 0°C;

α - este coeficientul de variatie a rezistentei cu temperatura (specific fiecărui

material și reprezintă variația rezistenței conductorului respectiv la o creștere a
temperaturii sale cu 1°C).

Rezistenţa electrică depinde şi ea de temperatură:

R=R0(1+αt)

1.3. Legile lui Kirchhoff

Legile lui Kirchhoff servesc la calcularea retelelor electrice. Cunoscandu-se o

parte din marimile care intervin intr-o retea, putem determina celelalte marimi
necunoscute.

In cele mai multe cazuri, circuitele electrice sunt complexe, continand una sau
mai multe surse de energie electrica, mai multe rezistente legate in diferite
moduri alcatuind retele electrice. Marimile care intervin intr-o retea elecrica sunt:
tensiunile elecromotoare, rezistentele diferitelor laturi si curentii prin aceste laturi.
In general, circuitele electrice nu sunt formate dintr-un singur generator si un
singur consumator, ci sunt circuite ramificate care contin mai multe generatoare
si consumatori. Pentru calcularea acestor circuite se folosesc legile lui Kirchhoff.

Definiţii:

- Se numeşte nod de reţea orice punct dintr-un circuit unde se întâlnesc cel
puţin trei conductori;

- Se numeşte ochi de reţea orice porţiune închisă dintr-un circuit care poate să
nu conţină sursă, dar care nu are nici o ramificaţie (contururi poligonale închise,
formate dintr-o succesiune de rezistori şi surse);

- Se numesc ramuri de reţea, porţiuni din reţeaua electrică cuprinse între două
noduri succesive;

1.3.1. Prima Lege a lui Kirchhoff

Este o expresie a conservării sarcinii electrice într-un nod al unei reţele electrice.
Este evident că sarcina electrică totală ce pătrunde într-un nod de reţea trebuie
să fie egală cu sarcina electrică ce părăseşte acel nod.

Astfel, prima lege a lui Kirchhoff spune că suma algebrică a curenţilor dintr-un
nod de reţea este egală cu zero.

Fig. 1.3 Prima lege a lui Kirchhoff -i1 + i2 - i3 + i4 = 0

1.3.2. A doua Lege a lui Kirchhoff

Aceasta se referă la ochiuri de reţea şi afirma că: Suma algebrică a tensiunilor

electromotoare dintr-un ochi de reţea este egală cu suma algebrică a căderilor
de tensiune din acel ochi de reţea.
Pentru scrierea ecuaţiei se alege un sens de referinţă şi se consideră pozitive,
atât tensiunile cât şi intensităţile curenţilor care au acelaşi sens cu cel de
referinţă.

Fig. 1.4. Adoua lege a lui Kirchhoff

E1 - E2 = R1I1 - R2I2

E2 - E3 = R2I2 + I3R3

Aplicarea teoremelor lui kirchhoff

Daca se cunosc elementele consecutive ale unui circuit (caracteristicile

generatoarelor si consumatorilor), ecuatiile obtinute prin aplicarea teoremelor lui
Kirchhoff permit aflarea intensitatilor tuturor curentilor ce strabat acel circuit.

Etapele care trebuie parcurse pentru analiza circuitelor, aplicand teoremele lui
Kichhoff sunt:

se identifica nodurile circuitului

se identifica laturile circuitului

se noteaza curentii si se aleg sensuri pentru acestia

se aplica teorema I a lui Kirchhoff pentru n-1 noduri.

 se aleg ochiurile de retea pentru care se aplica teorema a II a lui Kirchhoff

se aleg sensuri de referinta in acele ochiuri

Se aplica teorema a II a lui Kirchhoff in acele ochiuri alese.

Cu cele n-1ecuatii obtinute se obtine un sistem de ecuatii, care este egal

cu numarul laturilor, deci egal cu numarul necunoscutelor (intensitatile curentilor).

Se rezolva sistemul de ecuatii pentru aflarea necunoscutelor.

1.4. Gruparea rezistoarelor

1.4.1. Rezistorul

Rezistoarele sunt elemente de circuit utilizate pentru limitarea curentului în

instalaţii, aparate şi echipamente, fiind caracterizate printr-o mărimea R
(pozitivă), numită rezistenţa electrică a rezistorului. Această mărime este
constantă în timp şi independentă de valorile tensiunii, respectiv intensităţii
curentului electric.

Un rezistor este echivalent unei grupări de rezistoare dacă, la aplicarea aceleiaşi

tensiuni la bornele rezistorului echivalent ca şi la bornele grupării, circulă un
curent electric cu aceeaşi intensitate.

1.4.2. Gruparea serie

Două sau mai multe rezistoare sunt conectate în serie dacă aparţin aceleiaşi
ramuri dintr-o reţea electrică. Rezistoarele grupate în serie sunt parcurse de
acelaşi curent electric.

Un rezistor poate înlocui o grupare serie formată din mai multi rezistori dacă, prin
conectarea acestuia între aceleaşi puncte, nu va modifica tensiunea electrică de
la borne.

Vom obtine expresia de calcul a rezistentei electrice a rezistorului echivalent,

pentru o grupare de trei rezistori, utilizând Legea lui Ohm pentru o portiune de
circuit, atât pentru fiecare rezistor din acea grupare serie, cât şi pentru rezistorul
echivalent (curentul care străbate cei trei rezistori fiind acelaşi) asa ca in fig. 1.5.
 Fig. 1.5. Gruparea serie a rezistoarelor

I = U1/R1= U2/R2= U3/R3

U = U1+U2+U3→

IR = IR1+IR2+IR3→ IR = I(R1+R2+R3) →

Re= R1 + R2 + R3

1.4.3. GRUPAREA PARALEL

Două sau mai multe rezistoare sunt grupate în paralel dacă sunt conectate între
aceleaşi două noduri. Rezistoarele grupate în paralel au aceeaşi tensiune la
borne.

Fig. 1.6. Gruparea paralel a rezistoarelor

Conform legii I a lui Kirchhoff:

I = I 1 + I 2+ I 3

I = U/R → I = U/R1 + U/R2 + U/R3 → I = U( 1/R1+1/R2+ 1/R3)

I = U/Re → U/Re = U(1/R1+1/R2+1/R3) →

1/Re = 1/R1+ 1/R2+ 1/R3 →

Re = R1R2R3/(R1 R2+R2 R3+ R1R3)

1.4.4. GRUPAREA STEA -TRIUNGHI (Υ - Δ)

La conexiunea triunghi (Δ), capătul de sfârșit se leagă împreună cu capătul de

început al următoarei înfășurări si avem RAB, RBC si RCA rezistenta laturilor.

La conexiunea stea (Υ), capetele de sfârșit se leagă împreună, constituind

punctual de nul al înfășurării si avem rezistentele stelei RA, RB si RC.

Fig. 1.7. Gruparea stea-triunghi

Un grup de trei rezistente legate in triunghi

pot fi inlocuite cu trei rezistente legate in stea
(vezi fig. 1.7.) avand valorile date de relatiile
alaturate:
Un grup de trei rezistente legate in stea pot fi
inlocuite cu trei rezistente legate in triunghi
(vezi fig. 1.7.) avand valorile date de relatiile
alaturate:

La configuratia stea tensiunile UAB, UBC, UCA, se numesc tensiuni de linie (UL) iar
la configuratia triunghi acestea se numesc tensiuni de faza (Uf).

Se demonstreaza că între tensiunile de linie UL şi de fază UF există următoarele

relaţii:

- la conexiunea stea UL =√3UF

- la conexiunea triunghi UL=UF

1.5. Curentul alternativ

Curentul alternativ are cea mai largă întrebuinţare, datorită faptului că poate fi
produs, distribuit (transportat) şi utilizat în cele mai bune condiţii economice. La
baza producerii t.e.m. alternative stă fenomenul de inducţie electromagnetică.
Rotirea uniformă a unui câmp magnetic într-o bobină fixă, permite obţinerea unei
t.e.m. alternative.

Fig. 1.8 Obtinerea t.e.m alternative

1.5.1. Comportarea elementelor de circuit (R,L,C) in curent alternativ

Rezistorul în curent alternativ

Dacă la bornele unui rezistor (considerat pur rezistiv) se aplică o tensiune

alternativă sinusoidală, prin acesta va lua naştere un curent alternativ sinusoidal,
în fază cu tensiunea aplicată.
Bobina în curent alternativ

Caracteristic comportării bobinelor în curent alternativ este faptul că datorită

fenomenului de autoinducţie, la aplicarea unei tensiuni la bornele circuitului,
curentul nu atinge instantaneu valoarea maximă posibilă, ci prezintă o întârziere,
intensitatea curentului electric prin bobină fiind defazată cu π/2 în urma tensiunii.

Condensatorul în curent alternativ

Între armăturile unui condensator este un strat izolator numit dielectric, ce nu

permite trecerea curentului electric prin el. În curent alternativ, condensatorul are
o comportarea diferită, deoarece el se încarcă şi se descarcă electric periodic,
determinând prezenţa unui curent electric prin circuitul exterior lui. Intensitatea
curentului electric printr-un circuit cu condensator este defazată cu π/2 înaintea
tensiunii sau tensiunea la bornele condensatorului este în urma curentului cu
π/2.

Concluzie: Bobina cât şi condensatorul se comportă, în curent alternativ, ca şi

rezistorul, numai că ele introduc defazaje între tensiune şi intensitate cu +π/2
respectiv -π/2.

1.5.2. Impedanta si admitanta electrica

Impedanța este o mărime care reprezintă rezistenta unui circuit electric față de
trecerea curentului in circuitele electrice alternative.

Caracterizarea sarcinii prin impedanţa sa Z sau admitanţa Y

Fig. 1.9. Triunghiul impedanţelor/admitanţelor

R- Rezistenţa

X- Reactanţa ( inductivă proprie unei bobine sau capacitivă proprie unui

condensator )

Z- Impedanţa ( proprie unui element de circuit care include atât R cât şi X )

În practică nici un element de circuit nu este pur inductiv sau pur rezistiv , dar
dacă una dintre proprietăţi predomină, el se poate considera ca atare).

Din triunghiul impedanţelor :

Z2 = R2 + X2 ( Pitagora ) , respectiv

cos φ = R/Z

R, X şi Z se măsoară în ohmi (Ω ) în SI

G- conductanţa

B- susceptanţa magnetică

Y- admitanţa

G , B , Y se măsoară în Ω-1 în SI

1.5.3. Circuitul R L C serie

Circuitul serie R, L, C este format din elemente bipolare de circuit R, L, C,

parcurse de acelasi curent. Daca alimentam la borne cu o tensiunea sinusoidala

ub = umsinωt,

curentul prin circuit poate fi scris sub forma

i = imsin(ωt-φ)

unde:

im = √2 I = um / Z ;
im - amplitudinea curentului;

I – valoarea efectiva a curentului;

ω = 2πf - pulsatia;

f-frecventa tensiunii de alimentare;

φ = arctg X / R - defazajul dintre tensiunea la borne si curent

X = ωL - 1/ωC - reactanta totală a circuitului

-
- Z este impendanta circuitului.

Fig. 1.10. Circuitul R L C serie

Pe baza acestei relatii rezulta ca Z, R si X, pot reprezenta laturile unui triunghi

dreptunghic, numit triunghiul impendantei.

Conform teoremei a II-a lui Kirchhoff, tensiunea la borne poate fi scrisa sub
forma

ub=uR+uL+uC
Valorile efective ale caderilor de tensiune, sunt:

UR = RI – caderea de tensiune rezistiva, în faza cu curentul

UL = XLI = ωLI – caderea de tensiune inductiva, defazata cu π/2 înaintea

curentului

Uc = XcI = (1 / ωC)I - caderea de tensiune capacitiva, defazata cu π/2 în urma

curentului

Ub = IZ

În functie de defazajul φ, se spune ca circuitul are:

- caracter inductiv (φ>0, X>0)

- caracter capacitiv (φ<0, X<0)

- caracter rezistiv (φ=0, X=0)

Luând ca referinta curentul comun I, pentru cele trei situatii, în conformitate cu

relatia tensiunilor UB = UR+UL+UC putem reprezenta diagramele fazoriale:

Fig. 1.11 Diagramele fazoriale ale circuitului RLC in functie de defazajul φ

Din diagramele fazoriale, rezulta ca pentru a obtine valoarea efectiva a tensiunii

la bornele circuitului, valorile efective ale tensiunilor se însumeaza geometric (nu
aritmetic), tinând cont si de defazajele respective.
Daca UL = UC (ca valori numerice), circuitul se numeste cu rezonanta de
tensiune.

În acest caz Ub este în faza cu I si egala cu caderea de tensiune UR pe rezistorul

de rezistenta R

ωL = 1 / ωC , Z = R, φ = 0.

Din relatia ωL = 1 / ωC, rezulta ca, pentru un circuit cu L si C date, rezonanta de

tensiune apare la o anumita frecventa f0, numita frecventa de rezonanta, ce
poate fi exprimata prin relatia:

Numita relația lui Thompson

Daca tensiunea sinusoidala de la borne este de frecventa data, atunci rezonanta

de tensiune se poate obtine modificând parametrii L si C (sau numai unul) pâna
se satisface conditia de rezonanta.

La rezoanta de tensiune, valoarea efectiva a curentului din circuit devine maxima

(limitata doar de R), iar în cazul în care XL si XC sunt foarte mari caderile de
tensiune pe bobina si condensator pot avea valori efective foarte mari, chiar daca
Ub este mica, situatie ce poate fi periculoasa atât pentru izolatie (strapungerea
acesteia), devenind astfel un pericol de electrocutare.

1.5.4. Circuitul R L C paralel

Un astfel de circuit poate fi realizat, prin legarea în paralel a unui rezistor, a unei
bobine si a unui codensator.

Consideram un circuit paralel R L C, cu elemente liniare ideale, alimentat la

borne cu tensiunea ub = umsinωt ca in fig. 1.12.
 Fig. 1.12. Circuitul R L C paralel

Conform primei teoreme a lui Kirchhoff, curentul total se poate scrie:

i = iR + iL + iC

Iar:

reprezentand valorile efective ale curentilor.

Luând ca referinta tensiunea comuna Ub, putem reprezenta diagrama fazoriala

pentru cazul în care IL > IC (deci XL<XC). (Fig. 1.12)

Se observa ca valoarea efectiva I a curentului total se obtine prin însumarea

geometrica (nu aritmetica) a curentilor prin cele trei elemente legate în paralel.

Pentru situatia prezentata, ansamblul elementelor R, L si C reprezinta un circuit

cu caracter inductiv.

Daca IL= IC (ca valori numerice), circuitul se numeste cu rezonanta de curent.

Pornind de la schema prezentata, se poate deduce ca, într-un asemenea caz,
curentul total I este egal cu IR si în faza cu Ub.
 IL=IC → XL=XC, adica ωL = 1/ωC si,

Rezonanta de curent se poate obtine pe aceleasi cai ca la circuitul serie.

La rezonanta de curent, valoarea efectiva I a curentului total din circuit este

minima (egala cu IR), ceea ce înseamna ca impedanta echivalenta este maxima
(egala cu R pentru cazul cu elemente ideale din fig.1.12). curentii IR, IL si IC
depind numai de tensiunea la borne si impedanta laturii corespunzatoare.

Se remarca faptul ca, în cazul circuitului paralel R, L, C daca XL>XC caracterul

circuitului este capacitiv, pe când la circuite serie R, L, C, daca XL>XC caracterul
circuitului este inductiv.

1.6. Energia şi Puterea Electrică

1.6.1. Energia si puterea

Energia şi puterea sunt două mărimi care nu pot fi separate. De ex. :Energia
furnizată de un generator electric într-o unitate de timp se numeşte putere
electrică.

Energia ca si mărime fizică nu reprezintă altceva decât capacitatea unui sistem

de a efectua lucru mecanic ca rezultat al transformarilor suferite în trecerea de la
o stare iniţială la o stare de referinţă.

Trecerea unui sistem în cursul transformării de la o stare la alta, are ca rezultat

schimbări de viteză, poziţie, temperatură, etc., schimbări ce au loc atât asupra sa
cât şi asupra sistemelor externe.

Ritmul în care se efectuează acel lucru mecanic, are ca rezultat puterea

sistemului.

Efectul Joule

La trecerea curentului electric print-un conductor, are loc un fenomen de încălzire

care poartă denumirea de efect caloric sau efectul Joule. Acesta este un
fenomen fizic ireversibil, rezultat de energia eliberată la ciocnirea electronilor sub
acţiunea câmpului electric şi care produce încălzirea conductorului.
 1.6.1.1. Relaţia între Energie şi Putere

Unitatea de măsură pentru energie, standardizată la nivel internaţional este

Joule. Dacă vorbim de energia electrică (W), unitatea de măsură utilizată este
W/h (wat/oră). Un wat reprezintă consumul unui Joule pe secundă.

J = W*S

W = P*t = W*h

W – Energia (W/h)

P – Puterea (W)

T – Timpul (h)

Unitatea de măsură pentru energia electrică (W) este kilowat/ora (Kw/h). Cum 1
Kw = 1.000W, rezultă că W = 1.000 w*1h = 1.000w*3.600secunde = 3.600.000
Jouli (J)

Energia electrică are o serie de avantaje: poate fi transformată în alte forme de

energie, poate fi produsă relativ ieftin in comparaţie cu alte forme de energie şi
poate fi transportată pe distanţe mari.

Dezavantajul cel mai mare pe care îl prezintă această formă de energie este
acela că nu poate fi stocată şi deci dacă nu este consumată în momentul
producerii, aceasta se pierde.

Formule ale energiei (W) şi puterii (P)

W = P*t = U*I*t

Dacă aplicăm legea lui Ohm, care spune că intensitatea curentului electric care
trece printr-un circuit este direct proporţională cu tensiunea aplicată acelui circuit
şi invers proporţională cu rezistenţa acelui circuit şi înlocuim în formula energiei
(W), avem următoarele formule rezultate:

I = U/R → W = U*I*t = U*U/R*t = U2/R*t

Sau

U = I*R → W = U*I*t = I*R*I*t = R*I2*t

 P = U*I = U*U/R = U2/R

din această formulă deducem că la tensiune constantă, puterea unui

consumator, este mai mare cu cât rezistenţa sa este mai mică.

1.6.1.2. Randamentul electric

Din formula energiei (W), puterea curentului electric (P) are următoarea formulă:

W = P*t → P = W/t

Un generator elelctric este caracterizat de o tensiune electromotoare (E), dar şi

de o rezistenţă electrică internă (r).

Puterea pe care o furnizează generatorul electric, către un circuit exterior este

astfel influenţată şi de rezistenţa internă (r) cât şi de rezistenţa externă (R).

Tinând cont de formula puterii avem:

Pgenerator = E2/R+r

Pexternă = R*E2/(R+r)2

Pinternă = r*E2/(R+r)2

Condiţia ca un generator să aibă un transfer optim de putere,este ca cele două

rezistenţe ( rezistenţa internă şi rezistenţa circuitului exterior) să fie egale (R = r).

Fig. 1.13. Reprezentarea grafică a

dependenţei puterii transferate
circuitului exterior de rezistenţa
acestuia
Randamentul unui generator se referă la energia utilă furnizată consumatorului
extern şi reprezintă raportul dintre dintre energia externă şi energia consumată
intern.

η = Wext/Wgen → η = R/R+r

Această relaţie arată că randamentul este are o valoare subunitară care depinde
de valoarea rezistenţelor din circuit (internă şi externă).

Concluzii: Puterea transferată de la un generator de curent continuu către un

consumator este maximă atunci când rezistenţa consumatorului este egală cu
rezistenţa internă a generatorului. Se spune că avem de-a face cu transferul
optim de putere sau că generatorul lucrează în sarcină adaptată, iar randamentul
acestui generator este de 50%.
 2. Terminologie în instalații electrice

Mai jos sunt prezinte câteva elemente, mai importante de terminologie specifică
domeniului electric:

Alimentarea normală cu energie electrică - alimentarea cu energie electrică

dintr-o sursă de energie electrică (transformator, generator) prevăzută pentru a
se asigura funcţionarea receptoarelor electrice ale unui consumator, în regim
normal. De regulă aceasta este reţeaua publică de distribuţie.

Alimentare de rezervă – alimentare prevăzută pentru a menţine, pentru alte

scopuri decât cele de securitate, funcţionarea unei instalaţii electrice sau a unor
părţi ale acesteia, în cazul întreruperii alimentării normale (UPS, generator).

Alimentare de securitate – alimentare prevăzută pentru menţinerea în funcţiune

a echipamentelor şi instalaţiilor electrice importante pentru: - sănătatea şi
securitatea persoanelor şi animalelor domestice si/sau - pentru evitarea
degradării mediului înconjurător şi a altor echipamente, dacă aceasta este cerută
prin reglementări naţionale.

Atingere directă – contactul direct al persoanelor sau al animalelor cu părţi

active.

Atingere indirectă – contact electric al persoanelor sau al animalelor cu părţile

conductoare accesibile puse sub tensiune ca urmare a unui defect.

Barieră - element care asigură protecţia împotriva atingerilor directe din toate
direcţiile obişnuite de acces.

Barieră de protecţie – parte care asigură protecţia împotriva atingerilor directe

în toate direcţiile de acces obişnuite.

Bară de echipotenţializare – bară metalică colectoare care face parte dintr-o

reţea echipotenţială şi care asigură legătura electrică a unui număr de
conductoare electrice pentru scopuri de echipotenţializare.

Bornă de echipotenţializare - bornă prevăzută la un echipament sau dispozitiv

destinat să fie conectat cu un sistem de legătură de echipotenţializare.
Bornă principală de legare la pământ – bornă sau bară care face parte dintr-o
instalaţie de legare la pământ a unei instalaţii şi care asigură conectarea electrică
a unui anumit număr de conductoare pentru scopuri de legare la pământ.

Conductor de echipotenţializare – conductor de protecţie prevăzut pentru

realizarea unei legături de echipotenţializare de protecţie.

Conductor de legare la pământ – conductor care asigură o cale conductore

sau o parte a unei căi conductoare, între un punct dat al unei reţele, al unei
instalaţii sau al unui echipament şi o priză de pământ sau o reţea de prize de
pământ.

Conductor de legare la pământ de protecţie – conductor de protecţie prevăzut

pentru realiza legarea la pământ de protecţie.

Conductor de linie – conductor sub tensiune în funcţionarea normală şi capabil

să participe la transportul sau la distribuţia energiei electrice, dar care nu este
nici conductor neutru nici conductor de punct median.

Conductor neutru (N) – conductor conectat electric la punctul neutru al sursei şi

care poate contribui la distribuţia energiei electrice.

Conductor PEN – conductor care asigură atât funcţiile de conductor de protecţie

cât şi de conductor neutru.

Conductor PEM - conductor care asigură atât funcţiile de conductor de protecţie

cât şi de conductor de punct median.

Conductor PEL - conductor care asigură atât funcţiile de conductor de protecţie

cât şi de conductor de linie.

Conductor de protecţie (PE) – conductor prevăzut în scopuri de securitate, de

exemplu protecţia împotriva şocurilor electrice.

Curent diferenţial rezidual – suma fazorială a valorilor curenţilor electrici în

toate conductoarele active, la acelaşi timp, într-un punct dat al unui circuit
electric, într-o instalaţie electrică.

Curent de fugă – curent electric care, în condiţii normale de funcţionare,

parcurge o cale electrică nedorită.
Curent nominal - curent electric destinat a fi transportat de un circuit în
funcţionarea normală pe timp nelimitat.

Curent de scurtcircuit – curent electric într-un scurtcircuit determinat

Disjunctor (întreruptor automat) – aparat de comutaţie apt de a stabili, de a

suporta şi de a întrerupe curenţii în condiţii normale ale circuitului, precum şi de a
stabili, de a suporta pe o perioadă specificată şi de a întrerupe curenţii în condiţii
anormale ale circuitului (cum ar fi cele de scurtcircuit etc.).

Echipament portabil – echipament electric prevăzut pentru a fi ţinut în mână în

utilizare normală.

Echipament staţionar – echipament instalat într-un loc stabilit sau echipament

electric care nu este prevăzut cu un mâner pentru a fi transportat şi care are o
astfel de masă încât nu poate fi deplasat uşor, în timpul funcţionării.

Impedanţă de legare la pământ –impedanţă la o frecvenţă dată între un punct

specificat al unei reţele, al unei instalaţii sau al unui echipament şi pămâtul de
referinţă.

Inspecţie - examinarea unei instalaţii electrice utilizând toate aptitudinile pentru a

constata dacă alegerea echipamentului electric este corectă şi montarea
acestuia este adecvată

Instalaţie electrică – ansamblu de echipamente electrice asociate care au

caracteristicile coordonate pentru a îndeplini un scop dat.

Instalaţie de legare la pământ – ansamblu de legături electrice şi dispozitive

care fac parte din legarea la pământ a unei reţele, a unei instalaţii sau a unui
echipament.

Izolaţie de bază – izolaţia părţilor active periculoase care asigură protecţia de

bază.

Izolaţie dublă – izolaţie realizată prin utilizarea împreună a unei izolaţii de bază
şi a unei izolaţii suplimentare.

Izolaţie întărită – izolaţia părţilor active periculoase care asigură un grad de

protecţie împotriva şocurilor electrice, echivalent celui unei izolaţii duble.
Izolaţie suplimentară – izolaţie independentă prevăzută suplimentar faţă de
izolaţia de bază, pentru protecţie în caz de defect.

Încercare - aplicarea de solicitări specificate într-o instalaţie electrică prin

intermediul cărora este probată funcţionalitatea acesteia.

Întrerupere automată a alimentării – întrerupere automată a unei linii

conductoare prin funcţionarea automată a unui dispozitiv de protecţie în caz de
defect.

Legătură de echipotenţializare – realizare a unei legături electrice între părţile

conductoare pentru a realiza echipotenţializarea.

Legătură de echipotenţializare de protecţie – legătură de echipotenţializare

realizată pentru scopuri de securitate.

Legătură de echipotenţializare funcţională – legătură de echipotenţializare

realizată în scopuri funcţionale altele, decât cele de securitate.

Legare la pământ – realizarea unei legături electrice între un punct dat al unei
reţele, al unei instalaţii electrice sau al unui echipament şi un pământ local

Legare la pământ funcţională – legare la pământ a unuia sau mai multor

puncte ale unei reţele, ale unei instalaţii sau ale unui echipament pentru alte
scopuri decât cele de securitate.

Legare la pământ de protecţie – acţiune de legare la pământ a unui punct sau

a mai multor puncte dintr-o reţea, a unei instalaţii sau a unui echipament, în
scopuri de securitate.

Legare la pământ a unei reţele – acţiune de legare la pământ a unuia sau a mai
multor puncte ale unei reţele electrice, pentru asigurarea funcţiilor de legare la
pământ funcţională şi de legare la pământ de protecţie.

Mediu puţin periculos – spaţiu în care în condiţiile normale este caracterizat

simultan prin următoarele condiţii: umiditatea relativă a aerului, maxim 75%, la
temperatura aerului cuprinsă între 15oC şi 30oC; pardoseala (amplasamentul)
izolantă. Este sinonim cu loc de muncă puţin periculos (sau normal).

Mediu periculos – spaţiu caracterizat prin cel puţin una din următoarele condiţii:
umiditatea relativă a aerului peste 75% dar cel mult 97% la temperatura aerului
peste 30oC dar cel mult 35oC; pardoseală cu proprietăţi conductoare (de exemplu
beton, pământ); parte conductoare în legătură electrică cu pământul care ocupă
cel mult 60% din zona de manipulare; prezenţă de pulberi conductoare (de
exemplu pilitură de metal, grafit etc.); prezenţă de fluide care micşorează
impedanţa corpului uman. Este sinonim cu loc de muncă periculos.

Mediu foarte periculos – spaţiu caracterizat prin cel puţin una din următoarele
condiţii: umiditatea relativă a aerului peste 97% la temperatura aerului peste
35oC; părţi conductoare în legătură electrică cu pământul care ocupă peste 60%
din zona de manipulare; prezenţă de agenţi corozivi. Este similar cu loc de
muncă foarte periculos.

Mediu neconductor – spaţiul în care o persoană sau un animal care atinge o

parte conductoare accesibilă care a devenit o parte activă periculoasă, este
protejată printr-o impedanţă ridicată a mediului său (de exemplu pereţi sau
pardoseli electroizolante): - 50 dacă tensiunea nominală a reţelei este sub 500V
în tensiune alternativă şi tensiune continuă. - 100 dacă tensiunea nominala a
reţelei este mai mare de 500 V în tensiune alternativă şi tensiune continuă şi mai
mică de 1000 V în tensiune alternativă sau 1500V în tensiune continuă şi prin
absenţa părţilor conductoare legate la pământ (până la frecvenţa 100 Hz în
curent alternativ.

Mentenanţă - combinaţia tuturor acţiunilor tehnice şi administrative, inclusiv

acţiunilor de supraveghere cu scopul de a menţine un element într-o stare sau a
readuce un element la o stare în care acesta poate să realizeze o funcţie cerută.

Persoană calificată – persoană care are o pregătire şi o experienţă

corespunzătoare care să îi permită să prevadă riscurile şi să evite pericolele pe
care le poate produce energia electrică.

Persoană instruită – persoană suficient de informată, sau supravegheată de

persoane calificate în domeniul electric, pentru a fi capabilă să prevadă riscurile
şi să evite pericolele pe care le poate provoca energia electrică.

Priză de pământ – parte conductoare care poate fi încorporată în pământ sau

într-un mediu conductor specific, de exemplu beton sau cărbune, în contact cu
pământul.

Priză de pământ independentă – priză de pământ suficient de îndepărtată de

alte prize de pământ pentru care potenţialul său electric să nu fie sensibil afectat
de curenţii electrici între pământ şi alte prize de pământ.
Priză de pământ în fundaţie – priză de pământ încorporată în pământ sub
fundaţia unei clădiri, sau de preferinţă, în betonul fundaţiei unei clădiri, în general
în formă de buclă.

Priză de pământ de protecţie – priză de pământ a unei instalaţii sau a unui

echipament pentru scopuri de securitate.

Protecţie de bază – protecţia împotriva şocurilor electrice în absenţa defectului.

Protecţia de bază corespunde protecţiei împotriva atingerilor directe.

Protecţie în caz de defect – protecţie împotriva şocurilor electrice în condiţii de

defect simplu. Protecţia în caz de defect corespunde protecţiei împotriva
atingerilor indirecte.

Protecţie împotriva şocului electric – ansamblu de măsuri care reduc riscul de

şoc electric

Protecţie suplimentară – măsură de protecţie suplimentară faţă de protecţia de

bază şi/sau protecţia în caz de defect.

Scurtcircuit – cale conductoare accidentală sau intenţionată între două sau mai
multe părţi conductoare astfel încât diferenţa de potenţial electric între aceste
părţi conductoare să fie zero sau aproximativ zero.

Tablou de distribuţie – ansamblu care cuprinde diferite tipuri de aparataj

asociate cu unul sau mai multe circuite electrice de plecare, alimentate de unul şi
mai multe circuite de intrare, ca şi borne pentru conductoarele neutre şi de
protecţie.

Tensiune nominală – valoare nominală a tensiunii prin care instalaţia electrică

sau o parte a instalaţiei electrice este numită şi identificată.

Tensiune de pas – tensiune între două puncte de pe suprafaţa Pământului

situate la distanţa de 1 m unul faţă de altul, considerată a fi lungimea pasului