PATOLOGIA BENIGNA A SANULUI

Notiuni de anatomie si embriologie:

Dezvoltarea glandelor mamare incepe din viata embrionara, prin aparitia a

doua ingrosari ectodermice lineare – “creste mamare” - care converg din fosele
axilare catre radacinile coapselor, trecand prin radacina mamara, si care apoi coboara
catre partile laterale ale pubelui.
Crestele mamare prezinta de-a lungul lor 5-7 noduli, punctul de plecare al
viitoarelor glande mamare.
La om persista numai cate un singur nodul de fiecare creasta – mugurele mamar
primitiv , din care se dezvolta 15-20 de muguri epiteliali;

- Sanul este format din tesut glandular (glanda mamara) si tesut celulo-adipos
dispus intre lobii si lobulii glandulari, impreuna cu vasele sangvine, limfatice si
nervi.

- Glanda mamara este alcatuita din doua elemente distincte:

a) parenchimul glandular, format la randul lui din canalele

galactofore si acini;
b) tesut conjunctiv care constituie stroma.

Parenchimul este format din aproximativ 20 de lobi glandulari, dispusi radial in

jurul areolei, fiecare constinuandu-se cu un canal galactofor ce se deschide izolat, la
nivelul mamelonului, printr-un orificiu numit por galactofor, prezentand la baza
mamelonului o dilatatie fuziforma – sinus galactofor. Fiecare lob glandular se
imparte in lobuli, iar acestia in acini.
Stroma este formata din tesut conjunctiv vascular, care compartimenteaza
parenchimul epitelial al glandei, in acini, lobi si lobuli.
Conturul glandei prezinta 4 prelungiri:
 Axilara/ Externa: - este cea mai frecventa si poate preta la confuzii cu
lipoamele sau adenopatii ale regiunii axilare. De asemenea cand este
sediul unui carcinom, poate induce chirurgul in eroare.
 Superioara/ Subclaviculara;
 Interna/Parasternala;
 Inferioara;

- Pielea sanului este subtire, cu putini foliculi pilosebacei.

- Areola mamara este o arie discoidala delimitata la periferie de o linie neregulat
circulara, cu diametru de 15-25 mm, contine glande sudoripare sebacee si glande
mamare accesorii.
- Zona centrala a areolei prezinta o proeminenta cilindrica sau conica numita
mamelon, avand pe extremitatea libera 15-20 de orificii – porii galactofori, in care se
deschid canalele galactofore.
Tesutul celulo-adipos:

- inconjoara glanda mamara in totalitate, cu exceptia zonei areolo-mamelonare;

- este dispus intr-un strat premamar care devine mai gros spre periferia glandei,
unde fuzioneaza cu stratul retromamar;
- Stratul premamar formeaza proeminentele fibroglandulare, numite crestele Duret,
de pe care se desprind tracturi conjunctive numite ligamentele Cooper.
- Fascia glandei mamare inveleste glanda si se imparte intr-un strat superficial si
altul profund, care fuzioneaza la periferia glandei si se continua in sus pana la
clavicula, constituind ligamentul suspensor al mamelei;
- Intre foita retromamara si fascia de invelis a pectoralului mare, se gaseste un strat
subtire de tesut areolar clivabil (bursa retromamara), ce determina mobilitatea
glandei;
- In regiunea mamara mai exista un sistem de fascii care invelesc muschii pectorali
si iau parte la structura axilei – fascia clavi-coraco- pectoro-axilara, care are doua
componente:
1. Fascia care inveleste muschiul mare pectoral;
2. Fascia muschiului pectoral mic;
Dupa ce acopera prin dedublare micul pectoral se continua in jos si lateral formand
ligamentul suspensor al axilei.
VASCULARIZATIA REGIUNII MAMARE:

A) Arterele:- provin din:

 Artera toracica laterala (mamara externa);
 Artera toracica interna (mamara interna);
 Ramuri ale arterelr intercostale;

B) Venoasa: - dispusa sub forma a doua retele:

a) Superficiala;
b) Profunda;
Reteaua superficiala este situata subcutanat, centrata de mamelon, formeaza in
jurul areolei o retea anastomotica numita cercul venos Haller si se varsa in venele
superficiale ale regiunilor vecine;
Reteaua venoasa profunda colecteaza sangele mamelei si al peretelui toracic, apoi
se dirijeaza in 3 directii varsandu-se:
 medial in vena mamara intern;
 lateral invena mamara externa;
 posterior in venele intercostale;
C)Limfaticele sanului:
- la nivelul sanului se descrie o retea limfatica superficiala si o retea limfatica
profunda, intre aceste teritorii existand anastomoze limfatice;
- la periferia glandei, vasele limfatice se grupeaza intr-un numar de cai aferente
care merg spre nodulii limfatici regionali. Exista doua cai principale si mai multe
cai accesorii;
Cai principale: - principala axilara si principala mamara interna;

Ganglionii axilari: - 5 grupe:

o mamari externi (4-8): - situati pe peretele toracic, peretele medial al
axilei in contact cu digitatiile muschiului mare dintat;
o laterali (4-6): -asezati pe fata interna a venei axilare;
o scapulari (5-12): - situati pe peretele posterior al axilei, de-a lungul
vaselor scapulare inferioare;
o centrali (4-6): - asezati in grasimea din centrul axilei;
o apicali/subclaviculari (6-12): asezati la varful axilei;

Din punct de vedere oncologic, ganglionii sunt impartiti in 3 statii:

1. Ggl. situati lateral de musciul pectoral mic;
2. Ggl. Situati posterior de muschiul mic pectoral;
3. Ggl situati medial de muschiul pectoral mic – corespunzator
varfului axilei;
Uneori se vorbeste si de statia 4 – ganglionii interpectorali
Roter;
Semiologia imagistica:

In explorarea imagistica a sanului, mamografia si ecografia mamara reprezinta cele

doua metode importante de apreciere a naturii leziunilor.
In cazuri deosebite se mai poate face CT, RMN;

Mamografia:

- In leziunile benigne, conturul leziunii este net, fara zone de tranzitie.

- Prezenta unui lizereu clar traduce o crestere regulata a leziunii.
Trebuie stiut ca exista si carcinoame care au crestere relativ regulata si mimeaza
leziuni benigne.
- Densitatea este scazuta sau mijlocie in raport cu parenchimul glandular.
Leziunile total radiotrasnparente sunt benigne;
- Forma leziunii nu determina prin ea insasi natura benigna sau maligna a leziunii;
- Leziunile benigne se dezvolta in raport cu traveele fibroglandulare. Cand sunt
mici, ele sunt rotunde dar pe masaura ce cresc axul lung al leziunilor devine paralel
cu tegumentul.Tegumentul si regiune areolo-mamara sunt respectate. NU exista
ingrosari tegumentare, nici retractii areolo-mamare.
- Calcificarile apar ca imgini ovalare rotunde arciforme sau liniare in parenchimul
glandular.
- Volumul sanilor este variabil, in functie de conformatia individuala si corespunde
examenului clinic.
Numarul mare al leziunilor sugereaza benigniutatea leziunilor in afara cazurilor
de afectiuni proliferative difuze (hemolimfopatii, metastaze);

Ecografia:

- sanul normal apare cu ecostructura relativ omogena, cu travee fibroglandulare

regulate;
- leziunile benigne pot apare atat cu structura hipoecogena cat si hiperecogena;
- aspectul neomogen apare in cazul aparitiei microcalcificarilor, al detritusuruilor
celulare, in cazul infectiilor acute sau al cheagurilor, in cazul hematoamelor
posttraumatice;
- Forma leziunilor este rotunda sau ovalara cu axul paralel cu pielea;
- tendinta de verticalizare a a axului poate sa puna la indoiala benignitatea;
- conturile si suprafetele sunt netede, fara degradeu.
- tegumentul cu stratul subcutanat este respectat cu exceptia cazurilor de leziuni
traumatice sau inflamatorii;
ANOMALII:

- pot fi de numar, volum si de forma;

Anomalii numerice:
- amastia (lipsa glandei mamare);
- athelia (lipsa mamelonului);
- polipastia;
- polithelia;

Anomalii de volum:
- atrofia mamara;
- hipetrofia mamara;
- anizomastia (dezvoltarea inegala a sanilor si plasarea lor asimetrica);

Ginecomastia:

- reprezinta hipertrofia glandei mamare la barbati si poate fi fiziologica (exces de

hormoni estrogeni) sau secundara (scaderea titrului de hormoni androgeni);
- cea care se datoreaza scaderii concentratiei de androgeni apare intre 50 si 60 de ani;
- se poate intalni si la cei cu sindrom Klinefelter;
- alte cauze ale insuficientei testiculare primare sunt:
 Deficienta in ACTH;
  Defecte ereditare a biosintezei de androgeni;
 Anorhia congenitala;

- Insuficienta testiculara secundara dupa traumatisme scrotale, orhite,

criptorhidism, hidrocel, varicocel sau administrarea de medicamente cu activitate
estrogenica poate determina ginecomastia;
Tratamentul medical se face atunci cand a fost stabilit cu precizie diagnosticul. In
caz de tulburari in secretia de androgeni se administreaza testosteron sau citrat de
tamoxifen;
In ginecomastii de mari dimensiuni se recomanda mastectomia cu pastrarea areolei
si mamelonului;

Ginecomastie

Anomalii de forma:

Ptoza mamara: - se insoteste de hipertrofia sau atrofia glandei mamare;

- se datoreaza modificarilor tisulare ale glandei si slabirii sistemului fibros de
sustinere ca urmare a insuficientei pluriglandulare, in special ovariene si tiroidiene;
- Tratamentul etse chirurgical prin tehnici de mamosuspensie asociate cu cele de
mamoreductie in fuctie de gradul de ptoza si de hipertrofie;

Malformatiile mamelonului :- produc tulburari in perioadele de alaptare;

- pot fi congenitale sau dobandite;
- se disting mai multe forme:
 Mamelonul scurt: - creeaza dificultati la supt;
 Mamelonul ombilicat;
 Mamelonul invaginat;
 TRAUMATISME:

Pot fi : - inchise (contuzii);

- deschise (plagi);

Arsurile sanului:
- pun probleme de tratament la cicatricilor;

A. Contuziile:
- sunt consecinta strivirii sanului de grilajul costal;
- dupa intenstitatea traumatismului pot fi:
 Limitate;
 Asociate cu leziuni ale cutiei toracice si chiar ale organelor;

- in raport cu intenstitatea actiunii agentului traumatic, sunt interesate tegumentele,

glanda, sau tesuturile retromamare;

Contuzia superficiala se manifesta prin durere si la examenul clinic se observa

echimoza a pielii;

In contuzia glandulara apare hematomul intraglandular, fluctuent la palpare,iar la

punctie se observa lichid sero-hemoragic;
- Tratamentul presupune comprese revulsive si pansamente compresive;
- Hematoamele mari se punctioneaza;
- In lactatie se intrerupe alaptarea si se administreaza Bromocriptina pentru inhibarea
secretiei de Prolactina.
- Prognosticul contuziilor este bun, deoarece echimozele dispar, iar hematoamele se
rezorb;
- Reprezinta unul din factorii etiologici ai citosteatonecrozei;
 Hematom posttraumatic – imagine mamografica

B. Plagile mamare:

- se produc prin corpuri contondente, arme albe sau de foc;

- Tratamentul plagilor sanului este comun cu cel al tuturor plagilor;
- La femeile care alapteaza se intrerupe alaptarea;

Arsurile sanului:

- se produc odata cu arsurile regiunii anterioare a toracelui, ale fetei, gatului si

membrelor superioare;
- vindecarea se poate face prin cicatrici cheloide;
- daca este interesat si mamelonul, se produc cudari , stramatari sau obliterari ale
canalelor galactofore;
- Tratamentul este comun arsurilor de alte nivele;

Infectii acute si cronice:

- sunt procese inflamatorii ale glandei mamare (mastite) sau ale tesutului
conjunctivo-adipos inconjurator al glandei (paramastite);
- paramastitele pot fi premamare sau retromamare;
- sunt determinate de infectii microbiene sau fungice si pot fi acute sau cronice;
- in inflamatiile sanului mamografia nu este indicata si se efectueaza greu din cauza
durerii;
- ecografia este indispensabila si performanta;

a) Infectiile acute ale sanului:

- germeniii cei mai frecventi intalniti sunt: - Stafilococul auriu si Streptococul;

Forme anatomo-clinice:

Abcesul sanului:
- apare in perioada de lactatie, cu localizari:
 Subcutanat;
 Subareolar;
 Interlobular;
 Retromamar;
 Central;
- infectia debuteaza printr-o celulita difuza si se extinde pana la flegmoane ce
cuprind toata glanda;
- abcesele cu Stafilococul auriu sunt localizate cu tendinta la supuratie profunda;

Imagine mamografica de abces mamar

Abcesul tuberos al sanului:

- este un proces inflamator plecat de la glandele sudoripare ale areolei;

Abcesul premamar:
- se dezvolta in tesutul adipos premamar din procese limfangitice;

Abcesul profund retromamar:

- este un proces inflamator al tesutul grasos retromamar;

Mastita puerperala:

- apare in timpul lactatiei dar se poate intalni si in afara ei;

- debutul este dintr- un lobul;
- procesul incepe prin galactoforita;
- sub actiunea enzimelor microbiene, laptele coaguleaza constituind un mediu bun
de cultura; Tesutul se devitalizeaza si formeaza colectia purulenta;
- Clinic, abcesele prezinta dureri , eritem, tumefactie si febra;
- lichidul scurs din mmelon pateaza galbui;
- se palpeaza micropoliadenopatie axilara, dureroasa indiferent de germenii ce
produc procesul;
- Tratamentul necesita drenaj chirurgical, iar celulita difuza se trateaza prin aplicarea
de comprese umede si administrarea de antibiotice;

b) Infectiile cronice ale sanului:

- sunt reprezentate de abcesele cronice;

- abcesul cronic este rezultatul unei mastite acute nerezolvate dupa tratamente
insuficiente;
- clinic se constata durere si impastare locala;
- se palpeaza o zona dureroasa si apare o secretie purulenta mamelonara;
- se constata adenopatie axilara;
- punctia extrage puroi, din care sa fac culturi pentru germeni;
- in jurul cavitatii purulente exista o zona de infiltratie dura;
- Tatamentul consta in incizii repetate cu debridari largi;
 TUMORI BENIGNE

In cadrul tumorilor benigne se descriu afectiuni care se incadreaza in:

- leziuni distrofice;
- leziuni proliferative;
- stari precanceroase;

Leziuni distrofice:

- se caracterizeaza printr-o proliferare fibrochistica;

- unele dintre aceste leziuni fac parte din starile precanceroase;
- din acest grup fac parte:

 Mastoza fibrochistica;
 Chistul solitar al sanului;

Mastoza fibrochistica (Boala Reclus):

- este o leziuni neproliferativa, mai freceventa la femeia adulta;

- cauzele bolii nu pot fi explicate, dar la multe paciente sunt evidente tulburari
endocrine (hiperfoliculinemie, hipertiroidie), alteori hipofunctie genitala si
tidoidiana;
- Anatomie patologica:
 Macroscopic: - chiste multiple de marimi diverse pline cu lichid
clar sau tulbure, inconjurate de tesut scleros;
 Microscopic : - microchisturi cu pereti fibros si scleroza ce
desparte chisturile intre ele ; Modificarile epiteliale care pot sa
apara in sensul unei displazii pot fi punctul de plecare al
transformarilor maligne.
Nu a fost stabilita o relatie clara intre chiste si riscul cancerului de
san.
- Clinic se constata jena sau dureri locale in perioada menstruatiei. La palpare se
constata tumori de marimi diferite de consistenta ferma. Aceste tumori sunt mobile
usor dureroase la presiune si isi maresc volumul in perioada menstruatiei. De obicei
nu se constata adenopatie axilara;

- Diagnosticul se pune pe carcaterele clinice descrise;

 Mamografia reprezinta o metoda valoroasa de diagnostic,
evidentiind opacitati omogene cu contur regulat, uneori cu
calciuficari arcuate;
 Ecografia este caracateristica :- zone neomogene cu limite nete,
rotunde sau ovalare, cu umbre laterale si intarire posterioara;
 punctia cu acul fin transeaza diagnosticul;

Diagnosticul diferential se face cu diverese tumori benigne de san, in special

fibroadenomul si mastitele cronice;

- Tratamentul:
 Conservator: La femeile sub 35 de ani se recomanda tratament
conservator (antiinflamatorii, hormonoterapie de corectare);
 Chirurgical :
 - se indica in cazul cresterilor rapide de volum;
- rezultate slabe ale tratamentului medical corect efectuat 3-4 luni;
- cazuri de suspiciune de malignizare;
- Interventia consta in sectorectomie cu examen HP extemporaneu;
- In cazurile de forma difuze ce cuprind toata glanda se practica
mamectomie subcutanata;

Chistul solitar al sanului:

Este o forma localizata de mastoza chistica, un chist mare bine delimitat cu perete
fibros si cu continut fluid galben-verzui. Apare mai ales in perioada de
preclimacterium;
- La examenul clinic nu se deceleaza adenopatii, iar mamelonul este normal;
- Mamografia evidentiaza tumora, iar natura chistica se stabileste prin ecografie;
- prin punctie chistul poate fi aspirat, extragandu-se lichid clar sau tulbure;
- Tratamentul: - sectorectomie cu examen HP extemporaneu;

B. LEZIUNILE PROLIFERATIVE:

Sunt reprezentate microscopic prin hiperplazia epiteliala ce reprezinta cresterea

numarului de celule epiteliale, peste doua straturi celulare langa membrana bazala.

Hiperplazia atipica ductala:

- trebuie diferentiata de carcinomul in situ;

- hiperplazia medie este caracterizata prin prezenta a trei sau mai multe straturi
celulare langa membrana bazala intr-o unitate lobulara sau ductala;
- reprezinta o forma “inflamatorie” de hiperplazie, de separare neta intre celulele
epiteliale si cele inflamatorii si este constanta in peste 20% din biopsii;
- prezinta un risc crescut de 1,5 pana la doua ori in aparitia carcinomului invaziv;

Hiperplazia atipica:

- reprezinta o forma specifica de dispozitie atipica a celulelor, asociata cu cresterea

riscului de aparitie a cancerului de 4-5 ori;

Leziuni de scleroza localizata:

- mimeaza carcinomul invaziv;

- contin adesea zone de microcalcificari si cand se prezinta sub forma conglomerata,
pot fi detectate mamografic, prezentand-se ca opacitati stelare, se aspect sugestiv
pentru cancer;
- Ecografia nu poate decide benignitatea leziunii, ci numai examenul HP;
- Prezinta o crestere a riscului de cancer de 1,5-2 ori;

Cicatricea radiala(centrul proliferativ Aschoff) si leziuni de scleroza complexe:

- aceste entitati histologice sunt similare adenozei clerozante si pot mima

carcinomul, atat histologic cat si clinic;
- Leziunile se caracterizeaza prin variate modificari ale unitatilor lobulare:
 Cicatrice centrala, din care elementele celulare iradiaza;
 Prezenta de dilatatii chistice ductale, hiperplazie si scleroza
lobulocentrica;

Combinatia dintre modificarile chistice, apocrine si leziunile hiperplazice este

considerata leziune benigna.
- leziunile descrise pot fi de cele mai multe ori bilaterale si multifocale;
- Diagnosticul:
 Mamografia arata imagine stelata, uneori asociata cu microcalcificari
grupate;
 Ecografia poate fi normala sau arata imagini hipoecogene, neregulate;
 Examenul histopatologic prin biopsie excizionala este indispensabil;

Ectazia ductala:

- Examenul clinic arata mase tumorale palpabile periareolar si secretie mamelonara,

la femei in jurul varstei menopauzei. Din aceasta cauza, diferentierea de cancer setse
dificila.
- Microscopic: - se constata ducte dilatate segmentar, cicatrice periductala si
elemente celulare inflamatorii;
- initial apare inflamatie periductala si ulterior fibroza consecutiva ce duce la
dilatarea sistemului ductal.
- calcificarile focale sau in placarde pot fi evidentiate mamografic;
- scleroza localizata a leziunilor de ectazie ductala da impresia clinica de tiumora
palpabila, care este fixata intr-o cicatrice inflamatorie;

Tumorile benigne ale sanului isi au originea in oricare din tesuturile regiunii, atat in
cele ale tesutului mamar, cat si celor de invelis.
Clasificarea acestor tumori se face dupa natura tesutului din care provin:
 Conjunctiv: - lipoame, fibroame;
 Epitelial: - adenoame, papiloame, tumori vegetante
intracanaliculare;
 Epitelioconjunctiv: adenofibroame;
 Cu tesuturi heterotopice: - nu se gasesc in mod normal in
structura glandei: - condroame, osteoame;
 Vasculare: - angioame, endotelioame;

Etiopatogenia:

Nu se pot stabili cu certitudine cauzele si mecanismele tumorilor benigne, dar se

discuta despre factori hormonali, genetici, de mediu, traumatisme.
Tumorile mamare benigne au o serie de caractersitici clinice comune:

- localizari multiple;
- delimitare neta;
- mobilitate pe planurile profunde si superficiale;
- sunt influentate de ciclul menstrual;
- crestere relativ lenta;
- nu retracta mamelonul;
- nu se insotesc de adenopatie regionala;
- nu recidiveaza;
Explorari paraclinice:
- mamografia;
- ecografia;
- punctia biopsie;

Tratamentul este chirurgical :- sectorectomie cu examen HP extemporaneu si la

parafina;
Aceasta attitudine se mentiune datorita potentialulului lor evolutiv;

Forme anatomoclinice:
a) Fibroadenoamele:

Sunt cele mai frecvente tumori benigne (18% din totalul lor), iar in 10% din cazuri
sunt bilaterale. Frecventa este de 30 la 1ooooo femei.
Apare la femei intre 15 si 30 de ani, mai frecevente fiind la rasa neagra si sunt
localizate de obicei la periferia glandei;

o Macroscopic se prezinta ca tumori de volum variabil, incapsulate, ferme,

cu suprafata de sectiune alb rosiatica si uneori cu caviatati chsitice.
o Microscopic: - se prezinta ca proliferari epiteliale si conjunctive cu
pastrarea raporturilor normale celulare fara ruptura membranei bazale;
- proliferarea conjunctiva poate fi preponderenta si se face in jurul acinilor sau
intracanalicular;

- Diagnosticul se pune pe examenul clinic, mamaografie, ecografie si punctie cu

acul fin;
- Examenul clinic deceleaza formatiuni tumorale netede, bine delimitate, mobile,
sensibile, uneori dureroase mai ales in perioada graviditatii;
- sensibilitatea poate fi modificata in perioadele ciclului menstrual, sarcinii,
menopauze;
- componenta inflamatorie poate determina adenopatie axilara;

- La mamografie se observa o opacitate densa, ovalara sau polilobata cu contur net.

Pot exista calcificari punctiforme intratumorale, alteori mai mari;
- Ecografia este foarte utila la femeia tanara, observandu-se o plaja hipoecogena
rotunda sau ovalara cu ecouri interne mici, cu densitate omogena;
- conturirile regulate determina fenomenul de umbre laterale;
- evolutia este lenta, in ani de zile dependenta de stimulul estrogenic. Uneori se pot
trasforma in tumori Phyllodes.
- Tratamentul chirurgical este regula cu examen HP. La femeile sub 30 de ani si cu
tumori mici sub 1 cm se recomanda supraveghere;
 Imagini mamografice de Fibroadenom mamar

b) Adenomul juvenil:
- apare in adolescenta si seamana cu tumorile Phyllodes;
- este polilobata, de talie mare cu crestere rapida in circa 3 luni;
- reprezinta 5-10 % din fibroadenoame si apar in jurul varstei menarhei;
- tratamentul este chirurgical :- sectorectomie cu examen HP extemporaneu;

Adenom juvenil – piesa de rezectie

c) Tumora Phyllodes:
- este o varietate de fibroadenom cu evolutie intracanaliculara;
- reprezinta 0,3-4% din tumorile sanului;
- denumirea, aspectul si clinic si diagnosticul ridica probleme:
 o Problemele de diagnostic diferential se refera la diferentierea tumorilor
Phyllodes benigne de fibroadenoame si la recunoasterea de tumora
Phyllodes maligna;
o HP: - sunt proliferari de tesut conjucntiv si mai putin epitelial, cu
dezvoltare in lumenul canalelor galactofore;
- este recunoscut potentialul lor de degenerare in sarcoame si de aceea au fost
impartite in:
 Gradul I: - benigne;
 Gradul II:- intermediare;
 Gradul III: - maligne;

Parenchimul glandular pare normal dar este comprimat de tesut conjunctiv cu arii
dense, edematoase sau gelatinoase. Pe alocuri apar chiste in arii de infarctizare
degenerare si necroza.
Leziunile la limita au o posibilitate mica de trasformare maligna si potential mare de
recidiva locala. Marea majoritate a tumorilor Phyllodes metastazeaza ca elemente
sarcomatoase.
Clinic tumora apare mai frecevtn la femei tinere. Dimesniunile sunt mari, uneori
gigante cu consistenta neomogena. Nu adera de tesuturile inconjuratoare, nu prezinta
adenopatii. Tegumentul sanului este destins, lucios si se poate ulcera.
Mamografia evidentiaza zone dense, neomogene cu halou clar peritumoral, zone de
calcificare si de necroza.

Imagine mamografica – Tumora Phyllodes

- la ecografie se juxtapun plaje de ecostructura omogena cu mici zone transonice ce
traduc necroza sau hemoragie;
Tratamentul este controversat, avand in vedere aspectele clinice, histopatologice si
posibilitatile evolutive.
Tumorile Phyllodes mici pot fi excizate cu o margine de minim 1cm din testutul
inconjurator normal. Adesea aceste leziuni sunt iniatial enucleate , dupa confuzia
clinica cu fibroadenomul. Cand diagnosticul histopatologic precizeaza tumora
Phyllodes este necesara o reexcizie cu biopsia marginilor de sectiune.
In tumorile Phyllode mari sau cu elemente maligne se indica mastectomie simpla
fara disectie axilara.
 Tumora Phyllodes
d) Adenomul mamar pur:

- reprezinta o proliferare epiteliala pura;

- se intalneste foarte rar;
- HP se prezinta sub forma acinoasa sau tubulara;
- uneori forma tubulara apare in timpul lactatiei;
- diagnosticul se stabileste pe examenul HP;
- Tratamentul etse chirurgical :- sectorectomie cu examen HP extemporaneu;

e) Lipoamele:

Se dezvolta din tesutul gras perimamar. Clinic se prezinta ca tumori pastoase, bine
incapsulate, mobile;
- Mamografia arata o masa hiperclara;
- Ecografia este inutila;
- Punctia si biopsia sunt inutile;
- exereza chirurgicala este indicata numai femilor cu un grad de anxietate
particulara;

f) Fibroamele:

- sunt alcatuite din tesut conjunctiv tanar, fara elemente glandulare;

- sunt tumori incapsulate care pot evolua catre malignizare;

g) Hamartoamele:

- sunt leziuni benigne rare;

- contin tesut gras fibroglandular si conjunctiv;
- Mamografie :- aspectul este patognomonic: - cu zone bine delimitate cu lizereu
clar in mijlocul carora se afla opacitati – aspect de felie de salam;

Imagine mamografica de hamartom

h) Tumorile cu tesuturi heterotopice:

- sunt rare si se dezvolta din tesutruri cre nu se gasesc in mod normal in glanda
mamara;
- au potential de degenerare maligna;
- Tratamentul este chirurgical: - sectorectomie cu examen HP extemporaneu si la
parafina;

i) Angioamele:

- se dezvolta din stroma conjunctivo-vasculara a glandei;

- sunt tumori moi, confluente, prost delimitate cu evolutie lenta;

C. STARILE PRECANCEROASE:

Sunt reprezentate de caterogii variate de afectiuni, care, pe baza experientei clinice si

a studiilor statistice prezinta posibilitatea evolutiva spre neoplazie;
Termenul de “stare precanceroasa” presupune un ansamblu de leziuni care apar in
procesul de cancerizare si care, daca nu sunt oprite in evolutia lor naturala, se pot
transforma in cancer;

Tumori vegetante intracanaliculare (papilomul intracanalicular):

- pot fi:
 solitare -70-90%;
 multiple: - 10-30%;

- sunt rezultatul proliferarii epiteliale intracanaliculare;

- Clinic: - apar mai frecvent la femei intre 30 si 50 de ani si prezinta urmatoarele

caracteristici:
 scurgeri sangvinolente prin mamelon pentru perioade lungi de timp;
 tumora mica, rotunda situata perimamelonar care nu adera la piele;
 tractiunea de mamelon se transmite tumorii ceea ce indica
dependenta de un canal galactofor;
  la presiune digitala a tumorii apare scurgere sangvinolenta prin
mamelon;
 nu se palpeaza adenopatii;

Paraclinic:

- Examenul citologic al secretiei sangvinolente mamelonare, cu sensibilitate in 80%

din cazuri;
- Mamografia arata opacitate densa, bine delimitate, situata retroareolar, cand tumora
depaseste 1 cm;
- Ecografia confirma caracterul lichidian al tumorii, cu vegetatie intrachistica;

Se cunoaste bine potentialul lor evolutiv spre transformare maligna, in 38% din
cazuri dupa Hagesten, atunci cand se asociaza cu hiperplazia epiteliala tipica;
Tratamentul presupune sectorectomie (piramidectomie) cu examen HP;

Adenomul ductal:

- poate sa semene clinic cu un papilom;

- HP: - se prezinta ca leziune epiteliala de scleroza si adenoza;
- tesutul fibros dens din jurul unor celule epiteliale poate sa fie pseudoinvaziv si
poate crea confuzia cu carcinomul;
- Tratamentul: - consta in rezectia tumorii cu examen HP;

Adenomul de mamelon:

- se aseamana cu papilomul intraductal dar se gaseste la nivelul mamelonului sau in

tesutul adiacent ampulei ductale;
- caracteristic este hiperplazia epiteliala cu pseudoinvazia stromei dense;
- Clinic leziunea este recunoscuta cand are dimensiuni de 1 cm si poate crea confuzii
cu boala Paget.
- Tratamentul este rezectia tumorii cu examen HP.
Mastita cu plasmocite:

- este o afectiune rara, cu etiopatogenie nelamurita;

- se presupune a fi vorba de o reactie de corp strain la un element chimic din secretia
mamara;
 MACROSCOPIC:
- se constata o tumora galben bruna cu continut purulent;
 MICROSCOPIC:
- tesutul glandular si interstitial este infiltrat cu plasmocite
- se observa ectazia segmentelor subareolare ale canalelor galactofore,
retentia produslui de secretie. In jurul canalelor galactofore apar fibre de
colagen si elastice dispuse linear alaturi de limfocite, plasmocite, histiocite.
- leziunea apare cel mai frecevnt la femei intre 30 si 40 de ani, la cativa ani dupa
alaptare;
- debuteaza ca un proces inflamator localizat sau care cuprinde toata glanda, apoi
apare o tumora neregulata, prost delimitata, nedureroasa ce poate retracta
mamelonul, tegumentele supraiacente sau infiltrate.
- la presiune se exprima secretie seropurulenta;
- Ganglionii axilari pot fi palpabili si cu caracter infiltrativ;
- Tratamentul presupune mamectomie simpla dupa sectorectomie cu examen HP,
pentru potentialul bine cunoscut de transformare maligna.

Imagine mamografica de mastita cu plasmocite

D. ALTE LEZIUNI:

Galactocelul:

- contine lapte alteral si apare tardiv dupa intreruperea lactatiei;

- este format dintr-o cavitate cu perete gros, fibros, cu lecucocite, la nivelul cavitatii
deschizandu-se mai multe canale galactofore.

- Clinic se deceleaza o formatiune tumorala circumscrisa, mobila renitenta sau

fluctuenta, iar la exprimare se scurge lapte alteral prin mamelon;
- Sanul creste in volum, fara semne inflamatorii bine exprimate;

- Mamografia executata si interpretata in context clinic, arata o plaja densa, mai mult
sau mai putin voluminoasa;

- Ecografia arata imagine lichidiana cu caracter omogen;

- Tratamentul consta in:

 punctie cu ac gros, care confirma si diagnosticul;
 incizia colectiei;
 excizia ei in totalitate;

Imagine de Galactocel san drept

Chsitul retroareolar:

- apare in perioada postpubertara si se datoreaza unui canal galactofor dilatat drenat

printr-un por situata sub areola;
- se prezinta ca un nodul retroareolar, dureros in perioadale in care se inflameaza,
insotit de scurgeri seroase, spontoane sau provocate, la nivelul porului areolar al unei
glande Montogomery;

- Singura investigatie este ecografia, care arata zona lichidiana neomogena;

Ganglionii intramamari:

- sunt frecventi si se descopera la mamografie:

Imagine mamografica - ganglioni intramamari

- sunt situati de obicei la nivelul cadranului superoextern, in proximitatea unei vene,

si au forma ovalara sau rotunda, sub10 mm, cu o ancosa clara, corespunzand hilului
ganglionar.
- Ecografia efectuata cu un aparat de performanta arata o plaja hipoecogena, cu
contur regulat.
- In cazuri rare se face punctia ghidata ecografic;
Chistul epidermoid:
Diagnosticul:
Mamografia deceleaza o opacitate cu contur net, omogena, superficiala;
Ecografia obiectiveaza o structura hipoecogena, omogena, bine delimitata, in tesut
celulo-grasos subcutanat;

Imagine mamografica de chist epidermoid Imagine ecografica de chist epidermoid

Boala Mondor:
Este o tromboflebita superficiala localizata la nivelul venelor toracoepiastrice. Este o
boala rara si de obicei afecteaza segmente venoase superficiale toraco-abdominale,
interesand cadranele superioare ale sanului.
Modificarile locale sunt relativ putin simptomatice, prezentandu-se ca un cordon
superficial dureros, insotit de retractia pielii.
Diagnosticul se pune pe date clinice, deoarece mamografia si ecografia sunt
negative. Uneori pot exista modificari si pe mamografie.

Imagine mamografica de Boala Mondor

Tratamentul este controversat, cu antiinflamatorii, remisiunea aparand in cateva
saptamani.

Boala Mondor san stang