Bradicardia poate fi absolută (alura ventriculară <60/min) sau relativă (de
exemplu o AV de 65/min şi o tensiune arterială de 80 mmHg).
1. Există simptome şi semne severe (alterarea statusului mental, dureri precordiale,
polipnee, hipotensiune, semne de insuficienţă cardiacă congestivă, contracţii premature ventriculare). a) Nu – se menţine pacientul sub observaţie, în caz de bloc AV de gradul II sau III , se pregăteşte un pacemaker transvenos. b) Da – treci la 2. 2. Atropină în doze de 0,5 – 1 mg în bolus i.v., repetate la 3 – 5 min, până la o doză totală de 0,03 mg/kg corp; intervalele pot fi scurtate şi doza crescută până la 0,04 mg/kg corp în cazurile severe. 3. Pacing transcutanat – este considerat intervenţie terapeutică clasa I şi va fi utilizat imediat ce este disponibil;unii pacienţi nu tolerează stimularea electrică cutanată şi vor necesita administrare de analgezice şi/sau sedative (benzodiazepine cu durată scurtă de acţiune). 4. Dopamină – în perfuzie continuă, 5 – 20 micrograme/kg corp/min (clasa IIb). 5. Adrenalină în perfuzie continuă, 2 – 10 micrograme/min (clasa IIb). 6. Isoproterenol – se va utiliza cu prudenţă, numai în doze mici (clasa IIa); în doze mari – clasa a – III – a; el are un efect cronotropic dar acesta este dublat de scăderea tensiunii arteriale (consecutivă vasodilataţiei)şi creşterea marcată a consumului de O2 miocardic;este probabil că pacienţii care sunt suficient de bolnavi ca să necesite Isoproterenol, sunt prea bolnavi ca să – l tolereze.
ATENŢIE: în cazul blocului AV de gradul III, confundarea aspectului EKG cu
apariţia de contracţii premature ventriculare şi administrarea de Xilină pot fi LETALE.