Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Tudor Botnaru (n. 27 decembrie 1935, satul Lipceni, raionul Rezina) este un general din Republica Moldova,
care a îndeplinit funcția de ministru al securității naționale (1990-1991 și 1997-1999).
Cuprins
[ascunde]
1 Biografie
2 Citate
3 Cărți publicate
4 Note
5 Bibliografie
6 Legături externe
[modificare]Biografie
Tudor Botnaru s-a născut la data de 27 decembrie 1935 în satul Lipceni (astăzi în raionul Rezina). A absolvit în
anul 1959 Facultatea de Filologie din cadrul Universității de Stat a Moldovei. După absolvirea facultății, a lucrat
ca ghid și interpret principal la Hotelul "Intourist" din Chișinău (1959-1962). A fost membru al PCUS.
În anul 1963 a fost angajat în cadrul KGB-ului din RSS Moldovenească, încadrat în structurile serviciilor de
contraspionaj, iar din anul 1966 – în serviciile de informații externe. A ajuns colonel. (Apropo, între anii 1978-
1982, a fost consilierul rectorului Universității de Stat din Chișinău). Între anii În calitate de ofițer de informații
externe, el a avut acoperire diplomatică a Uniunii Sovietice, lucrând la ambasadele URSS din România și
Franța. În cadrul KGB-ului din RSS Moldovenească, el a îndeplinit pe rând funcția de inspector principal
operativ în Secția I-a și ulterior pe cea de șef de Birou. [1]
Tudor Botnaru a lucrat la Comitetul Securității de Stat din Moldova, pe urmă a fost în Comitetul Unional, apoi a
fost ofițer de securitate la Ambasada URSS din București. [2]
În iulie 1990, la inițiativa conducerii Republicii, Tudor Botnaru a fost adus de la București și a fost numit în
funcția de președinte al Comitetului de stat al Securității (șef al KGB-ului) din RSS Moldova, fiind avansat la
gradul de general-maior. El a fost primul ofițer de informații externe, care a devenit președinte al K.G.B. din
R.S.S. Moldovenească. [3]
În luna aprilie a anului 1990, conducerea Ministerului Securității Naționale (MSN) a Republicii Moldova (Tudor
Botnaru, Demian Munteanu), sub pretextul că există pericolul ca localul KGB al RSSM să fie atacat de către
“extremiștii” Frontului Popular din Moldova, a hotărât să transporte Arhiva KGB-ului RSSM de la Chișinău la
Tiraspol, unde se află și în prezent. [4] De asemenea, el a fost autorul propunerii de reorganizare a K.G.B.-ului
din RSS Moldova într-un serviciu de informații, propunere care nu a fost luată în discuție la acel moment.
Tudor Botnaru a îndeplinit funcția de președinte al Comitetului de stat al Securității (șef al KGB-ului) din RSS
Moldova până la data de 29 august 1991, după puciul de la Moscova care a avut ca rezultat desființarea
URSS-ului. Acuzat de colaborare cu puciștii, Botnaru a fost demis din funcție imediat după proclamarea
independenței de stat a Republicii Moldova. Într-un interviu din anul 2001, el a susținut că nu știa nimic despre
organizarea puciului, cu toate că, cu puțin înainte fusese la Moscova, la ședința Colegiului K.G.B., dar nimeni
nu a spus nimic despre organizarea unui puci, organizatorii planificându-și acțiunile într-un secret desăvârșit,
[5]
intenționând să-i implice doar pe securiștii care se subordonau direct Centralei K.G.B. de la Moscova.
Între anii 1991-1994, generalul Botnaru a îndeplinit funcția de șef al Centrului de instruire al Ministerului
Securității Naționale din Republica Moldova. Din aprilie 1994 a lucrat ca prim-viceministru al afacerilor externe.
În perioada decembrie 1994 - 1997, el a îndeplinit misiunea de ambasador extraordinar și plenipotențiar al
Republicii Moldova în Regatul Belgiei [6] și, prin cumul, și în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord[7],
Marele Ducat de Luxemburg și Regatul Olandei [8], precum și șef al misiunii diplomatice a Republicii Moldova la
Consiliul Europei (din 3 mai 1995)[9]. A fost rechemat din funcție la 17 martie 1997, după ce fusese numit ca
ministru al securității naționale. [10]
În perioada 24 ianuarie 1997 - 11 mai 1999, Tudor Botnaru a deținut funcția de ministru al securității naționale,
[11]
fiind membru al Consiliului Suprem de Securitate. La data de 14 martie 1997, președintele Petru Lucinschi i-
[12]
a acordat gradul militar de general de divizie. La data de 11 mai 1999, a fost revocat la cerere din funcția de
ministru, „în legătură cu atingerea vârstei de pensionare” [13]
și trecut în rezervă. [14]
A candidat la alegerile parlamentare din 25 februarie 2001 pentru postul de deputat pe listele Mișcării Social-
Politice "Pentru Ordine și Dreptate".
În anul 2004, el a publicat, împreună cu colonelul Alexandru Ganenco, lucrarea Istoria Serviciilor Secrete.
[Breviar], la Editura Museum din Chișinău, aceasta find prima încercare de a prezenta istoria serviciilor secrete
sovietice moldovenești, prin prisma biografiilor șefilor acestora.