METODE MODERNE

1. METODA Brainstormingul este una din cele mai răspândite metode în

BRAINSTORMING formarea elevilor în educaţie, în stimularea creativităţii, în
domeniul afacerilor, al publicităţii, etc.
Etimologic, brainstorming provine din engleză, din
cuvintele „brain”= creier şi „storm”= furtună, plus desinenţa
„-ing” specifică limbii engleze, ceea ce înseamnă „furtună în
creier”- efervescenţă,o stare de intensă activitate imaginativă,
un asalt de idei. Este „ metoda inteligenţei în asalt.”
Un principiu al brainstormingului este :cantitatea
generează calitatea.Conform acestui principiu, pentru a ajunge
la idei viabile şi inedite este necesară o productivitate creativă
cât mai mare. Prin folosirea acestei metode se provoacă şi se
solicită participarea activă a elevilor, se dezvoltă capacitatea
de a trăi anumite situaţii, de a le analiza, de a lua decizii în
ceea ce priveşte alegerea soluţiilor optime şi se exersează
atitudinea creativă şi exprimarea personalităţii.
ETAPELE METODEI:
1. Se alege tema şi se anunţă sarcina de lucru.
2. Se solicită exprimarea într-un mod cât mai rapid, în
enunţuri scurte şi concrete, fără cenzură, a tuturor ideilor
3. Totul se înregistreză în scris, pe tablă, flipchart, video,
reportofon, etc.
4. Se lasă o pauză de câteva minute pentru „aşezarea” ideilor
5. Se reiau pe rând ideile, iar grupul găseşte criterii de grupare
a lor pe categorii-simboluri, cuvinte-cheie, imagini care
reprezintă posibile criterii.
6. Grupul se împarte în subgrupuri, în funcţie de idei listate,
pentru dezbaterea critică, evaluarea ,argumentarea şi
contraargumentarea ideilor emise anterior.Se selectează ideile
originale sau cele mai aproape de soluţii fezabile pentru
problema pusă în discuţie.. 7. Se afişează
ideile rezultate de la fiecare subgrup, în forme cât mai variate
şi originale: cuvinte, propoziţii, imagini, desene,
cântece,coleje, joc de rol, pentru a fi cunoscute de ceilalţi.
Brainstorming-ul se desfăşoară în cadrul unui grup format din
maxim 30 de persoane, de preferinţă eterogen din punct de
vedere al pregătirii şi al înclinaţiilor, sub coordonarea unui
moderator(în cazul nostru-învăţătorul), care îndeplineşte rolul
atăt de animator, cât şi de mediator.Rolul învăţătorului este de
a asculta cu atenţie pe elevi fără a interveni în discuţiile
acestora
2. Metoda PRES Metoda Pres
Metoda ajută elevii să-şi exprime opinia cu privire la
problema abordată, le dezvoltă capacitatea de argumentare.
Alogoritmul
1. Procedura de aplicare prevede respectarea a 4 paşi, aceştia
fiind scrişi din timp pe un poster:
P. – Exprimaţi-vă punctul de vedere;
R. – Faceţi un raţionament (judecată) referitor la punctul de
vedere;
E. – Daţi un exemplu pentru clarificarea punctului de vedere;
S. – Faceţi un rezumat (sumar) al punctului vostru de vedere.
2.Elevii sunt rugati sa si expuna parerea utilizand formula
 3.Argumentele sunt ascultate si discutate

3. Metoda SINELG (Sistemul Etape:

Interactiv de Notare pentru 1. Prezentarea temei și a textului ce urmează a fi
Eficientizarea Lecturii și lecturat
Gândirii)
2. Inventarierea cunoștințelor déjà posedate în
legătură cu textul:
– înainte de începerea lecturii, elevilor li se cere să noteze
tot ceea ce cred că știu referitor la ceea ce va fi prezentat în
text.

3. Notarea ideilor:
– ideile sunt notate de către moderator la tablă sau pe
flip-chart.

4. Lectura textului:
– Elevii primesc textul pe care îl au de lecturat. Lectura
trebuie să fie însoțită de adnotări marginale cu anumite
semnificații:

– semnul ,,√” (bifă) – conținutul confirm cunoștințele sau

opiniile elevului;

– semnul ,,-” (minus) – conținutul textului infirm opiniile

lor;

– semnul ,,+” (plus) – informația citită este nouă;

– semnul ,,?” (semnul întrebării) – se consider că un

anumit aspect este tratat confuz sau există un anumit aspect
despre care elevii ar dori să afle mai multe informații.

5. Realizarea unui tabel sintetic, cu rubricile:

√ – + ?

cunoștințe cunoștințe cunoștințe noi, cunoștințe

confirmate de infirmate de neîntâlnite incerte,
text text până acum confuse, care
merită să fie
cercetate

6. Înțelegerea (realizarea sensului) și monitorizarea

înțelegerii:
7. Reflecția:
8. Discuții finale

4. Activitate „Toţi diferiţi – toţi 1. Împărţiţi clasa în grupuri

unici” 2. Repartizaţi fiecărui grup cîte o fişă cu joc pe roluri
3. Toţi citesc fişa. După aceasta doi interpretează jocul, ceilalţi
sunt observatori.
 4. După ce jocurile au fost interpretate, grupurile le discută.
Observatorii
realizează un feedback despre metodele care li s-au părut mai
eficiente pentru
combaterea stereotipului respectiv.
EXEMPLU
Fişa cu jocuri pe roluri:
1. Profesoara de geografie v-a dat însărcinarea să pregătiţi un
raport, lucrînd în
echipe de şase persoane. Dan, care a venit cu familia dintr-o
ţară săracă din
Africa, este în grupul vostru. Cînd grupul vostru pleacă la
bibliotecă, Ionel, un
alt coleg de al tău, îţi şopteşte: „Aş vrea ca Dan să nu fie în
grupul nostru.
Oamenii din ţara lui sunt foarte leneşi. Probabil că va trebui să
facem tot lucrul
lui‖.

5. Activitatea „Analiza 1. Împărţiţi participanţii în echipe (4 –6 persoane).

conflictelor” 2. Rugaţi grupurile să întocmească o listă de conflicte în care
ei au fost implicaţi nemijlocit sau situaţii conflictuale despre
care doar au auzit. Pot fi conflicte ce au apărut în şcoală, în
stradă, acasă etc.
3. Propuneţi-le elevilor, ca lucrînd în aceleaşi grupuri, pornind
de la criteriile propuse, să enumere cu ce conflicte ar putea să
se confrunte refugiaţii.
4. Identificaţi împreună, ce drepturi ale refugiaţilor se încalcă
atunci, cînd apar aceste situaţii de conflict.

6. Activitatea „Conflicte 1. Divizaţi clasa în grupuri a cîte 5 participanţi.

fotografiate” (laborator) 2. Distribuiţi grupurilor fotografiile cu situaţiile de conflict.
3. Rugaţi elevii, ca într-un interval anumit de timp, să dezbată
situaţia de conflict
pe care au perceput-o de pe imagine şi să propună 2–3 soluţii
pentru rezolvarea
acestui conflict.
4. Grupurile vor face prezentări reciproce.
5. Se va discuta asupra soluţiilor optime.

7. „Asocieri libere” Tehnica vizează lansarea asocierilor individuale în legătură cu

o idee, un termen, un
fenomen.
1. Profesorul explică esenţa asocierii ca procedeu logic.
2. Elevii notează, la cererea profesorului, primele asocieri pe
care le fac cu
termenul dat, sau cu îmbinarea de cuvinte.
3. Numărul asocierilor cerute nu se limitează.
4. Se analizează asocierile şi se realizează sarcina relevantă
obiectivului urmărit.

8. „Clustering” Este o modalitate de structurare grafică a informaţiei, ce

provine dintr-un
brainstorming. Ea oferă posibilitatea de a crea asociaţii noi şi
 stimulează procesul de
gîndire şi crearea unei viziuni de ansamblu asupra unui
concept.
Algoritmul utilizării:
Se formulează subiectul şi se înscrie în mijlocul clustering-
ului presupus.
Ideile lansate de elevi se înscriu în variante scurte (cuvinte,
îmbinări de
cuvinte), care sunt plasate aliatoriu în spaţiul liber al tablei sau
posterului;
La epuizarea ideilor, se examinează diverse posibilităţi de
conexiune a celor
expuse convenind în urma unor discuţii susţinute asupra
criteriilor de
clasificare;
Clasificarea grafică se efectuează prin includerea tuturor
noţiunilor, ce
corespund unui anumit criteriu, într-un limes cu un marcher de
o anumită
culoare;
După finisarea grafică a clisteringului, se va purcede la
evaluarea lui
conform algoritmului propus.

9. „Conversaţia euristică„ Conversasaţia euristica, adică metoda de discuşie astfel

concepută încît să
conducă la „descoperirea‖ a ceva nou pentru elev (evriskein –
a găsi, a descoperi).
Profesorul se va îngriji să elaboreze algoritmul întrebărilor
pentru eventuala discuţie.
Întrebările trebuie să fie astfel selectate, ca să evite
răspunsurile de tipul „Da ‖sau
„Nu‖, să stimuleze o discuţie bine direcţionată dar
multidimensională, în ceea ce
priveşte diversitatea de opinii. Discuţia propriu-zisă constă din
serii de întrebări şi
răspunsuri, la finele cărora să rezulte o concluzie, adevărul sau
noutatea pentru elevul
antrenat în procesul învăţării. Esenţial este faptul, că
profesorul orientează în
permanenţă gîndirea elevului, prin felul şi ordinea în care
formulează întrebările,
astfel ca „din aproape în aproape‖ să ajungă la noutatea
propusă.
Conversaţia euristică are şi o formulă specifică de desfăşurare.
Adică, se poate
vedea că întrebările şi răspunsurile se încheagă în serii
compacte, fiecare nouă
întrebare avîndu-şi germenele în răspunsul anterior, ceea ce se
poate reda schematic
astfel:
Î1 – R1 – Î2 – R2 - În – Rn

10.„Debrifare” Este o metodă de reconstituire şi analiză post factum a

activităţilor cu caracter
 interactiv, în care sunt implicaţi activ toţi actanţii educaţionali.
Rolul profesorului se
va limita la restabilirea paşilor activităţii prin intermediul unor
întrebări adresate
participanţilor de tipul: Cum v-aţi simţit în timpul activităţii?
Cu ce am început
activitatea? De ce vi s-a adresat anume această întrebare? Cum
se putea desfăşura
altfel activitatea?
Elevii, răspunzînd la aceste întrebări reconstituie de fapt
activitatea anterioară,
realizînd o învăţare durabilă.
Răspunsuri vor fi mai multe, însă moderatorul le va selecta pe
cele care sunt
mai relevante pentru continuarea discuţiei şi pentru analiza
autentică a activităţii.

11. „Gîndeşte – Perechi – Este o tehnică de participare la discuţii şi de formulare în

Prezintă” (GPP) pereche a unei păreri,
a unei definiţii, de realizare a unei sarcini. Metoda respectivă
contribuie la organizarea
unei reale participări a tuturor elevilor la activitatea
preconizată.
Algoritmul utilizării:
Împărţiţi elevii în perechi.
Fiecare elev este rugat să reflecteze 3 – 5 minute asupra
sarcinii şi să-şi formuleze în
scris opinia.
Timp de 3 – 5 minute partenerii îşi prezintă reciproc
informaţia şi discută opiniile,
convenind asupra variantei optime.
În final se prezintă opinia comună.

12.„Ierarhizare” Prezintă o modalitate de a desfăşura discuţii aprofundate

asupra unor probleme şi
identificarea priorităţilor:
Se colectează afirmaţiile/ideile referitoare la temă.
Participanţii lucrează în grupuri pentru a ordona
ideile/afirmaţiile pe verticală,
de la cea mai importantă, până la cea mai puţin importantă.
Grafic ideile pot fi aranjate atît sub formă de scăriţă, cît şi
romb, în cazul în care
apar mai multe afirmaţii de o importanţă egală.
După ce activitatea în grup este finalizată au loc prezentările,
în cadrul cărora fiecare
grup trebuie să-şi argumenteze propria ierarhizare.

13.„Învăţarea reciprocă” Este un procedeu care poate fi efectuat în perechi sau în grup.
Textul care este
propus pentru învăţarea reciprocă este divizat conform
numărului de persoane: dacă se
lucrează în perechi, textul se împarte în două secvenţe, dacă
grupul e format din patru
persoane – în patru secvenţe etc. Iniţial fiecare participant

14.„Joc de rol”
15.„Masa rotundă”
16.„Proiect de grup„
17.„Păstrează ultimul cuvînt
pentru mine”
citeşte independent
secvenţa proprie, ia notiţe pentru ca ulterior să explice această
secvenţă celorlalţi
membri ai grupului. În felul acesta se învaţă întreg textul.
Jocul de rol are mai multe forme de desfăşurare în care două
sau mai multe
persoane joacă roluri într-un scenariu scurt ce ţine de tema
propusă.
Etapele desfăşurării:
1. Selectarea preventivă a temei, textului.
2. Se anunţă modalitatea de lucru
3. Însuşirea rolurilor
4. Prezentarea. Interpretarea rolurilor.
5. Analiza rezultatelor.
Este o tehnică de învăţare prin colaborare, ce prespune
dezvoltarea unei idei
într-un grup restrîns. Un membru al grupului notează o idee pe
hîrtie şi o transmite
vecinului său din stînga. Acesta notează şi el o idee şi o
transmite următorului. Ar fi
bine ca fiecare elev să scrie cu altă culoare şi doar hîrtia să
circule. Fiecare participant
trebuie să fie tolerant şi să aştepte cu îngăduinţă pînă îi vine
rîndul. În final grupul
analizează ideile şi le prezintă pe cele mai relevante.
Proiectul este o metodă interactivă de
predare/învăţare/evaluare care îl solicită
pe elev să facă o cercetare, o activitate în echipă, o creaţie,
pentru a studia profund
anumite aspecte ale problemei abordate. El se poate desfăşura
atît în cadrul orelor de
curs, cît şi în afara lor.
Etapa realizării:
1. Alegerea temei/problemei.
2. Elaborarea criteriilor de evaluare a proiectului. (Este bine ca
acestea să fie
concepute în comun de profesor şi elevi. )
3. Planificarea activităţii şi distribuirea responsabilităţilor în
grup.
4. Cercetarea temei/problemei.
5. Realizarea materialelor sau produsului finit.
6. Prezentarea rezultatelor.
7. Evaluarea.
Este o activitate ce facilitează reflecţia. Această strategie este
utilă pentru a-i
face pe elevi să analizeze în profunzime subiectul abordat.
Etapele desfăşurării:
1. După desfăşurarea activităţii, elevii sunt rugaţi să extragă
un citat sau o idee,
care le-a părut mai interesantă din activitatea anterioară.

18.„Sarcină cu multiple
modalităţi de realizare „
19.„Secvenţe contradictorii”
20.„Scriere liberă/free writing”
2. Citatul sau afirmaţia extrasă se scrie pe o fişă sau foaie, iar
pe verso se face un
comentariu al acestora.
3. Profesorul colectează fişele şi selectează una pentru
discuţie.
4. Toţi îşi expun opiniile, cu excepţia celui ce l-a scris.
5. Cînd discuţia s-a încheiat, are cuvîntul cel care a ales
citatul, pentru a-şi citi
comentariul. Acesta este ultimul cuvînt în discuţie.
6. Formula poate fi repetată pentru altă afirmaţie sau idee,
dacă permite timpul.
Clasa se împarte în grupuri numeric omogene (numărul optim
4-5 persoane).
Toate grupurile primesc aceeaşi sarcină finală, însă
modalitatea de realizare este
diferită.
Exemplu: Reprezentarea noţiunii „Pace‖ prin:
1 grupă: simbol
2 grupă: schemă
3 grupă: cîntec
4 grupă: vers
După ce sarcinile au fost realizate au loc prezentările
produselor echipelor.
Activitatea respectivă îi învaţă pe elevi se realizeze sarcini cu
exigenţe fixe.
Este metoda de studiere individuală a unui text nou. În etapa
iniţială elevii
primesc 5-6 secvenţe decupate din textul propus pentru studiu.
Secvenţele sunt
selectate în aşa fel, încît să fie greu de înţeles ideea textului.
Elevii încearcă să-şi
formeze o interpretare proprie a întregului text şi să le
aranjeze în succesiune corectă.
După o discuţie preliminară, conform acestor secvenţe, elevii
primesc conţinutul
textului integral şi se face o discuţie finală, axată pe
presupuneri şi realitate.
Este o tehnică de declanşare a creativităţii, de formare a
abilităţii de ordonare
gîndurilor şi de orientare a imaginaţiei.
Algoritmul utilizării:
1. Selectăm un citat sau un enunţ adecvat pentru declanşarea
imaginaţiei.
2. Profesorul solicită ca elevii să scrie timp de cinci minute,
fără a se opri, orice le
vine în gînd privitor la subiectul respectiv, fără a urmări logica
expunerii şi
corectitudinea de limbă, fără a discuta cu cineva pe parcurs.
3. La expirarea timpului, solicităm lectura unor scrieri libere
în faţa clasei, sau în
perechi.
21.„Scriere reflexivă” Scrierea reflexivă se mai numeşte eseu de cinci minute. Acest
tip de eseu este
utilizat la sfîrşitul orei, pentu ca elevul sa-şi adune gîndurile
asupra subiectului, iar
profesorul sa-şi dea seama ce a realizat elevul în urma
activităţii. Ea poate reprezenta
o concluzie asupra activităţii sau un şir de întrebări care au
apărut în urma abordării
subiectului.
Algoritmul utilizării
Profesorul formulează sarcina.
Se oferă cinci minute pentru elevi ca ei să scrie.
Se citesc reciproc eseurile şi se stabilesc nişte concluzii
comune pentru tot
auditoriul.

22.„Turul Galeriei” 1. Clasa se împarte în grupuri.

2. Elevii iau în discuţie un subiect şi realizează sarcina
propusă pe un poster;
3. Posterele cu produsele realizate, se afişează, pe pereţii
spaţiului la o anumită
distanţă unul faţă de altul, pentru a permite circulaţia
ulterioară a grupurilor;
4. La semnalul profesorului, grupurile circulă prin sală, de la
un poster la altul, le
examinează şi notează direct pe ele propunerile lor;
5. După încheierea circulaţiei, grupurile îşi examinează
posterele şi realizează o
prezentare finală a produsului.

23.„Zig – Zag”/” Mozaic”/”Jig Metodă eficientă bazată pe instruirea reciprocă. Clasa se

– saw” împarte în grupuri
numeric omogene, care se vor numi convenţional – iniţiale.
Textul se împarte în
fragmente identice cu numărul de persoane în grupuri şi vor fi
numerotate. În
grupurile inţiale, persoanele vor primi de asemenea un număr,
care va coincide cu
numărul fragmentului de text. După studierea independentă a
fragmentului propriu,
toţi participanţii se vor uni în grupuri de experţi, toţi posesorii
unui anumit fragment
se vor aduna împreună. Obiectivul acestei etape este analiza
fragmentului de text, care
a fost studiat independent de fiecare şi explicarea
neclarităţilor. După consumarea
acestei etape toţi participanţii revin în grupurile iniţiale şi aici
se lucrează conform
procedeului învăţare reciprocă (vezi mai sus). La finele acestei
etape toţi elevii trebuie
să cunoască textul integral. Pentru a verifica acest lucru
profesorul poate oferi
întrebări frontale, sau poate organiza elevii pentru a–şi adresa

24.„Votarea cu pasul”
25.„Agenda cu notiţe paralele”
26.„Lanţuri asociative”
întrebări reciproce.
Este un procedeu eficient, care poate fi utilizat în cadrul
diverselor metode
pentru aprecierea unui subiect, fenomen sau proces. Iniţial pe
un poster sunt înscrise
mai multe opţiuni emise de elevi sau selectate dintr-o anumită
sursă. Elevilor li se
propune să facă opţiunea proprie, apoi să se apropie de poster
şi să o bifeze. După ce
toţi elevii şi-au exprimat în felul respestiv opţiunea, se face
aprecierea tabloului votării
cu pasul. Este evident, care opţiuni sunt mai populare.
Profesorul poate organiza
discuţie pentru a evidenţia argumentarea unei sau altei opţiuni.
Este o metodă de lectură individuală a unui conţinut. Fiecare
elev primeşte
conţinutul amplasat în pagină în modul respectiv: pagina este
divizată pe verticală în
două părţi egale. Pe partea dreaptă este amplasat conţinutul
propriu zis, iar partea
stîngă este goală, deoarece ea este predestinată pentru notiţele
ulterioare ale elevului.
Profesorul le explică elevilor modalitatea de lectură. În cazul,
cînd această preparare
preliminară a textului este dificilă, se poate utiliza textul în
formulă obişnuită, iar
elevii îşi vor face notiţe în caietele de lucru. Elevii vor citi
atent textul şi vor face
comentarii în scris în dreptul acelor fragmente, care i-au
impresionat mai mult. După
epuizarea acestei secvenţe se purcede la analiza în comun a
agendelor. Pentru a
elimina confuziile, profesorul va declanşa activitatea: va da
citire primei fraze şi îşi va
expune comentariile. Apoi se va citi fraza următoare şi
profesorul le va propune
elevilor să se exprime pe marginea ei. Procedura se va repeta
pînă nu va fi comentat
tot textul.
Este o metodă ce permite exprimarea concisă a fiecărui elev a
chint esenţei
unui subiect pus în discuţie sau a unui text lecturat,
constituirea spectrului comun de
opinii, clasificarea opiniilor după anumite criterii. Profesorul
se va îngriji de
asigurarea prealabilă cu resurse didactice: foi A4 şi marchere.
Profesorul anunţă
sarcina: elevii vor trebui în mod concis să-şi exprime propria
opinie pe marginea unei
probleme, sau să formuleze chint esenţa unui conţinut, printr-

27.„Cer şi ofer consultanţă”
28.„Lectură ghidată”
un cuvînt sau o îmbinare
de două cuvinte care urmează să fie scrise cu litere mari pe o
foaie A4. După
epuizarea acestei secvenţe profesorul propune elevilor să
afişeze foile pe un spaţiul
extins: tablă sau perete. Elevii vor afişa pe aceste spaţii
propriile foi în felul următor:
Foile pe care sunt expuse, idei ce diferă una de alta se vor
plasa la distanţă una de alta
pe orizontală, cele ce sunt apropiate ca sens se vor plasa una
după alta pe verticală, iar
cele ce sunt identice ca sens şi exprimare-se vor suprapune.
După ce toţi elevii îşi vor
plasa în felul acesta foile, profesorul purcede la analiza
lanţurilor asociative. Locul
foilor în lanţuri se pot schimba doar după o discuţie prealabilă,
cu întrebarea despre
resonabilitatea locului în lanţ a autorului ideii emise. În felul
acesta se constituie
forma definitivă a lanţurilor asociative.
Această metodă este deosebit de eficientă pentru selectarea
opiniilor pe
marginea unei anumite probleme sau a răspunsurilor la o
anumită întrebare. Este
binevenită la etapa de Reflecţie, cînd elevii clasei au reuşit în
etapa anterioară să
discute pe marginea unui subiect. La începutul activităţii
profesorul repartizează
fiecărui elev cîte o foaie, pe care fiecare elev va scrie o opinie
sau o întrebare cu
referinţă la subiectul discutat. După aceasta elevii circulă prin
sala de clasă, pentru a
colecta opiniile a trei sau cinci colegi vis-a-vis de cele înscrise
pe foaie. Opiniile sau
răspunsurile se scriu de cei, care sunt intevievaţi. O condiţie
obligatorie a acestei
metode este că elevul de la care se cere consultanţă n-are
dreptul să refuze. După ce au
fost colectate toate opiniile sau răspunsurile la întrebări
profesorul le propune elevilor
să citească atent cele colectate şi să facă concluzia finală. Se
dau citire conţinuturilor
integrale ale foilor la dorinţa elevilor.
Preventiv profesorul va secţoiona textul pregătit pentru lectură
în aşa fel ca
fiecare fragment să se întrerupă la un moment de intrigă (după
ex. serialelor). Elevilor
li se vor repartiza pe rînd aceste fragmente în felul următor: se
repartizează primul
fragment, care se citeşte individual. După ce toţi elevii au citit
fragmentul profesorul
realizează o discuţie pe marginea celor lecturate. Profesorul îi
întreabă pe elevi ce va
 fi mai departe. Apoi se repartizează următorul fragment.
Procedura se repetă pînă nu
se lecturează tot textul.

29.„Lectură în perechi- Este o metodă, ce are la bază învăţarea reciprocă. Textul este
rezumate în perechi” divizat în prealabil
în cîteva fragmente. Elevii sunt repartizaţi în perechi. Fiecărui
elev i se conferă un
număr: respectiv Nr.1 şi Nr.2. Se citeşte individual primul
fragment. După lectură
elevul cu Nr.1 îşi asumă rolul de profesor ( el explică
conţinuturile studiate), iar elevul
cu Nr. 2 are rolul elevului (el pune unele întrebări de
precizare, concretizare etc.)
După ce a fost prelucrat primul fragment elevii purced în mod
similar la lectura celui
de al doilea, doar că de data aceasta profesor va fi elevul cu
Nr.2, iar „ elev ‖, cel cu

30.„Mîna oarbă„ Elevii sunt repartizaţi în grupuri mici (3-5 elevi). Textul
predestinat pentru
lectură este secţionat pe fîşii aparte în număr identic cu
numărul de elevi în grup.
Înainte de a fi repartizate elevilor, fîşiile sunt amestecate,
pentru a încălca
consecutivitatea logică a textului. Fiecăre elev îşi citeşte
propriul fragment. După
aceasta fiecare relatează conţinutul celorlalţi membri ai
grupului. După ce este relatat
conţinutul tuturor fragmentelor toţi membrii grupului încearcă
să reconstituie
consecutivitatea logică a textului. Fiecare grup prezintă
varianta sa întregii clase. La
sfîrşit este afişată varianta iniţială a textului integral.

31.„Pixul în pahar„
Elevii sunt repartizaţi în grupuri mici. În centrul mesei unde
lucrează grupul
este plasat un pahar, în care sunt puse pixurile elevilor, ce fac
parte din grup. Textul
este divizat în fragmente. La semnalul liderului convenţional
toţi elevii iau pixurile în
mînă şi citesc individual primul fragment. Elevul, care a
terminat de citit fragmentul,
pune pixul în pahar. La momentul, cînd toate pixurile sunt
puse în pahar se trece la
discuţie pe marginea celor citite. După ce sunt clarificate toate
întrebările şi
ambiguităţile, elevii iau pixurile din pahar şi citesc fragmentul
următor. Se procedează
similar pînă nu sunt citite toate fragmentele textului.

32.„Acvarium” oferă posibilitatea de a evalua unele atitudini ale elevilor.

Clasa de
 elevi se împarte în 2 părţi (10 + 10). Fiecărui grup i se
propune o temă de discuţie, la
care elevii se pot exprima: la finele unei teme, elevii îşi pot
alege singuri subiectul
discuţiei. Elevii vor forma două cercuri concentrice. Unul
dintre grupuri format din
elevi, aşezaţi pe scaune în cerc, va desfăşura o discuţie
organizată într-o limită de timp
(12 min.). Grupul al doilea va urmări discuţia din cercul
exterior, stînd în picioare.
Fiecare elev din cercul exterior va urmări activitatea unui
singur elev din grupul
interior, observarea axîndu-se pe proces. Elevii din grupul
exteror vor primi şi o fişă,
conform căreia se va realiza observarea. Fişa oferă
posibilitatea direcţionării
observării în dimensiunea constructivă. După terminarea
discuţiei, observatorul şi cel
observat formează perechi pentru oferirea feed-back-ului
respectiv.
La etapa a doua a „Acvariumului‖ grupurile se schimbă cu
locurile şi metoda se
repetă.

33.„Plan de acţiune‖ – metodă interactivă, amplă care include următoarele etape:

determinarea unei probleme, studierea şi elucidarea resurselor
umane, materiale şi
finanţare pentru rezolvarea ei, măsuri concrete de realizare,
evaluare a rezultatelor.
În clasă profesorul propune elevilor un studiu de caz, ce
conţine o problemă. Elevii se
repartizează în grupuri şi conform condiţiilor cazului încearcă
să elaboreze un plan de
acţiune. Acesta va fi un laborator, care îi va învăţa pe elevi să
accţioneze şi în cazuri
reale de viaţă.

34.