Sunteți pe pagina 1din 10

UNIVERSITATEA CREȘTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR”

FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE SI ADMNISITRATIVE

SPECIALIZAREA : DREPT

CRIMINOLOGIE

VIOLENŢA ÎN FAMILIE
CONF.UNIV.DR. : TĂNĂSESCU CAMIL

STUDENTI: RĂDUȚU LIVIU, LEONTE ANDI SI

BOACĂ DENISSE

1
CUPRINS:

INTRODUCERE …………………………………..……………………………….….3

1. Aspecte conceptuale şi definitorii ale violenţei domestice………...9

2. Explicarea teoriilor privind vilenţa în familie……………………………10

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI…………………………………………………….13

BIBLIOGRAFIE.…….………………………………………………………………….15

2
INTRODUCERE

„(...)Recunoaşterea demnităţii inerente tuturor membrilor familiei


umane şi a drepturilor lor egale şi inalienabile constituie
fundamentul libertăţii, dreptăţii şi păcii în lume.”
( Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Adoptată şi proclamată de
Adunarea generală a O.N.U. prin Rezoluţia 217 A (III) din 10 decembrie 1948.)

Violenţa umană constituie o temă a prezentului întrucât există peste tot în lume şi în toate
domeniile vieţii sociale şi individuale. Analizele care afirmă universalitatea violenţei vor ţine seama
de criteriile şi modalităţile diferite de abordare a problemei la nivelul unei societăţi caracterizată de
realităţi sociale şi culturale distincte. Caracterul relativ al violenţei decurge din interrelaţiile
presupuse de codurile sociale, juridice, politice, istorice şi culturale ale societăţii în care se
manifestă

În prezent problema violenţei domestice a devenit globală, a cunoscut o extindere


îngrijorătoare pentru Romania şi alte ţări de pe glob.

Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi al Familiei comunică că în prezent violenţa domestică


a cărei victime devin mai des femeile a atins mărimi îngrijorătoare. Populaţia ţintă a cercetării în
domeniul violenţei domestice este reprezentată de femeile ce au fost victime ale violenţei
conjugale.Fenomenul este prezent în realitatea noastră, mai aproape sau mai departe de căminul
nostru, de valorile noastre, de obiceiurile privind rezolvarea conflictelor şi de cele privind
autocontrolul asupra impulsurilor.

Definiţiile date violenţei asupra femeii sînt numeroase, fiecare cercetător sau specialist în
domeniu poate să dea o definiţie în felul său, dar toate exprimă practic acelaşi gînd doar că sînt
formulate altfel. Unii specialişti, cercetători în domeniu definesc violenţa domestică ca: "O
ameninţare sau producerea unui atac fizic sau sexual în trecutul sau prezentul conveţuirii cu
partenerul".

într-o altă formulare acest fenomen poate fi definit ca: orice comportament fizic, sexual sau
emoţional abuziv între membrii familiei, persoanele în relaţii de tip familial sau relaţii amoroase.

3
Violenţa intrafamilială reprezintă o patologie relaţională, o conduită comportamentală deviantă.
Prin implicaţiile sale psiho-biologice, sociojuridice, economice, heteroagresiunea intrafamilială
devine o problemă de importanţă majoră pentru actuala societate5. În opinia cercetătorilor
fenomenul de violenţă domestică este explicat drept un comportament distructiv care are ca scop
instituirea şi păstrarea controlului asupra partenerului de viaţă. Prin comportamentul de pedepsire
şi rănire a partenerului, acesta este transformat în victimă.

Precum şi în alte ţări ale lumii, la fel şi în Romania, femeile sînt victimile directe a violenţei
domestice. Violenţa în familie a căror victime sînt deseori femeile, apare ca urmare a valorilor
familiale şi sociale fie a neglijării lor, femeile fiind considerate fiinţe inferioare şi tratate ca atare.
Potrivit fostului secretar general ONU Kofi Annan, "violenţa împotriva femeilor este un fenomen de
proporţii mondiale regăsindu-se în toate societăţile şi culturile. Îi cad victimă femei de orice rasă,
etnie, origine socială. "

Creşterea violenţei îndreptată asupra femeii reprezintă una dintre problemele sociale cele mai
dramatice cu care se confruntă societăţile contemporane. Deşi este dificil de estimat numărul
femeilor care sunt maltratate chiar de către soţul lor, datorită dorinţei de a domina şi de a menţine
controlul. Mai mult, majoritatea partenerilor recurg la diferite agresiuni considerînd pedepsele
fizice ca un mijloc de disciplinare. Violenţa domestică a fost considerată multă vreme un fenomen
normal şi ascuns în societatea tradiţională, pentru că bărbaţii aveau dreptul de exercitare a puterii
asupra membrilor familiei în deosebi asupra femeii. Subordonarea femeii faţă de bărbat a avut loc
odată cu evoluţia diviziunii muncii, cu apariţia proprietăţii private şi a claselor opuse prin însăşi
poziţia lor faţă de proprietatea privată6. Conştientizarea acestei probleme sociale este în patru
decenii, principalul motiv fiind perceput „tabu" de comunitate nefiind admisă nici o intervenţie din
afară în cadrul familiei. Acest fenomen este deseori alimentat de miturile superiorităţii masculine
şi legitimate astfel din punct de vedere cultural.

Abuzul asupra femeii, reflectează structura supunerii şi puterii, toată profunzimea diferenţei între
sexe. Există anumite aspecte ale fenomenului, care fac ca bătaia suferită de femeie din partea
partenerului ei să nu fie echivalentă cu orice alt comportament sau incident agresiv petrecut între
două persoane. Ne-am putea da întrebarea: „De ce în cele mai multe cazuri de violenţă
domestică anume femeia este victima?"

Drept răspuns la această întrebare putem spune, deoarece femeia face parte din categoria
persoanelor ce reprezintă un grad mare de vulnerabilitate victimală, dat fiind caracteristicile sale

4
bioconstituţionale şi psihocomportamentale7. In violenţa domestică victima se află aproape tot
timpul în preajma agresorului şi fară apărare, deoarece familia este un teren al vieţii private, şi
deseori femeia suportă sau mai bine zis este nevoită să suporte umilirea şi violenţa din cauza
banalelor probleme de ordin financiar şi locativ, căci de multe ori ea cu copilul sau poate chiar cu
copiii nu are unde se duce şi este nevoită să ramînă lîngă agresor. Putem deci spune că femeia
ramîne într-o relaţie violentă tocmai datorită iluziei ca este singura direct şi real afectată, pe cînd
copii suferă la fel.

Considerînd dezirabil pentru copil păstrarea intactă a familiei, pentru a-i oferi securitatea unui
cămin format din ambii părinţi, ea încearcă salvarea relaţiei, pierzîndu-şi încetul cu încetul
capacitatea de a stăpîni o situaţie, generozitatea şi capacitatea de a dărui dragoste şi de a crea
bucurie înjur. Numeroase studii au relevat faptul că nu separarea părinţilor sau divorţul în sine
determină tulburări în dezvoltarea copilului, cît mai ales conflictele care se asociază cu această
separare.Astfel miturile ca femeia trebuie sa ramînă alături de agresor din cauza copiilor sau mai
bine zis, pentru a păstra căminul familial care în realitate este deja distrus dacă violenţa
predomină, ramîn doar mituri ce nu au nici o legătură cu realitatea.

Violenţa domestică cum am mai spus reprezintă o problemă desigur, una complexă de:

- încălcarea drepturilor omului;

- încălcarea drepturilor la egalitate dintre femei şi bărbaţi;

- De sănătate fizică şi mintală a individului;

- De boală socială.

Majoritatea cazurilor de violenţă domestică asupra femeii se prezintă ca o combinaţie de violenţă


sexuală, fizică, psihologică sau emoţională şi socială, susţinută de o violenţă de origine
relaţională, şi incluzind uneori o violenţă economică şi morală.

Cauzele:

Cauzele existenței violenței domestice sunt multiple, însă principalul vinovat pentru care violența domestică persistă
într-un popor este STATUL. Statul este și cel care are toate instrumentele, resursele și pârghiile necesare pentru a o
diminua, sau chiar eradica.

Sărăcia reprezintă o mare cauză a violenței domestice, pentru că atunci când un bărbat își bate femeia, aceasta de cele
mai multe ori NU ARE UNDE SĂ SE DUCĂ SĂ STEA ÎN ALTĂ PARTE, nu are cum să se mute și să se descurce singură
din punct de vedere financiar, așa că stă și îndură alături de cel care o bate. Viaţa în 2 e mult mai ieftină decât viaţa de
unul singur. Iar după o anumită vârstă, femeile îşi pot găsi mai greu un nou bărbat care să stea alături de ele.
Educaţia precară reprezintă o a doua principală cauză a violenţei domestice, pentru că ea le face pe femei să creadă că:
– e normal ca bărbatul să-şi bată femeia,

5
– e normal ca femeia să stea la cratiţă,

– e normal ca femeia să se ocupe singură de muncile casei şi să crească ea copiii pentru că, vezi doamne, “bărbatul aduce
bani în casă”

– e normal ca femeia să nu sufle o vorba în faţa bărbatului care o agresează fizic/verbal etc

Natura biologică a omului este una violentă. Dacă vă uitaţi la cimpanzei, care sunt cei mai asemănători cu noi chiar
dacă nu credeţi în teoria evolutiei etc, o să vedeţi că sunt foarte violenţi în foarte multe situaţii. Aşa sunt şi oamenii, la
rădăcina lor biologică, mai ales masculii )(bărbaţii). Educaţia teoretic ar trebui să îi ajute pe bărbaţi să se controleze, însă
pentru că cei mai mulţi români au o educaţie precară, bărbaţii se enervează şi devin violenţi (fizic sau verbal) foarte uşor.
De asemenea, din cauza educaţiei precare, multe femei nu îşi dau seama că se află într-o situaţie ANORMALĂ (de
violenţă domestică), sau nu sunt în stare să găsească soluţiile de a ieşi din această situaţie.

Tipuri de violenţă domestică

Această problemă socială pe care o numim violenţă domestică include o varietate de tipuri de
abuz care se deosebesc prin natura lor, prin modul de manisfestare etc.

Dupa clasificarea lor se deosebesc patru tipuri de violenţă domestică: emoţională, fizică, sexuală
şi socială.

Violenţa emoţională - cea mai larg întîlnită şi se regăseşte ca şi parte componentă a tuturor
formelor de violenţă domestică. Deşi precede şi acompaniază celelalte forme de abuz, ea se
poate manifesta şi izolat prin: cuvinte injurioase, ameninţări, intimidări. Dacă această formă de
violenţă e mai puţin criminală, mai uşor de suportat de către victimă, efectul trăirii ei de durată
este dezastruos la nivelul stimei şi al încrederii în sine a victimei. Femeia a cărei imagine de sine
sub presiunea violenţei partenerului, este afectată, devalorizează, devine neputincioasă în a-şi
organiza logic viitorul.

Din punct de vedere psihologic există o varietate de situaţii abuzive cum ar fi: ironii şi jocuri
răutăcioase, umiliri, ignorare, gelozie, izbirea de către partener a pereţilor sau a mesei cu pumnii,
ameninţărilor, terorizare, izolare, blamarea victimei, etichetarea ei, impunerea dependenţei,
izolarea copiilor, ameninţări cu arme.

Violenţa emoţională este reprezentată ca cea mai obişnuită formă de ţinere sub control şi
dominare asupra personalităţii victimei de către agresor, prin intermediul căreia bărbatul distruge
demnitatea femeii.

Acest tip de violenţă se manifestă prin următoarele forme:

- umilirea, în care bărbatul nu vede decît un obiect în femeie care poate fi folosit ca un
oarecare altul, mereu înjosind-o.

6
- poreclirea - de multe ori bărbatul se adresează cu cuvinte urîte femeii, numind-o: căţea,
tîrfă, imbecilă etc. Aceasta este iarăşi un mijloc de a distruge demnitatea femeii, demonstrîndu-i
că merită să fie dispreţuită.

- izolarea - atunci cînd femeia devine total dependentă de agresor, sporeşte puterea
persecutorului asupra universului femeii şi controlul asupra acţiunii şi gindurilor ei, adică bărbatul
îi creează un sistem închis victimei neavînd un punct al său de sprijin şi nici cui să se adreseze.
Agresorul îi interzice victimei de a avea prieteni şi a petrece timpul cu familia, îi controlează
telefonul, o pune în dependenţă economică, arată scene de gelozie învinuind-o de aventuri cu
orice bărbat.

O formă de manisfestare a violenţei emoţionale poate fi numită ameninţarea care îi apasă psihicul
femeii ţinînd-o într-o stare permanentă de frică şi de aşteptare a ceva groaznic.

Un alt tip de violenţă domestică este: Violenţă fizică - constă în atingeri sau contacte fizice
dureroase orientate către victimă, de asemenea şi intimidarea fizică. Violenţa fizică începe cu
gesturi şi lovituri care ţintesc victima şi duc uneori pîna la crimă. Este o progresie nefastă a
gesturilor în violenţa fizică: de a împinge, a scutura, a izbi, a lovi femeia cu diverse obiecte.
Scopul violenţei fizice este de a pedepsi partenera şi de a o impune să se dezică de
propriile dorinţe şi interese; a o constrînge să acţioneze împotriva voinţei ei; a o speria, a o forţa sa
nu-1 părăsească cu ameninţări de tipul: "Te voi găsi oriunde şi te voi ucide"; a-i reaminti mereu
cine este capul familiei, a se răzbuna. Agresorul va acţiona prin diverse metode pentru atingerea
acestui scop.

Un tip de violenţă practicat de agresor în violenţa domestică este: Violenţa sexuală care
începe cu comentarii degradante la adresa femeii şi continuă cu atingeri neplăcute şi diverse injurii
provocate victimei în timpul sau în legătură cu actul sexual. Violul marital este o formă de violenţă
pe care o suportă adesea femeia, suferind în tăcere, plătind tribut normelor sociale care consideră
că relaţiile intime sînt în primul rînd un drept al bărbatului, un teritoriu unde el este stăpînul care
decide; această mentalitate determină femeia să nu vorbească despre suferinţa ei.
Problema abuzului sexual în familie este un subiect care face loc unor numeroase
controverse, fiind şi subiect al investigaţiilor ştiinţelor sociale şi umane.
Tipul de violenţă care face victima să se izoleze de societate este violenţa socială. Violenţa
socială este rezultatul rolului sexual rigid conturat de aşteptările sociale faţă de femeie şi bărbat, o
barieră în calea valorizării resurselor femeii în afara familiei şi un cadru care favorizează agresarea
ei pe planul vieţii private şi intime.
7
Violenţa de acest tip are o dinamică specială, în sensul că aceasta nu se manifestă cu
brutalitate de la începutul relaţiei, ci treptat.

Tabelul 1.1. Tipuri de violenţă domestică8


TIPURI DE VIOLENŢA DOMESTICA
Violenţa psihoemoţională şantaj, denigrare, umilire,
reducerea la tăcere, gelozie.

Violenţa fizică lovituri, răniri grave, provocări


de fracturi
Violenţa sexuală raporturi sexuale nedorite,
denigrare
Violenţa socială izolare, control, ameninţări

Definit ca un act comportamental, violenţa domestică are caracter instrumental, intenţional


şi învăţat.
Instrumental - agresorul controlează victima, obţine ceea ce doreşte de la ea.
Comportamentele devin funcţionale dacă au şi rezultatul scondat. Un comportament care nu are
rezultatele aşteptate pentru cel care-1 aplică, tinde să nu se mai repete după o anumită perioadă
de timp. La fel, comportamentele violente tolerate prin neintervenţie sau întărite, persistă şi se
accentuează.
Intenţional - se produce cu intenţia de control şi dominare, de menţinerea puterii, prin faptul
că nu apare doar izolat îi conferă caracterul de intenţie pe care de regulă abuzatorul nu o
recunoaşte, dar poate fi identificată prin rezultatele pe care le produce. Spre exemplu, dacă pornim
de la ideea că agresorul în momentele de furie nu-şi poate controla sau stăpîni emoţiile.
Învăţat - violenţa asupra partenerului nu este înăscută. După cum se ştie copiii învaţă prin
imitaţie, familia reprezintă modelul din care îşi extrage valori, cunoaştere şi comportamente, 60%
dintre adulţii care sunt violenţi cu partenerele au crescut în familii cu violenţă. Partea optimistă este
că fiind un comportament învăţat, el poate fi schimbat printr-un nou proces de învăţare. Dovada că
violenţa nu este genetică este procentul de 40% dintre copiii care cresc în familii violente şi care nu
devin agresori.

Femeia victimă a violenţei domestice este supusă abuzului din partea bărbatului care
poate cunoaşte mai multe modalităţi de manifestare, care sînt:

8
Violenţa cronică , disimulată în conformitate cu atitudinile tradiţionale educaţionale; violenţa asupra
femeii trebuie trecută cu vederea doarece de multe ori funcţionează sfaturile care sună astfel:"
dacăte bate bărbatul trebuie să rabzi, căci nu ai unde te duce? Copiii au nevoie de tată, rabdă căci
o să te vorbească lumea"; explicaţia este dată de fuzionarea a două modele de socializare
specifice:
-Bărbatul îşi afirmă puterea şi autoritatea în familie simţînd această nevoie,iar comunicarea între
soţi se reduce doar la aspecte formale.
Violenţa explozivă, deconspirată prin impact medico-legal, avînd ca consecinţe : sechele
neuropsihice sau postraumatice, comportament de frustraţie şi vătămări fizice, corporale, ale
organelor interne.9

9
BIBLIOGRAFIE

Literatura generală şi de specialitate:


1. Bodrag - Lungu V. , Violenţa domestică - aspecte sociale şi
legislative, Gender - Centru USM, Fundaţia Soros, Chişinău 2005
2. Bulgara M, Dilion M. Concepte fundamentale ale asistenţei sociale,

Chişinău USM 2000, p. 316


3. Bulgara M., Dilion M. Metode şi tehnici în asistenţa socială, Centrul

Editorial al USM, Chişinău 2002, p. 432


4. Ferreol G., Neculau A. Violenţa, Aspecte psihosociale , Iaşi Polirom

2005, p. 336
5. Macari N. „SOLUŢII PRACTICE ŞI LEGALE PENTRU VICTIMELE

VIOLENŢEI ÎN FAMILIE „ Avocat, Asociaţia Obştească „Refugiul Casa


Mărioarei”
6. Muntean A., Popescu M., Popa S. Victimile violenţei domestice: copiii

şi femeile, Editura Euroştampa, Timişoara 2001, p. 210

7. G.Neamţu(coord.) Tratat de asistenţă socială, Iaşi, Polirom 2003,


p.682
8. http://jurnalspiritual.eu/

9. http://www.rasfoiesc.com/legal/TEORII-CU-PRIVIRE-LA-

AGRESIVIT15.php

10