Cununia religioasă și divorțul

Căsătoria e un legământ sacru făcut în fața lui Dumnezeu.

Căsătoria este considerată un act unic şi irepetabil, care este rupt doar
de moartea unuia dintre soţi (cf. Romani 7:2-3). Domnul Iisus a
îngăduit doar un singur motiv pentru divorț, aceasta fiind adulterul. În
cadrul Bisericii Ortodoxe se acceptă oficializarea altei cununii
religioase văduvilor, după ce au obţinut desfacerea primei cununii
religioase.
În cazul divorțului, oamenii chiar dacă sunt despărțiți prin lege,
în plan spiritual rămân uniți prin legămintele făcute în momentul
căsătoriei.
Aceste legăminte trebuie desfăcute. I se cere Lui Dumnezeu
iertare pentru încălcarea acestor legămintele, I se cere anularea acelor
legăminte. Singurul care poate anula legămintele făcute în fața Lui
este Bunul Dumnezeu. O viață nouă începe ruperea completă de cea
veche.
„Dezlegarea cununiei după divorţ este importantă pentru a
dezlega legătura duhovnicească pusă la săvârşirea cununiei.”
Există ritualuri bisericesti de anulare a cununiei, deși „ceea ce a
împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă” (Mat. 19, 6), și după cum
spune Sf. Ap. Pavel: „legatu-te-ai cu femeia, nu căuta desparțirea” (I
Cor. 7, 27) și apoi: „celor căsătoriți, nu eu, ci Dumnezeu le
poruncește: femeia să nu se despartă de bărbat” (I Cor. 7, 10).
Următoarele cununii religioase sunt de fapt binecuvântări, nu se
face întregul ritual al cununiei.