Rânduieli canonice privind săvârşirea Tainei Cununiei

Săvârşitorul acestei Taine este preotul sau episcopul.

Nomocanonul slav şi Pravila Mare (glava 135) prevede că nu le
este îngăduit călugărilor să săvârşească Taina Cununiei pentru că ei s-
au oprit de la această Taină (Este o greşeală a merge cu nunta la
mănăstire, chiar, mai mult, o sminteală).
La catolici săvârşitor poate fi şi un diacon, deoarece teologia
scolastică apuseană a accentuat mai mult consensul sau contractul
dintre parteneri, eliminând astfel din Taina Cununiei harul liturgic
(potrivit principiului dreptului roman „consensus facit nuptios”).
Ortodoxia are o concepţie complet diferită. Elementele
principale sunt harul şi iubirea. Familia este considerată „ecclesia
minor” şi este asemănată cu unitatea dintre Hristos şi Biserica Sa.

Condiţii la săvârşirea Tainei Cununiei

1. Credinţa ortodoxă a mirilor

Sfintele Canoane (Canonul 10 Laodiceea şi Canonul 72 Trulan)
interzic categoric căsătoriile mixte deoarece unitatea dintre bărbat şi
femeie trebuie să fie şi o unitate liturgică, bazată pe împărtăşirea din
acelaşi Potir.
Din nefericire, în ultimul timp, datorită secularizării şi
relativizării credinţei s-au înmulţit foarte mult căsătoriile mixte.
Unitatea în credinţă pentru parteneri a fost complet sacrificată potrivit
principiului: „fiecare cu credinţa lui” sau „există un singur Dumnezeu”.
Canonul 31 Laodiceea prevede că în cazul în care unul dintre
miri este eterodox căsătoria este permisă numai dacă partea eterodoxă
este primită la ortodoxie.
Azi, însă, partea eterodoxă nu acceptă acest lucru şi astfel
Biserica Ortodoxă se vede în faţa solicitării de a accepta căsătorii
mixte.
Problema aceasta este încă una deschisă şi este rezolvată în mod
diferit de Bisericile locale. Astfel:
74
 - Biserica rusă acceptă căsătoriile mixte cu condiţia ca partea
eterodoxă „să recunoască însemnătatea binecuvântării ortodoxe”; această
condiţie este, desigur, relativă.
- Biserica greacă acceptă căsătoriile mixte cu condiţia ca fiii
rezultaţi din căsătorie să fie botezaţi ortodox; şi aceasta este o condiţie
relativă, întrucât o consecinţă nu poate fi o condiţie.
- În Biserica Ortodoxă Română căsătoriile mixte sunt lăsate pe
seama hotărârii episcopului. Preoţii sunt obligaţi să înainteze cerere
de dispensă episcopului locului.

2. Pregătirea duhovnicească a mirilor prin Spovedanie şi

Împărtăşanie.
Împărtăşania nu este neapărat o condiţie însă Spovedania da.

3. Naşii mirilor trebuie să fie ortodocşi şi cununaţi între ei.

Naşii sunt părinţii duhovniceşti ai mirilor de aceea e nefiresc a avea
mai multe perechi de naşi sau naşi necununaţi între ei.
Pravila Mare opreşte pe călugăr de a fi naş sau de a săvârşi
Cununia.
Rudenia nu este impediment la năşie dar e bine ca naşul să nu
fie rudă cu finul (părinţii trupeşti nu pot fi niciodată naşi la Cununie).
Recomandat este ca viitorii preoţi să aibă ca naşi tot preoţi
pentru ca naşul să fie şi un sfetnic liturgic al finului.

4. Preotul trebuie să săvârşească Cununia numai în jurisdicţia

sa, pentru că trebuie să cunoască pe miri.
În cazuri de excepţie poate săvârşi Cununia unor miri din
parohii diferite de parohia lui dar trebuie să solicite dovezi scrise
despre statutul canonic al fiecărui mire (dacă a fost botezat, dacă a mai
fost cununat etc.).

5. Tainei Cununiei se poate săvârşi numai după căsătoria

civilă.
Până în 1865 nu a existat decât Cununia religioasă. Alexandru
Ioan Cuza a introdus şi căsătoria civilă.
Constituţia României (art. 44) prevede: „Căsătoria religioasă poate
fi celebrată numai după căsătoria civilă,” de aceea la Cununie preotului
trebuie să i se prezinte Certificatul de căsătorie.

75
 Logodna este o ierurgie şi nu dezleagă la viaţa conjugală; de
aceea separarea ei de Cununie se făcea cu mare precauţie. Sfântul
Sinod al Bisericii noastre, prin hotărârea nr. 9027 din 25 octombrie
2011 a stabilit ca să nu mai fie permisă, în nici o situaţie, săvârşirea
logodnei religioase separat de Taina Cununiei.

6. Studenţii teologi şi elevii seminarişti ce vor să devină preoţi

au nevoie de binecuvântare de căsătorie acordată de episcopul
eparhiot. Pentru aceasta candidatul trebuie să înainteze o cerere
episcopului pentru acordarea binecuvântării arhiereşti de căsătorie la
care trebuie să anexeze:
• Certificatul de botez
• Recomandările duhovnicilor şi
• Declaratia fetei că îşi va urma soţul în orice
parohie.

Impedimente la săvârşirea Tainei Cununiei

1. Lipsa uneia dintre condiţiile la săvârşirea Tainei

Cununiei.
2. Rudenia ca legătură de sânge sau moral-religioasă in
anumite grade.
3. Logodna şi/sau Cununia deja încheiate cu alte
persoane.
Canonul 69 al Sfântului Vasile cel Mare precizează că cei
logodiţi sunt consideraţi ca şi soţ şi soţie dar nu sunt dezlegaţi la viaţa
conjugală şi că cei ce rup logodna sau care divorţează trebuie să aibă
dezlegare de la episcopul locului.
Studentul teolog sau elevul seminarist dacă rup logodna nu
mai pot fi hirotoniţi; se consideră ca şi divorţ. De aceea, azi, Logodna
se oficiază numai împreună cu Taina Cununiei.

4. Timpul liturgic oprit pentru săvârşirea Tainei Cununiei

A. Zilele de post
- Toate miercurile şi vinerile de peste an (în afară de cele cu
harţi).

76
 - În cele 4 Posturi mari (Paştilor, Sfinţilor Apostoli Petru şi
Pavel, Maicii Domnului, Crăciunului) şi săptămâna brânzei.
- În ajunul şi în ziua de 29 August şi 14 Septembrie.
Canonul 52 Laodiceea prevede că nu se cuvine a ţine nunţi
sau zile de naştere în Postul Mare.

B. În zilele luminate ale Praznicelor Împărăteşti.

- Săptămâna Luminată.
- Ajunul şi ziua Praznicelor Împărăteşti.
- Între Crăciun şi Bobotează.
Azi există solicitări de săvârşire a Cununiei şi în timpul liturgic
oprit; Canonul 19 Gangra anatematizează pe cei ce dezleagă posturile
cu prea mare uşurinţă.

5. Hirotonia este un impediment de ordin canonic pentru că din

punct de vedere dogmatic o Taină nu poate constitui impediment
pentru altă Taină. Aceasta s-a impus numai din considerente morale
pentru ca noul preot să aibă statutul canonic încheiat înainte de
hirotonie (ar fi smintitor ca un tânăr să fie hirotonit şi apoi să fie trimis
în parohie să încheie căsătoria).

6. Tunderea în monahism e impediment la căsătorie deoarece

unul din voturile monahale este abstinenţa.
Canonul 14 de la Sinodul VII Ecumenic prevede că dacă
cineva decade din voturile monahale poate încheia căsătorie numai cu
aprobarea episcopului locului.

7. Doliul este perioada de întristare în urma plecării unei

persoane dragi din familie. Întrucât nunta înseamnă petrecere ea nu
este compatibilă cu perioada de doliu. Prin Tradiţie s-a rânduit ca în
cazul în care mor rude de sânge de gradul I sau II nunta să se amâne
un an, iar dacă mor rude apropiate să se amâne 6 luni.
În cazul în care moartea apare subit nunta poate avea loc însă
păstrând pecetea smereniei pentru doliul faţă de cel răposat.
∗∗∗
Taina Cununiei este indisolubilă potrivit cuvintelor: „Ceea ce a
unit Dumnezeu, omul să nu despartă” (Matei 19, 6). Dar, indisolubilitatea

77
Cununiei este mai mult vocaţie, iar nu o consecinţă nedispensabilă a
Tainei Cununiei.
Divorţul este un eşec, iar eşecul nu poate fi interzis prin lege.
Biserica tolerează divorţul pentru că trebuie să facă ceva în situaţii de
eşec. De aceea, Biserica Ortodoxă îngăduie Cununia a II-a, maxim a
III-a, din iconomie. Căsătoria a IV-a este oprită pentru că excepţia nu
are caracterul repetabilităţii (Sinodul de la Constantinopol, din anul
920, a condamnat tetragamia).

78