Binaţia liturgică

Prin binaţie liturgică se înţelege săvârşirea de acelaşi preot în

aceeaşi zi a două Liturghii sau săvârşirea a două Liturghii ortodoxe, în
aceeaşi zi, pe acelaşi altar (chiar dacă sunt preoţi diferiţi).
Binaţia liturgică nu face parte din Tradiţia Bisericii Ortodoxe. Cultul
Ortodox are prin excelenţă o dimensiune cosmică. El este strâns legat de
timpul şi spaţiul liturgic de care nu poate face abstracţie.
Harul lui Dumnezeu din Sfânta Liturghie se revarsă asupra
spaţiului în care se săvârşeşte, dar şi asupra spaţiului pe care îl eternizează.
De aceea ziua liturgică este icoana istoriei mântuirii: ea începe seara
(amintind de creaţie), se continuă cu noaptea (amintind de căderea în păcat
şi aşteptarea unui Mântuitor precum se aşteaptă lumina). Răsăritul soarelui
simbolizează venirea lui Hristos în lume, iar când soarele este în punctul
culminant al cerului, Liturghia ajunge la epicleză şi împărtăşire; apusul
soarelui simbolizează înălţarea lui Iisus Hristos, iar aşteptarea lui în ziua
următoare simbolizează aşteptarea eshatologică (de aceea, în popor, se
spune ca soarele nu apune, ci asfinţeşte). Iată cum cultul ortodox este
integrat în dimensiunea cosmică a existenţei.
La fel şi anul liturgic este icoana istoriei mântuirii: anul liturgic
începe în Vechiul Testament cu
aşteptarea lui Mesia, fapt concretizat
prin sărbătoarea Sfântului Prooroc
Ilie; se continuă cu naşterea Maicii
Domnului, Crăciunul, Boboteaza,
Învierea care are loc odată cu
primăvara, apoi Cincizecimea, şi, se
încheie simbolic, tot cu sărbătoarea
Sfântului Prooroc Ilie, ca anticipare
a celei de a doua veniri a Domnului.
Aceste două imagini: a
anului liturgic şi a zilei liturgice,
arată că timpul liturgic este liniar:
este trecerea dintre două mari
evenimente: Cincizecimea şi Parusia.
La rândul ei chiar săptămâna
liturgică este şi ea o actualizare a istoriei mântuirii:

72
 - luni - este ziua creaţiei dar şi a căderii îngerilor (este zi de post
pentru cei care vor să postească în mod deosebit);
- marţi - este ziua pomenirii Sfântului Ioan Botezătorul;
- miercuri - vinderea Mântuitorului de către Iuda;
- joi - Cina cea de Taină;
- vineri - răstignirea Mântuitorului;
- sâmbătă - învierea lui Lazăr;
- duminică - ziua Învierii.
Astfel, Sfânta Liturghie este integrată cosmic şi se săvârşeşte o
singură dată în zi pentru că o singură dată a venit Hristos în lume şi în
istorie. A săvârşi două Liturghii de către acelaşi preot, sau două Liturghii
pe acelaşi altar, în decursul unei zile liturgice, este ca şi cum Iisus Hristos
ar fi venit de două sau mai multe ori pe pământ, sau este ca şi cum am avea
de două ori Paşti în acelaşi an.
Binaţia liturgică distruge dimensiunea cosmică a cultului ortodox.
După 1948, când unii preoţi greco-catolici au revenit la ortodoxie, au adus
cu ei şi practici catolice.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a fost nevoit să ia o
hotărâre prin care să condamne şi înlăture binaţia liturgică. Astfel, Sfântul
Sinod a hotărât:
1. Binaţia este străină de ortodoxie întrucât nu respectă unicitatea
jertfei lui Hristos şi dimensiunea cosmică a cultului;
2. Binaţia este străină de ortodoxie pentru că repetarea jertfei
euharistice în aceeaşi zi trădează lipsa de credinţa în eficacitatea absolută a
unicei jertfe a lui Hristos;
3. Binaţia este contrară Sfintelor Canoane: Canonul 69 Apostolic,
Canonul 29 Trulan şi Canonul 47 Cartagina impun ajunarea preotului
înainte de Sfânta Liturghie.

73