Stătea tristă o omidă. N-a ştiut că-n miez de noapte, Zȃnele, cu-albastre şoapte, I-or aduce ca să zboare Către cer şi către soare Aripi cu nectar pe ele, Praf de aur şi de stele. - Fluture, cu zbor vrăjit, Visul ţi l-ai împlinit? - Da, am aripi colorate În zbor văd florile toate!