Serbarea Abecedarului

COR:
Scumpul meu Abecedar
Şcoala mi te-a dat în dar
Să mă-nveţi ca să citesc
Şi la scris să nu greşesc

Eu am fost sârguincios
Am muncit dar cu folos
Şi-acum ştiu ca să citesc
Şi la scris eu nu greşesc

Dragii noştrii spectatori:

Mame, taţi, fraţi, verişori,
Fiţi cu noi îndurători!
Anu-ntreg am cercetat
Lumea-ntreagă-n lung şi-n lat
Literele am aflat.
Le-am văzut, le-am cunoscut
Pe hârtie le-am ţesut,
Le-am dat viaţă, le-am crescut.
Acum vi le-nfăţişăm
Şi de n-om şti să jucăm
De ne mai încurcăm
Fiţi cu noi îndurători
Mame, taţi, fraţi, verişori!
Şi acum vom asculta prima literă: pe „A”

A: Mă numesc litera A
Cred că ştii şi dumneata
Că multe cuvinte ca:
Alfabet, abecedar,
Aur, argint, anticar,
Apă, ac, aţă, alune
Nu se pot scrie fără mine.

B: Şi-apoi toată lumea ştie

Că belşug şi bucurie,
Bunicuţă sau Bebe
Se scriu cu litera B.
C: De vreţi să scrieţi cărţi, caiete,
Creioane, călimări şi crete,
Copac, căruţă sau câmpie
Fără C nu se pot scrie.

D: Dan, Doru, şi cu Dinu

Dau de două ori pe zi
Dura-dura prin grădină
Două mingi portocalii.

E: Elefantul uriaşul
Clatină de vrea oraşul
Şi de vrea adeseori
Îşi trimite capu-n nori.

F: F e fluture, fetiţă
Farfurie, furculiţă,
Foarfece şi tot ce crezi
Doar să ştii să-l desenezi.

G: G e groapa, grebla, ghinda,

Ghem, gândac, iar jos în tindă
Gâsca grasă îl striga:
„G te cheamă?” Ga, ga, ga!

H: H e gras şi cam ursuz

Ca un horn, ca un harbuz
Dar şi vesel dacă vrea
Şi-atunci râde: ha, ha, ha!

I: I e cel mai slab se pare

N-are poftă de mâncare
Fiind litera cochetă
Vrea să ţină siluetă.

J: J mereu a fost senin

Dar s-a-ncovoiat puţin.
I se spune bietului
Cârja alfabetului.

K: Dar şi eu sunt de folos

Cântăresc tot ce-i gustos:
Ceapă, varză, usturoi
După gust, după nevoi.
L: L mereu vrea să ne spună
Că e cel dintâi în lună
Chiar dacă-l găseşti mata
Şi-n lămâie şi-n lalea.

M: m cel mic şi M cel mare

Se ţin bine pe picioare
Melc, maimuţă, minge, miel
Fiecare-ncep cu el.

N: Mai atent de ne-am uita

N cu M ar semăna.
Însă n-are nici un spor
Că-i lipseşte un picior.

O: O e gura mea când strig

O e roată, e covrig,
O e roata carului
Şi e gras de felul lui.

P: Pentru cine nu o ştie

P e S cu pălărie.
Pentru cine o citeşte
P e prună, pară, peşte.

R: R este un P cu frac
Roată, râmă, raţă, rac,
Ramă, râu şi alte-cuvinte
Îl au pe R înainte.

S: S ne este foarte drag.

S e-n soare, S e-n steag,
Strugure, sanie, sapă
Toate vor cu S să-nceapă.

Ş: Ş cu S de mult sunt fraţi

Dar tot timpul sunt certaţi
Şi pentru a nu fi confundaţi
S codiţă mică a luat.

T: T e cam nervos la ton:

Tanc şi tun şi telefon.
Dar şi paşnic când îţi spune
Tren sau televiziune.
Ţ: Ţ e litera vioară
Care spune cu drag ţară
Sau zice la o adică
„Hai şi tu la Ţăndărică!”

U U e foarte curios;
Pare-un n întors pe dos;
Ziceţi cât vă ţine gura
Ca să-l placă: Ura! Ura!

V: V e veveriţa care
Vara vine la plimbare
Vede verde codrişorul
N-o vânează vânătorul.

X: Xilofonul sau claxonul

Când le scrii nu te grăbi
Că desigur vei greşi.
Şi de vrei să nu dai chix
Scrie cu litera X.

Z: Z bătrân de parcă-i unchi

E ca s într-un genunchi.
Dar cât de bătrân e bietul
Ne încheie alfabetul.

Mame, taţi, fraţi, verişori,

Nu am fost şovăitori
Poate ne trimiteţi flori.
Am trecut încet-încet
Prin întregul alfabet
Fără chin şi pauze:
Merităm aplauze!

COR:
Şade raţa pe butoi
Numără din doi în doi
1 3 5 79
Dimineaţa mâncăm ouă
Ca să creştem mari
Să fim buni şcolari.

Şade raţa pe butoi

Numără din doi în doi
2 şi 4 6 8
Cozonacul este copt
Dar ca să-l mâncăm
Pe mâini ne spălăm.
 Nişte musafiri întreabă dacă pot să intre-n sală
La serbare să ne vadă.
Fiţi bineveniţi la noi. Dacă nu-i cu supărare,
Spuneţi: „Cine sunteţi voi?”

Noi suntem prietenii voştri.

Semnul nostru vă va spune
Tot ce-i mai frumos în lume.

Cifrele:

0: Zero e clădirea goală

Fără nici un ţânc în şcoală,
Colivia ce o ţii
Fără vrăbii şi scatii;
Este-acvariu fără peşte
Şi balonul ce pluteşte
Gol-goluţ ciupit de-un cleşte.
Însă numerele toate
Fac ce fac,
Că de-l pun la dreapta lor,
Cresc precum un cozonac.

1: Unu e un cârligel
Şi e singur-singurel.
Una este Luna,
Unu-i Soarele din zare,
Una e măicuţa – buna,
Una-i ţara noastră mare.

2: Doi e lebăda frumoasă

Printre trestii graţioasă
Doi ochi sunt şi două mâini,
Două feţe luna are.
Câte doi sunt buni amici,
Doi părinţi
Şi doi bunici.

3: Trei a fost un colăcel,

Dar Gigel,
Muşcând din el,
Jumătate l-a lăsat.
Trei sunt iezii mititei,
Purceluşii sunt tot trei,
Trei sunt dăți de-ncercat
Şi trei fete de-mpărat.
4: Patru e un scăunel
Răsturnat de Costăchel.
Anul, cât este de mare
Patru anotimpuri are.
Carul are patru roţi,
(Fără patru nici că poţi)
Şi picioare, calul are,
Ca şi ursul din pădure,
Câte patru fiecare.
Dar ca notă-n catalog
Zău că nu e bun de loc.

5: Cinci e semnul de-ntrebare

Răsturnat de nu ştiu care,
E o seceră de mână
Pusă-n cui de o bătrână.
Cinci la mână-s degete
Hărnicele, frumuşele
Şi unite-mpreună
Ca să facă treabă bună.

6: Ochelarii lui Tănase

Niţeluş s-au rupt şi-s 6
Şi acum îţi spune el
Aşezaţi în chip şi fel,
Dar nu sunt ca ai lui tata,
Că s-au rupt acum şi gata.
Şase-zile lucrătoare,
Şase feţe cubul are.

7: Şapte este ca o coasă

Aşezată după casă,
Fâş prin iarba de mătase.
Şapte sunt pitici,
Şapte felinare
Şi tot şapte zile
Săptămâna are.

8: Opt e împletit colac

Şi cu miere şi cu mac;
Mănânci mierea, mănânci macul
Despletind frumos colacul.
Nu doar colăcelul copt,
Chiar şi ochelarii-s opt,
Ba şi bicicleta-mi pare
C-ar avea asemănare.
Opt e colăcelul întreg,
Nu-l greşesc că-i greu să-l dreg.
9: Nouă-i şase răsturnat,
Dar cu atât n-am terminat,
Că din astă întâmplare
S-a trezit cu trei mai mare.
Când zici nouă, vezi, drăguţă,
Şi o haină nou-nouţă.
Dar şi nouă ca şi vouă
Mult ne place nota nouă.

10: Uite, nu ştiu cum să zic

Dintr-un 1 şi... nimic
Şi prin nu ştiu ce-ntâmplare
Iese nota cea mai mare.
Iată-acum prin gând îmi trece
Să fiu un copil de 10.

Un copil sădeşte-n zori

Doi meri mici cât doi bujori,
Trei caişi cu rădăcini,
Patru trandafiri cu spini,
Cinci gutui cu flori rotate,
Şase nuci cum sunt prin sate,
Şapte peri, opt piersici cruzi,
Nouă mici şi tineri duzi.
Cât numeri până la zece
Îi udăm cu apă rece,
Mari să crească, să se vadă
Cea mai tânără livadă.

Printre dealuri şi vâlcele,

Pe potecile cu stele,
Printre ramuri, printre flori,
Printre bănci şi călimări,
Zboară vestea şi s-aude
Că-ntr-un loc, pe nu ştiu unde,
O persoană de onoare
A văzut VACANŢA MARE.

COR:
Clopoţelul sună ultima oară
Se încheie încă un an de şcoală

Lăsăm în urmă griji şi probleme

Vacanţa vine cu alte teme
Teme de joacă şi teme de vis
Orice dorim ne e permis.

Mergem la plajă, în pomi urcăm

Ştim noi ce-nseamnă să ne jucăm.