Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
NP 112 04 Normativ Fundatii PDF
NP 112 04 Normativ Fundatii PDF
BUCUREŞTI
Bd. Lacul Tei 124, Sector 2, RO-020396, Bucureşti 38
Normativ
pentru
proiectarea structurilor de fundare directă
NP 112-04
Redactarea finală
Rector,
Prof.univ. dr. ing. Dan Stematiu
Şef de proiect,
Prof.univ. dr. ing. Nicoleta Rădulescu
Colectiv de elaborare:
Prof.univ. dr. ing. Nicoleta Rădulescu
Prof. univ. dr. ing. Iacint Manoliu
Prof. univ. dr. ing. Marius Gabor
Prof. univ. dr. ing. Alexandrina Pretorian
Conf. univ. dr. ing. Rodica Vierescu
Şef lucrări univ. ing. Andrei Olteanu
Şef lucrări univ. ing. Manole Şerbulea
- Bucureşti 2004 -
Cuprins
Lista notaţiilor şi simbolurilor..............................................................................................................4
1. Prevederi generale ............................................................................................................................7
2. Principii generale ale conformării de rezistenţă a infrastructurilor..................................................7
2.1. Definirea sistemului structural şi a subsistemelor componente ale construcţiei.......................7
2.2. Cerinţe privind proiectarea fundaţiilor......................................................................................7
2.3. Cerinţe privind proiectarea substructurilor ...............................................................................8
3. Alegerea tipului de fundaţie .............................................................................................................9
3.1. Factori de care depinde alegerea tipului de fundaţie.................................................................9
3.1.1. Sistemul structural al construcţiei ..........................................................................................9
3.1.2. Condiţiile de teren ..................................................................................................................9
3.1.3. Condiţiile de exploatare ale construcţiei ................................................................................9
3.1.4. Condiţiile de execuţie ale infrastructurii ................................................................................9
3.2. Criterii pentru alegerea adâncimii minime de fundare............................................................10
4. Materiale utilizate la fundaţii .........................................................................................................11
5. Solicitări transmise infrastructurilor...............................................................................................11
5.1. Prevederi generale ...................................................................................................................11
5.2. Solicitări transmise infrastructurilor în grupările fundamentale de încărcări .........................12
5.3. Solicitări transmise infrastructurilor în grupările speciale de încărcări ..................................12
6. Stabilirea dimensiunilor bazei fundaţiei.........................................................................................13
6.1. Condiţii generale .....................................................................................................................13
6.2. Calculul terenului de fundare pe baza presiunilor convenţionale ...........................................14
6.3. Calculul terenului de fundare la starea limită de deformaţii ...................................................16
6.4. Calculul terenului de fundare la starea limită de capacitate portantă......................................17
7. Proiectarea fundaţiilor izolate ........................................................................................................18
7.1. Fundaţii pentru stâlpi de beton armat monolit ........................................................................19
7.1.1. Fundaţii tip talpă de beton armat..........................................................................................19
7.1.2. Fundaţii tip bloc şi cuzinet .............................................................................................22
7.2. Fundaţii pentru stâlpi de beton armat prefabricaţi ..................................................................25
7.2.1. Dimensiunile secţiunilor de beton........................................................................................25
7.2.2. Monolitizarea paharului .......................................................................................................28
7.2.3. Armarea paharului................................................................................................................28
7.2.4. Verificarea tălpii fundaţiei pahar..........................................................................................28
7.3. Fundaţii pentru stâlpi metalici.................................................................................................29
8. Proiectarea fundaţiilor continue de beton armat sub stâlpi ............................................................31
8.1. Domeniul de aplicare ..............................................................................................................31
8.2. Alcătuirea fundaţiilor ..............................................................................................................32
8.2.1. Secţiunea de beton................................................................................................................32
8.2.2. Armarea fundaţiilor ..............................................................................................................33
8.3. Calculul grinzilor continue......................................................................................................34
8.3.1. Calculul cu metode simplificate...........................................................................................34
8.3.2. Calculul cu metode care iau în considerare conlucrarea între fundaţie şi teren...................35
9. Proiectarea fundaţiilor construcţiilor cu pereţi structurali de zidărie.............................................39
9.1. Prevederi generale de alcătuire ...............................................................................................39
9.2. Fundaţii la clădiri amplasate pe teren bun de fundare în zone cu seismicitate redusă ............39
9.2.1. Fundaţii la clădiri fără subsol ...............................................................................................39
9.2.2. Fundaţii la clădiri cu subsol .................................................................................................43
9.2.3. Dimensionarea fundaţiilor....................................................................................................43
9.3. Fundaţii la clădiri amplasate pe teren bun de fundare în zone cu seismicitate ridicată ..........47
9.4. Soluţii de fundare la pereţi nestructurali .................................................................................47
9.5. Racordarea în trepte a fundaţiilor având cote de fundare diferite ...........................................49
1
9.6. Fundaţii la rosturi de tasare .....................................................................................................51
9.7. Fundaţii la clădiri amplasate pe terenuri dificile.....................................................................51
9.7.1. Fundaţii pe pământuri foarte compresibile şi pământuri sensibile la umezire.....................51
9.7.2. Fundaţii pe pământuri cu umflări şi contracţii mari.............................................................55
10. Proiectarea fundaţiilor construcţiilor cu pereţi structurali de beton armat...................................57
10.1. Principii generale de proiectare.............................................................................................57
10.2. Încărcări transmise infrastructurilor de pereţii structurali de beton armat ............................57
10.3. Dimensionarea tălpii fundaţiilor............................................................................................57
10.4. Alcătuirea fundaţiilor pentru pereţii structurali de beton armat............................................60
11. Proiectarea radierelor de beton armat...........................................................................................62
11.1. Alcătuire generală şi domenii de aplicare .............................................................................62
11.2. Elemente constructive şi de proiectare..................................................................................63
11.3. Calculul radierelor.................................................................................................................67
11.3.1. Metode simplificate pentru calculul radierelor rigide ........................................................68
11.3.2. Calculul radierelor pe mediu Winkler................................................................................69
11.3.3. Calculul radierelor pe mediu Boussinesq...........................................................................69
11.3.4. Calculul radierelor pe mediu Winkler - Boussinesq ..........................................................70
12. Infrastructuri.................................................................................................................................70
12.1. Prevederi generale .................................................................................................................70
12.1.1. Clasificarea infrastructurilor după modul de comportare la acţiuni seismice ....................70
12.1.2. Clasificarea infrastructurilor după modul de solicitare a terenului de fundare ..................70
12.2. Schematizarea încărcărilor pentru calculul infrastructurii ....................................................70
12.3. Calculul eforturilor în elementele infrastructurii ..................................................................71
12.3.1. Schematizarea pentru calcul a infrastructurii .....................................................................71
12.3.2. Schematizarea pentru calcul a pereţilor cu goluri ai infrastructurilor................................72
12.3.3. Schematizarea terenului de fundare pentru calcul infrastructurilor ...................................72
12.4. Dimensionarea elementelor infrastructurii............................................................................72
12.4.1. Verificarea planşeelor ........................................................................................................73
12.4.2. Verificarea pereţilor ...........................................................................................................74
12.4.3. Verificarea pereţilor în zonele de discontinuitate ..............................................................74
12.4.4. Verificarea fundaţiilor ........................................................................................................76
12.5. Transmiterea eforturilor la infrastructură prin intermediul planşeelor - “efectul de
menghină” ......................................................................................................................................76
12.5.1. Prevederi generale ..............................................................................................................76
12.5.2. Elemente de calcul, dimensionare şi verificare..................................................................78
13. Reglementări tehnice de referinta ................................................................................................80
2
ANEXA A
A1. PRESIUNI CONVENŢIONALE
A2. DEPLASĂRI SAU DEFORMAŢII ADMISE. VALORI ORIENTATIVE
A3. CALCULUL TERENULUI DE FUNDARE LA STAREA LIMITĂ DE DEFORMAŢII
A4. CALCULUL TERENULUI DE FUNDARE LA STAREA LIMITĂ DE CAPACITATE
PORTANTĂ
ANEXA B
CALCULUL GRINZILOR CONTINUE PE MEDIU WINKLER
B1. METODA DE CALCUL BAZATĂ PE SOLUŢII EXACTE
B2. METODE NUMERICE DE CALCUL
ANEXA C
CALCULUL GRINZILOR PE MEDIU BOUSSINESQ
ANEXA D
CALCULUL RADIERELOR PE MEDIU WINKLER
ANEXA E
CALCULUL RADIERELOR PE MEDIU WINKLER – BOUSSINESQ
ANEXA F
CALCULUL PRESIUNILOR PE TEREN ALE FUNDAŢIILOR IZOLATE DE FORMĂ
DREPTUNGHIULARĂ
3
Lista notaţiilor şi simbolurilor
Notaţia sau
UM Semnificaţia
simbolul
A [m2] Aria secţiunii transversale a sistemului de fundare
Aas [mm2] Aria de armătură de suspendare
Aav [mm2] Aria armăturii verticale
AP [mm2] Aria minimă a plăcii
AS [mm2] Aria laterală a stâlpului pe înălţimea paharului
Suprafaţa secţiunii de forfecare (lunecare) dintre elementul vertical
Awf [m2]
şi planşeu (placă)
Dimensiunea cea mai mică a tălpii fundaţiei având forma
B [m] dreptunghiulară în plan; Lăţimea sistemului de fundare pentru
fundaţii de secţiune dreptunghiulară în plan
Ba [m] Lăţimea activă a fundaţiei
Lăţimea sau diametrul plăcii utilizate pentru determinarea
Bp [m]
caracteristicilor de compresibilitate prin incercarea pe teren
D [kNm] Rigiditatea cilindrică a radierului
E [kPa] Modulul de elasticitate
Es [kPa] Modulul de deformaţie liniară al terenului de fundare
Es* [kPa] Modulul dinamic de deformaţie liniară al terenului de fundare
E' I C [kPa] Rigiditatea aproximativă a construcţiei
E' I F [kPa] Rigiditatea fundaţiei
F [kN] Forţa tăietoare transmisă între pereţii cu planuri mediane intersectate
G [kPa] Modulul transversal (de forfecare)
H [m] Înălţimea fundaţiei
H’ [m] Înălţimea la marginea fundaţiei tip obelisc
H1, H2 [m] Înălţimile treptelor blocului din beton simplu
HC [m] Înălţimea secţiunii fundaţiei continue
Hf [m] Grosimea fundului paharului
Hî [m] Adâncimea de îngheţ
Hmin [m] Înălţimea minimă a fundaţiei
HP [m] Înălţimea paharului
Momentul de inerţie al secţiunii transversale a sistemului de fundare
I [m4]
în lungul axei longitudinale
IC [-] Indicele de consistenţă
Momentul de inerţie al unei fâşii de radier definită între mijloacele a
If [-]
două deschideri succesive
IP [%] Indicele de plasticitate
Coeficient care depinde de forma în plan a fundaţiei, rigiditatea
K [-]
fundaţiei, cota z a punctului pentru care se calculează tasarea
K0 [-] Coeficientul presiunii laterale a pământului în stare de repaos
KG [-] Indice de rigiditate pentru radiere generale de formă dreptunghiulară
KR [-] Rigiditatea relativă
Dimensiunea cea mai mare a tălpii fundaţiei având forma
L [m] dreptunghiulară în plan; Lungimea sistemului de fundare pentru
fundaţii de secţiune dreptunghiulară în plan
L0 [m] Distanţa dintre doi stâlpi vecini
L1 [m] Lungimea treptei blocului din beton simplu
4
La, Lb [m] Valoarea maximă a dimensiunilor plăcii de bază
Ls [kN] Valoarea de calcul a forţei de lunecare transmisă planşeului superior
Momentul încovoietor rezultant în centrul de greutate al secţiunii
M [kNm]
fundaţiei
M [kPa] Modulul edometric
Coeficient de corelaţie între valoarea modului edometric în
M0 [-]
intervalul de presiuni 200÷300 kPa şi modulul de deformaţie liniară
Momentul încovoietor transmis paharului prin presiuni pe peretele
M1 [kNm]
frontal
Modulul edometric determinat pentru intervalul de presiuni
M2-3 [kPa]
200÷300 kPa
Mi [kNm] Momentul încovoietor în stâlpul i
Momentele încovoietoare rezultate în plan orizontal aplicate părţii
Mr, Mc [kNm]
superioare a peretelui frontal
MST,cap [kNm] Momentul capabil al stâlpului în secţiunea de la faţa paharului
Mx [kNm] Momentul încovoietor faţă de secţiunea x-x
My [kNm] Momentul încovoietor faţă de secţiunea y-y
Forţa axială; Rezultanta încărcărilor axiale în centrul de greutate al
N [kN]
secţiunii fundaţiei
Numărul de lovituri necesare penetrării instalaţiei SPT pe o adân-
N [-]
cime de 30 cm pentru un diametru al tijei de penetrare de 50 mm
N1cap [kN] Forţa axială transmisă la pahar prin betonul de monolitizare
Ni [kN] Forţa axială în stâlpul i
NP [kN] Forţa de întindere în pereţii longitudinali
Forţa axială maximă în stâlp în faza de montaj a structurii
NST.montaj [kN]
prefabricate
P [kN] Rezultanta presiunilor pe peretele frontal
Q [kN] Forţa tăietoare
Forţa tăietoare în elementul vertical al suprastructurii asociată
Qas [kN]
mecanismului de plastificare la acţiuni seismice
Qinf [kN] Forţa tăietoare care se dezvoltă în elementul vertical sub planşeu
Ra [kPa] Rezistenţa de calcul a armăturii de suspendare
Rc* 2
[N/mm ] Rezistenţa de calcul de bază la compresiune a betonului
Ri [kN] Reacţiunea în reazemul i
2
Rt [N/mm ] Rezistenţa de calcul la întindere a betonului din stâlp
U [m] Perimetrul secţiunii de forfecare
Modulul de rezistenţă al tălpii fundaţiei având forma
W [m3] dreptunghiulară în plan; Modulul de rezistenţă al secţiunii
transversale a sistemului de fundare
Lăţimea unei fâşii de radier definită între mijloacele a două
bf [m]
deschideri succesive
Rezistenţa la compresiune monoaxială a pământului (coeziunea
cU [kPa]
nedrenată)
di [m] Distanţa din centrul de greutate al tălpii fundaţiei la axul stâlpului i
e [-] Indicele porilor
h [mm] Înălţimea secţiunii transversale a grinzii
h [m] Grosimea radierului
Înălţimea cuzinetului; Înălţimea secţiunii transversale a grinzii în
hc [mm]
câmp
hd [m] Înălţimea diafragmelor
5
hr [mm] Înălţimea secţiunii transversale a grinzii în reazem
3 Coeficientul de pat obţinut prin încercarea de probă cu placa de
k’s [kN/m ]
latură sau diametru Bp
k1 [kN/m3] Coeficientul de pat obţinut din încercarea cu placa de 1m2
ks [kN/m3] Coeficientul de pat al mediului deformabil
lancorare [mm] Lungimea de ancorare
lc [mm] Lungimea cuzinetului
le [mm] Lungimea elastică
ls, bs [mm] Dimensiunile secţiunii transversale a stâlpului
Coeficient de corecţie care depinde de raportul între grosimea z0 a
m [-]
stratului deformabil şi lăţimea B a sistemului de fundare
mbt [-] Coeficientul condiţiilor de lucru
p [kPa] Presiunea de contact fundaţie-teren
qc [kPa] Rezistenţa pe vârf (CPT)
td [m] Grosimea diafragmelor
vp [cm/sec] Viteza de propagarea a undelor longitudinale (principale) prin teren
vs [cm/sec] Viteza de propagarea a undelor trasversale (secundare) prin teren
z [m] Deplasarea tălpii fundaţiei pe direcţie verticală
z0 [m] Grosimea stratului deformabil
∑ E' I ca (kPa) Rigiditatea cadrelor din componenţa construcţiei
α [-] Factorul de transformare de la valoarea k’s la valoarea ks
α [º] Unghiul blocului din beton simplu
β [º] Unghiul cuzinetului
ε [%] Deformaţia longitudinală specifică
φ [mm] Diametrul barei de armătură
Coeficient de flexibilitate pentru radiere sub stâlpi uniform
λ [m-1]
distribuiţi pe suprafaţa acestora
µ [-] Coeficient de frecare
Coeficient de deformaţie transversală (Poisson) al terenului de
νs [-]
fundare
Coeficient dinamic de deformaţie transversală (Poisson) al terenului
νs * [-]
de fundare
ρ [g/cm3] Densitatea
σ [kPa] Efortul unitar normal
σz [kPa] Efortul unitar normal vertical
τmed [kPa] Efortul unitar tangenţial mediu pe suprafaţa de lunecare
6
1. Prevederi generale
1.1. Prezentul normativ se aplică la proiectarea structurilor de fundare directă pentru clădirile de
locuit şi social – culturale, construcţiile industriale şi agrozootehnice.
La proiectarea structurilor de fundare directă se va avea în vedere respectarea cerinţelor prevăzute la
punctul 2.2 şi în reglementările tehnice conexe.
La proiectarea structurilor de fundare directă în condiţii speciale de teren (pământuri sensibile la
umezire, pământuri contractile, pământuri lichefiabile) se au în vedere şi măsurile suplimentare din
reglementările tehnice în vigoare specifice acestor cazuri.
2.1.1. Sistemul structural reprezintă ansamblul elementelor care asigură rezistenţa şi stabilitatea
unei construcţii sub acţiunea încărcărilor statice şi dinamice, inclusiv cele seismice.
Elementele structurale pot fi grupate în patru subsisteme: suprastructura (S); substructura (B);
fundaţiile (F); terenul de fundare (T) (fig. 2.1).
2.1.4. Substructura este zona poziţionată între suprastructură şi fundaţii. În raport cu suprastructura,
aceasta prezintă diferenţe de alcătuire şi conformare, care conduc la capacităţi de rigiditate şi
rezistenţă majorate.
2.1.5. Fundaţiile reprezintă ansamblul elementelor structurale care transmit încărcările la terenul de
fundare.
2.1.6. Terenul de fundare constituie suportul construcţiei şi reprezintă volumul de rocă sau de
pământ care resimte influenţa construcţiei respective sau în care pot avea loc fenomene care să
influenţeze construcţia.
2.2.1. Fundaţiile trebuie proiectate astfel încât să transmită la teren încărcările construcţiei, inclusiv
cele din acţiuni seismice, asigurând îndeplinirea condiţiilor privind verificarea terenului de fundare
la stări limită.
7
Fig. 2.1 Componentele sistemului structural
Suprastructura (S); Substructura (B); Fundaţiile (F); Terenul de fundare (T); Ιnfrastructura (Ι)
2.2.2. Fundaţiile ca elemente structurale se vor proiecta astfel încât să fie îndeplinite condiţiile de
verificare la stările limită ultime şi ale exploatării normale.
2.3.2. Substructura este alcătuită, de regulă, din elemente structurale verticale (pereţi, stâlpi) şi
elemente orizontale sau înclinate (plăci, grinzi etc.).
2.3.5. Eforturile din acţiuni seismice transmise substructurii se vor asocia mecanismului de
plastificare al suprastructurii (fig. 2.2).
Această condiţie nu este obligatorie în zonele seismice de calcul E şi F definite în reglementarea
tehnică de referinţă NP100-92.
8
Perete
Stâlp Articulaţii plastice
Grindă
S
S
F
B Ι
T
F
T
9
- existenţa unor construcţii în vecinătate care pot fi afectate de lucrările de execuţie a infrastructurii
(instabilitatea taluzului, afuierea terenului la realizarea epuismentelor etc.);
- sistemul de epuismente;
- prezenţa reţelelor de apă-canal, de gaze, de energie electrică etc.
3.2.1. Adâncimea de fundare este distanţa măsurată de la nivelul terenului (natural sau sistematizat)
până la talpa fundaţiei.
3.2.3. Adâncimea de îngheţ are valorile indicate în reglementarea tehnică de referinţă STAS
6054/77.
3.2.4. Adâncimea minimă de fundare se stabileşte conform tabelului 3.1 în funcţie de natura
terenului de fundare, adâncimea de îngheţ şi nivelul apei subterane.
Tabelul 3.1
Hî H Adâncimea minimă de fundare
adâncimea de adâncimea apei (cm)
îngheţ subterane faţă de
Terenul de fundare Terenuri
cota terenului Terenuri ferite
supuse acţiunii
natural de îngheţ*)
îngheţului
(cm) (m)
Roci stâncoase oricare oricare 30÷40 20
Pietrişuri curate, H≥2.00 H î 40
nisipuri mari şi oricare
H<2.00 Hî+10 40
mijlocii curate
H≥2.00 80 50
Hî≤70
Pietriş sau nisip H<2.00 90 50
argilos, argilă grasă H≥2.00 Hî+10 50
Hî>70
H<2.00 Hî+20 50
H≥2.50 80 50
Nisip fin prăfos, praf Hî≤70
H<2.50 90 50
argilos, argilă
prăfoasă şi nisipoasă H≥2.50 Hî+10 50
Hî>70
H<2.50 Hî+20 50
*)
Observaţie – Valorile indicate pentru cazul terenurilor ferite de îngheţ se măsoară de la
cota inferioară a pardoselii.
3.2.5. Talpa fundaţiei va pătrunde cel puţin 20 cm în stratul natural bun de fundare sau în stratul de
fundare îmbunătăţit.
3.2.6. Pentru construcţiile fundate pe terenuri dificile (pământuri sensibile la umezire, pământuri
contractile, pământuri lichefiabile etc.), adâncimea de fundare este indicată în reglementările
tehnice de referinţă specifice acestor cazuri.
10
4. Materiale utilizate la fundaţii
b) Beton armat
C8/10 pentru fundaţii izolate sau continue, fundaţii monolite tip pahar, cuzineţi, radiere şi reţele de
grinzi neexpuse la acţiuni agresive, cu procente optime de armare;
C12/15 pentru fundaţii prefabricate tip pahar, fundaţii supuse la solicitări importante şi fundaţii
supuse la acţiuni dinamice.
În condiţii de agresivitate caracteristicile betoanelor se stabilesc ca în reglementarea tehnică de
referinţă NE 012-99 respectiv C215-88.
4.4. Tipul de ciment ce se utilizează la prepararea betonului pentru fundaţii se stabileşte în funcţie
de influenţa condiţiilor mediului de fundare ca în reglementarea tehnică de referinţă NE 012-99.
4.5. Oţelul beton trebuie să îndeplinească condiţiile definite în reglementarea tehnică de referinţă
STAS 438/1-89 respectiv STAS 438/2-91.
Pentru armătura rezultată din criterii constructive se utilizează, de regulă, oţel OB37 iar pentru
armătura de rezistenţă rezultată din calcul se utilizează oţel OB37, PC sau plase sudate din STNB.
4.6. Pentru fundaţiile din zidărie de piatră se aplică prevederile definite în reglementarea tehnică de
referinţă STAS 2917-79.
Mortarul întrebuinţat este din var şi ciment de marcă minim M10 indicat în reglementarea tehnică de
referinţă STAS 1030-85.
4.7. Pentru fundaţiile continue ale construcţiilor cu cel mult un nivel amplasate în mediul rural se
pot aplica şi soluţii constructive bazate pe folosirea materialelor locale. Fundaţiile se pot realiza din
zidărie de piatră sau beton ciclopian.
5.1.4. Structurile considerate în calcul în stadiul de comportare liniară (elastic) se recomandă să fie
schematizate ca ansamblul constituit din suprastructură, infrastructură şi teren de fundare.
5.1.5. În gruparea specială de încărcări la acţiuni seismice, când, de regulă, se acceptă plastificarea
suprastructurii şi dezvoltarea unui mecanism de disipare a energiei induse de cutremur, solicitările
transmise infrastructurilor se determină corespunzător forţelor generalizate (N, M, Q etc.)
dezvoltate în secţiunea de la baza suprastructurii (fig 5.1).
5.3.1. Prevederile de la pct. 5.3. sunt aplicabile grupărilor speciale de încărcări în care se consideră
acţiunile seismice aplicate construcţiei.
Calculul va considera orice direcţie de acţiune seismică semnificativă pentru proiectarea
infrastructurii. De regulă, se vor considera 8 direcţii în plan orizontal, corespunzătoare direcţiilor
principale şi direcţiilor oblice (la 45º şi 135º) ale construcţiei.
12
Valorile forţelor generalizate transmise infrastructurii sunt determinate prin majorarea forţelor
capabile dezvoltate de mecanismul de plastificare a suprastructurii cu coeficientul kF:
kF = 1.35 (5.1)
Forţele generalizate capabile se determină considerând rezistenţele de calcul ale materialelor.
Dacă forţele generalizate capabile se determină considerând rezistenţele medii ale materialelor
valoarea coeficientului kF este:
kF = 1.00 (5.2)
5.3.3. Dacă mecanismul de plastificare care asigură disiparea energiei induse de cutremur implică
dezvoltarea de deformaţii inelastice şi în elementele substructurii, pentru calcul se consideră
următoarele valori ale solicitărilor transmise de suprastructură:
- pentru calculul elementelor infrastructurii se consideră valorile solicitărilor capabile din grupările
speciale de încărcări;
- pentru verificarea terenului de fundare se consideră valorile solicitărilor capabile din grupările
speciale de încărcări majorate cu coeficientul kF dat de (5.1).
5.3.6. În grupările speciale de încărcări care cuprind şi acţiunea seismică se consideră acţiunea de
lungă durată a încărcărilor aplicate direct elementelor infrastructurii precum şi forţele seismice de
calcul stabilite pe baza unui coeficient seismic cu valoarea minimă:
cs = 1.5αks (5.3)
6.1.1. Dimensiunile bazei fundaţiei se stabilesc pe baza calculului terenului de fundare definit în
reglementarea tehnică de referinţă STAS 3300/1-85 respectiv STAS 3300/2-85.
6.1.2. Dimensiunile bazei fundaţiei se aleg astfel încât presiunile la contactul între fundaţie şi teren
să aibă valori acceptabile, pentru a se împiedica apariţia unor stări limită care să perecliteze
siguranţa construcţiei şi/sau exploatarea normală a construcţiei.
Stările limită ale terenului de fundare pot fi de natura unei stări limită ultime (SLU), a cărei depăşire
conduce la pierderea ireversibilă, în parte sau în totalitate, a capacităţii funcţionale a construcţiei sau
de natura unei stări limită a exploatării normale (SLEN), a cărei depăşire conduce la întreruperea
exploatării normale a construcţiei.
6.1.3. Având ca referinţă reglementarea tehnică STAS 3300/1-85, stările limită ale terenului de
fundare sunt:
- starea limită de deformaţii (SLD), care poate fi de natura unei stări limită ultime (SLD.U), dacă
deformaţiile terenului conduc la deplasări şi deformaţii ale construcţiei incompatibile cu structura
de rezistenţă sau de natura unei stări limită a exploatării normale (SLD.EN), dacă deformaţiile
terenului împiedică exploatarea normală a construcţiei;
13
- starea limită de capacitate portantă (SLCP) corespunde unei extinderi a zonelor în care se
îndeplineşte condiţia de rupere (efortul tangenţial efectiv este egal cu rezistenţa la forfecare a
materialului) astfel încât are loc pierderea stabilităţii terenului şi a construcţiei, în parte sau în
totalitate; starea limită de capacitate portantă a terenului de fundare este întotdeauna de natura unei
stări limite ultime.
6.1.5. Din punctul de vedere al construcţiei, calculul terenului de fundare se diferenţiază în funcţie
de următorii factori:
a) Clasa de importanţă
- construcţii speciale, CS (din clasele de importanţă I şi II);
- construcţii obişnuite, CO (din clasele de importanţă III, IV, V).
b) Sensibilitatea la tasări
- construcţii sensibile la tasări diferenţiale (CSEN);
- construcţii nesensibile la tasări diferenţiale.
c) Existenţa restricţiilor de deformaţii în exploatare
- construcţii cu restricţii (CRE);
- construcţii fără restricţii.
6.1.6. Din punctul de vedere al terenului de fundare, calculul terenului de fundare se diferenţiază în
funcţie de apartenenţa terenului la una din următoarele categorii:
a) terenuri bune (TB)
b) terenuri dificile
În tabelul 6.1 sunt date, având ca referinţă reglementarea tehnică STAS 3300/2-85, situaţiile in
care terenul de fundare aparţine categoriei TB.
6.1.7. Condiţiile de efectuare a calculului terenului de fundare alcătuit din pământuri, în vederea
stabilirii unor dimensiuni ale bazei fundaţiei care să conducă la presiuni acceptabile pe teren, sunt
sintetizate în tabelul 6.2.
După cum rezultă din tabelul 6.2, calculul terenului de fundare pe bază de presiuni convenţionale
impune îndeplinirea simultană a patru condiţii. În schimb, o singură condiţie este suficientă pentru
a face obligatoriu calculul la starea limită de deformaţie (la SLD.U sau SLD.EN) sau calculul la
starea limită de capacitate portantă (SLCP).
6.1.8. În cazul fundării pe rocă, folosirea presiunilor convenţionale ca presiuni acceptabile este
admisă în toate cazurile, cu excepţia construcţiilor speciale când se impune calculul la starea limită
de capacitate portantă (SLCP).
6.2.1. Presiunile convenţionale sunt presiuni acceptabile stabilite pe cale empirică, ţinând seama de
experienţa de construcţie din ţară.
În anexa A sunt reproduse, având ca referinţă reglementarea tehnică STAS 3300/2-85, tabelele
cuprinzând aşa-numitele valori de bază ale presiunilor convenţionale, p conv, corespunzătoare unor
14
fundaţii convenţionale având lăţimea tălpii B = 1,0 m şi adâncimea de fundare Df = 2.0 m, precum
şi regulile de stabilire a corecţiilor de lăţime CB şi de adâncime CD .
Caracterul empiric al presiunilor convenţionale este evidenţiat de faptul că valorile de bază din
tabele se obţin în funcţie de caracteristici ale naturii pământurilor (granulozitate, plasticitate) şi ale
stării pământurilor (starea de îndesare, starea de consistenţă, gradul de saturaţie, indicele porilor),
fără a se face uz de cunoaşterea proprietăţilor mecanice (compresibilitatea şi rezistenţa
Tabelul 6.1
Nr.
Terenuri bune (TB)
crt.
1 Blocuri, bolovănişuri sau pietrişuri conţinând mai puţin de 40% nisip şi mai puţin de 30%
argilă, în condiţiile unei stratificaţii practic uniforme şi orizontale (având înclinarea mai
mică de 10%)
2 Pământuri nisipoase, inclusiv nisipuri prăfoase, îndesate sau de îndesare medie, în condiţiile
unei stratificaţii practic uniforme şi orizontale
3 Pământuri coezive cu plasticitate redusă: nisipuri argiloase, prafuri nisipoase şi prafuri,
având e ≤ 0, 7 şi Ic ≥ 0,5 , în condiţiile unei stratificaţii practic uniforme şi orizontale
4 Pământuri coezive cu plasticitate medie: nisipuri argiloase, prafuri nisipoase-argiloase, având
e ≤1 şi Ic ≥ 0,5 , în condiţiile unei stratificaţii practic uniforme şi orizontale
5 Pământuri coezive cu plasticitate mare: argile nisipoase, argile prăfoase şi argile, având
e ≤1,1 şi Ic ≥ 0,5 , în condiţiile unei stratificaţii practic uniforme şi orizontale
6 Roci stâncoase şi semistâncoase în condiţiile unei stratificaţii practic uniforme şi orizontale
7 Orice combinaţie între stratificaţiile precizate la nr. crt. 1...6
8 Umpluturi de provenienţă cunoscută realizate organizat, conţinând materii organice sub 5%
Notă: Pământurile coezive saturate de consistenţă ridicată (Ic > 0,5) pot fi considerate terenuri bune
în accepţia tabelului 6.1.
Totuşi, în situaţia în care încărcarea transmisă de fundaţia directă asupra acestor pământuri se
realizează rapid, fără posibilitatea drenării apei din porii pământului, devine necesară o verificare a
terenului la starea limită de capacitate portantă (SLCP).
Tabelul 6.2
Terenul Construcţia
Modul de
Pământ
calcul
coeziv Restricţii de
(stabilirea Bun Sensibilitatea la
Dificil saturat Importanţa deformaţii în
presiunii (TB) tasări diferenţiale
încărcat exploatare
acceptabile)
rapid
Obişnuit Cu
Specială Nesensibil Sensibilă Fără
ă restricţii
(CS) ă (CSEN) restricţii
(CO) (CRE)
pconv x x x x
SLD.U x
SLD.U x
SLD.U x
SLD.EN x
SLCP x
SLCP x
6.2.2. Condiţiile care trebuie respectate în cazul calculului terenului de fundare pe baza presiunilor
convenţionale se diferenţiază în funcţie de tipul încărcării şi de gruparea de încărcare (gruparea
fundamentală GF, gruparea specială GS) şi sunt sintetizate în tabelul 6.3.
15
6.2.3. Pentru stabilirea dimensiunilor în plan ale fundaţiei este necesară, după caz, îndeplinirea
tuturor condiţiilor specificate în tabelul 6.3. Prin aceasta se consideră implicit îndeplinite condiţiile
calcului terenului de fundare la starea limită de deformaţie şi la starea limită de capacitate portantă,
ca stări limită ultime.
Tabelul 6.3
Centrică Cu excentricitate după Cu excentricitate
Tipul încărcării o singură direcţie după două direcţii
Gruparea de
încărcare
GF pef ≤ pconv pef max ≤ 1.2 pconv pef max ≤ 1.4 pconv
GS p’ef ≤ 1.2 pconv p’ef max ≤ 1.4 pconv p’ef max ≤ 1.6 pconv
6.2.4. Dimensiunile în plan ale fundaţiilor se stabilesc astfel ca rezultanta încărcărilor provenite din
acţiuni din grupări fundamentale să fie aplicată în cadrul sâmburelui central.
6.2.5. Pentru situaţiile în care în gruparea fundamentală intervin solicitări orizontale importante,
nepermanente, se admite ca rezultanta încărcărilor să se aplice în afara sâmburelui central cu
condiţia ca secţiunea activă a tălpii fundaţiei să nu fie mai mică de 80% din aria totală a acesteia.
În cazul construcţiilor de tipul castele de apă, turnuri etc. nu se admite desprinderea fundaţiei de pe
teren în grupările fundamentale de încărcări.
6.2.6. Excentricităţile maxime admise pentru rezultantele încărcărilor din grupări speciale trebuie să
fie limitate astfel încât secţiunea activă a suprafeţei tălpii fundaţiei să se extindă cel puţin până în
dreptul centrului de greutate al acesteia.
6.2.7. Modul de calcul al lui pef pentru excentricitate pe două direcţii este prezentat în anexa F.
6.3.1. Prin calculul terenului de fundare la starea limită de deformaţii se cere îndeplinirea a două
seturi de condiţii, sintetizate în tabelele 6.4 şi 6.5.
Tabelul 6.4
Tipul stării limită de deformaţie Condiţia de îndeplinit
SLD.U ∆s ≤ ∆s
SLD.EN ∆t ≤ ∆t
Condiţiile specificate în tabelul 6.4 au semnificaţia:
- ∆s : deplasări sau deformaţii posibile ale construcţiei datorate tasărilor terenului de fundare,
calculate cu încărcări din gruparea fundamentală pentru SLU;
- ∆ t : aceeaşi semnificaţie ca şi ∆s calculate cu încărcări din gruparea fundamentală pentru SLEN;
16
- ∆s :deplasări sau deformaţii de referinţă admise pentru structură, stabilite de proiectantul
structurii;
In lipsa unor valori stabilite de proiectant pot fi luate în considerare, orientativ, valorile specificate
în anexa A pentru construcţii neadaptate în mod special în vederea preluării tasărilor neuniforme
- ∆ t : deplasări sau deformaţii admise din punct de vedere tehnologic, specificate de
proiectantul tehnolog.
Tabelul 6.5
Centrică Cu excentricitate după o Cu excentricitate după
singură direcţie două direcţii
Tipul
încărcării
Condiţia de
pef ≤ ppl pef max ≤ 1.2 ppl pef max ≤ 1.4 ppl
îndeplinit
În condiţiile definite în tabelul 6.5, ppl (presiunea plastică) reprezintă presiunea corespunzătoare
unei extinderi limitate pe o adâncime egală cu B/4, B fiind lăţimea fundaţiei, a zonei plastice în
terenul de fundare. Prin zonă plastică se înţelege zona pe conturul şi în interiorul căreia se
îndeplineşte condiţia de rupere în pământ.
6.3.3. În anexa A sunt sintetizate prevederile din reglementarea tehnică de referinţă STAS 3300/2-
85 referitoare la calculul terenului de fundare la starea limită de deformaţii.
6.4.1. Prin calculul terenului de fundare la starea limită de capacitate portantă, în cazul fundării
directe, se cere respectarea condiţiei generale Q ≤ mR , cu cele trei forme particulare date
în tabelul 6.6.
17
Tabelul 6.6
Fundaţie de Fundaţie solicitată Fundaţie pe taluz sau în
suprafaţă transversal apropiere de taluz
Ms
Mr
Tipul
lucrării N
Cazul de
SLCP.1 SLCP.2 SLCP.3
calcul
Condiţia T ≤ 0.8µN
N ≤ 0.9L’B’pcr Mr ≤ 0.8Ms
Q ≤ mR
unde: Q reprezintă încărcarea de calcul asupra terenului de fundare, provenită din acţiunile din
grupările speciale;
R reprezintă valoarea de calcul a rezistenţei terenului de fundare;
m reprezintă coeficientul condiţiilor de lucru.
6.4.2. În anexa A sunt sintetizate prevederile din reglementarea tehnică de referinţă STAS 3300/2-
85 referitoare la calculul terenului de fundare la starea limită de capacitate portantă.
18
d) pentru stâlpii de calcan, de rost sau situaţii în care există în vecinătate alte elemente de
construcţii sau instalaţii se pot utiliza fundaţii excentrice în raport cu axul stâlpului; în acest caz
momentul transmis tălpii fundaţiei se poate reduce prin prevederea de grinzi de echilibrare.
c) verificarea fundaţiei la încovoiere; de regulă verificarea secţiunii de beton armat la starea limită
de rezistenţă la încovoiere nu implică modificarea înălţimii secţiunii de beton stabilită conform
punctelor a şi b;
d) valoarea minimă a înălţimii fundaţiei este Hmin = 300 mm.
Înălţimea la marginea fundaţiei tip obelisc (H’) rezultă în funcţie de următoarele condiţii:
a) înălţimea minimă necesară pentru ancorarea armăturilor de pe talpa fundaţiei (15φmax);
b) panta feţelor înclinate ale fundaţiei nu va fi mai mare de 1/3;
c) valoarea minimă este H’min = 250 mm.
20
Tabelul 7.1
Presiunea H/L minim pentru care nu
H/L minim pentru
efectivă este necesară verificarea la
care nu se verifică
maximă forţă tăietoare a fundaţiei
rigiditatea fundaţiei
pe teren (kPa) Beton C8/10 Beton C12/15*
100 0.22 0.20 0.25
150 0.25 0.23 0.26
200 0.27 0.26 0.27
250 0.29 0.27 0.28
300 0.30 0.29 0.29
400 0.32 0.30 0.33
600 0.39 0.35 0.35
*) pentru betoane de clasă superioară se utilizează valorile date în tabelul 7.1. pentru clasa C12/15.
Fig. 7.3
În cazul fundaţiilor la care se respectă condiţiile privind raportul minim H/L din tabelul 7.1 stabilit
în funcţie de condiţia de rigiditate a tălpii şi pentru care aria activă este de minimum 80%, armătura
calculată funcţie de momentele încovoietoare (Mx şi My) se distribuie uniform pe talpa fundaţiei.
Dacă aria activă este mai mică de 80%, în relaţia 7.2 se înlocuieşte pmed cu valoarea p1.
Dacă fundaţia este solicitată cu momente încovoietoare pe două direcţii (solicitare oblică), p1, având
semnificaţia de presiune maximă pe teren, se determină cu relaţiile indicate în Anexa F.
21
7.1.2. Fundaţii tip bloc şi cuzinet
Fundaţiile tip bloc de beton şi cuzinet sunt alcătuite dintr-un bloc de beton simplu pe care reazemă
un cuzinet de beton armat în care se încastrează stâlpul (fig. 7.4).
. Tabelul 7.2
Valori minime tgα
Presiunea funcţie de clasa
efectivă pe betonului
teren (kPa) C8/10 sau
C4/5
mai mare
200 1.15 1.05
250 1.30 1.15
300 1.40 1.30
350 1.50 1.40
400 1.60 1.50
600 2.00 1.85
Fig. 7.5
Presiunile pe suprafaţa de contact dintre cuzinet şi bloc, funcţie de care se determină eforturile
secţionale în cuzinet, sunt determinate de solicitările din stâlp (nu se ţine cont de greutatea
cuzinetului).
Presiunile pe suprafaţa de contact dintre cuzinet şi blocul de beton, dacă nu apar desprinderi sau aria
activă este cel puţin 70%, se determină cu relaţiile (7.3):
N 6M N 6M C ( y )
pc1,c 2 = C ± 2 C ( x ) ≥ 0 sau pc1,c 2 = C ± (7.3)
lc ⋅ bc lc ⋅ bc lc ⋅ bc lc ⋅ bc2
dacă: pc2<0, atunci se admite pc2=0 iar pc1 se determină cu relaţiile (7.4):
2NC 2NC
pc1 = sau pc1 =
⎛l M C ( x) ⎞ ⎛b M C ( y) ⎞ (7.4)
3 ⋅ bc ⎜⎜ c − ⎟⎟ 3 ⋅ lc ⎜⎜ c − ⎟⎟
⎝2 NC ⎠ ⎝2 NC ⎠
unde: NC, MC(x) şi MC(y), sunt forţa axială şi momentele încovoietore la nivelul tălpii cuzinetului.
Momentele încovoietoare în cuzinet se calculează cu (7.5) şi (7.6):
⎡ lc21 lc21 ⎤
M x = bc ⋅ ⎢ pc 0 + ( pc1 − pc 0 ) ⎥ (7.5)
⎣ 2 3⎦
bc21 p + p c2
M Y = lc ⋅ pcmed , p cmed = c1 (7.6)
2 2
Dacă aria activă de pe suprafaţa de contact cuzinet – bloc este mai mică decât 70% din talpa
cuzinetului (lcxbc):
Mx= MC(x) şi, respectiv, My= MC(y) (7.7)
23
7.1.2.4. Armarea cuzinetului va respecta următoarele condiţii:
+
2M cap .cuzinet
R =
*
c (7.8)
b c l c2
24
7.2. Fundaţii pentru stâlpi de beton armat prefabricaţi
Fundaţiile izolate pentru stâlpi de beton armat prefabricat pot fi realizate ca fundaţii tip pahar
(fig. 7.6).
lS la bp l1
lS
b1 Beton de monolitizare
bp
bS lb B Hp
≥100 mm H
bp 20÷30 mm
Hf β Ht
b1
l1 bp la bp l1 Beton de egalizare 50÷100 la’ bp’
mm
L L
Fig. 7.6 Fundaţie tip pahar pentru stâlp prefabricat
7.2.1.2. Grosimea Hf
Grosimea fundului paharului (Hf) rezultă în urma verificării la străpungere; în calcul se va considera
situaţia cea mai defavorabilă de solicitare la străpungere, din faza de montaj sau exploatare
a construcţiei.
În faza de montaj, cu paharul nemonolitizat, verificarea la străpungere este dată de condiţia (7.10):
L ⋅ B − (l S + H f )(b S + H f )
N ST , montaj ≤ 0,75 ⋅ U ⋅ H f ⋅ R t + N av (7.10)
L⋅B
unde: N ST.montaj este forţa axială maximă în stâlp în faza de montaj a structurii prefabricate;
U = 2lS+2bS+4Hf este perimetrul secţiunii de forfecare;
Rt rezistenţa de calcul la întindere a betonului din fundaţia pahar;
25
Nav = σavAav; σav = 100 N/mm2 şi Aav = aria de armătură verticală dispusă pe faţa interioară a
paharului, ancorată corespunzător pe fiecare parte a planulului de cedare la străpungere;
În faza finală, forţă axială maximă NST,max (valoare de calcul) trebuie să respecte
relaţiile (7.11 şi7.12):
L ⋅ B − (lS + H f )(bS + H f )
NST , max ≤ 0,75 ⋅ U ⋅ H f ⋅ R t + N av + N1cap (7.11)
L⋅B
N1cap = AS mbt Rt (7.12)
unde: N1cap - este forţa axială transmisă la pahar prin betonul de monolitizare (Fig. 7.7);
AS - aria laterală a stâlpului pe înălţimea paharului: AS = (2lS+2bS)Hp;
Rt - rezistenţa de calcul la întindere a betonului de monolitizare;
mbt - coeficientul condiţiilor de lucru, cu valoarea mbt = 0,30 în cazul construcţiilor fără
poduri rulante sau cu poduri rulante cu regim uşor de lucru; mbt = 0 în cazul halelor cu poduri
rulante cu regim mediu sau greu de lucru sau al construcţiilor solicitate dinamic din încărcările
curente de exploatare.
Fig. 7.7 Transmiterea forţei axiale din stâlpul prefabricat la fundaţia pahar
1.5P
bp ≥ (7.18)
HP ⋅ R t
c) Pereţii longitudinali se verifică la întindere centrică cu forţa NP. Armătura rezultată se dispune
simetric pe feţele peretelui, distribuită în treimea superioară a paharului (fig. 7.10).
d) Verificarea pereţilor longitudinali la forţă tăietoare consideră secţiunea activă cu
dimensiunile bp’a0 sau bp’b0 (fig. 7.9), în funcţie de direcţia acţiunii în stâlp şi
forţa tăietoare de calcul cu valoarea NP.
Dacă:
NP ≤ 0.5bp’a0Rt (NP ≤ 0.5bp’b0Rt) (7.19)
armătura pentru preluarea forţei tăietoare nu este necesară şi se dispune pe considerente de
armare minimă. În situaţiile în care condiţia 7.18 nu este respectată se dimensionează
armătura pentru preluarea forţei tăietoare cu relaţia (7.19) sau se dimensionează ca etrieri;
armătura se distribuie în pereţii longitudinali pe direcţia corespunzătoare dimensiunii mai mici a
pereţilor longitudinali (fig. 7.9).
Dacă armătura se dispune pe direcţie verticală în peretele paharului (a0 ≥ HP−∆), aria totală necesară
(Aav) într-un perete rezultă:
N H
A av = 0.6 P P (7.20)
aoR a
Dacă: bo < HP−∆, armătura se dimensionează ca etrieri, conf. STAS 10107/0-90.
27
e) Verificarea în secţiunea orizontală de la baza paharului consideră secţiunea chesonată cu
dimensiunile exterioare a0b0 şi grosimea pereţilor bp’. Secţiunea se verifică la compresiune
excentrică cu valori ale eforturile de calcul N şi M, determinate astfel:
Forţa axială N = N1.cap (valoare calculată cu relaţia (7.12)).
Momentul încovoietor :
M = MST+QSTHP (7.21)
f) Armătura rezultată din calculul paharului la compresiune excentrică se dispune pe direcţie
verticală, uniform distribuită pe laturile secţiunii.
g) Grosimea minimă a pereţilor paharului (bP) este de
- 200 mm în cazul paharelor din beton armat monolit;
- 150 mm la paharele din beton armat prefabricat.
h) Armătura dispusă în pereţii paharului trebuie să respecte şi următoarele cerinţe minimale:
- procentul minim de armătură orizontală este 0.10% pentru armături OB37 şi 0.075% pentru
armături PC52;
- procentul minim de armătură verticală este 0.10% pentru armături OB37 şi 0.075% pentru
armături PC52.
Calculul momentelor încovoietoare se face cu relaţii de tipul (7.1) şi (7.2), pe fiecare direcţie
principală a fundaţiei. Se recomandă ca înălţimea Ht să fie stabilită astfel încât armătura calculată în
secţiunea din axul stâlpului, cu înălţimea Hf, să fie suficientă pentru preluarea momentului
încovoietor din secţiunea de la faţa paharului. Se vor respecta şi condiţiile (fig. 7.6):
• Ht ≥ Hf +100mm
• Ht ≥ 0,6 l1
Procentul minim de armătură în talpa fundaţiei este 0.10% pentru armături tip OB37 şi
0.075% pentru armături tip PC52.
28
Diametrul minim al armăturilor este 10 mm.
Distanţa maximă între armături este 250 mm.
Armătura se distribuie uniform pe lăţimea tălpii şi se prevede la capete cu ciocuri având lungimea
minimă de 15φ.
7.3.1. Fundaţiile izolate ale stâlpilor metalici se realizează ca fundaţie cu bloc şi cuzinet (fig. 7.11).
Se pot utiliza şi modele de fundaţii tip talpă armată, de formă prismatică, dacă înălţimea acestora
asigură lungimea de înglobare necesară pentru şuruburile de ancorare ale stâlpului şi este adecvată
adâncimii de fundare.
Fig. 7.11
29
7.3.2. Stâlpul metalic se realizează cu o placă de bază prevăzută cu rigidizări care asigură
transmiterea presiunilor la fundaţie şi a forţelor la şuruburile de ancorare.
Secţiunea în plan a plăcii de bază rezultă din condiţiile privind limitarea presiunii maxime pe
suprafaţa de contact cu betonul la următoarele valori:
- rezistenţa la compresiune a betonului din cuzinet;
- rezistenţa la compresiune a mortarului de poză.
Presiunea pe placa de bază se determină considerând solicitările capabile ale stâlpului (Ncap şi Mcap)
şi forţa de pretensionare a şuruburilor.
7.3.4.1. Betonul din cuzinet este de clasă minimă C8/10. Betonul din bloc este de clasă minimă C8/10
dacă armăturile cuzinetului sunt ancorate în blocul fundaţiei; dacă în bloc nu sunt dispuse armături
de rezistenţă, clasa minimă este C4/5.
31
c) alcătuirea generală a construcţiei în care stâlpii structurii în cadre au legături (la nivelul
subsolului) cu pereţii de beton armat rezemaţi pe teren prin fundaţii continue (fig. 8.3);
d) terenuri de fundare susceptibile de deformaţii diferenţiale importante şi unde nu se poate realiza
o creştere a rigidităţii în plan a ansamblului structural.
Fig. 8.3
- condiţii constructive:
• Ht ≥ 300 mm
• H’ ≥ 200 mm (pentru grinzile cu vute)
• b = bs+50÷100 mm.
- clasa betonului şi tipul de ciment se stabilesc funcţie de nivelul de solicitare a fundaţiei şi
condiţiile de expunere a elementelor de beton armat.
Clasa minimă de beton este C12/15.
32
Fig. 8.4
33
8.3. Calculul grinzilor continue
Dacă:
R i − Ni
< 0.2 (8.6)
Ni
utilizarea metodei este acceptabilă.
Se trece la determinarea în secţiunile semnificative a eforturilor secţionale (M, T).
În cazul în care condiţia (8.6) nu este îndeplinită, pentru a reduce diferenţa între încărcările în stâlpi
şi reacţiunile în reazeme se poate adopta o diagramă de presiuni pe talpă obţinută prin repartizarea
încărcărilor (N, M) fiecărui stâlp pe aria aferentă de grindă (fig. 8.6).
Fig. 8.6
34
8.3.1.2. Metoda grinzii continue static determinate
Grinda este încărcată de jos în sus cu reacţiunile terenului şi de sus în jos cu încărcările din stâlpi.
Se consideră că încărcările în stâlpi şi reacţiunile în reazeme coincid. În grinda static determinată
astfel rezultată, momentul încovoietor într-o secţiune x (fig. 8.7) se calculează considerând
momentul tuturor forţelor de la stânga secţiunii.
Fig. 8.7
8.3.2. Calculul cu metode care iau în considerare conlucrarea între fundaţie şi teren
Metodele care iau în considerare conlucrarea între fundaţie şi teren se diferenţiază în funcţie de
modelul adoptat pentru teren.
8.3.2.1. Metode care asimilează terenul cu un mediu elastic discret reprezentat prin resoarte
independente (modelul Winkler)
În figura 8.8a se consideră o fundaţie foarte rigidă solicitată centric de o forţă concentrată sau de o
încărcare uniform distribuită, aşezată pe un mediu Winkler. Deformaţia terenului modelat prin
resoarte independente se produce numai sub grinda încărcată, ceea ce contravine observaţiilor din
realitate care arată că deformaţiile se extind şi în afara zonei încărcate (fig. 8.8b)
Fig. 8.8
În figura 8.9a se consideră o fundaţie foarte flexibilă supusă la o încărcare uniform distribuită şi
aşezată pe un mediu Winkler. Şi în acest caz, în realitate, deformaţia terenului se extinde şi în afara
fundaţiei, fapt care nu este evidenţiat de modelul Winkler (fig. 8.9b).
a b
Fig. 8.9
35
În ciuda acestor limitări, avantajele care decurg din simplitatea modelului şi a soluţiilor matematice
prevalează astfel încât metodele bazate pe modelul Winkler sunt utilizate pe larg în proiectare.
O problemă esenţială este alegerea coeficientului de pat, ks, de utilizat în calcul.
p p
Fig. 8.10
În relaţia (8.11) B se exprimă în metri. Relaţiile (8.10) şi (8.11) sunt valabile numai în cazul
încercării cu placa de formă pătrată având latura de 0.30 m.
În lipsa unor date obţinute prin încercări pe teren cu placa, pentru valorile ks’ corespunzătoare unei
plăci cu latura de 0.30 m se pot utiliza valorile date în tabelele 8.1 şi 8.2.
Tabelul 8.1
Pământ Pământ Pământ
Pământuri necoezive
afânat de îndesare medie îndesat
ID 0÷0.33 0.34÷0.66 0.67÷1.00
ks (kN/m3) 14000÷25000 25000÷72000 72000÷130000
36
Tabelul 8.2
Pământ Pământ Pământ Pământ
Pământuri coezive
plastic curgător plastic moale plastic consistentplastic vârtos
IC 0÷0.25 0.25÷0.50 0.50÷0.75 0.75÷1.00
3
ks (kN/m ) - 7000÷34000 34000÷63000 63000÷100000
Estimarea valorii coeficientului de pat ks în funcţie de:
• modulul de deformaţie liniara Es şi de coeficientul lui Poisson νs ale pământului:
Es
ks = km ⋅
α ⋅ (1 − ν s2 )
(8.12)
unde: km este un coeficient funcţie de raportul dintre lungimea şi lăţimea suprafeţei de contact a
fundaţiei (conform tabelului 8.3.);
Es este modulul de deformaţie liniară a terenului;
νs este coeficientul de deformaţie transversală a terenului;
a
α = unde a este semilăţimea iar b semilungimea suprafeţei de contact a fundaţiei.
b
Tabelul 8.3.
a a
α= km α= km
b b
1.00 0.5283 6.00 0.2584
1.25 0.4740 7.00 0.2465
1.50 0.4357 8.00 0.2370
1.75 0.4070 9.00 0.2292
2.00 0.3845 10.00 0.2226
2.25 0.3663 20.00 0.1868
2.50 0.3512 30.00 0.1705
2.75 0.3385 40.00 0.1606
3.00 0.3275 50.00 0.1537
3.50 0.3093 60.00 0.1481
4.00 0.2953 70.00 0.1442
4.50 0.2836 80.00 0.1407
5.00 0.2739 90.00 0.1378
100.00 0.1353
unde: m- coeficient de corecţie prin care se ţine seama de adâncimea zonei active z0 (Anexa A);
pnet- presiunea netă pe talpa fundaţiei, (Anexa A) , în kilopascali;
B- lăţimea tălpii fundaţiei dreptunghiulare sau diametrul fundaţiei circulare, în metri;
K1, K0- coeficienţi adimensionali indicaţi în Anexa A, stabiliţi pentru adâncimile z=z0
şi z=0, unde z se măsoară de la nivelul tălpii fundaţiei;
s- tasarea absolută probabilă a fundaţiei, în metri;
ν s _ med - coeficientul mediu de deformaţie transversală (Poisson) determinat ca medie
ponderată în funcţie de valorile ν si ale diferitelor straturi de pământ din cuprinsul zonei active :
ν s _ med =
∑ν ⋅hsi i
; hi – grosimea stratului i
∑h i
Tabelul 8.4
Pământul νs
Argilă saturată 0.4÷0.5
Argilă nesaturată 0.1÷0.3
Argilă nisipoasă 0.2÷0.3
Praf 0.3÷0.35
Nisip 0.3÷0.4
2
⎛ vp ⎞
⎜⎜ ⎟⎟ − 2
vs
νs = ⎝ ⎠ 2
*
(8.15)
⎛ vp ⎞
2⎜⎜ ⎟⎟ − 2
⎝ vs ⎠
Modulul de deformaţie liniară în condiţii dinamice, Es*, se calculează cu relaţia:
Es* = ρv 2p
( )(
1 + ν s* 1 − 2ν s* )
sau , simplificat: E s* = ρv 2p (8.16)
1 − ν s*
unde: ρ reprezintă densitatea pământului.
38
9. Proiectarea fundaţiilor construcţiilor cu pereţi structurali de zidărie
Fundatiile pereţilor sunt de tip continuu; în anumite situatii pot fi avantajoase şi fundaţiile cu
descarcări pe reazeme izolate.
Fundaţiile se pozitionează, de regulă, centric şi, numai în anumite situaţii particulare, excentric faţă
de pereţii pe care îi suportă.
9.2. Fundaţii la clădiri amplasate pe teren bun de fundare în zone cu seismicitate redusă
39
Fig. 9.1 Fundaţie bloc cu o treaptă
b
hidroizolatie
strat de separare
pietris
umplutura compactata
B1
CF
bloc de fundatie
B
40
Fig. 9.4 Fundaţie cu soclu şi bloc cu două trepte
Fig. 9.5 Fundaţie bloc sub perete exterior (pardoseala parterului la aceeaşi cotă cu trotuarul)
41
Fig. 9.6 Fundaţie bloc sub perete exterior (pardoseala parterului deasupra cotei trotuarului)
Fig. 9.7 Fundaţie cu soclu şi bloc sub perete exterior cu alcătuire simplă (monostrat)
42
b componenta
structurala a peretelui
componenta termoizolanta
a peretelui
placa suport a
hidroizolatie
pardoselii
soclu
termoizolatie termoizolatie
pietris
umplutura
placa trotuar Bs compactata
dop de bitum
bloc de fundatie
CF
Fig. 9.8 Fundaţie cu soclu şi bloc sub perete exterior cu alcătuire mixtă
Inălţimea soclului şi a treptelor blocului de fundaţie va fi de cel puţin 400 mm. La determinarea
înălţimii blocului şi a treptelor se va respecta valoarea minimă tgα dată în tabelul 7.2.
43
Fundaţiile supuse la solicitări excentrice (de exemplu fundaţiile zidurilor de calcan) se
dimensionează astfel încât rezultanta tuturor forţelor N să se menţină în treimea mijlocie a bazei
pentru ca întreaga lăţime să fie activă la transmiterea presiunilor pe teren.
Când acest lucru nu poate fi realizat iar lăţimea activă Ba = 1.5b (Fig. 9.11a) nu satisface din punct
de vedere al presiunilor efective acceptabile la teren, se ţine seama de efectul favorabil al deformării
terenului şi a blocului de fundaţie si se admite o lăţime activă Ba = 2.25b (Fig. 9.11b), cu
următoarele condiţii:
- peretele ce sprijină pe fundaţie trebuie să fie legat de construcţie la partea superioară prin placa
planşeului sau centura planşeului, precum şi prin ziduri transversale suficient de dese (recomandabil
la maximum 6 m distanţă);
- presiunea ce se dezvoltă între perete şi fundaţie să nu depăşească rezistenţele de calcul ale
materialelor din care sunt alcătuite peretele şi fundaţia.
În cazul fundaţiilor sub pereţi cu goluri pentru uşi (fig. 9.12) se verifică condiţia:
⎛ Rt 2 ⎞
L o ≤ H⎜⎜ + ⎟⎟ (9.1)
⎝ p efectiv tgα ⎠
unde: tgα- valoare dată în tabelul 7.2;
Rt- rezistenţa de calcul la întindere a betonului din blocul fundaţiei.
Dacă relaţia (9.1) este îndeplinită, fundaţia poate prelua presiunile de pe deschiderea golului.
În acest caz fundaţia se poate realiza din beton simplu sau, dacă se dispune armătură, aceasta poate
corespunde procentului minim de armare (pmin = 0.10%).
În cazul în care relaţia (9.1) nu este respectată fundaţia se calculează la încovoiere şi forţă tăietoare
ca o grindă pe mediu elastic. Armătura se calculează şi se dispune avand ca referinţă reglementarea
tehnică STAS 10107/0-90.
44
Fig. 9.9 Fundaţie sub perete exterior de subsol
45
b
perete interior de
subsol din zidarie
hidroizolatie
placa suport a
pardoselii
pietris
H
bloc de fundatie
a b
Fig. 9.12
46
9.3. Fundaţii la clădiri amplasate pe teren bun de fundare în zone cu seismicitate ridicată
Fig. 9.13
9.3.2. Fundaţiile se realizează, de regulă, sub forma unor grinzi continue de beton armat şi se
calculează după modul de calcul al grinzilor continue prezentat la capitolul 8.
Dimensionarea secţiunii de beton şi a armăturilor se defineşte în concordanţă cu prevederile din
reglementarea tehnică de referinţă STAS 10107/0-90.
9.3.3. Alcătuirea fundaţiilor este prezentată în fig. 9.14 a, b pentru construcţiile fără subsol şi în
fig. 9.15 pentru constructiile cu subsol.
47
b
hidroizolatie
centura min. etrier 8(10)/20 PC52
grinda de fundatie
6 12 PC52
10/30
PC52
10/20 PC52
agrafe 6/60/60 10/30
OB37 PC52
a.
H
< Ht < Ht
Ht > 300
10 PC52
12 PC52
~50
B
beton de egalizare
10/20 PC52
12(14)/20 PC52
stâlpisor
din b.a.
a a
12 PC52 exterior interior
stâlpisor
din b.a.
<Ht <Ht
Ht>300
~50
B grinda de fundatie
beton de egalizare
48
b
exterior interior
hidroizolatie
centura min.
etrier 8(10)/20
6 12 PC52
PC52
10/20 PC52
12(14)/20 PC52
49
>80
0.40÷0.80m
Fig. 9.16 Armare locală a plăcii suport a pardoselii sub perete interior nestructural
b perete despartitor
(nestructural)
pardoseala
armaturi placa suport a
suplimentare 0.00 pardoselii parterului
strat de separare
>200
0.40÷0.80m
pietris
100 200 100
~1.00
umplutura de pamant
compactata
Fig. 9.17 Îngroşarea şi armarea locală a plăcii suport a pardoselii sub perete interior nestructural
50
a -a b-b c-c
hidroizolatie
perete
structural
din zidarie
m
fundatie
n
B
a
B
b
h
fundatie
B
c
Se recomandă ca, în urma unei analize tehnico – economice, să se decidă asupra soluţiei optime:
- îmbunătăţirea terenului dificil de fundare şi utilizarea de soluţii de fundare pentru
terenuri bune;
- utilizarea de fundaţii adaptate terenurilor dificile de fundare.
51
ansamblului suprastructură – infrastructură, fie pentru o structură flexibilă adaptabilă la
deformaţii mari.
La alcătuirea planului de fundaţii se cere respectarea următoarelor condiţii:
- realizarea de elemente de legătură între fundaţiile pereţilor structurali (fig. 9.19);
Fig. 9.19
Nerecomandat Recomandat
Fig. 9.20
52
- lungimea fundaţiilor fără legături pe direcţie transversală nu trebuie să depăşească 6 m.
Fig. 9.21
Astfel de fundaţii se recomandă a se utiliza în cazul în care fundaţiile au o înălţime suficientă pentru
a prelua eforturile datorate diferenţei de tasare (tasărilor diferenţiale).
Centurile se realizează în mod curent cu o înălţime de 15÷20 cm, armătură longitudinală de 6÷8
bare φ12 mm÷φ16 mm, pe unul sau două rânduri şi etrieri φ6 mm la 20÷30 cm, procent minim de
armare 0.2%.
Barele longitudinale se înădesc prin petrecere pe o lungime de 45φ respectând regula armării
unghiurilor intrânde (fig. 9.22 a şi b).
Fig. 9.22
Se urmăreşte dispunerea într-un singur plan a armăturilor inferioare respectiv superioare, devierea
pe verticală fiind admisă cu respectarea unei pante de 1:4.
53
Se va sigura realizarea unei aderenţe cît mai bune a suprafeţelor de separaţie între centuri şi betonul
simplu.
În cazul amplasamentelor în zone cu seismicitate ridicată se aplică prevederile de la punctul 9.3.
Fig. 9.23
54
9.7.2. Fundaţii pe pământuri cu umflări şi contracţii mari
În cazul anumitor pământuri argiloase, ca efect al umflării datorită umezirii şi contracţiei prin
uscare, apare pericolul degradării sau ruperii fundaţiilor, fenomen însoţit de apariţia de fisuri
profunde în pereţii structurali din zidărie.
La proiectarea fundaţiilor pe pământuri cu umflări şi contracţii mari se va urmări, de regulă, ca
presiunea efectivă transmisă la teren să fie mai mare decât presiunea de umflare.
Fig. 9.24
55
9.7.2.2. Fundaţii cu descărcări pe reazeme izolate
Fundaţiile cu descărcări pe reazeme izolate transmit terenului încărcările exterioare prin blocuri de
fundaţie dispuse discontinuu în lungul pereţilor.
Fig. 9.25
Poziţia în plan a blocurilor de beton simplu se va alege astfel încât centrele de greutate ale bazelor
lor să coincidă pe cât posibil cu axul peretelui.
În cazul reazemelor executate din zidărie din piatră sau cărămidă, la partea superioară a blocului se
prevede un cuzinet de beton armat pentru repartizarea încărcărilor transmise de elementele de
descărcare ale suprastructurii.
Elementele de descărcare sunt alcătuite din grinzi de beton armat care constituie suportul zidurilor
şi care transmit încărcările la reazemele izolate.
În cazul obişnuit al construcţiilor fără subsol elementele de descărcare alcătuiesc şi soclul zidului,
depăşind cu cel puţin 25 cm cota trotuarului construcţiei.
Faţa inferioară a elementelor de descărcare se aşează la cel puţin 10 cm sub nivelul trotuarului.
Izolaţia hidrofugă orizontală a zidurilor se pozează, în mod obişnuit, la partea superioară a grinzilor.
Sub elementele de descărcare se prevede un strat de pietriş de cca. 8 cm; în cazul grinzilor din beton
armat monolit se va turna şi un strat de beton de egalizare peste stratul de pietriş.
Grinzile se fac, de regulă, mai late decât zidul de deasupra cu cca. 2.5 cm de fiecare parte.
56
Grinzile se realizează, în general, din beton armat turnat monolit. Grinzile prefabricate se
recomandă în cazul construcţiilor cu ziduri având o dispoziţie regulată în plan şi cu încărcări mici.
Pentru uşurinţa execuţiei se va urmări, pe cât posibil, ca grinzile să aibă aceeaşi înălţime.
Grinzile sunt continue având, de regulă , înălţimea constantă (fig. 9.26).
⎛ 1 ⎞
Pentru asigurarea unei rigidităţi corespunzătoare se recomandă h ≥ ⎜ ⎟⋅L.
⎝ 6 ÷8⎠
Fig. 9.26
Perete Perete
structural structural
a b c
1 1
1 1
1 1
Perete de subsol
Perete Perete structural
suprastructură
1-1
Infrastructură
hs
Fundaţie
58
Nucleu din pereţi de
beton armat
Perete de
beton armat
Infrastructură
rigidă
Fig. 10.2 Infrastructură rigidă supraterană pentru construcţii cu pereţi de beton armat
Stâlp
Perete
structural
Zona
Np
MP comprimată a Ns1 NP Ns2
QP peretelui Ms1 Q p MP Qs2 Ms2
Qs1
H Nf
L I
Mf
a fundaţie b
stâlp perete
structural
stâlp
Ta C perete Nod
structura rigid
QP
I
59
10.4. Alcătuirea fundaţiilor pentru pereţii structurali de beton armat
10.4.1 Fundaţii independente sub pereţi de beton armat se pot realiza în situaţii rare datorită
eforturilor mari (M, Q) transmise terenului.
Fundaţiile sunt conformate şi dimensionate ca şi fundaţiile sub reţeaua de pereţi ai substructurii.
y
B
Mx
x
G
My B
B
1 2 3 4 5
pef
pef
●Armătura transversală (1) rezultă din verificarea consolei tălpii la moment încovoietor în secţiunea
de la marginea peretelui. În unele cazuri, în care peretele este excentric pe talpa fundaţiei,
armăturile (1) pot rezulta şi din verificarea fundaţiei la momente de torsiune.
60
Procentul minim de armare pe fiecare direcţie este 0.10% pentru armături OB37 şi 0.075%
pentru armături PC52.
Diametrul minim al armăturilor este de 10 mm.
Distanţa maximă între armături este de 250 mm; distanţa minimă este de 100 mm.
a. b.
H 2
1
●Armătura de conectare cu peretele substructurii (2) poate rezulta funcţie de următoarele condiţii:
• verificarea la lunecare în rosturile de turnare ale betonului (fig.10.7);
• verificarea la forţă tăietoare a peretelui substructurii;
• verificarea la moment încovoietor şi forţă axială a peretelui substructurii; armătura rezultată
din această condiţie nu poate depăşi aria corespunzătoare greutăţii fundaţiei;
• verificarea secţiunii de la baza peretelui la moment încovoietor determinat de presiunea
pământului pe planul peretelui; în calcul se poate consideră şi efectul favorabil al forţei axiale
din perete.
Diametrul minim al armăturilor este de 10 mm; pmin= 0,10%
Distanţa maximă între armături este de 250 mm iar distanţa minimă de 100 mm.
●Armăturile longitudinale (3) rezultă din verificarea secţiunii verticale a peretelui la încovoiere,
conform schemei de solicitare din figura 10.7. Armătura minimă (3) trebuie să corespundă armăturii
de repartiţie corespunzătoare mărcii (1).
Fig. 10.8 Fundaţie tip bloc şi cuzinet sub pereţi de beton armat
11.2.1. Radierul poate fi folosit şi la construcţii situate sub nivelul apei subterane (fig. 11.7).
În acest caz subsolul împreună cu radierul realizează o cuvă etanşă.
Etanşarea cuvei se obţine prin dispunerea hidroizolaţiei la exteriorul radierului şi a pereţilor
perimetrali conform figurii 11.7.
De asemenea, suprafaţa interioară a pereţilor structurali perimetrali se tratează pentru a asigura
impermeabilitatea necesară.
lmax
1 1
hr
Beton de
Fig. 11.1 Radier general tip dală groasă egalizare
Perete
structural
hr1
hr2
-radier
-beton de egalizare
63
Capitel
1 1
Perete
perimetral
stâlp
1-1
a
45o Capitel cu o
hr
pantă
stâlp c
Capitel
drept
1-1
Capitel cu
hr
b
hr
două pante
64
Fig. 11.5 Radier tip placă cu vute
Fig. 11.7
65
11.2.3. Armarea radierelor se realizează cu reţele orizontale de armătură, dispuse pe feţele plăcii
pentru preluarea momentelor pozitive şi negative. De asemenea, este necesară şi o armare pe zona
centrală a plăcii pentru fenomenele de contracţie.
În varianta în care nu se prevăd armături înclinate, se face verificarea la forţă tăietoare a secţiunii
de beton simplu cu relaţia:
Q≤0.7bhrRt (11.2)
Este posibil ca în zona lifturilor, înălţimea radierului să se reducă, micşorându-se capacitatea
betonului simplu la forţă tăietoare .
În acest caz se pot prevedea local etrieri şi armătură de bordaj a golurilor.
Procentele minime de armare pentru placa radierului sunt 0,15% pentru fiecare faţă.
Înnădirea barelor se face prin petrecere sau prin sudare pentru barele cu diametre mari (φ25.. φ40).
Dimensionarea radierului se realizează în concordanţă cu prevederile din reglementarea tehnică de
referinţă STAS 10107/0-90.
11.2.4. Rosturile de turnare şi măsurile care trebuie prevăzute în proiectare din punctul de vedere al
rezistenţei şi tehnologiei de execuţie ( reglementarea tehnică de referinţă NE 012-99).
• calculul efortului de lunecare L în rost (fig. 11.8. a) se face cu relaţia (11.3):
M M
L1− 2 = 1 − 2 (11.3)
Z1 Z2
Dimensionarea armăturii de conectare în rost se face în concordanţă cu prevederile din
reglementarea tehnică de referinţă STAS 10107/0-90.
a b c
Fig. 11.8
• rosturi verticale de turnare (fig.11.8 b)
Rezistenţa la lunecare în planurile rosturilor de turnare se realizează prin armătura orizontală care
traversează rostul şi de rugozitatea feţelor rosturilor.
Pentru realizarea acestor rosturi se foloseşte o plasă de ciur amplasată vertical la faţa întreruptă
a elementului şi rigidizată pentru a rezista la împingerea betonului proaspăt.
Prin poziţiile rosturilor de turnare se va asigura împărţirea radierului în volume de beton pentru care
pot fi asigurate condiţiile optime şi sigure pentru lucrările de preparare a betonului, transportul auto,
turnarea şi vibrarea acestuia în vederea realizării monolitismului total, a continuităţii, precum
şi etanşeitatea contra infiltrării apelor freatice.
Turnarea betonului se va face continuu, în straturi orizontale de aproximativ 40cm grosime,
iar intervalul de timp între turnarea a două straturi suprapuse (pe întreaga suprafaţă a acestora)
să fie mai scurt decât durata prizei celor două straturi suprapuse.
Turnarea betonului în volume prestabilite asigură consumarea practic totală într-un anumit interval
de timp a deformaţiilor din fenomenul de exotermie (degajarea de căldură din procesul chimic
de hidratare a cimentului).
66
• rosturi orizontale de turnare (fig.11.8 c).
Rezistenţa la lunecare în planurile rosturilor de betonare va fi realizată de armătura verticală care
traversează rostul şi de rugozitatea feţelor rosturilor.
• În cazul în care structura de rezistenţă a construcţiei este realizată din cadre (stâlpi şi grinzi)
şi din pereţi portanţi (diafragme) iar fundaţia este un radier general, se defineşte rigiditatea relativă,
KR, care permite evidenţierea conlucrării dintre structură, radier şi terenul de fundare:
E' I C
KR = (11.7)
E s B3
unde: E' I C reprezintă rigiditatea construcţiei şi a radierului.
Această valoare se calculează cu ajutorul relaţiei:
t h3
E' I C = E' I F + ∑ E' I ca + E' d d (11.8)
12
unde: E ' I F este rigiditatea radierului
∑ E' I ca este rigiditatea cadrelor
td şi hd sunt grosimea şi respectiv înălţimea diafragmelor
Dacă valoarea KR este mai mare de 0.5 atunci radierul poate fi considerat rigid.
- se examinează radierul ca un întreg pe fiecare dintre cele două direcţii paralele cu axele x şi y.
Figura 11.10
Forţa tăietoare totală acţionând în orice secţiune dusă prin radier este egală cu suma aritmetică a
tuturor încărcărilor şi presiunilor de contact la stânga secţiunii considerate.
68
Momentul încovoietor total acţionând în aceeaşi secţiune este egal cu suma momentelor aceloraşi
încărcări şi presiuni faţă de secţiunea considerată.
Metoda nu permite determinarea distribuţiei forţei tăietoare totale şi momentului încovoietor total în
lungul secţiunii. Se impune, în consecinţă, introducerea unor simplificări.
Fig. 11.11
12. Infrastructuri
70
Acţiunile transmise de suprastructură la elementele infrastructurii pot fi considerate pentru calculul
static astfel:
- dacă înălţimea secţiunii transversale a elementului vertical (h) respectă condiţia (12.1), eforturile
transmise infrastructurii se pot considera aplicate punctual, în centrul de greutate al secţiunii
elementului vertical (fig.12.1.a):
h ≤ 0.5 ⋅ h p (12.1)
unde: hp este înălţimea secţiunii transversale a peretelui substructurii, înălţimea secţiunii
transversale în zona de rezemare a elementului vertical;
- dacă condiţia (12.1) nu este realizată, acţiunile transmise de elementul vertical, în grupările
speciale de încărcări, se consideră ca în figura 12.1.b; în grupările fundamentale de încărcări se
admit simplificări ale schemei de încărcare a infrastructurii.
Eforturile din fazele intermediare de execuţie ale construcţiei vor fi considerate la proiectarea
infrastructurilor (fig.12.2). Se recomandă ca prin măsuri adecvate de etapizare a execuţiei etc.
precizate în proiect, solicitările infrastructurii în fazele intermediare să fie inferioare solicitărilor
rezultate din calculul ansamblului construcţiei.
Fisuri
Fisuri în radier
Fig. 12.2 Solicitări ale elementeleor infrastructurii în faze intermediare de execuţie ale construcţiei
Dacă condiţiile de exploatare ale construcţiei, de teren de fundare, tasări diferenţiale etc. determină
şi alte situaţii de încărcare semnificative, acestea vor fi luate în considerare la proiectarea
elementelor structurale (fig. 12.3).
71
Piloţi/pereţi
mulaţi pt.
Subsol sprijinirea
CG CG săpăturii
CR CR CG – centrul de greutate
1 1
CR – centrul de rezistenţă
F1
F2
Tasări diferenţiale
determinate de
solicitarea excentrică
Fig. 12.3 Solicitări ale elementelor infrastructurii datorită încărcării excentrice a fundaţiilor
72
Zona comprimată
1 2 1 1-1 2-2
hrc hrc Aw2
I1,Aw1,A1 I2,Aw2,A2
Lo Aw1
1 2 1
I1,Aw1,A1 I2,Aw2,A2 I1,Aw1,A1
Lo+0,7hrc
a) Goluri mari
cazul în care diagrama de momente încovoietoare nu se anulează pe deschiderea golului
1 2 1 1-1 2-2
I3,Aw3,A3
I1,Aw1,A1
hp Lo≥0,25hp
I2,Aw2,A2
1 2 1
I2,Aw2,A2+I3,Aw3,A3
I1,Aw1,A1 I1,Aw1,A1
Lo+0,35hp
b) Goluri mari
cazul în care diagrama de momente încovoietoare se anulează pe deschiderea golului
Fig. 12.4
1 Lo ≤ 0,25hp 1-1
hg ≤ 0,25hp I1,Aw1,A1
hp ≥2,5 hg
1
I1,Aw1,A1
73
Diafragmele orizontale se verifică şi la eforturile locale în zonele de intersecţie cu elementele
structurale verticale (pct. 12.5).
Verificarea secţiunilor de beton şi de armătură este definită în reglementarea tehnică de referinţă
STAS 10107/0-90. În calcul se va considera efectul combinat al solicitărilor specifice planşeelor
şi diafragmelor orizontale.
Armăturile de centură se dimensionează considerând valoarea maximă a forţei tăietoare din pereţii
structuali (fig.12.6).
Perete
structural
Planşeu Aa=Q/Ra
Q
Fisură de cedare
Perete subsol la forţă tăietoare
Fig.12.6
74
Armături de suspendare Armături de suspendare
Diagonale comprimate
în pereţii de beton
Diagonale comprimate
Planşeu Rc M
x
Perete AaiRa
M Rosturi de turnare
(secţiuni de lunecare) M M
AaiRa
Fundaţie
x
Rc
Fig.12.8 Distribuţii de efoturi unitare considerate în verificarea la lunecare
a secţiunilor prefisurate (rosturi orizontale de turnare)
75
Armătura longitudinală (orizontală Aao), distribuită pe înălţimea secţiunii peretelui,
va respecta minimum:
A ao ≥ 0,6 ⋅ A av (12.5)
Procentele minime de armătură sunt:
- armătura transversală verticală 0.20%
- armătura longitudinală distribuită pe înălţimea secţiunii 0.15%
- armătura longitudinală concentrată la marginea secţiunii (sus/jos) 0.20%.
1 1
76
conectare precum şi a eforturilor în diafragma superioară realizată de planşeul superior
nu este semnificativă.
PERETE PERETE
STRUCTURAL PLANŞEE STRUCTURAL
PLANŞEU
a). S1
Subsol S2
RADIER RADIER
b).
Fig. 12.10
Fig. 12.11
77
12.5.2. Elemente de calcul, dimensionare şi verificare
PLANSEU
a)
Qas Ls Mcap
Qinf Hs
Minf
RADIER
M Q
PERETE
PLANSEE STRUCTURAL
b) S1
S2
RADIER
M Q
PERETE
PLANSEE STRUCTURAL
c) S1
S2
RADIER
Fig. 12.12
Perete structural
a). lt
Subsol
≥lt/2
Perete structural
Awf1/2
b).
lt1 lt2
Awf2/2
Subsol
Fig. 12.13
12.5.2.5. Verificarea elementului vertical (stâlp, perete) pe înălţimea infrastructurii se face având ca
referinţă reglementarea tehnică STAS 10107/0-90.
Efortul tangenţial mediu este limitat la valoarea:
Q inf
≤ 4⋅Rt (12.11)
A bp
79
13. Reglementări tehnice de referinţă
80
ANEXA A
1. Presiunile convenţionale pconv se determină luând în considerare valorile de bază pconv din tabelele
A.1 ÷ A.4, care se corectează conform prevederilor de la pct. 2.
Pentru pământurile sensibile la umezire stabilirea valorilor presiunii convenţionale se face pe baza
prescripţiilor speciale.
Tabelul A.1
Denumirea terenului de fundare pconv , kPa
Roci stâncoase 1 000 .... 6 000
Roci semi- Marne, marne argiloase şi argile marnoase compacte 350 .... 1 100
stâncoase Şisturi argiloase, argile şistoase şi nisipuri cimentate 600 .... 850
Observaţie - În intervalul indicat, valorile pconv se aleg ţinând seama de compactitatea şi starea de degradare a
rocii stâncoase sau semistâncoase. Ele nu variază cu adâncimea de fundare şi dimensiunile în plan ale
fundaţiilor.
Tabelul A.2
Îndesate Îndesare mediea)
a)
2. Valorile de bază din tabelele A.1 ÷ A.4 corespund presiunilor convenţionale pentru fundaţii având
lăţimea tălpii B = 1,0 m şi adâncimea de fundare faţă de nivelul terenului sistematizat Df = 2,0 m.
Pentru alte lăţimi ale tălpii sau alte adâncimi de fundare presiunea convenţională se calculează
cu relaţia:
pconv = pconv + CB + CD [kPa] (A.1)
unde: pconv -valoarea de bază a presiunii convenţionale pe teren, conform tabelelor
A.1 ÷ A.4, în kilopascali;
CB - corecţia de lăţime, în kilopascali;
CD - corecţia de adâncime, în kilopascali.
A-1
Tabelul A.3
Indicele porilorb) Consistenţaa) b)
Denumirea terenului de fundare e Ic = 0,5 Ic = 1
pconv , kPa
(
Cu plasticitate redusă Ip ≤ 10% : ) 0,5 300 350
nisip argilos, praf nisipos, praf 0,7 275 300
(
Cu plasticitatea mijlocie 10% < Ip ≤ 20% : ) 0,5 300 350
Pământuri nisip argilos, praf nisipos argilos, praf argilos, 0,7 275 300
coezive argilă prăfoasă-nisipoasă, argilă nisipoasă, 1,0 200 250
argilă prăfoasă
0,5 550 650
Cu plasticitate mare şi foarte mare (Ip > 20%):
0,6 450 525
argilă nisipoasă, argilă prăfoasă, argilă,
0,8 300 350
argilă grasă
1,1 225 300
a) În cazul în care nu este posibilă prelevarea de probe netulburate, stabilirea consistenţei se poate face pe baza
penetrării dinamice în foraj sau a penetrării statice.
b) La pământuri coezive având valori intermediare ale indicelui porilor e şi indicelui de consistenţă Ic, se admite
interpolarea liniară a valorii presiunii convenţionale de calcul după Ic şi e succesiv.
Tabelul A.4
Pământuri nisipoase Nisipuri prăfoase,
şi zguri (cu excepţia pământuri coezive,
nisipurilor prăfoase) cenuşi etc.
Denumirea terenului de fundare b)
Sr
≤ 0,5 ≥ 0,8 ≤ 0,5 ≥ 0,8
pconv , kPa
Umpluturi din pământuri omogene realizate şi
250 200 180 150
compactate în mod organizat (perne, ramblee)
Depozite omogene compactate controlat 250 200 180 150
rezultate în urma
Umpluturia) unor necompactate, dar
activităţi sistematice având o vechime de
180 150 120 100
de depunere de depunere de minimum
pământuri şi reziduri doi ani
mineraliere
a) Umpluturi cu conţinut de materii organice mai mic de 5%.
b) Pentru valori 0,5 < Sr < 0,8 valorile presiunii convenţionale se determină prin interpolare liniară.
A-2
2.2 Corecţia de adâncime se determină cu relaţiile:
D −2
• pentru Df < 2m: CD = pconv ⋅ f [kPa] (A.3)
4
• pentru Df > 2m: CD = K 2 γ (Df − 2) [kPa] (A.4)
unde: Df adâncimea de fundare, în metri
K2 coeficient conform tabelului B.5
γ greutatea volumică de calcul a straturilor situate deasupra nivelului tălpii fundaţiei
(calculată ca medie ponderată cu grosimea straturilor), în kilonewtoni pe metru cub.
Tabelul A.5
Denumirea pământurilor K2
Pământuri necoezive, cu excepţia nisipurilor prăfoase 2,5
Nisipuri prăfoase şi pământuri coezive cu plasticitate redusă şi mijlocie 2,0
Pământuri coezive cu plasticitate mare şi foarte mare 1,5
2.3 La construcţiile cu subsol se adoptă corecţia de adâncime corespunzătoare celei mai mici dintre
valorile Df şi D'f , unde Df este adâncimea de fundare măsurată de la cota terenului sistematizat la
exteriorul zidului de subsol:
q
D'f =
γ
unde: q supraîncărcarea permanentă aplicată la nivelul tălpii fundaţiei în partea interioară a zidului
de subsol, în kilopascali;
γ greutatea volumică de calcul a straturilor situate deasupra tălpii fundaţiei (calculată ca medie
ponderată cu grosimea straturilor), la interiorul zidului de subsol, în kilonewtoni pe metru cub.
1. Condiţii generale
1.1 Se consideră că deformaţia suprafeţei terenului de fundare coincide, în fiecare punct, cu deformaţia
tălpii de fundare, prin păstrarea permanentă a contactului între aceste două elemente.
1.2 Sub acţiunea încărcărilor verticale transmise de construcţii şi a altor supraîncărcări (rambleuri,
depozite de materiale etc.) se ia în considerare numai deplasarea pe verticală a terenului de fundare
(tasarea).
A-4
- tasarea instantanee datorată preponderent schimbării instantanee de formă sub volum constant,
precum şi deformaţiei bruşte de volum (reducerii volumului de goluri) în cazul pământurilor
nesaturate;
- tasarea din consolidarea primară datorată reducerii progresive în timp a volumului de goluri şi
disipării excesului presiunii apei din pori;
- tasarea din consolidarea secundară care se poate produce în anumite situaţii prin deformarea lentă a
pământului sub efort constant, după disiparea completă a presiunii în exces a apei din pori.
Deformaţiile terenului calculate pe baza prezentelor prescripţii reprezintă deformaţii finale rezultate
din suma tasării instantanee şi a tasării din consolidarea primară. În cazul în care este necesară
evaluarea independentă a acestor componente, ca şi în situaţiile în care apare posibilă producerea unor
tasări importante din consolidarea secundară, se folosesc metode de calcul corespunzătoare.
Oportunitatea calculului evoluţiei în timp a tasării din consolidare primară se apreciază în funcţie de
grosimea straturilor coezive saturate (având Sr > 0,9) cuprinse în zona activă z0 a fundaţiei, de
posibilitatea de drenare a acestor straturi, de valorile coeficientului de consolidare cv precum şi de
viteza de creştere a presiunii pe teren în faza de execuţie şi de exploatare a construcţiei.
Tasările din consolidare secundară pot apare numai la unele pământuri coezive. Capacitatea
pământurilor de a suferi tasări din consolidare secundară sub efortul transmis stratului de încărcările
exterioare se apreciază în funcţie de valoarea coeficientului de consolidare secundară cα , având în
vedere prevederile din tabelul A.6.
Tabelul A.6
cα Compresibilitatea secundară a pământului
< 0,004 foarte mică
0,004....0,008 mică
0,008....0,016 medie
0,016....0,032 mare
> 0,032 foarte mare
1.4 Calculul tasărilor probabile ale terenului de fundare se efectuează în ipoteza comportării terenului
de fundare ca un mediu liniar deformabil.
1.5 În calculul tasărilor probabile ale terenului de fundare trebuie luate în considerare:
- influenţa construcţiilor învecinate;
- supraîncărcarea terenului din imediata vecinătate a fundaţiilor (umpluturi, platforme,
depozite de materiale etc.).
1.7 Caracteristicile geotehnice ale terenului se iau cu valorile de calcul, stabilite conform STAS
3300/1-85. Valorile de calcul Φ , c şi γ se determină corespunzător unui nivel de asigurare α = 0,85 .
Tabelul A.8
φ N1 N2 N3
0o 0,00 1,00 3,14
o
2 0,03 1,12 3,32
o
4 0,06 1,25 3,51
o
6 0,10 1,39 3,71
o
8 0,14 1,55 3,93
o
10 0,18 1,73 4,17
o
12 0,23 1,94 4,42
14o 0,29 2,17 4,69
o
16 0,36 2,43 5,00
o
18 0,43 2,72 5,31
20o 0,51 3,06 5,66
o
22 0,61 3,44 6,04
o
24 0,72 3,87 6,45
o
26 0,84 4,37 6,90
28o 0,98 4,93 7,40
o
30 1,15 5,59 7,95
A-6
32o 1,34 6,35 8,55
o
34 1,55 7,21 9,21
φ N1 N2 N3
36o 1,81 8,25 9,98
38o 2,11 9,44 10,80
40o 2,46 10,84 11,73
o
42 2,87 12,50 12,77
o
44 3,37 14,48 13,96
45o 3,66 15,64 14,64
3.2 În lipsa încercărilor corespunzătoare de teren, pentru calculul deformaţiilor în faze preliminare de
proiectare la construcţiile din clasele I şi II, cât şi pentru calcule definite la construcţiile din clasele III,
IV, V, se admite utilizarea valorilor modulului de deformaţie edometric determinat conform
STAS 8942/1-89, corectate conform prevederilor de la pct. 3.5.
3.3 În aceleaşi condiţii ca la pct. 3.2, se admite determinarea indirectă a valorilor modulului de
deformaţie liniară E, pe baza unor corelaţii stabilite cu datele altor tipuri de încercări pe teren
(încercări presiometrice, penetrare statică şi, în terenuri necoezive, penetrarea dinamică).
La predimensionarea şi verificarea preliminară la starea limită de deformaţii a fundaţiilor de suprafaţă,
indiferent de clasa de importanţă a construcţiei, precum şi la verificarea definitivă la starea limită de
deformaţii pentru fundaţiile de suprafaţă în cazul construcţiilor sensibile la tasări din clasele de
importanţă III, IV şi V, se admite, potrivit standardului 3300/1-85, utilizarea valorilor modulului de
deformaţie liniară Es date în tabelul A.9.
3.4 În cazul amplasamentelor cu stratificaţie uniformă, dacă se dispune de valori ale tasărilor efective
măsurate la construcţii existente, modulul de deformaţie liniară se poate stabili prin calcul invers, pe
baza deformaţiilor măsurate ale straturilor de pământ. Aceste valori ale modulului de deformaţie E pot
fi utilizate în calculul tasărilor probabile ale unor construcţii proiectate, cu condiţia verificării
uniformităţii caracteristicilor fiecărui strat prin sondaje executate pe amplasamentul fiecărei noi
construcţii.
3.5 În condiţiile specificate la pct. 3.2, modulul de deformaţie liniară E se poate determina pe baza
valorilor modulului de deformaţie edometric M, cu relaţia:
E = Mo . M [kPa] (A.7)
unde: M valoarea de calcul a modulului de deformaţie edometric pentru stratul respectiv, determinată
( )
în intervalul de presiuni cuprinse între presiunea geologică existentă la nivelul probei σgz şi
(
presiunea medie ce apare în stratul comprimat în urma încărcării fundaţiei σgz + σmed
z , în )
A-7
kilopascali;
Mo coeficient de corecţie pentru trecerea de la modulul de deformaţie edometric la modulul de
deformaţie liniară (determinat pe teren cu placa); valoarea coeficientului Mo se determină
experimental; în cazul în care nu se dispune de asemenea date, valorile Mo se pot adopta,
orientativ, conform tabelului A.10. Pentru pământuri prăfoase şi argiloase având
Ic < 0,5 sau e > 1,10, dacă nu se dispune de date experimentale, se poate accepta Mo = 1.
Tabelul A.9
Caracterizarea pământurilor Indicele porilor e
Compoziţie 0.45 0.55 0.65 0.75 0.85 0.95 1.05
Originea IC
granulometrică Valori de calcul ale modulului Es, kPa
Tabelul A.10
Indicele porilor e
Denumirea pământurilor Ic 0,41...0,60 0,61...0,80 0,81...1,00 1,01...1,10
Mo
Nisipuri (cu excepţia nisipului argilos) - 1,0 1,0 - -
Nisip argilos, praf nisipos, argilă
0,00...1,00 1,6 1,3 1,0 -
nisipoasă
0,76...1,00 2,3 1,7 1,3 1,1
Praf, praf argilos, argilă prăfoasă
0,50...0,75 1,9 1,5 1,2 1,0
0,76...1,00 1,8 1,5 1,3 1,2
Argilă, argilă grasă
0,50...0,75 1,5 1,3 1,1 1,0
3.6 Coeficientul lui Poisson, ν , poate fi adoptat cu valorile precizate în tabelul A.11.
Tabelul A.11
Denumirea pământurilor υ
Bolovănişuri şi pietrişuri 0,27
Nisipuri (inclusiv nisipuri prăfoase şi nisipuri argiloase) 0,30
Praf, praf argilos, argilă nisipoasă, argilă prăfoasă 0,35
Argilă, argilă grasă 0,42
A-8
4. Calculul tasării probabile
4.1 Calculul tasării absolute prin metoda însumării pe straturi elementare (fig. A.1).
Figura A.1
Observaţie – În cazul gropilor de fundare cu lăţimi mari (B > 10 m) executate în terenuri coezive, când există
posibilitatea ca fundul săpăturii să se umfle după excavare, efortul unitar net mediu pe talpa fundaţiei se acceptă
pnet = pef fără a considera efectul de descărcare al greutăţii pământului excavat. În acest caz, pentru calculul
tasărilor în domeniul de presiuni pef < γDf, se pot utiliza valorile modulului de deformaţie liniară la descărcare
E , determinate conform STAS 8942/3-80.
• Pământul situat sub nivelul tălpii de fundare se împarte în straturi elementare, până la adâncimea
corespunzătoare limitei inferioare a zonei active; fiecare strat elementar se constituie din pământ
omogen şi trebuie să aibă grosimea mai mică decât 0,4 B.
Pe verticala centrului fundaţiei, la limitele de separaţie ale straturilor elementare, se calculează
eforturile unitare verticale datorate presiunii nete transmise de talpa fundaţiei, cu relaţia:
σz = α0 ⋅ p net [kPa] (A.9)
A-9
unde: α0 coeficientul de distribuţie al eforturilor verticale, în centrul fundaţiei, pentru presiuni
uniform distribuite pe talpă, dat în tabelul B.12, în funcţie de rapoartele L/B şi z/B;
L lungimea fundaţiei dreptunghiulare, în metri;
B lăţimea fundaţiei dreptunghiulare sau diametrul fundaţiei circulare, în metri;
z adâncimea planului de separaţie al stratului elementar faţă de nivelul tălpii
fundaţiei, în metri;
pnet efortul unitar net mediu pe talpa fundaţiei, conform relaţiei A.8 în kilopascali.
Tabelul A.12
Fundaţii în formă de:
dreptunghi, cu raportul laturilor L/B
z/B cerc
1 2 3 ≥ 10
α0
0,0 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00
0,2 0,95 0,96 0,96 0,98 0,98
0,4 0,76 0,80 0,87 0,88 0,88
0,6 0,55 0,61 0,73 0,75 0,75
0,8 0,39 0,45 0,53 0,63 0,64
1,0 0,29 0,34 0,48 0,53 0,55
1,2 0,22 0,26 0,39 0,44 0,48
1,4 0,17 0,20 0,32 0,38 0,42
1,6 0,13 0,16 0,27 0,32 0,37
2,0 0,09 0,11 0,19 0,24 0,31
3,0 0,04 0,05 0,10 0,13 0,21
4,0 0,02 0,03 0,06 0,08 0,16
5,0 0,02 0,02 0,04 0,05 0,13
6,0 0,01 0,02 0,03 0,04 0,10
• Zona activă în cuprinsul căreia se calculează tasarea straturilor se limitează la adâncimea z0 sub talpa
fundaţiei, la care valoarea efortului unitar vertical σz datorat încărcării fundaţiei devine mai mic decât
20% din presiunea geologică σgz la adâncimea respectivă:
σ z < 0, 2 σgz (A.10)
În situaţia în care limita inferioară a zonei active rezultă în cuprinsul unui strat având modulul de
deformaţie liniară mult mai redus decât al straturilor superioare, sau având E ≤ 5000 kPa , adâncimea z0
se majorează prin includerea acestui strat, sau până la îndeplinirea condiţiei:
σ z < 0,1 σgz (A.11)
În cazul în care în cuprinsul zonei active stabilită apare un strat practic incompresibil
(E > 100.000 kPa) şi există siguranţa că în cuprinsul acestuia, până la adâncimea corespunzătoare
atingerii condiţiei A.10, nu apar orizonturi mai compresibile, adâncimea zonei active se limitează la
suprafaţa acestui strat.
Tasarea absolută probabilă a fundaţiei se calculează cu relaţia:
n
σ med ⋅ h i
s = 10 3 ⋅ β ⋅ ∑ zi , [mm] (A.12)
1 E si
unde: β coeficient de corecţie egal cu 0,8;
σmed
zi efortul vertical mediu în stratul elementar i, calculat cu relaţia:
sup
med σ + σinf
σ = zi zi kPa
zi 2
sup
unde: σzi , σinf zi
efortul unitar la limita superioară, respectiv limita inferioară a stratului
A-10
elementar i, calculat cu relaţia (A.9), în kilopascali;
hi grosimea stratului elementar i, în metri;
Ei modulul de deformaţie liniară al stratului elementar i, în kilopascali;
n numărul de straturi elementare cuprinse în limita zonei active.
Observaţii:
1. Pentru fundaţiile de formă specială în plan, la care distribuţia presiunilor pe talpă se admite să se considere
uniformă, eforturile σz la limitele straturilor elementare se pot determina conform prevederilor din cap.3.
2. Pentru distribuţii de presiuni pe talpă, diferite de cea uniformă, calculul eforturilor σz se efectuează cu
metode corespunzătoare.
• Pentru calculul tasării suplimentare într-un punct al unei fundaţii, sub influenţa încărcărilor transmise
de fundaţiile învecinate şi a supraîncărcării terenului în vecinătatea fundaţiei respective, eforturile σz
corespunzătoare se determină prin metoda punctelor de colţ.
Efortul σz la adâncimea z a unui punct aflat pe verticala colţului unei suprafeţe dreptunghiulare
încărcată cu presiunea uniform distribuită pnet, se calculează cu relaţia:
σz = αc ⋅ p net [kPa] (A.13)
unde: αc coeficientul de distribuţie al eforturilor verticale la colţul suprafeţei încărcate, care se ia
conform tabelului A.13 în funcţie de rapoartele L/B şi z/B;
L lungimea suprafeţei încărcate, în metri;
B lăţimea suprafeţei încărcate, în metri;
z adâncimea punctului considerat, faţă de nivelul de aplicare a încărcării, în metri;
pnet presiunea uniform distribuită pe suprafaţa încărcată, în kilopascali.
Tabelul A.13
Fundaţii în formă de dreptunghi cu raportul laturilor L/B
z/B 1 2 3 ≥ 10
αc
0,0 0,2500 0,2500 0,2500 0,2500
0,2 0,2486 0,2491 0,2492 0,2492
0,4 0,2401 0,2439 0,2442 0,2443
0,6 0,2229 0,2329 0,2339 0,2342
0,8 0,1999 0,2176 0,2196 0,2202
1,0 0,1752 0,1999 0,2034 0,2046
1,2 0,1516 0,1818 0,1870 0,1888
1,4 0,1308 0,1644 0,1712 0,1740
1,6 0,1123 0,1482 0,1567 0,1604
2,0 0,0840 0,1202 0,1314 0,1374
3,0 0,0447 0,0732 0,0870 0,0987
4,0 0,0270 0,0474 0,0603 0,0758
5,0 0,0179 0,0328 0,0435 0,0610
6,0 0,0127 0,0238 0,0325 0,0506
Observaţie: Pentru valori intermediare ale rapoartelor z/B şi L/B se admite interpolarea liniară a valorilor α c .
Prin suprapunerea efectelor se poate determina efortul σz pe verticala unui punct P sub o fundaţie
aflată la o distanţă oarecare de o suprafaţă dreptunghiulară ABCD, încărcată cu o presiune uniform
distribuită pnet (fig. A.2):
σz = p n (αc1 + αc2 − αc3 − α c4 ) [kPa] (A.14)
unde: αc1 coeficientul de distribuţie al eforturilor pentru dreptunghiul AEPG;
αc2 idem, pentru dreptunghiul GPFD;
α c3 idem, pentru dreptunghiul BEPH;
A-11
αc4 idem, pentru dreptunghiul HPFC.
Observaţie – Pentru fundaţiile de formă specială în plan, la care distribuţia presiunilor pe talpă se admite să se
considere uniformă, eforturile σz pe verticala diferitelor puncte ale fundaţiei se pot determina cu ajutorul
metodei punctelor de colţ, prin aproximarea formei reale a fundaţiei cu un număr de suprafeţe dreptunghiulare şi
suprapunerea efectelor.
Figura A.2
4.2 Calculul tasării absolute prin metoda stratului liniar deformabil de grosime finită
În cazul în care în limita zonei active apare un strat practic incompresibil (având E > 105 kPa) sau
atunci când fundaţia are lăţimea (sau diametrul) B > 10 m, iar stratul care constituie zona activă se
caracterizează prin valori E > 10000 kPa, tasarea absolută probabilă a fundaţiei se calculează prin
metoda stratului liniar deformabil de grosime finită.
În acest caz tasarea absolută probabilă a fundaţiei se calculează cu relaţia:
( )
n K − K i −1
s = 100 m ⋅ p net ⋅ B ∑ i 1 − υi2 [cm ] (A.15)
1 E i
unde: m coeficient de corecţie prin care se ţine seama de grosimea stratului deformabil z0, dat în
tabelul A.14;
pnet efortul unitar net mediu pe talpa fundaţiei, conform rel. A.8, în kilopascali;
B lăţimea tălpii fundaţiei dreptunghiulare sau diametrul fundaţiei circulare, în metri;
Ki, Ki-1 coeficienţi adimensionali daţi în tabelul A.15, stabiliţi pentru nivelul inferior, respectiv
superior al stratului i;
Ei modulul de deformaţie liniară a stratului i, în kilopascali;
υi coeficientul lui Poisson al stratului i.
Observaţie - Calculul tasării se extinde asupra zonei active, care se împarte în straturi cu caracteristici
geotehnice de deformabilitate distincte. În cazul în care zona activă este constituită dintr-un strat omogen,
coeficienţii Ki şi Ki-1 se stabilesc numai pentru adâncimea z = z0 şi, respectiv, la nivelul tălpii fundaţiei: z = 0
(calculul efectuându-se, deci, pentru un singur strat).
Tabelul A.14
0
z /B m
0,00....0,25 1,5
0,26....0,50 1,4
0,51....1,00 1,3
1,01....1,50 1,2
1,51....2,50 1,1
> 2,50 1,0
A-12
4.4 Calculul tasării relative
Tasarea relativă probabilă se calculează ca diferenţa între tasările absolute probabile a două fundaţii
învecinate raportată la distanţa între ele, luând în considerare cea mai defavorabilă situaţie
de încărcare.
Tabelul A.15
Fundaţii în formă de dreptunghi cu raportul laturilor L/B
Fundaţii în
≥ 10
formă de
z/B 1 1,5 2 3 5 (fundaţii
cerc
continue)
K
0,0 0,000 0,000 0,000 0,000 0,000 0,000 0,000
0,1 0,045 0,050 0,050 0,050 0,050 0,050 0,052
0,2 0,090 0,100 0,100 0,100 0,100 0,100 0,104
0,3 0,135 0,150 0,150 0,150 0,150 0,150 0,156
0,4 0,179 0,200 0,200 0,200 0,200 0,200 0,208
0,5 0,233 0,250 0,250 0,250 0,250 0,250 0,260
0,6 0,266 0,299 0,300 0,300 0,300 0,300 0,311
0,7 0,308 0,342 0,349 0,349 0,349 0,349 0,362
0,8 0,348 0,381 0,395 0,397 0,397 0,397 0,412
0,9 0,382 0,415 0,437 0,442 0,442 0,442 0,462
Figura A.3
• Înclinarea probabilă a unei fundaţii rigide, circulară, încărcată excentric se determină cu relaţia:
tg θ =
( )
3 1 − υ2m N ⋅ e
(A.18)
4E m ⋅ r3
unde: N încărcarea verticală de calcul ce solicită excentric fundaţia, în kilonewtoni;
Em, υm valorile medii ale modulului de deformaţie liniară, în kilopascali şi respectiv a
coeficientului de deformare laterală, pentru întreaga zonă activă;
e excentricitatea punctului de aplicare a forţei N măsurată din centru, în metri;
r raza fundaţiei, în metri.
Observaţie – Înclinarea unei fundaţii având în plan formă poligonală se calculează cu aceeaşi relaţie,
considerând raza egală cu:
A
r= ; A – suprafaţa poligonală, în metri pătraţi
π
A-2
• Înclinarea probabilă a unei fundaţii continue de lăţime B, încărcată excentric se determină :
tg θ =
(
0, 04 1 − υ2
m) ⋅
N ⋅e
(A.19)
Em 3
( )
B / 2
unde: N încărcarea verticală de calcul ce solicită excentric fundaţia, în kilonewtoni;
Em, υm valorile medii ale modulului de deformaţie liniară, în kilopascali şi respectiv a
coeficientului de deformare laterală, pentru întreaga zonă activă;
B lăţimea tălpii fundaţiei, în metri;
e excentricitatea punctului de aplicaţie a forţei N, măsurată faţă de axa longitudinală a tălpii
continue, în metri.
unde: γ∗ greutatea volumică de calcul a straturilor de pământ de sub talpa fundaţiei, în kilonewtoni pe
metru cub;
B' lăţimea redusă a tălpii fundaţiei, în metri;
N γ , N q , N c coeficienţi adimensionali de capacitate portantă care depind de valoarea de calcul
Tabelul A.17
Forma fundaţiei λc λ q λγ
i
- Continuă 1,0 1,0
- Dreptunghiulară B / L ≥ 0, 2 1 + 0,3 B’/L’ 1 – 0,4 B’/L’
- Pătrat, cerc 1,3 0,6
( )
t = B ⋅ f Φ∗ [ m] (A.25)
unde: t grosimea zonei de pământ, în metri;
B lăţimea fundaţiei, în metri;
( )
f Φ∗ coeficient adimensional în funcţie de unghiul de frecare interioară al stratului de
pământ în contact cu talpa fundaţiei, conform tabelului A.18.
Tabelul A.18
Φ∗ ( )
f Φ∗
0o 0,70
5o 0,75
10o 0,80
15o 0,85
20o 0,92
25o 1,00
30o 1,10
35o 1,30
40o 1,70
45o 2,20
În cazul în care în cuprinsul zonei active la o adâncime z măsurată de la talpa fundaţiei apare un strat
mai slab, având rezistenţa la forfecare sub 50% din valoarea rezistenţei la forfecare a straturilor
superioare, se va verifica capacitatea portantă a acestui strat ca şi când fundaţia dată s-ar rezema direct
pe stratul slab transmiţându-i o presiune efectivă egală cu efortul vertical la cota z calculat în funcţie
de încărcarea reală aplicată la cota de fundare.
În condiţiile în care nivelul apei subterane se găseşte deasupra cotei de fundare sau în cuprinsul zonei
de pământ dintre talpa fundaţiei şi adâncimea t, trebuie să se ţină seama de reducerea greutăţii
volumice a pământului prin efectul submersării.
A-6
ANEXA B
Figura B.1
B-1
P P Pλ Pλ Pλ
- pentru x = 0 : T = deci C 3 = C 4 = = = =
2 8EIλ3
8EIλ4 k B 2k s B
8EI s
4EI
Soluţia ecuaţiei diferenţiale devine:
P λ - λx Pλ
z= e (cos λx + sin λx ) = f 1 (λ x ) (B.9)
2k s B 2k s B
unde: f 1 (λx ) = e - λx (cos λx + sin λx )
dz Pλ2 -λx Pλ2
=θ=- e sin λx = - f 2 (λ x ) (B.10)
dx ksB ksB
unde: f 2 (λx ) = e - λx sin λx
1
Se introduce notaţia l e = , unde le este lungimea elastică.
λ
2
d z M Pλ − λx
3
Pλ4 −λx
= − = − e (cos λ x − sin λ x ) = − e (cos λx − sin λx )
dx 2 EI ksB k s Bλ
ksB
P
(B.11)
= − 4EI e −λx (cos λx − sin λx )
k s Bλ
1 − λx 1
M = − Pl e e (cos λx − sin λx ) = Pl e f 3 (λx )
4 4
unde: f 3 (λx ) = e -λx (cos λx - sin λx )
ksB
2P
3
d z T 2 Pλ − λ x 4
4EI e −λx cos λx
=− =− e cos λx = −
dx 3
EI ksB k s Bλ (B.12)
1 1
T = − P e −λx cos λx = − Pf 4 (λx )
2 2
unde: f 4 (λx ) = e - λx cos λx
Valorile funcţiilor f1 ( λx ) , f 2 ( λx ) , f 3 (λx ) , f 4 ( λx ) sunt date în tabelele B1÷B4.
Tabelul B1
λx f1 λx f1 λx f1 λx f1 λx f1
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
0.000 1.000 1.040 0.484 2.080 0.048 3.120 -0.043 4.160 -0.021
0.040 0.998 1.080 0.460 2.120 0.040 3.160 -0.043 4.200 -0.020
0.080 0.994 1.120 0.436 2.160 0.032 3.200 -0.043 4.240 -0.019
0.120 0.987 1.160 0.413 2.200 0.024 3.240 -0.043 4.280 -0.018
0.160 0.977 1.200 0.390 2.240 0.017 3.280 -0.042 4.320 -0.017
0.200 0.965 1.240 0.368 2.280 0.011 3.320 -0.042 4.360 -0.016
0.240 0.951 1.280 0.346 2.320 0.005 3.360 -0.041 4.400 -0.015
0.280 0.935 1.320 0.325 2.360 -0.001 3.400 -0.041 4.440 -0.015
0.320 0.918 1.360 0.305 2.400 -0.006 3.440 -0.040 4.480 -0.014
0.360 0.899 1.400 0.285 2.440 -0.010 3.480 -0.039 4.520 -0.013
0.400 0.878 1.440 0.266 2.480 -0.015 3.520 -0.038 4.560 -0.012
0.440 0.857 1.480 0.247 2.520 -0.019 3.560 -0.038 4.600 -0.011
0.480 0.835 1.520 0.230 2.560 -0.022 3.600 -0.037 4.640 -0.010
0.520 0.811 1.560 0.212 2.600 -0.025 3.640 -0.036 4.680 -0.010
0.560 0.787 1.600 0.196 2.640 -0.028 3.680 -0.035 4.720 -0.009
0.600 0.763 1.640 0.180 2.680 -0.031 3.720 -0.034 4.760 -0.008
0.640 0.738 1.680 0.165 2.720 -0.033 3.760 -0.032 4.800 -0.007
0.680 0.712 1.720 0.150 2.760 -0.035 3.800 -0.031 4.840 -0.007
0.720 0.687 1.760 0.137 2.800 -0.037 3.840 -0.030 4.880 -0.006
0.760 0.661 1.800 0.123 2.840 -0.038 3.880 -0.029 4.920 -0.006
0.800 0.635 1.840 0.111 2.880 -0.040 3.920 -0.028 4.960 -0.005
B-2
0.840 0.610 1.880 0.099 2.920 -0.041 3.960 -0.027 5.000 -0.005
0.880 0.584 1.920 0.088 2.960 -0.042 4.000 -0.026
0.920 0.558 1.960 0.077 3.000 -0.042 4.040 -0.025
0.960 0.533 2.000 0.067 3.040 -0.043 4.080 -0.024
1.000 0.508 2.040 0.057 3.080 -0.043 4.120 -0.023
Tabelul B2
λx f2 λx f2 λx f2 λx f2 λx f2
0.000 0.000 1.040 0.305 2.080 0.109 3.120 0.001 4.160 -0.013
0.040 0.038 1.080 0.300 2.120 0.102 3.160 -0.001 4.200 -0.013
0.080 0.074 1.120 0.294 2.160 0.096 3.200 -0.002 4.240 -0.013
0.120 0.106 1.160 0.287 2.200 0.090 3.240 -0.004 4.280 -0.013
0.160 0.136 1.200 0.281 2.240 0.083 3.280 -0.005 4.320 -0.012
0.200 0.163 1.240 0.274 2.280 0.078 3.320 -0.006 4.360 -0.012
0.240 0.187 1.280 0.266 2.320 0.072 3.360 -0.008 4.400 -0.012
0.280 0.209 1.320 0.259 2.360 0.067 3.400 -0.009 4.440 -0.011
0.320 0.228 1.360 0.251 2.400 0.061 3.440 -0.009 4.480 -0.011
0.360 0.246 1.400 0.243 2.440 0.056 3.480 -0.010 4.520 -0.011
0.400 0.261 1.440 0.235 2.480 0.051 3.520 -0.011 4.560 -0.010
0.440 0.274 1.480 0.227 2.520 0.047 3.560 -0.012 4.600 -0.010
0.480 0.286 1.520 0.218 2.560 0.042 3.600 -0.012 4.640 -0.010
0.520 0.295 1.560 0.210 2.600 0.038 3.640 -0.013 4.680 -0.009
0.560 0.303 1.600 0.202 2.640 0.034 3.680 -0.013 4.720 -0.009
0.600 0.310 1.640 0.194 2.680 0.031 3.720 -0.013 4.760 -0.009
0.640 0.315 1.680 0.185 2.720 0.027 3.760 -0.013 4.800 -0.008
0.680 0.319 1.720 0.177 2.760 0.024 3.800 -0.014 4.840 -0.008
0.720 0.321 1.760 0.169 2.800 0.020 3.840 -0.014 4.880 -0.007
0.760 0.322 1.800 0.161 2.840 0.017 3.880 -0.014 4.920 -0.007
0.800 0.322 1.840 0.153 2.880 0.015 3.920 -0.014 4.960 -0.007
0.840 0.321 1.880 0.145 2.920 0.012 3.960 -0.014 5.000 -0.006
0.880 0.320 1.920 0.138 2.960 0.009 4.000 -0.014
0.920 0.317 1.960 0.130 3.000 0.007 4.040 -0.014
0.960 0.314 2.000 0.123 3.040 0.005 4.080 -0.014
1.000 0.310 2.040 0.116 3.080 0.003 4.120 -0.013
Tabelul B3
λx f3 λx f3 λx f3 λx f3 λx f3
0.000 1.000 1.040 -0.126 2.080 -0.170 3.120 -0.045 4.160 0.005
0.040 0.922 1.080 -0.139 2.120 -0.165 3.160 -0.042 4.200 0.006
0.080 0.846 1.120 -0.152 2.160 -0.160 3.200 -0.038 4.240 0.006
0.120 0.774 1.160 -0.162 2.200 -0.155 3.240 -0.035 4.280 0.007
0.160 0.705 1.200 -0.172 2.240 -0.150 3.280 -0.032 4.320 0.007
0.200 0.640 1.240 -0.180 2.280 -0.144 3.320 -0.029 4.360 0.008
0.240 0.577 1.280 -0.187 2.320 -0.139 3.360 -0.026 4.400 0.008
0.280 0.517 1.320 -0.192 2.360 -0.134 3.400 -0.024 4.440 0.008
0.320 0.461 1.360 -0.197 2.400 -0.128 3.440 -0.021 4.480 0.008
0.360 0.407 1.400 -0.201 2.440 -0.123 3.480 -0.019 4.520 0.009
0.400 0.356 1.440 -0.204 2.480 -0.118 3.520 -0.017 4.560 0.009
0.440 0.308 1.480 -0.206 2.520 -0.112 3.560 -0.014 4.600 0.009
0.480 0.263 1.520 -0.207 2.560 -0.107 3.600 -0.012 4.640 0.009
0.520 0.221 1.560 -0.208 2.600 -0.102 3.640 -0.011 4.680 0.009
0.560 0.181 1.600 -0.208 2.640 -0.097 3.680 -0.009 4.720 0.009
0.600 0.143 1.640 -0.207 2.680 -0.092 3.720 -0.007 4.760 0.009
0.640 0.108 1.680 -0.206 2.720 -0.087 3.760 -0.005 4.800 0.009
0.680 0.075 1.720 -0.204 2.760 -0.082 3.800 -0.004 4.840 0.009
0.720 0.045 1.760 -0.201 2.800 -0.078 3.840 -0.003 4.880 0.009
0.760 0.017 1.800 -0.199 2.840 -0.073 3.880 -0.001 4.920 0.009
0.800 -0.009 1.840 -0.195 2.880 -0.069 3.920 0.000 4.960 0.009
0.840 -0.033 1.880 -0.192 2.920 -0.064 3.960 0.001 5.000 0.008
0.880 -0.055 1.920 -0.188 2.960 -0.060 4.000 0.002
0.920 -0.076 1.960 -0.184 3.000 -0.056 4.040 0.003
B-3
0.960 -0.094 2.000 -0.179 3.040 -0.052 4.080 0.004
1.000 -0.111 2.040 -0.175 3.080 -0.049 4.120 0.004
Tabelul B4
λx f4 λx f4 λx f4 λx f4 λx f4
0.000 1.000 1.040 0.179 2.080 -0.061 3.120 -0.044 4.160 -0.008
0.040 0.960 1.080 0.160 2.120 -0.063 3.160 -0.042 4.200 -0.007
0.080 0.920 1.120 0.142 2.160 -0.064 3.200 -0.041 4.240 -0.007
0.120 0.881 1.160 0.125 2.200 -0.065 3.240 -0.039 4.280 -0.006
0.160 0.841 1.200 0.109 2.240 -0.066 3.280 -0.037 4.320 -0.005
0.200 0.802 1.240 0.094 2.280 -0.067 3.320 -0.036 4.360 -0.004
0.240 0.764 1.280 0.080 2.320 -0.067 3.360 -0.034 4.400 -0.004
0.280 0.726 1.320 0.066 2.360 -0.067 3.400 -0.032 4.440 -0.003
0.320 0.689 1.360 0.054 2.400 -0.067 3.440 -0.031 4.480 -0.003
0.360 0.653 1.400 0.042 2.440 -0.067 3.480 -0.029 4.520 -0.002
0.400 0.617 1.440 0.031 2.480 -0.066 3.520 -0.028 4.560 -0.002
0.440 0.583 1.480 0.021 2.520 -0.065 3.560 -0.026 4.600 -0.001
0.480 0.549 1.520 0.011 2.560 -0.065 3.600 -0.025 4.640 -0.001
0.520 0.516 1.560 0.002 2.600 -0.064 3.640 -0.023 4.680 0.000
0.560 0.484 1.600 -0.006 2.640 -0.063 3.680 -0.022 4.720 0.000
0.600 0.453 1.640 -0.013 2.680 -0.061 3.720 -0.020 4.760 0.000
0.640 0.423 1.680 -0.020 2.720 -0.060 3.760 -0.019 4.800 0.001
0.680 0.394 1.720 -0.027 2.760 -0.059 3.800 -0.018 4.840 0.001
0.720 0.366 1.760 -0.032 2.800 -0.057 3.840 -0.016 4.880 0.001
0.760 0.339 1.800 -0.038 2.840 -0.056 3.880 -0.015 4.920 0.002
0.800 0.313 1.840 -0.042 2.880 -0.054 3.920 -0.014 4.960 0.002
0.840 0.288 1.880 -0.046 2.920 -0.053 3.960 -0.013 5.000 0.002
0.880 0.264 1.920 -0.050 2.960 -0.051 4.000 -0.012
0.920 0.241 1.960 -0.053 3.000 -0.049 4.040 -0.011
0.960 0.220 2.000 -0.056 3.040 -0.048 4.080 -0.010
1.000 0.199 2.040 -0.059 3.080 -0.046 4.120 -0.009
λ2 n
θ= ‡”Pi f 2 (λx i )
k s B i =1
(B.14)
1 n
M= l e ‡”Pi f 3 (λx i ) (B.15)
4 i =1
1 n
T= ‡”Pi f 4 (λx i )
2 i =1
(B.16)
B-4
λx (-)
-0.3
-0.2
-0.1
0.0
0.1
0.2
0.3
f(lx) (-)
f1
f2
0.4
f3
0.5 f4
0.6
0.7
0.8
0.9
1.0
π π 3π
0 1 2 3 π 4 5
4 2 4
Figura B.2
B-5
3π
4λ
π
λ
π
4λ
π
2λ
Figura B.3
Figura B.4
Se consideră grinda de lungime finită care este transformată în grindă infinită prin prelungirea fictivă a
capetelor A şi B (fig. B.6).
Asupra grinzii de fundare considerată ca grindă infinită acţionează sistemul de încărcări Pi, i=1÷n,
împreună cu forţele fictive Vi, i=1÷4 amplasate de o parte şi de cealaltă a grinzii cu valori astfel
determinate încât starea de eforturi şi deformaţii în grinda de lungime finită să nu se modifice.
Pentru determinarea forţelor fictive se impun condiţiile pentru capetele libere ale grinzii şi anume:
MA=0, TA=0, MB=0, TB=0.
B-6
Figura B.5
Tabelul B.5
Funcţii utilizate în cazul
grinzii acţionate de:
P M0
z f1 f2
θ f2 f3
M f3 f4
T f4 f1
Figura B.6
Utilizând funcţiile f 3 (λx i ) şi f 4 (λx i ) definite anterior şi impunând condiţiile pentru capetele libere ale
grinzii se obţin patru ecuaţii liniare pentru determinarea valorilor forţelor fictive.
Pentru simplificarea calculelor se alege distanţa de la forţa V1 la capătul A al grinzii astfel încât
momentul încovoietor să fie egal cu zero, iar punctul de aplicaţie pentru V2 astfel încât forţa tăietoare
corespunzătoare în secţiunea A să fie egală cu zero.
În acelaşi mod se procedează şi cu forţele V3 şi V4 cu privire la momentul şi forţa tăietoare în capătul
B al grinzii.
Din tabelele pentru funcţiile f 3 (λx i ) şi f 4 (λx i ) rezultă că, pentru ca forţele fictive care apar într-o
ecuaţie să se anuleze alternativ, distanţele de la capetele grinzii finite la punctele de aplicaţie ale
forţelor fictive să fie alese după cum urmează:
π ⎛π⎞
x= pentru care f 3 ⎜ ⎟ = 0 (B.18)
4λ ⎝4⎠
π ⎛π⎞
x= pentru care f 4 ⎜ ⎟ = 0 (B.19)
2λ ⎝2⎠
Forţele Vi, i=1÷4 astfel obţinute se introduc în schema de încărcare a grinzii finite iar calculul
deformaţiilor şi al eforturilor secţionale se poate face utilizând tabelele şi diagramele pentru grinda
infinită.
B-7
2. Grinzi continue pe două direcţii
Figura B.7
B-8
- rotirea din încovoiere a grinzii longitudinale (direcţia x) în nodul i să fie egală cu rotirea din torsiune
a grinzii transversale (direcţia y) în nodul i,
- rotirea din torsiune a grinzii longitudinale (direcţia x) în nodul i să fie egală cu rotirea din încovoiere
a grinzii transversale (direcţia y) în nodul i.
B-9
pentru fiecare nod al structurii analizate (fig. B.9), considerând, în prealabil, că există o discretizare în
elemente finite a acesteia. Relaţia exprimă egalitatea între forţele nodale externe, Pi, şi forţele care
acţionează pe elemente, Fi, prin intermediul constantei Ai.
Notaţiile Fi şi Pi sunt utilizate pentru forţe şi momente încovoietoare.
R i = f (k s , B, ∆x , z i )
Figura B.8
P2 - X 2 P4 - X4
P1 - X 1 P3 - X3 Solicitari pe nod
L P-X
F1 - e1 F2 - e 2
e2
Solicitari pe element
F-e
e1
F1 + F2 F1 + F2
L L
F3 = K1 ⋅ e3
F4 = K 4 ⋅ e 4
Figura B.9
B-11
ANEXA C
Metoda Jemocikin
L
Grinzile având raportul ≥ 7 sunt considerate ca fiind nedeformabile în direcţie transversală
B
(fig. C.1) şi, ca urmare, presiunea pe lăţimea B se consideră a fi uniform repartizată.
Figura C.1
Ri
B⋅l
Figura C.2
C-1
Figura C.3
Determinarea forţelor Ri, i=1÷n, se face considerând separat deplasarea verticală a capetelor
superioare, articulate în talpa fundaţiilor ( z ifundatie ) şi deplasarea verticală a capetelor inferioare
ale barelor, articulate pe teren ( z iteren ).
Din condiţia de continuitate ca, după deformare, talpa fundaţiei să păstreze legătura cu terenul
rezultă că deplasările capetelor barelor trebuie să fie egale obţinându-se astfel un număr de
ecuaţii egal cu numărul forţelor necunoscute Ri.
Pentru a scrie deplasările pe verticală ale unui punct i de pe talpa fundaţiei şi de pe suprafaţa de
fundare se consideră, de o parte, grinda de fundare cu încărcările Pj, j=1÷m şi reacţiunile Ri,
i=1÷n din barele de legătură cu terenul şi, de altă parte, terenul solicitat de forţele (Ri), transmise
prin barele de legătură.
Deplasările grinzii continue de fundare se stabilesc prin referire la un sistem static de bază de
tipul grindă încastrată în secţiunea de capăt (fig. C.4).
Figura C.4
∑R = ∑P
1
i
1
j
n m
∑ Ri ai = ∑ Pj a j
1 1
Coeficienţii δik se compun din deformaţiile pământului şi ale grinzii de fundare în secţiunea i sub
acţiunea unei sarcini unitare aplicate în secţiunea k.
δ ik = z ik _ teren + z ik _ fundatie (C.3)
Deformaţia grinzii produsă de reacţiunea Rk=1, zik_fundaţie, se calculează după metodele din
statica construcţiilor:
C-2
Mm AriaMzm
ç dx = (C.4)
EI EI
În relaţia (C.4) Aria M este suprafaţa diagramei de momente M pentru grinda încastrată din
sistemul de bază solicitată în punctul k de o forţă concentrată egală cu unitatea; zm este ordonata
diagramei de moment m, rezultată din aplicarea unei forţe fictive egală cu unitatea în direcţia
deplasării zik_fundatie, în punctul i, ordonată măsurată în dreptul centrului de greutate al
diagramei M (fig. C.5).
Figura C.5
(C.7)
π ⋅ Es ⋅ r
Figura C.6
1
b) deformaţia într-un punct i la distanţa x de un dreptunghi încărcat uniform cu sarcina p =
B⋅l
având centrul într-un punct k (fig. C.7) se calculează cu relaţia:
1 1 − ν s2 ⎛ x B ⎞
z ik _ teren = ⋅ F⎜ , ⎟ (C.8)
π Es ⋅ B ⎝ l l ⎠
1
p=
B⋅l
Figura C.7
⎛ x B⎞ x B 2
Valorile F⎜ , ⎟ pentru = 0 ÷ 20 şi = ÷ 5 sunt date în tabelul C.2.
⎝l l⎠ l l 3
Tabelul C.2
F
x B
B 2 B B B B B
l l = =1 =2 =3 =4 =5
l 3 l l l l l
0 ∞ 4.265 3.525 2.406 1.867 1.542 1.322
1 1 1.069 1.038 0.929 0.829 0.746 0.678
2 0.500 0.508 0.505 0.490 0.469 0.446 0.424
3 0.333 0.336 0.335 0.330 0.323 0.315 0.305
4 0.250 0.251 0.251 0.249 0.246 0.242 0.237
C-4
5 0.200 0.200 0.200 0.199 0.197 0.196 0.193
6 0.167 0.167 0.167 0.166 0.165 0.164 0.163
7 0.143 0.143 0.143 0.143 0.142 0.141 0.140
8 0.125 0.125 0.125 0.125 0.124 0.124 0.123
9 0.111 - - - 0.111 - -
10 0.100 - - - 0.100 - -
11 0.091 - - - 0.091 - -
12 0.083 - - - 0.083 - -
13 0.077 - - - 0.077 - -
14 0.071 - - - 0.071 - -
15 0.067 - - - 0.067 - -
16 0.063 - - - 0.063 - -
17 0.059 - - - 0.059 - -
18 0.056 - - - 0.056 - -
19 0.053 - - - 0.053 - -
20 0.050 - - - 0.050 - -
Înlocuind valorile δ ik în sistemul de ecuaţii (D.1) se pot determina valorile Ri, i=1÷n cu ajutorul
cărora se determină ordonatele în diagramele de forţă tăietoare şi moment încovoietor.
C-5
ANEXA D
Metoda Hetenyi
Efectul unei forţe concentrate pe un radier flexibil se amortizează relativ rapid, resimţindu-se asupra
unei arii reduse din jurul ei. Suprapunând zonele de influenţă se poate determina efectul într-un
punct al tuturor încărcărilor concentrate transmise de stâlpi. Deoarece zonele de influenţă nu sunt
foarte mari, în marea majoritate a situaţiilor este suficient să se considere o distanţă definită de două
rânduri de stâlpi faţă de punctul considerat.
Din moment ce efectul unei încărcări se transmite radial prin radier, cea mai bună formulare este
cea în coordonate polare.
Etapele calculului sunt următoarele:
•se determină înălţimea h a radierului în secţiunile critice la forţă tăietoare şi se calculează
rigiditatea cilindrică D;
•se calculează raza rigidităţii efective cu relaţia:
D
L=4 (D.1)
ks
iar zona de influenţă a încărcării din stâlp se consideră egală cu 4L;
•se calculează momentul pe direcţie radială Mr, pe direcţie tangenţială Mt şi săgeata z a radierului:
⎡ ⎛ r ⎞⎤
⎢ Z'3 ⎜ ⎟ ⎥
N ⎛r⎞ ⎝ L ⎠⎥
M r = − ⎢ Z 4 ⎜ ⎟ − (1 − µ) (D.2)
4 ⎢ ⎝L⎠ r ⎥
⎢ L ⎥⎦
⎣
⎡ ⎛ r ⎞⎤
⎢ Z'3 ⎜ ⎟ ⎥
N ⎛r⎞ ⎝ L ⎠⎥
M t = − ⎢µZ 4 ⎜ ⎟ + (1 − µ) (D.3)
4⎢ ⎝L⎠ r ⎥
⎢ L ⎥⎦
⎣
NL2 ⎛ r ⎞
z= Z3 ⎜ ⎟ (E.4)
4D ⎝L⎠
unde: r distanţa de la punctul considerat la încărcare
Z3, Z’3, Z4 şi Z’4 funcţii de r/L a căror variaţie este prezentată în figura D.1
•se trec momentele din coordonate polare în coordonate carteziene:
M x = M r cos 2 θ + M t sin 2 θ (D.5)
M y = M r sin 2 θ + M t cos 2 θ (D.6)
unde: θ unghiul definit în figura D.2
•Forţa tăietoare pe unitatea de lăţime de radier poate fi determinată cu ajutorul relaţiei:
N ⎛r⎞
Q=− Z' 4 ⎜ ⎟ (D.7)
4L ⎝L⎠
Când marginea radierului se găseşte în zona de influenţă r, se aplică următoarele corecţii:
-se calculează momentele încovoietoare şi forţele tăietoare perpendicular pe marginea radierului în
ipoteza că radierul ar fi infinit de mare;
-se aplică pe margine, ca încărcări, momente încovoietoare şi forţe tăietoare egale şi de semn
contrar cu cele calculate;
-se utilizează mai departe ipoteza grinzilor pe mediu Winkler.
D-1
•în cele din urmă, momentele încovoietoare şi forţele tăietoare pentru fiecare stâlp se suprapun şi se
obţin valorile finale totale ale momentelor încovoietoare şi forţelor tăietoare.
Figura D.1
Figura D.2
D-2
nn +1
nv n ne +2 -8 +2
vv v a e ee +1 -8 +20 -8 +1
a a
sv s se +2 -8 +2
ss +1
a. b.
2
0.5(1- 2)
0.5(1- 2)
-4+2 +2
-4+2 +2
2
-6+2
8-4 -3
2-
2-
a
+1 -8 +19 -8 +1
a 2- -6+2 2-
+2 -8 +2
+1
d.
+1
2
2
7.5-4 -2.5
c. 0.5(1- 2)
-4+2 +2
-6+2
2-
2
2(1- ) -3+2 +
a
+2 -8 2- +1
f.
+1
e.
2
0.5(1- 2)
-3+2 +
3-2 2
a
2(1- 2) -3+2 + 2
0.5(1- 2)
g.
Figura D.3.
D-3
Cazul din figura D.3d:
(8 − 4ν − 3ν 2 )z a + (−4 + 2ν + 2ν 2 )(z e + z v ) + (−6 + 2ν )z s + (2 − ν )(z se + z sv ) +
qd 4 + Qd 2 (D.11)
+ z ss =
D
Cazul din figura D.3e:
18z a + (−6 + 2ν)(z n + z e ) − 8(z s + z v ) + 2(1 − ν)z ne + (2 − ν )(z se + z nv ) + 2z sv +
qd 4 + Qd 2 (D.12)
+ z ss + z vv =
D
Cazul din figura D.3f:
( 7 .5 − 4 ν − 2 .5ν 2 ) z a + ( − 3 + 2 ν + ν 2 ) z v + ( − 6 + 2 ν ) z s + ( − 4 + 2 ν + 2 ν 2 ) z e +
qd 4 + Qd 2 (D.13)
+ ( 2 − ν )( z se + z sv ) + z ss + 0 .5(1 − ν 2 ) z vv =
D
Cazul din figura D.3g:
qd 4 + Qd 2
(3 − 2ν − ν 2 )(−z a + z s + z v ) + 2(1 − ν 2 )z sv + 0.5(1 − ν 2 )(z ss + z vv ) = (D.14)
D
În relaţiile (D.9)÷(D.14) prin q se înţelege reacţiunea terenului pe unitatea de arie iar Q este forţa
concentrată în punctul a.
Exprimându-se ecuaţiile diferenţiale pentru toate nodurile reţelei se obţine un sistem de ecuaţii care,
prin rezolvare, conduce la obţinerea tasărilor în fiecare nod.
După ce se află tasările se poate calcula momentul încovoietor pe fiecare direcţie.
Utilizând relaţiile din Teoria Elasticităţii, se scrie:
M x = M ' x + νM ' y (D.15)
unde: Mx momentul încovoitor pe o fâşie unitară pe direcţia x
M’x momentul încovoietor pe direcţia x, fără influenţa momentului pe direcţia y
M’y momentul încovoietor pe direcţia y, fără influenţa momentului pe direcţia x
Astfel, considerând o fâşie pe direcţia e-v, se poate exprima momentul încovoietor pentru un punct
interior ca:
D
M e − v = − [(z e + z v − 2z a ) + ν(z n + z s − 2z a )] (D.16)
d2
Precizia utilizării metodei diferenţelor finite depinde de desimea reţelei de noduri considerate.
Figura D.4
D-4
Metoda elementelor finite
Această metodă transformă problema radierelor pe mediu Winkler într-o analiză matricială a
structurii. Radierul este modelat printr-un set de elemente interconectate la noduri, în timp ce
pământul se modelează prin resoarte izolate.
Discretizarea radierului poate să nu fie doar izolată, ci să cuprindă şi restul structurii. Nodurilor
structurii li se atribuie un număr de grade de libertate în funcţie de tipul analizei.
Figura D.5 prezintă un exemplu de analiză în care radierul este discretizat printr-un element de tip
placă, iar pământul printr-un mediu Winkler. În acest caz gradele de libertate sunt o translaţie pe
direcţie verticală (tasarea) şi două rotaţii (după axele din plan).
x
y
z
x
y
z
Figura D.5
D-5
ANEXA E
(E.2)
1 − ν s2 ω ( Li / Bi )
α ii = ⋅
πE s Bi
Figura E.1
E-1
Valorile coeficientului de formă (ω) se iau din tabelul E.1 în funcţie de raportul (Li/Bi).
Tabelul E.1
Li/Bi 1 2 3 4 5
ω 3.525 2.406 1.867 1.542 1.322
Coeficienţii de influenţă de tipul (αij) sau (αii) se calculează cu expresiile (E.2).
Valorile presiunilor ( p1i ), rezultate din rezolvarea sistemului (E.1), sunt mai mari pe conturul
radierului şi mai reduse spre mijlocul suprafeţei de fundare.
Soluţia { p1i } a sistemului (E.1) reprezintă rigiditatea resoartelor Winkler, {ksi}:
pi
k si = = pi (E.3)
zi = 1
Cu valorile {ksi} astfel determinate, se scriu, ţinând seama de relaţia z=z0+θyx+θxy, condiţiile de
echilibru static al radierului:
n n n n n
‡”p A = ‡”k
i i si z i A i = N = z o ‡”k si A i + θ y ‡”k si A i x i + θ x ‡”k si A i y i
1 1 1 1 1
n n n n n
‡”p A x = ‡”k
i i i si z i A i x i = N ⋅ e x = z o ‡”k si A i x i + θ y ‡”k si A i x i + θ x ‡”k si A i y i x i
2
(E.4)
1 1 1 1 1
n n n n n
‡”p A y = ‡”k
i i i si z i A i y i = N ⋅ e y = z o ‡”k si A i y i + θ y ‡”k si A i x i y i + θ x ‡”k si A i y i2
1 1 1 1 1
a) Încărcarea centrică
Încărcarea totală critică are valoarea Pcr=pcrA în care A este aria totală a bazei radierului.
b) Încărcarea excentrică
Se admite, în mod aproximativ, că presiunea limită maximă la care terenul cedează local, în zona
interioară a bazei radierului, plim variază liniar între ppl pe conturul radierului şi o valoare pv,
corespunzătoare centrului de greutate al suprafeţei radierului.
Presiunea pv se calculează conform relaţiei:
pv=3ppl–2pcr (E.6)
Pentru a ţine seama de faptul că presiunile repartizate de radier nu pot depăşi presiunile limită de
cedare locală a terenului, se procedează la rezolvarea sistemului de ecuaţii (E.4),
după cum urmează:
• valorile z 00 , θ 0x şi θ 0y obţinute în prima etapă de rezolvare a sistemului (E.4) reprezintă situaţia
în care pe suprafaţa de fundare apar puncte de cedare locală a terenului;
• cu relaţia z = z 00 + θ 0y ⋅ x + θ 0x ⋅ y se stabilesc valorile deplasărilor verticale ale radierului în
punctele i, i=1÷n;
• cu expresia z( x, y) = ∫∫ p(η ⋅ ξ) ⋅ α(η − x, ξ − y)dηdξ , în care se introduc coeficienţii de pat ksi cu
valorile proprii fiecărui punct i, se determină presiunile pi, i=1÷n.
E-2
Valorile presiunilor pi se pot situa în unul din următoarele cazuri:
0 < pi ≤ pc,i (E.7)
pi > pc,i (E.8)
pi < 0 (E.9)
unde: pi reprezintă presiunea corespunzătoare ariei Ai
pc,i=0.9plim,i
plim,i reprezintă presiunea limită corespunzătoare ariei Ai, determinată prin interpolare liniară
între valoarea ppl şi pv, în funcţie de poziţia centrului ariei Ai şi punctul de aplicare al forţei
exterioare N.
Pentru toate suprafeţele Ai la care s-a îndeplinit condiţia (E.8), se introduce pi=pc,i, în toţi termenii
sistemului de ecuaţii (E.4).
Se calculează:
S i = ∑ p c ,i ⋅ A i (E.10)
Se plafonează valorile ksi în funcţie de pc,i şi se corectează încărcarea exterioară la valoarea
N’=N - Si în cele trei ecuaţii din sistemul (E.4).
Pentru toate suprafeţele Ai pentru care este îndeplinită condiţia (E.9), se anulează termenii
corespunzători din sistemul (E.4).
Cu aceste corecţii rezolvarea sistemului de ecuaţii furnizează valorile z1o , θ1x şi θ1y ale primei
iteraţii. Pentru noile valori pi se verifică condiţiile (E.7)÷(E.9) şi se reia procedura prezentată
anterior pentru toate suprafeţele Ai care îndeplinesc relaţiile (E.8) şi (E.9).
Calculul continuă, prin iteraţii succesive, până când pentru toate suprafeţele „active” Ai se
îndeplineşte condiţia (E.7). Cunoscând distribuţia finală a presiunilor la contactul radier general -
teren de fundare, se pot calcula eforturile secţionale în secţiunile caracteristice ale radierului.
Dacă încărcarea N este mare şi / sau cu excentricităţi mari, condiţia (E.7) nu va putea fi îndeplinită
pe un număr suficient de suprafeţe Ai astfel încât:
- fie nu se poate obţine condiţia de echilibru global
- fie suprafaţa activă se reduce sub 50%.
În ambele situaţii se produce pierderea generală de stabilitate a terenului de fundare aflat sub radier
prin refulare laterală, fenomen însoţit de tasări şi rotiri excesive ale fundaţiei.
E-3
ANEXA F
Valorile presiunilor calculate conform Anexei F se pot utiliza pentru verificarea terenului de
fundare pe baza presiunilor convenţionale şi pentru determinarea solicitărilor în fundaţie
(momente încovoietoare etc.).
Presiunile pe terenul de fundare sunt determinate în ipoteza distribuţiei liniare a eforturilor unitare
pe talpa fundaţiei.
Dacă condiţiile minimale privind rigiditatea fundaţiei izolate stabilite conform tabelului F.1 nu sunt
realizate, se vor utiliza metode de calcul mai complexe, care ţin cont şi de deformaţiile fundaţiei.
Dacă fundaţia este solicitată cu moment încovoietor pe una din direcţiile principale şi talpa
fundaţiei se desprinde de pe teren, presiunile pe terenul de fundare pot fi determinate cu (F2) sau
(F2’):
2⋅ N
p max = (F.2)
3⋅d ⋅ B
L M
unde: d = − X
2 N
2⋅ N (F.2’)
p max =
3⋅d ⋅ L
B M
unde: d = − Y
2 N
În relaţiile (F.1), (F.2) şi (F.2’) N, MX şi MY reprezintă valori ale solicitărilor la nivelul
tălpii fundaţiei.
Dacă fundaţia este solicitată cu momente încovoietoare pe ambele direcţii principale, presiunea
maximă pe teren se poate calcula cu (F.3):
N (F.3)
p max = µ
L⋅B
unde: µ rezultă din tabelul F.1 funcţie de excentricităţile relative ēx şi ēy
MX
unde: ex =
N⋅L
MY
ey =
N⋅B
pmax este presiunea maximă pe terenul de fundare.
F-1
Tabelul F.1
ēx/ēy 0.00 0.01 0.02 0.03 0.04 0.05 0.06 0.07 0.08 0.09 0.10 0.11
0.00 1.00 1.06 1.12 1.18 1.24 1.30 1.36 1.42 1.48 1.54 1.60 1.66
0.01 1.06 1.12 1.18 1.24 1.30 1.36 1.42 1.48 1.54 1.60 1.66 1.72
0.02 1.12 1.18 1.24 1.30 1.36 1.42 1.48 1.54 1.60 1.66 1.72 1.78
0.03 1.18 1.24 1.30 1.36 1.42 1.48 1.54 1.60 1.66 1.72 1.78 1.84
0.04 1.24 1.30 1.36 1.42 1.48 1.54 1.60 1.66 1.72 1.78 1.84 1.90
0.05 1.30 1.36 1.42 1.48 1.54 1.60 1.66 1.72 1.78 1.84 1.90 1.96 Z=1,0
0.06 1.36 1.42 1.48 1.54 1.60 1.66 1.72 1.78 1.84 1.90 1.96 2.02
0.07 1.42 1.48 1.54 1.60 1.66 1.72 1.78 1.84 1.90 1.96 2.02 2.08
0.08 1.48 1.54 1.60 1.66 1.72 1.78 1.84 1.90 1.96 2.02 2.08 2.14
0.09 1.54 1.60 1.66 1.72 1.78 1.84 1.90 1.96 2.02 2.08 2.14 2.21
0.10 1.60 1.66 1.72 1.78 1.84 1.90 1.96 2.02 2.08 2.14 2.21 2.27
0.11 1.66 1.72 1.78 1.84 1.90 1.96 2.02 2.08 2.14 2.21 2.28 2.34
0.12 1.72 1.78 1.84 1.90 1.96 2.02 2.08 2.14 2.21 2.27 2.34 2.41
0.13 1.78 1.84 1.90 1.96 2.02 2.08 2.14 2.21 2.27 2.34 2.41 2.48
0.14 1.84 1.90 1.96 2.02 2.08 2.14 2.21 2.27 2.34 2.41 2.48 2.55
0.15 1.90 1.96 2.02 2.08 2.14 2.21 2.27 2.34 2.41 2.48 2.55 2.63
0.16 1.96 2.02 2.08 2.14 2.21 2.27 2.34 2.41 2.48 2.56 2.63 2.71
0.17 2.02 2.08 2.15 2.22 2.29 2.34 2.41 2.48 2.56 2.64 2.72 2.80
0.18 2.08 2.15 2.21 2.28 2.36 2.42 2.49 2.56 2.64 2.72 2.80 2.89
0.19 2.15 2.22 2.28 2.35 2.42 2.50 2.57 2.66 2.73 2.81 2.90 2.99
0.20 2.22 2.29 2.36 2.43 2.50 2.58 2.66 2.74 2.82 2.91 2.99 3.09
0.21 2.30 2.37 2.44 2.51 2.59 2.67 2.75 2.83 2.92 3.01 3.10 3.20
0.22 2.38 2.45 2.53 2.60 2.68 2.76 2.85 2.93 3.02 3.11 3.21 3.31
0.23 2.47 2.55 2.62 2.70 2.78 2.87 2.95 3.04 3.13 3.23 3.33 3.44
0.24 2.57 2.64 2.72 2.80 2.89 2.96 3.06 3.16 3.25 3.35 3.46 3.57
0.25 2.67 2.75 2.83 2.92 3.00 3.09 3.19 3.28 3.38 3.49 3.60 3.71
0.26 2.78 2.86 2.95 3.04 3.13 3.22 3.32 3.42 3.52 3.63 3.75 3.86
0.27 2.90 2.99 3.08 3.17 3.27 3.36 3.46 3.57 3.68 3.79 3.91 4.03
0.28 3.03 3.12 3.22 3.31 3.41 3.52 3.62 3.73 3.85 3.96 4.09 4.21
0.29 3.18 3.27 3.37 3.47 3.58 3.68 3.79 3.91 4.03 4.15 4.28 4.41
0.30 3.34 3.44 3.54 3.65 3.75 3.87 3.98 4.10 4.23 4.36 4.50 4.64
0.31 3.51 3.62 3.73 3.84 3.95 4.07 4.19 4.32 4.45 4.59 4.73 4.88 Z=0,5
0.32 3.71 3.82 3.93 4.05 4.17 4.30 4.43 4.56 4.70 4.84 4.99 5.15
0.33 3.93 4.04 4.16 4.29 4.42 4.55 4.69 4.83 4.98 5.13 5.29 5.45
0.34 4.18 4.30 4.42 4.56 4.69 4.84 4.98 5.13 5.29 5.45 5.62 5.79
ēx/ēy 0.00 0.01 0.02 0.03 0.04 0.05 0.06 0.07 0.08 0.09 0.10 0.11
F-2
Tabelul F.1. (continuare)
ēx/ēy 0.12 0.13 0.14 0.15 0.16 0.17 0.18 0.19 0.20 0.21 0.22 0.23 0.24
0.00 1.72 1.78 1.84 1.90 1.96 2.02 2.08 2.15 2.22 2.30 2.38 2.47 2.57
0.01 1.78 1.84 1.90 1.96 2.02 2.08 2.15 2.22 2.29 2.37 2.45 2.55 2.64
0.02 1.84 1.90 1.96 2.02 2.08 2.15 2.21 2.28 2.36 2.44 2.53 2.62 2.72
0.03 1.90 1.96 2.02 2.08 2.14 2.21 2.28 2.35 2.43 2.51 2.60 2.70 2.80
0.04 1.96 2.02 2.08 2.14 2.21 2.28 2.35 2.42 2.50 2.59 2.68 2.78 2.89
0.05 2.02 2.08 2.14 2.21 2.27 2.34 2.42 2.51 2.58 2.67 2.76 2.87 2.96
0.06 2.08 2.14 2.21 2.27 2.34 2.41 2.49 2.57 2.66 2.75 2.85 2.95 3.06
0.07 2.14 2.21 2.27 2.34 2.41 2.48 2.56 2.66 2.74 2.83 2.93 3.04 3.16
0.08 2.21 2.27 2.34 2.41 2.48 2.56 2.64 2.73 2.82 2.92 3.02 3.13 3.25
0.09 2.27 2.34 2.41 2.48 2.56 2.64 2.72 2.81 2.91 3.01 3.11 3.23 3.35
0.10 2.34 2.41 2.48 2.56 2.63 2.72 2.80 2.90 2.99 3.10 3.21 3.33 3.46
0.11 2.41 2.48 2.56 2.63 2.71 2.80 2.89 2.99 3.09 3.20 3.31 3.44 3.57
0.12 2.48 2.55 2.63 2.71 2.80 2.89 2.98 3.08 3.18 3.30 3.41 3.55 3.68
0.13 2.55 2.63 2.72 2.79 2.89 2.99 3.07 3.18 3.29 3.40 3.53 3.65 3.80
0.14 2.63 2.72 2.79 2.88 2.97 3.07 3.17 3.28 3.39 3.52 3.64 3.78 3.92
0.15 2.71 2.79 2.88 2.98 3.07 3.17 3.28 3.38 3.51 3.62 3.76 3.91 4.05
0.16 2.80 2.86 2.97 3.07 3.17 3.28 3.38 3.50 3.62 3.75 3.88 4.03 4.18
0.17 2.89 2.99 3.07 3.17 3.28 3.38 3.50 3.62 3.74 3.88 4.02 4.18 4.33
0.18 2.98 3.07 3.17 3.28 3.38 3.50 3.61 3.74 3.87 4.01 4.15 4.31 4.47
0.19 3.08 3.18 3.28 3.38 3.50 3.62 3.74 3.86 4.00 4.14 4.30 4.47 4.63
0.20 3.18 3.29 3.39 3.51 3.62 3.74 3.87 4.00 4.14 4.29 4.44 4.62 4.79
0.21 3.30 3.40 3.52 3.62 3.75 3.88 4.01 4.14 4.29 4.45 4.61 4.79 4.97
0.22 3.41 3.53 3.64 3.76 3.88 4.02 4.15 4.30 4.44 4.61 4.77 4.96 5.15
0.23 3.55 3.65 3.78 3.91 4.03 4.18 4.31 4.47 4.62 4.79 4.96 5.16 5.35
0.24 3.68 3.80 3.92 4.05 4.18 4.33 4.47 4.63 4.79 4.97 5.15 5.35 5.55 Z=0,5
0.25 3.82 3.95 4.08 4.21 4.36 4.52 4.66 4.81 4.98 5.16 5.36 5.57 5.78
0.26 3.98 4.11 4.25 4.39 4.53 4.69 4.84 5.02 5.19 5.38 5.57 5.79 6.01
0.27 4.16 4.29 4.43 4.58 4.73 4.89 5.06 5.23 5.42 5.61 5.83 6.06 6.29
0.28 4.35 4.49 4.63 4.78 4.94 5.11 5.28 5.47 5.66 5.87 6.08 6.32 6.56
0.29 4.55 4.70 4.86 5.01 5.18 5.35 5.54 5.73 5.93 6.17 6.39
0.30 4.78 4.94 5.09 5.26 5.44 5.62 5.81 6.02 6.23 6.46 6.69
0.31 5.03 5.19 5.36 5.54 5.72 5.92 6.14 6.33
0.32 5.31 5.48 5.66 5.85 6.04 6.25 6.46
0.33 5.64 5.80 5.99
0.34 5.98 6.17
ēx/ēy 0.12 0.13 0.14 0.15 0.16 0.17 0.18 0.19 0.20 0.21 0.22 0.23 0.24
F-3
Tabelul F.1. (continuare)
ēx/ēy 0.25 0.26 0.27 0.28 0.29 0.30 0.31 0.32 0.33 0.34
0.00 2.67 2.78 2.90 3.03 3.18 3.34 3.51 3.71 3.93 4.18
0.01 2.75 2.86 2.99 3.12 3.27 3.44 3.62 3.82 4.04 4.30
0.02 2.83 2.95 3.08 3.22 3.37 3.54 3.73 3.93 4.16 4.42
0.03 2.92 3.04 3.17 3.31 3.47 3.65 3.84 4.05 4.29 4.56
0.04 3.00 3.13 3.27 3.41 3.58 3.75 3.95 4.17 4.42 4.69
0.05 3.09 3.22 3.36 3.52 3.68 3.87 4.07 4.30 4.55 4.84
0.06 3.19 3.32 3.46 3.62 3.79 3.98 4.19 4.43 4.69 4.96
0.07 3.28 3.42 3.57 3.73 3.91 4.10 4.32 4.56 4.83 5.13
0.08 3.38 3.52 3.68 3.85 4.03 4.23 4.45 4.70 4.98 5.29
0.09 3.49 3.63 3.79 3.96 4.15 4.36 4.59 4.84 5.13 5.45
0.10 3.60 3.75 3.91 4.09 4.28 4.50 4.73 4.99 5.29 5.62
0.11 3.71 3.86 4.03 4.21 4.41 4.64 4.88 5.15 5.45 5.79
0.12 3.82 3.96 4.16 4.35 4.55 4.78 5.03 5.31 5.64 5.98
0.13 3.95 4.11 4.29 4.49 4.70 4.94 5.19 5.48 5.80 6.17
0.14 4.08 4.25 4.43 4.63 4.86 5.09 5.36 5.66 5.99
0.15 4.21 4.39 4.58 4.78 5.01 5.26 5.54 5.85
0.16 4.36 4.53 4.73 4.94 5.18 5.44 5.72 6.04
0.17 4.52 4.69 4.89 5.11 5.35 5.62 5.92 6.25
0.18 4.66 4.84 5.06 5.28 5.54 5.81 6.14 6.46
0.19 4.81 5.02 5.23 5.47 5.73 6.02 6.33
0.20 4.98 5.19 5.42 5.66 5.93 6.23
0.21 5.16 5.38 5.61 5.87 6.17 6.46
0.22 5.36 5.57 5.83 6.08 6.39 6.69
0.23 5.57 5.79 6.06 6.32
0.24 5.78 6.01 6.29 6.56
0.25 6.00 6.25 6.52
0.26 6.25 6.51 6.79
0.27 6.52 6.79
ēx/ēy 0.25 0.26 0.27 0.28 0.29 0.30 0.31 0.32 0.33 0.34
F-4