UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE LIMBI ŞI LITERATURI STRĂINE

DEPARTAMENTUL DE TRADUCERE, INTERPRETARE ŞI LINGVISTICĂ APLICATĂ

REFERAT

TERMINOLOGIZAREA ŞI DETERMINOLOGIZAREA

Elaborat: Cristina Nichita, gr. 261 MP

Verificat: Natalia Mucerschi, lector universitar

Chişinău 2016
 Necesitatea creării unui nou termen apare odată cu crearea sau apariția unui concept ce
trebuie să fie denumit. La formarea termenilor noi sunt folosite următoarele metode:
1. utilizarea resurselor existente dintr-o limbă;
2. modificarea resurselor existente dintr-o limbă;
3. împrumutul dintr-o altă limbă.
Prin utilizarea resurselor existente într-o limbă înțelegem: formarea unor termeni noi prin
utilizarea formelor existente dintr-o limbă. Deosebim următoarele procedee:
Conversia sau schimbarea categoriei gramaticale (Google (noun), to google (verb));
Terminologizarea- procedură generală prin care un cuvânt sau o expresie din limbajul
general este transformat într-un termen care desemnează un concept într-un limbaj specializat
(circuit- general language: a line enclosing a surface; electrotechnology: an arrangement of
devices or media through which electric current can flow);
Adoptarea unui termen care vine dintr-un alt domeniu de specialitate- împrumutul
transdisciplinar, de asemenea, cunoscut sub numele de împrumut intern (reaction- physics: force
of equal magnitude and opposite direction, developed due to action of any given force;
physiology: response of the body to a functional disorder or to an external stimulus);
Metaforizarea- este un proces semantic de alegere a unei denumiri conform asemanării de
obiect, de trasătură sau de funcție între două obiecte eterogene. Metaforizarea permite nu doar
descrierea noilor obiecte și fenomene ale realității, ci și evidențierea caracteristicilor lor imanente,
non-observabile la prima vedere (cravat (cravată) și cravat bandage (bandaj triunghiular);
Expansiunea semantică- gama de semnificații a unui cuvânt crește dea lungul timpului
(horn ‘bone-like protrusion on the heads of certain animals’, apoi ‘musical instrument’, și
‘drinking vessel’ of similar shape);
Sinecdoca- tehnica cea mai productivă de utilizare a formelor existente dintr-o limbă:
întregul este folosit pentru parte, și vice-versa, materialul pentru obiect și invers, clădirea pentru
oamenii care sunt în ea, etc. Sinecdoca poate fi considerată ca un mecanism orizontal, care
influențează terminologizarea și împrumutul interdisciplinar.

Modificarea resurselor existente dintr-o limbă are loc prin intermediul următoarelor
metode:
Derivarea- formarea unui nou termen prin adăugarea unuia sau mai multor prefixe sau sufixe la o
rădăcină a unui cuvânt (co- + education- + al = co-educational, de- + toxi(n) + fi + -cation =
detoxification);
Compunerea- combinara cuvintelor sau elementelor lexicale existente într-o limbă pentru
obținerea unor termeni noi (high-definition television; biological + electronic = bionic;
cybernetics + space = cyberspace);
Abrevierea- formarea unor termeni noi din literele inițiale ale anumitor cuvinte sau din fragmente
de cuvinte (etc.- et cetera);
Trunchierea- omiterea părții din față, de mijloc sau din spate a unui cuvînt pentru a forma un nou
termen (parachute-chute, influenza-flu, prefabricated house-prefab);
Acronime- se formează din primele litere ale fiecăruia dintre elementele unui termen complex
(United Nations- U.N., personal computer- PC);

O metodă de formare a termenilor noi, după cum am menționat este și împrumutul

termenului dintr-o altă limbă. Termenii dintr-o limbă pot fi introduși într-o altă limbă, prin
intermediul:
Împrumutului direct- importul termenilor dintr-o limbă modernă. Unele împrumuturi de
acest tip se dovedesc a fi de succes și sunt încorporate în totalitate într-o limbă străină. În alte

2
cazuri, împrumutul inițial este înlocuit ulterior cu o formă mai conformă cu structurile lingvistice
ale limbii țintă (reservoir (from French), diameter, spiral (from Ancient Greek);
Calcul- elementele morfologice ale unui termen sau cuvinte întregi din limba sursă sunt
traduse literal ("cuvânt cu cuvânt"), cu scopul de a forma un nou termen în limba țintă (online
(English)- en ligne (French);
Terminologizarea unui cuvînt din limbajul comun implică înregistrarea unui cuvînt cu un
sens specific, inexistent în cuvîntul respectiv în limbajul comun și care corespunde unui concept
specific, aparținînd unui domeniu de specialitate. Astfel, cuvîntul respectiv obține statutul și
caracteristicile unui termen, aparținînd unui domeniu specializat și făcînd parte dintr-un sistem de
termeni. Prin acest proces nu este modificată valoarea semantică pe care cuvîntul respectiv o
posedă în limbajul comun.
Din punct de vedere lingvistic, sensurile cuvintelor existente pot fi:
Supuse unei extinderi (polisemia);
Supuse unei restricții.
Cu alte cuvinte terminologizarea este modalitate de formare a unor noi termeni din
resursele existente într-o limbă, adică folosind în acest sens cuvinte din limbajul comun. Crearea
de noi termeni prin terminologizare este utilizată atunci când apare de exemplu un concept nou și
trebuie să fie numit într-un fel. Pentru a evita împrumutul termenului dintr-o altă limbă,
terminologii iau un cuvânt deja existent și îi oferă o nouă valoare semantică, care este apoi folosit
într-un nou domeniu de activitate. Dar acest lucru nu înseamnă că cuvântul își pierde sau își
modifică valoarea semantică de bază. În acest caz, cuvântul dobândește o nouă semnificație ca
termen și devine polisemantic. Polisemie în rîndul termenilor este caracteristică pentru acei
termeni care au fost formați prin intermediul terminologizării.
Altfel spus terminologizarea este un proces în care un cuvânt din limbajul comun devine
un termen odată cu apariția unor noi concepte, care necesită să fie numite, concepte care
reprezintă rezultatul modernizării, dezvoltării științei, artei, tehnologiilor informaționale, etc.
Deci, în acest caz putem vorbi despre polisemia termenilor, termeni care au mai mult de un sens.
Chiar dacă termenul se bazează pe principiul monosemiei, o mare varietate de termeni din
diferite domenii capătă mai multe sensuri. Teoria și practica de investigare a diferitelor sisteme
terminologice, cît și experiența expusă în diferite lucrări lexicografice subliniază faptul că
termenul ca unitate lexicală, a cărei funcție principală este determinarea unui concept, poate fi
polisemantic. Polisemia termenilor, precum și sinonimia, omonimia și antonimia se numără, de
obicei, printre neajunsurile termenilor în multe dintre terminologiile moderne. Chiar și pentru
denumirea acestui proces lexical există doi termeni în terminologie: polisemia și variația
semantică.
Terminologizarea este un mod foarte productiv de formare a termenilor. Aceasta reprezintă
însușirea calităților de termen de către un cuvînt din limbajul general, atunci când o unitate
lingvistică nespecializată este utilizată în scopuri speciale. Cercetătorii subliniază că, în prezent
cea mai mare parte a neologismelor sunt termeni, iată de ce schimbările semantice într-o limbă
sunt în mare parte cauzate de dezvoltarea de noi sensuri terminologice pe baza unor sensuri ale
cuvintelor din limajul general.
Terminologizarea ține de modul semantic de formare a termenilor, și anume crearea de noi
termeni prin metaforizarea sau metonimizarea semnificațiilor unor cuvinte bine cunoscute.
Cuvintele din limbajul general cu cea mai simplă structură semantică sunt folosite mai des în
terminologizare decât alte cuvinte. Uneori are loc o lărgire a sensurilor cuvintelor de zi cu zi,
atunci când acestea sunt folosite în diferite contexte, dobândind noi conotații și sensuri. De
exemplu, în structura lexicală a termenului «confrontation» sensul primar a fost «quarters,
collation, and comparison». În ultima vreme acest cuvânt este folosit în combinație cu termeni

3
militari «confrontation of armed forces» și a dobîndit sensul de «contiguity of armed forces».
Aum cuvîntul «confrontation» are sensul de «collision», «opposition».
Schimbările în cuvintele din limbajul general pot urma trei direcții:
a) apariția unui nou sens la un cuvânt din limbajul general pe baza reexaminării sensurilor
anteriore. Astfel, una dintre semnificațiile terminologice ale cuvântului «elementary» în
combinația «elementary particle» este «basic, complex, fundamental particle» (una dintre
semnificațiile generale ale cuvântului «elementary» - «simplest, simple»);
b) transferul numelui pe bază de asociații. Ca urmare, sensuri terminologice au apărut la
următoarele cuvinte: Google wallet, targeted tweeter, Red Hat Summit, Harlem Sheik technology
and etc.;
c) apariția de noi termeni, după numele noilor invenții sau dispozitive (derivare terminologică):
Apple iWatch, Android Beam, Gigabit WI-FI.
Unitate lingvistică terminologizată este un fost cuvânt din limbajul general, care a dobândit
un nou sens terminologic pentru a defini un concept, pe lângă sensul ei general. Procesul de
terminologizare a cuvintelor din limbajul general poate urma unul dintre modelele:
a) o simplă utilizare în sistemul terminologic: a sun ray –a geometry ray;
b) o derivare terminologică: conductivity physics, the property or power of conducting heat,
electricity, or sound; superconductivity;
c) asimilarea de cuvinte străine sau împrumuturi din alte limbi: Haemangioma, ablaut, diphthong;
d) împrumuturi dintr-un alt sistem terminologic: a virus of flu and a computer virus, military
attack and heart attack.
Cercetătorul rus Vladimir Leicik consideră că în situaţiile în care un domeniu recurge la
împrumuturi de termeni din alt domeniu, are loc fenomenul numit terminologizare secundară,
întrucât semele esenţiale se păstrează: unitatea terminologică nu se determinologizează, ci se
specializează în noul domeniu pentru a exprima un alt conţinut conceptual. Autorul îşi ilustrează
afirmaţia prin următorii termeni: vânt, preluat din meteorologie, migrează în astrofizică,
construind unitatea terminologică complexă vânt solar; memorie, din psihologie, este preluat de
sistemul terminologic al informaticii, menţinând caracteristica (semul) „memorare”. În acest mod,
susţine V. Leicik, punctul de plecare al termenilor formaţi prin derivare semantică, utilizaţi în alte
domenii decât cele primare, este reprezentat cel mai frecvent de termeni, nu de cuvinte din limba
comună. Fenomenul se explică prin faptul că structura semantică a termenului este mai „sobră”:
termenii, în mod obişnuit, tind spre monosemantism, sunt mai motivaţi decât cuvintele din limba
comună, conţin seme mai adecvate pentru aplicare în alte sisteme terminologice1. Utilizarea unui
termen în mai multe terminologii este o tendinţă evidentă a ştiinţelor actuale. În societatea
modernă, interdisciplinaritatea joacă un rol esenţial în formarea unor noi domenii de studiu,
devenind astfel caracteristica principală a terminologiilor nou-formate sau în curs de formare.
Terminologizarea nu modifică forma cuvântului, dar îi ajustează valoarea sau funcția.
Aceasta implică legături semantice între evenimente similare, fapte sau fenomene.

Tab. 1. Exemple de termeni formați prin intermediul terminologizării.

Cuvînt Sensul cuvîntului Sensul obținut în urma terminologizării

Act Fapt, acţiune Lege, document
Appearance Înfăţişare Probabilitate
to back A transmite în spate A aproba, a confirma
Body Corp Organizaţie
Case Geamantan Proces, instanţă

1
Лейчик 2012: В.М. Лейчик, Терминоведение: предмет, методы, структура, Москва, Editorial URSS (изд. 5).

4
Chamber Cameră Consiliu, comitet
Day Zi Termen
Entry Intrare Înregistrare, înscriere
Fact Faptă Infracţiune, vinovăţie
File Filă, colecţie Dosar
Mark Notă Dovadă

În ultima vreme termenii pătrund activ în mediul nespecializat, determinînd astfel procesul
de determinologizare. Utilizarea termenilor în limbajul comun și de ficțiune este de obicei
denumit ca determinologizare2. În lucrările lingviștilor putem găsi alte denumiri pentru a descrie
acest fenomen, și anume: democratizare, banalizare, generalizare. Termenul „despecializare” este
adesea folosit ca sinonim pentru determinologizare. Deci avem cel puțin patru denumiri pentru
acest fenomen lingvistic. Într-un sens general, determinologizarea „este migrarea termenilor în
lexicul comun”. Însă, această definiție este destul de largă; anumite aspecte ale acestui proces
rămînînd neclare. Este necesar deci de a prezenta cele mai frecvente definiții ale
determinologizării, pentru a forma o imagine completă a acestui fenomen.
Determinologizarea a fost examinată pentru prima dată de către funcționaliști, care au
inițiat studierea termenilor din perspectiva dinamică sau diacronică. Reprezentanții școlii
terminologice tradiționale nu acordau nici o atenție acestui fenomen lingvistic, deoarece
investigațiile lor erau orientate spre termenii înregistrați în dicționare. Demonstrând principiile de
bază ale terminologizării, funcționaliștii au dedus existența unui proces invers. Potrivit lui M. I.
Mostovyi, „modificările în înțelegerea conceptelor unor termeni, reducerea caracteristicilor
specifice termenilor, extinderea conținutului lexico-semantic determină apariția unui proces opus
terminologizării, ce poartă denumirea de determinologizare”. Aceasta este una din primele
definiții ale acestui fenomen. Definițiile determinologizării au fost formulate sub influența
cerințelor față de termenul ideal. „Prin determinologizare un termen își pierde caracteristicile sale
conceptuale, definite de sistem, și lipsite de ambiguitate, cîștigînd în schimb proprietăți
pragmatice, pe care nu le-a avut anterior, altfel spus un cuvînt nou cu sens terminologic apare, ce
nu necesită o definiție, ci o interpretare.”3 Această definiție se axeaza pe caracteristicile pe care
un termen le pierde și le dobîndește, subliniind că, după determinologizare una și aceeași unitate
îndeplinește două funcții diferite. De fapt, această opinie a fost predominantă în rîndul
funcționaliștilor. Un termen care ajunge într-un context atipic pierde astfel de caracteristici
precum legătura cu un sistem de concepte, precizia, univocitatea, și dobîndește caracteristici inițial
inacceptabile4. În legătură cu acest fapt N.I. Boiko a afirmat că: „Procesul de determinologizare
este caracterizat prin pierderea legăturilor asociative ale termenului cu conceptele unui anumit
sistem conceptual, crearea unui nou sens, și creșterea compatibilității cu alte lexeme”. Această
definiție este adecvată atunci când se utilizează un termen într-un sens figurativ, dar nu se ia în
considerare faptul că unitățile terminologice nu funcționează întotdeauna într-un limbaj artistic cu
caracteristicile semantice modificate.
Procesul de determinologizare apare atunci cînd există nevoia de a utiliza un termen pentru
a denumi obiecte, relații sau pentru a „umple un gol” într-un cîmp semantic5. Aceasta are loc în

2
Guidelines for Terminology Policy: Formulating and Implementing Terminology Policy in Language Communities/
Prepared by Infoterm. – Paris: United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization, 2005. – 39 p.
3
Types of English Philosophic Terms’ Determinologisation, I. V. Serediuk, p.2.
4
Непийвода Н. Ф. Детерминологизация как результат взаимодействия общелитературной и
терминологической лексики. 10.02.02 / Ин-т языкознания им. А. Потебни. – К., 1983.
5
Тодор О. Г. Детермінологізація // Українська мова: Енциклопедія. – К.: Вид-во “Укр. енциклопедія” ім. М. П.
Бажана, 2004.

5
mai multe moduri: ștergerea utilizării metaforice, extinderea sau generalizarea semnificației
speciale. Termenii utilizați în limbajul comun își schimbă latura semantică, compatibilitate și
potențialul de construire a unor noi cuvinte.
Determinologizarea joacă un rol important și în procesul de îmbogățire a limbajului
general. Revoluția științifică și tehnică, care este însoțită de răspândirea unor concepte științifice
în rîndul vorbitorilor nativi, și punerea în aplicare în viața de zi cu zi a unor tehnologii de ultimă
generație, au determinat transformarea termenilor în cuvinte uzuale și anume determinologizarea
acestora. Observăm că aici accentul cade pe cauzele ce determină determinologizarea unor
termeni.
Reprezentanții altor școli au luat în considerare dezavantajul teoriei funcționaliștilor, adică
distincția strictă între termenul folosit în comunicarea profesională și funcționarea termenului
într-un context atipic. „Determinologizarea este transferul unui termen în limbajul general, atunci
când un nou sens comun se suprapune pe sensul terminologic.”6 Este important că cercetatorii
admit păstrarea caracteristicilor conceptuale ale termenului dintr-un limbaj specializat, atunci când
ajung într-un context nespecializat. Determinologizarea nu înseamnă anularea termenului într-o
anumită terminologie; ca urmare, acest fenomen lingvistic presupune apariția unui nou sens
figurativ la un termen care este frecvent utilizat și este inclus în structura semantică a acestui
termen-cuvânt, împreună cu sensul terminologic.
Tipurile de determinologizare pot fi divizate în două grupuri: lexicografice și funcționale.
Conform clasificării lexicografice deosebim patru tipuri de determinologizare în funcție de
simbolul utilizat alături de termen într-un dicționar nespecializat („spacializat”, „nespecializat”,
„fig.”, „frazeologic”). Clasificarea funcțională cuprinde două tipuri de determinologizare: parțială
și completă7. Alte criterii precum: existența unor conotații, dezvoltarea semantică, sau domeniul
de aplicare al termenui nu permit diferențierea cu exactitate a tipurilor de determinologizare.
Determinologizarea parțială sau despecializarea este caracterizată de modificări
funcționale ale semelor primare ale termenului. Determinologizarea completă implică modificări
semantice însoțite de apariția unor noi componente semantice. Despecializarea se bazează pe
migrarea termenului într-un context nespecializat, modificîndu-se doar funcțiile sale, fără a atinge
latura lui semantică. Determinologizarea pe de altă parte determină pierderea calităților
specializate ale termenului, rămînîndu-i doar funcția emotivă și expresivă, iar latura lui semantică
dezvoltă un sens figurativ în acest context atipic. Aceste tipuri de determinologizare nu sunt
întotdeauna înregistrate în dicționare.

Tab. 2. Exemple de termeni formați prin intermediul determinologizării.

Termen Sensul termenului Sensul obținut în urma determinologizării

Search Percheziţie Căutare
Assets Activ, acţiuni Bunătăţi
Production Producţie, material Înfăţişare
Will Voinţă Tentare

Termenii și cuvintele din lexicul comun sunt capabile să se transforme sau să migreze.
Termenii întrebuințați pe o scară mai largă pot fi introduși treptat în viața de zi cu zi, devenind
elemente de limbaj comun. Odată răspândiți, ei nu mai sunt percepuți ca termeni, infiltrându-se în

6
Суперанская А. В., Подольская Н. В., Васильева Н. В. Общая терминология: Вопросы теории. – М.: Наука,
1989. – 246 с
7
Непийвода Н. Ф. Детерминологизация как результат взаимодействия общелитературной и
терминологической лексики. 10.02.02 / Ин-т языкознания им. А. Потебни. – К., 1983.

6
vocabularul general. Astfel de termeni determinologizați nu sunt privați de elemente literare și
oficiale. Acest tip de termeni poate fi întîlnit și în discursul colocvial, fiind utilizat de obicei în
mod ironic.
Care sunt motivele pentru determinologizare? În mare parte acest proces depinde de
domeniul de activitate în care se utilizează termenul, adică stilurile funcționale (formal sau
informal), este strâns legat de intensitatea împrumuturilor de la un nivel sau altul al vocabularului
fiind limitat la sfera de utilizare sau distribuția lor.

Concluzie

Procesul de formare a termenilor noi reprezintă un fenomen complex, influențat de

activitățile din diverse domenii, de conceptele noi ce apar odată cu progresul științific și tehnic.
Formarea termenilor noi se realizează prin diverse procedee printre care și terminologizarea.
Terminologizarea este un mod foarte productiv de formare a termenilor, prin care se utilizează
resursele existente într-o limbă. Terminologii iau un cuvânt deja existent și îi oferă o nouă valoare
semantică, care este apoi folosit într-un domeniu de activitate. Dar acest lucru nu înseamnă că
cuvântul își pierde sau își modifică valoarea semantică de bază. În acest caz, cuvântul dobândește
o nouă semnificație ca termen și devine polisemantic. Procesul de terminologizare prezintă interes
deoarece acesta face posibilă utilizarea resurselor limbii pentru a denumi un concept, evitîndu-se
astfel tendința excesivă de a împrumuta și termenul din limba din care vine conceptul.
Revoluția științifică și tehnică, care este însoțită de răspândirea unor concepte științifice în
rîndul vorbitorilor nativi, și punerea în aplicare în viața de zi cu zi a unor tehnologii de ultimă
generație, au determinat transformarea termenilor în cuvinte uzuale și anume determinologizarea
acestora. Procesul de determinologizare apare de obicei ca opusul terminologizării. Prin
determinologizare un termen își pierde caracteristicile sale conceptuale, definite de sistem, și
lipsite de ambiguitate, cîștigînd în schimb proprietăți pragmatice, pe care nu le-a avut anterior,
altfel spus un cuvînt nou cu sens terminologic apare, ce nu necesită o definiție, ci o interpretare.”
Determinologizarea este un fenomen cercetat în terminologie deoarece aceasta joacă un rol
important în procesul de îmbogățire a limbajului general.
Fenomenele prezentate mai sus ne permit înțelegerea și monitorizarea procesului de
formare al termenului într-un limbaj specializat folosind un cuvînt din limbajul general, cît și
migrarea termenului dintr-un domeniu de specialitate în limbajul comun. Deși prezintă
caracteristici specifice, aceste fenomene ar putea fi studiate în paralel pentru prezentarea unei
imagini mai complete.

7
 Bibliografie
1. Aničkov I. Idiomatika v rjadu Lingvističeskix Nauk in Trudy po Jazykoznaniju. Sankt
Petersburg: V. P. Nedjalkov. 1937, 105p.
2. Bergh B. Översättarens Förord in S. Pufendorf. Om de Mänskliga och Medborgerliga
Plikterna Enligt Naturrätten i Två Böcker. Lund: City University Press. 2001, p.7–10.
3. Cabré M. Terminology: Theory, Methods and Applications. Ámsterdam: John Benjamins
Publishing Company. 1999, 260p.
4. Cao D. Translating Law. Clevedon: Multilingual Matters. 2007, 189p.
5. Cornu G. Linguistique Juridique. 3rd ed. Paris: Montchrestien. 2005, 443p.
6. David R. , Brierley J. Major Legal Systems in the World Today. London: Stevens. 1985,
528p.
7. Dubuc R. Manuel Pratique de Terminologie. Brossard: Linguatech. 1985, 158p.
8. Feng Z. On the Stylistic Features of Legal English in World Journal of English Language.
Vol.2 / No.2. Zhengzhou: Sciedu Press. 2012, p.29-35.

Sitografie

1. http://blogs.technet.com/b/terminology/archive/2008/11/14/animals-and-it-
terminology.aspx
2. http://inmyownterms.com/mysmarterms-9-de-re-terminologization/
3. http://translation-elenapoparcea.blogspot.md/2011/03/it-is-important-to-mention-that-
in.html
4. https://books.google.md/books?id=VJblU8i--
scC&pg=PA752&lpg=PA752&dq=term+terminologization&source=bl&ots=Z4lt2aIjkk&s
ig=BqjlppOXZkhVa-
xQAdZ0iCuMjbc&hl=ro&sa=X&redir_esc=y#v=onepage&q=terminologization&f=false
5. www.hudoc.echr.coe.int (Case of Amihalachioaie v. Moldova)
6. www.hudoc.echr.coe.int (Case of Cumpănă and Mazăre v. Romania)
7. www.hudoc.echr.coe.int (Case of Flux v. Moldova (No. 5))
8. www.hudoc.echr.coe.int (Cauza Amihalachioaie c. Moldovei)
9. www.hudoc.echr.coe.int (Cauza Cumpănă şi Mazăre împotriva României)
10. www.hudoc.echr.coe.int (Cauza Flux (nr. 5) c. Moldovei)