Sunteți pe pagina 1din 3

Siguranța alimentară în contextul Uniunii Europene

Vă rugăm să citați acest articol astfel:

Dinu, V., 2018. Food Safety in the Context of the European Union. Amfiteatru Economic, 20(47), pp. 5-7.

Siguranța alimentară este o componentă a securității alimentare. Conform Codex Alimentarius, siguranța alimentară reprezintă „garanția faptului alimentele nu vor dăuna consumatorilor atunci când sunt pregătite și/sau consumate în conformitate cu specificațiile privind modul de utilizare”. Produsele alimentare - procesate sau proaspete - ce sunt vândute consumatorilor finali trebuie să nu afecteze sănătatea acestora, ca urmare a consumului direct sau al preparării, în funcție de destinația fiecăruia. Ca un produs alimentar - neprelucrat, prelucrat parțial, prelucrat total sau nou creat - să fie sigur trebuie să îndeplinească în mod obligatoriu trei condiții și anume: (i) să aibă inocuitate, să fie salubru, să nu pună în pericol organismul uman, respectiv consumatorul normal și sănătos; (ii) să aibă valoare nutritivă și energetică; (iii) nutrienții alimentari să fie disponibili pentru organism. Cadrul normativ general privind siguranța alimentară, atât la nivel european, cât și la nivel național stabilește dreptul consumatorului la o alimentație sigură. Actele normative adoptate la nivel comunitar au rolul de a realiza o armonizare a standardelor naționale privind siguranța alimentară, astfel încât libera circulație a produselor alimentare să se realizeze cât mai eficient. În acest sens Uniunea Europeană (UE) a elaborat un bogat corp legislativ privind siguranța alimentară, sănătatea și bunăstarea animalelor, precum și sănătatea plantelor, care are caracter obligatoriu în toate țările Uniunii. UE dorește să se asigure că cetățenii săi au acces la alimente sigure și hrănitoare, obținute din plante și animale sănătoase. Ca urmare, protejarea sănătății oamenilor, a animalelor și a plantelor, în fiecare etapă a procesului de producție, este o prioritate-cheie a politicilor economice și de sănătate publică. În același timp, își propune să garanteze buna funcționare a industriei alimentare cel mai important angajator și sector de producție din Europa. Garantarea siguranței alimentare în cadrul Uniunii Europene este o problemă transfrontalieră, deoarece multe dintre alimentele pe care le consumăm provin din alte țări. Uniunea Europeană este o piață unică, iar produsele, inclusiv cele alimentare pot circula liber pe teritoriul său. Astfel, alimentele nefiind comercializate doar pe teritoriul unei singure țări, concurența crește, iar consumatorii au la dispoziție o gamă mult mai variată de produse, la prețuri mai mici. Pe de altă parte, piața unică impune și elaborarea, la nivel european, a celor mai importante norme în materie de calitate și siguranță alimentară. Prin politica sa UE protejează sănătatea de-a lungul întregului lanț alimentar – adică în fiecare etapă a procesului de producție, de la fermă la consumator – prevenind contaminarea alimentelor și promovând igiena alimentară, informarea cu privire la alimente și sănătatea și bunăstarea animalelor și a plantelor. Uniunea Europeană, prin politica sa alimentară, își propune:

să garanteze că alimentele și furajele pentru animale sunt sigure și hrănitoare; să asigure un nivel ridicat de sănătate și bunăstare a animalelor și de protecție a plantelor;

Vol. 20 • No. 47 • February 2018

5

să garanteze o informare adecvată și transparentă cu privire la originea, conținutul, etichetarea și utilizarea alimentelor. Luând în considerație aspectele precizate mai sus, în revista Amfiteatru Economic nr. 47/2018 prezentăm lucrări de cercetare originale referitoare la siguranța alimentară în context european, național și global, aducând în prim-plan o serie de problematici referitoare la:

etichetarea produselor alimentare și informarea consumatorului în contextul calității și siguranței alimentare; managementul siguranței alimentare; garantarea siguranței alimentare în contextul globalizării; produse falsificate și contaminate; relația dintre siguranța alimentară și dezvoltarea sustenabilă etc. În articolul Percepția Generației Y asupra originii produselor și etichetării acestora în contextul calității și siguranței alimentare” este evidențiată o comparație cu privire la modul cum conștientizează consumatorii din Generația Y din Republica Cehă, Republica Slovacă și Polonia, originea produselor și etichetarea acestora în contextul calității și siguranței alimentare. De asemenea, se constată faptul că în toate țările incluse în studiu conștientizarea informațiilor de pe eticheta produselor este scăzută și avantajul acestor informații nu este destul de bine înțeles. Articolul exploratoriu Analiza comparativă a etichetării alimentelor pentru bebeluși în Ungaria și în România din perspectiva consumatorului” are drept scop analiza comportamentului de cumpărare al mamelor din România și Ungaria cu privire la alimentele pentru copii, plecând de la conținutul informațiilor de pe etichete. De asemenea, lucrarea oferă rezultate importante producătorilor și factorilor de decizie în ceea ce privește îmbunătățirea etichetării produselor pentru copii, în sensul de a ajuta consumatorii să facă alegeri mai bune, mai sănătoase și mai sigure pentru copiii lor. Referitor la managementul siguranței alimentare lucrările „Implementarea standardului ISO 22000 în companiile românești: motivații, dificultăți și beneficii-cheie” precum și „Studiu comparativ al schemelor de certificare ale sistemelor de management al siguranței alimentului în Uniunea Europeană” aduc în prim-plan motivațiile, beneficiile dar și constrângerile care pot limita implementarea unui sistem de management al siguranței alimentelor bazat pe standardul ISO 22000 precum și realizarea unui studiu comparativ al schemelor de certificare ale sistemelor de management al siguranței alimentare, în încercarea de a oferi organizațiilor posibilitatea de a înțelege ce tip de sistem de management al calității este adecvat cadrului organizațional în care se regăsesc. Unele din cele mai importante probleme cu privire la siguranța produselor alimentare sunt etichetarea și informarea consumatorilor. În acest sens, articolele referitoare la Siguranța alimentară a consumatorului și politicile publice de intervenție asupra etichetării produselor alimentare în România” și Încrederea consumatorilor din zona metropolitană Cluj-Napoca în sistemul de etichetare al alimentelor” evidențiază aspecte cu privire la implementarea unor politici publice coerente privind siguranța alimentară, dar și la factorii care influențează nivelul de încredere al consumatorului în informațiile de pe etichetele produselor alimentare și frecvența de citire a acestora. Transformările paradigmei agricole contemporane au impus siguranța alimentară ca pe unul dintre elementele esențiale ale modelului agricol european, alături de securitatea alimentară și dezvoltarea rurală. Obiectivul urmărit în lucrarea „Siguranța și securitatea alimentară în România – o analiză econometrică în contextul transformării paradigmei agricole naționaleeste analiza corelației dimensiunilor privind siguranța și securitatea alimentară în România, utilizând o abordare econometrică pe baza a nouă variabile fundamentale, în vederea evidențierii acestor fenomene. Din această perspectivă, realizarea obiectivelor de siguranță și securitate alimentară presupune integrarea funcțională a tuturor componentelor și activităților asociate atât producției propriu-zise de alimente, cât și a celor

6

Amfiteatru Economic

conexe acesteia, respectiv: prelucrarea, transportul, depozitarea, comercializarea și consumul final.

Utilizând exemplul rețelei internaționale de comerț cu miere, scopul lucrării „Analiza de rețea pentru îmbunătățirea siguranței alimentelor în comerțul internațional al mierei” este de a demonstra posibilitățile de utilizare a metodelor de simulare stohastică bazate pe rețea pentru a stopa proliferarea produselor alimentare accidental sau deliberat contaminate sau falsificate. O cercetare calitativă de marketing în cadrul căreia au fost intervievați manageri din societăți producătoare de vin din zonele viticole ale României referitoare la „Siguranța alimentară și sustenabilitatea - o abordare exploratorie la nivelul companiilor producătoare de vinuri din Româniaare drept scop identificarea și analiza opiniilor referitoare la necesitatea, oportunitatea și eficiența implementării strategiilor și practicilor de dezvoltare sustenabilă în industria viticolă în condițiile în care siguranța alimentară este considerată o componentă a sustenabilității. Cercetarea plasează în prim-plan relația dintre siguranța alimentară și sustenabilitate, autorii considerând că o astfel de asociere este relevantă pentru contextul economic și social din Uniunea Europeană. Principiul de bază al politicii UE privind siguranța alimrntră este aplicarea unei abordări integrate, de tipul „de la fermă la consumator”, care să acopere toate sectoarele lanțului alimentar: producția de furaje, sănătatea plantelor și a animalelor, bunăstarea animalelor, producția primară, procesarea alimentelor, depozitarea, transportul, vânzarea cu amănuntul, precum și importul și exportul acestora. Strategia UE în domeniul siguranței alimentare asigură trasabilitatea produselor alimentare, chiar dacă pentru aceasta este nevoie să se treacă granițele în interiorul Uniunii. Astfel, comerțul se poate desfășura liber, iar consumatorii au la dispoziție o paletă variată de alimente din care pot alege. Standardele înalte de siguranță sunt importante pentru sănătatea consumatorului, iar acestea se aplică atât produselor alimentare fabricate în UE, cât și celor importate.

Redactor-șef,

Vasile Dinu

Vol. 20 • No. 47 • February 2018

7