Siguranța alimentară în contextul Uniunii Europene

Vă rugăm să citați acest articol astfel:

Dinu, V., 2018. Food Safety in the Context of the European Union. Amfiteatru Economic,
20(47), pp. 5-7.

Siguranța alimentară este o componentă a securității alimentare. Conform Codex

Alimentarius, siguranța alimentară reprezintă „garanția faptului că alimentele nu vor dăuna
consumatorilor atunci când sunt pregătite și/sau consumate în conformitate cu specificațiile
privind modul de utilizare”. Produsele alimentare - procesate sau proaspete - ce sunt vândute
consumatorilor finali trebuie să nu afecteze sănătatea acestora, ca urmare a consumului direct
sau al preparării, în funcție de destinația fiecăruia. Ca un produs alimentar - neprelucrat,
prelucrat parțial, prelucrat total sau nou creat - să fie sigur trebuie să îndeplinească în mod
obligatoriu trei condiții și anume: (i) să aibă inocuitate, să fie salubru, să nu pună în pericol
organismul uman, respectiv consumatorul normal și sănătos; (ii) să aibă valoare nutritivă și
energetică; (iii) nutrienții alimentari să fie disponibili pentru organism.
Cadrul normativ general privind siguranța alimentară, atât la nivel european, cât și la
nivel național stabilește dreptul consumatorului la o alimentație sigură. Actele normative
adoptate la nivel comunitar au rolul de a realiza o armonizare a standardelor naționale privind
siguranța alimentară, astfel încât libera circulație a produselor alimentare să se realizeze cât
mai eficient. În acest sens Uniunea Europeană (UE) a elaborat un bogat corp legislativ privind
siguranța alimentară, sănătatea și bunăstarea animalelor, precum și sănătatea plantelor, care
are caracter obligatoriu în toate țările Uniunii.
UE dorește să se asigure că cetățenii săi au acces la alimente sigure și hrănitoare,
obținute din plante și animale sănătoase. Ca urmare, protejarea sănătății oamenilor, a
animalelor și a plantelor, în fiecare etapă a procesului de producție, este o prioritate-cheie a
politicilor economice și de sănătate publică. În același timp, își propune să garanteze buna
funcționare a industriei alimentare – cel mai important angajator și sector de producție din
Europa.
Garantarea siguranței alimentare în cadrul Uniunii Europene este o problemă
transfrontalieră, deoarece multe dintre alimentele pe care le consumăm provin din alte țări.
Uniunea Europeană este o piață unică, iar produsele, inclusiv cele alimentare pot circula liber
pe teritoriul său. Astfel, alimentele nefiind comercializate doar pe teritoriul unei singure țări,
concurența crește, iar consumatorii au la dispoziție o gamă mult mai variată de produse, la
prețuri mai mici. Pe de altă parte, piața unică impune și elaborarea, la nivel european, a celor
mai importante norme în materie de calitate și siguranță alimentară.
Prin politica sa UE protejează sănătatea de-a lungul întregului lanț alimentar – adică
în fiecare etapă a procesului de producție, de la fermă la consumator – prevenind
contaminarea alimentelor și promovând igiena alimentară, informarea cu privire la alimente
și sănătatea și bunăstarea animalelor și a plantelor. Uniunea Europeană, prin politica sa
alimentară, își propune:
 să garanteze că alimentele și furajele pentru animale sunt sigure și hrănitoare;
 să asigure un nivel ridicat de sănătate și bunăstare a animalelor și de protecție a
plantelor;

Vol. 20 • No. 47 • February 2018 5

  să garanteze o informare adecvată și transparentă cu privire la originea, conținutul,
etichetarea și utilizarea alimentelor.
Luând în considerație aspectele precizate mai sus, în revista Amfiteatru Economic nr.
47/2018 prezentăm lucrări de cercetare originale referitoare la siguranța alimentară în context
european, național și global, aducând în prim-plan o serie de problematici referitoare la:
etichetarea produselor alimentare și informarea consumatorului în contextul calității și
siguranței alimentare; managementul siguranței alimentare; garantarea siguranței alimentare
în contextul globalizării; produse falsificate și contaminate; relația dintre siguranța
alimentară și dezvoltarea sustenabilă etc.
În articolul „Percepția Generației Y asupra originii produselor și etichetării acestora
în contextul calității și siguranței alimentare” este evidențiată o comparație cu privire la
modul cum conștientizează consumatorii din Generația Y din Republica Cehă, Republica
Slovacă și Polonia, originea produselor și etichetarea acestora în contextul calității și
siguranței alimentare. De asemenea, se constată faptul că în toate țările incluse în studiu
conștientizarea informațiilor de pe eticheta produselor este scăzută și avantajul acestor
informații nu este destul de bine înțeles.
Articolul exploratoriu „Analiza comparativă a etichetării alimentelor pentru bebeluși
în Ungaria și în România din perspectiva consumatorului” are drept scop analiza
comportamentului de cumpărare al mamelor din România și Ungaria cu privire la alimentele
pentru copii, plecând de la conținutul informațiilor de pe etichete. De asemenea, lucrarea
oferă rezultate importante producătorilor și factorilor de decizie în ceea ce privește
îmbunătățirea etichetării produselor pentru copii, în sensul de a ajuta consumatorii să facă
alegeri mai bune, mai sănătoase și mai sigure pentru copiii lor.
Referitor la managementul siguranței alimentare lucrările „Implementarea
standardului ISO 22000 în companiile românești: motivații, dificultăți și beneficii-cheie”
precum și „Studiu comparativ al schemelor de certificare ale sistemelor de management al
siguranței alimentului în Uniunea Europeană” aduc în prim-plan motivațiile, beneficiile dar
și constrângerile care pot limita implementarea unui sistem de management al siguranței
alimentelor bazat pe standardul ISO 22000 precum și realizarea unui studiu comparativ al
schemelor de certificare ale sistemelor de management al siguranței alimentare, în încercarea
de a oferi organizațiilor posibilitatea de a înțelege ce tip de sistem de management al calității
este adecvat cadrului organizațional în care se regăsesc.
Unele din cele mai importante probleme cu privire la siguranța produselor alimentare
sunt etichetarea și informarea consumatorilor. În acest sens, articolele referitoare la
„Siguranța alimentară a consumatorului și politicile publice de intervenție asupra etichetării
produselor alimentare în România” și „Încrederea consumatorilor din zona metropolitană
Cluj-Napoca în sistemul de etichetare al alimentelor” evidențiază aspecte cu privire la
implementarea unor politici publice coerente privind siguranța alimentară, dar și la factorii
care influențează nivelul de încredere al consumatorului în informațiile de pe etichetele
produselor alimentare și frecvența de citire a acestora.
Transformările paradigmei agricole contemporane au impus siguranța alimentară ca
pe unul dintre elementele esențiale ale modelului agricol european, alături de securitatea
alimentară și dezvoltarea rurală. Obiectivul urmărit în lucrarea „Siguranța și securitatea
alimentară în România – o analiză econometrică în contextul transformării paradigmei
agricole naționale” este analiza corelației dimensiunilor privind siguranța și securitatea
alimentară în România, utilizând o abordare econometrică pe baza a nouă variabile
fundamentale, în vederea evidențierii acestor fenomene. Din această perspectivă, realizarea
obiectivelor de siguranță și securitate alimentară presupune integrarea funcțională a tuturor
componentelor și activităților asociate atât producției propriu-zise de alimente, cât și a celor

6 Amfiteatru Economic
conexe acesteia, respectiv: prelucrarea, transportul, depozitarea, comercializarea și consumul
final.
Utilizând exemplul rețelei internaționale de comerț cu miere, scopul lucrării „Analiza
de rețea pentru îmbunătățirea siguranței alimentelor în comerțul internațional al mierei”
este de a demonstra posibilitățile de utilizare a metodelor de simulare stohastică bazate pe
rețea pentru a stopa proliferarea produselor alimentare accidental sau deliberat contaminate
sau falsificate.
O cercetare calitativă de marketing în cadrul căreia au fost intervievați manageri din
societăți producătoare de vin din zonele viticole ale României referitoare la „Siguranța
alimentară și sustenabilitatea - o abordare exploratorie la nivelul companiilor producătoare
de vinuri din România” are drept scop identificarea și analiza opiniilor referitoare la
necesitatea, oportunitatea și eficiența implementării strategiilor și practicilor de dezvoltare
sustenabilă în industria viticolă în condițiile în care siguranța alimentară este considerată o
componentă a sustenabilității. Cercetarea plasează în prim-plan relația dintre siguranța
alimentară și sustenabilitate, autorii considerând că o astfel de asociere este relevantă pentru
contextul economic și social din Uniunea Europeană.
Principiul de bază al politicii UE privind siguranța alimrntră este aplicarea unei
abordări integrate, de tipul „de la fermă la consumator”, care să acopere toate sectoarele
lanțului alimentar: producția de furaje, sănătatea plantelor și a animalelor, bunăstarea
animalelor, producția primară, procesarea alimentelor, depozitarea, transportul, vânzarea cu
amănuntul, precum și importul și exportul acestora.
Strategia UE în domeniul siguranței alimentare asigură trasabilitatea produselor
alimentare, chiar dacă pentru aceasta este nevoie să se treacă granițele în interiorul Uniunii.
Astfel, comerțul se poate desfășura liber, iar consumatorii au la dispoziție o paletă variată de
alimente din care pot alege. Standardele înalte de siguranță sunt importante pentru sănătatea
consumatorului, iar acestea se aplică atât produselor alimentare fabricate în UE, cât și celor
importate.

Redactor-șef,
Vasile Dinu

Vol. 20 • No. 47 • February 2018 7