Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Basarabiei cu România
Pe 27 martie 1918 Sfatul Ţării a votat unirea Basarabiei cu România, Basarabia fiind astfel prima
dintre provinciile istorice care s-a unit cu România. Au urmat celelalte provincii românești –
Ardealul, Crișana, Banatul, Maramureșul și Bucovina – spre sfârșitul anului 1918, fiind creată
România Mare.
Efectele Unirii au fost anulate la 28 iunie 1940, când Rusia a anexat din nou Basarabia, în baza
pactului secret Ribbentrop-Molotov.
Prin Tratatul de la București din 1812, partea situată la răsărit de Prut a principatului Moldovei a
intrat în componența imperiului Rusiei. Din acel moment, au intrat în concurență, pentru
locuitorii acestui ținut formând gubernia Basarabiei, două concepții identitare potrivnice : «
românismul » care promova unirea politică și culturală a tuturor vorbitorilor graiurilor est-
romanice indiferent de împărățiile ale căror supuși erau (Imperiul Habsburgic, Imperiul Rus sau
Imperiul Otoman), și «moldovenismul» susținut de autoritățile rusești, care promova deosebirea
și despărțirea culturală și politică a vorbitorilor graiurilor est-romanice supuși ai «Țarului tuturor
Rusiilor», de ceilalți. Unirea Basarabiei cu România votată la data de 27 martie (9 aprilie) 1918
de către Sfatul Țării, (parlamentul Republicii Democratice Moldovenești) reprezintă
concretizarea și biruința mișcării « româniste » din acest ținut.
În contextul prăbușirii Imperiului Rus, anarhia și violența trupelor rusești debandate a determinat
Sfatul Țării să cheme, în 13 ianuarie 1918 armata română în Basarabia, pentru a pune capăt
jafului. Sovietul bolșevic din Chișinău, aflând despre chemarea trupelor române, a declarat că nu
se va mai supune Sfatului Țării și a anunțat o primă pentru capetele conducătorilor guvernului
Republicii. Până la urmă însă bolșevicii au fost nevoiți să părăsească Basarabia.
Unirea
Până la ședința din 27 martie 1918 a Sfatului Țării, comitetele ținuturilor din Bălți, Soroca și
Orhei au fost consultate în privința Unirii cu Regatul României. Pe 27 martie, Sfatul Țării a votat
în favoarea Unirii cu România cu următoarele condiții:
1. Sfatul Țării urma să ducă la bun sfârșit o reformă agrară, care trebuia să fie acceptată fără
obiecțiuni de guvernul român;
2. Basarabia avea să rămână autonomă, având să aibă propriul său organ legislativ, Sfatul Țării,
ales prin vot democratic;
3. Sfatul Țării avea să voteze bugetul local, urma să controleze consiliile zemstvelor și orașelor și
avea să numească funcționarii administrației locale;
4. Recrutările aveau să fie făcute pe baze teritoriale;
Citirea rezultatului a fost însoțită de aplauze furtunoase și strigăte entuziaste „Trăiască Unirea cu
România!”.
Urmări
Timp de 22 da ani, Unirea cu România a ferit Basarabia de războiul civil rus, de tragediile
colectivizării, ale Holodomorului, ale « terorii roșii » dezlănțuită de Ceka-GPU-NKVD și ale
deportărilor către Gulag. Aceasta era întocmai scopul Sfatului Țării, inclusiv al delegaților ruși
sau ucraineni care au votat Unirea.
În acest răstimp Basarabia a primit, conform datelor « Oficiului internațional pentru refugiați al Societății
Națiunilor » întemeiat de Fridtjof Nansen, zeci de mii de refugiați din Rusia și Ucraina, majoritatea simpli
civili (printre care meșteșugari sau mici prăvălieri evrei, credincioși pravoslavnici, simpli țărani ucraineni)
care-și riscau viața trecând Nistrul înot sau pe ghiață sub gloanțele grănicerilor ruși (uneori și români).
Dintre acești refugiați, socotiți indiferențiat « reacționari » sau « contra-revoluționari » de autoritățile
sovietice, toți cei care se mai aflau în Basarabia în vara anului 1940, când Armata Roșie a ocupat țara, au
fost deportați în Siberia.
Telegrama lui Ion Inculeț, președintele Sfatului Țării, adresată regelui Ferdinand I (11
martie 1918)
În numele Sfatului Țării, care reprezintă poporul românesc din Basarabia desrobit de jugul
secular, aduc Majestății Voastre expresiunea credinței neclintite a întregului popor românesc din
România Răsăriteană, care în unire cu țara-mumă vede chezășia desvoltărei sale libere, calea
neîmpiedicată spre cultura națională și dreptatea socială.
Ioan Inculeț,
Marea Neagră și vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută și mai bine de ani din
trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric și dreptului de Neam, pe baza principiului ca
noroadele singure să-și hotărască soarta lor, de azi înainte și pentru totdeauna se unește cu Mama
sa România.
1. Sfatul Țării actual rămâne mai departe pentru rezolvarea și realizarea reformei agrare, după
nevoile și cererile norodului. Aceste hotărâri se vor recunoaște de Guvernul român.
2. Basarabia își păstrează autonomia provincială, având un Sfat al Țării (Dietă), ales pe viitor
prin vot universal, egal, direct și secret, cu un organ împlinitor și administrație proprie.
3. Competența Statului Țării este:a) votarea bugetelor locale;b) controlul tuturor organelor
Zemstvelorși orașelor;c) numirea tuturor funcționarilor administrației locale prin organul său
împlinitor, iar funcționarii înalți sunt întăriți de Guvern.
5. Legile în vigoare și organizația locală (Zemstve și orașe) rămâne în putere și vor putea fi
schimbate de Parlamentul român, numai după ce vor lua parte la lucrările lui și reprezentantul
Basarabiei.
9. Toate alegerile din Basarabia pentru voloste, sate, orașe, Zemstve și Parlament se vor face pe
baza votului universal, egal, direct și secret.
11. Toate călcările de legi făcute din motive politice în vremurile turburi ale prefacerilor din
urmă sunt amnistiate.
Ferdinand I
Sfatul Ţării din Basarabia, în şedinţa de la 27 martie (9 aprilie) 1918, votând prin 86 de voturi
pentru, contra 3, fiind şi 36 de abţineri, următoarea rezoluţiune:
Şi prezidentul Consilului nostru declarând că:“În numele poporului român şi al regelui, M.S.
Ferdinand I al României, ia act de acest vot quasi unanim şi declară la rândul lui Basarabia unită
cu România de veci şi indivizibilă”.
Această lege s-a votat de Adunarea Deputaţilor în şedinţa de la 29 decembrie anul 1919, în
unanimitate, prin aclamaţiuni.
Preşedinte, N. Iorga.
Această lege s-a votat de Senat în şedinţa de la 29 decembrie anul 1919, în unanimitate, prin
aclamaţiuni.
Secretar, I. Balbareu.
Promulgăm această lege şi ordonăm ca ea să fie investită cu sigiliul statului şi publicată în
“Monitorul oficial”.
Basarabia a fost şi rămâne pragul de jos al porţii dintre Orient şi Occident. Geme, sărmana, de
atâta călcătură, când sub talpa unuia, când sub talpa altuia. La ora actuală, basarabenilor li se
impune, de către Est şi Vest, o libertate şi o democraţie în limitele unei tălpi, grea şi
defrişatoare... Ţi-ai imaginat vreodată "confuzia" şi "ameţeala" unui mic muşuroi de furnici,
nimerit sub talpa ursului?...Efim Tarlapan
Nu putem concepe existenţa neamului românesc fără Nistru, cum nu putem să o concepem fără
Dunăre şi Tisa, ca să ne despartă de elementul slav. Basarabia reprezintă pentru noi intrarea casei
noastre.Gheorghe Brătianu
Basarabia pe cruce!