Dezvoltarea cognitivă și psihosocială

a copilului și adolescentului
Teorii ale dezvoltării
 Teorii ale dezvoltării
• Teoria recapitulării
• Teoriile psihanalitice
• Teorii neopsihanalitice
• Teorii behavioriste
• Teorii social-cognitive
• Teorii cognitive
 Teorii ale dezvoltării
• Granville Stanley Hall (1844
- 1924)
• a scos in evidenta
importanta cercetarii
empirice a dezvoltarii,
studiind copilaria prin
intermediul chestionarelor,
cercetand subiecte ca jocul
copiilor, minciuna, teama,
furia, limbajul si arta.
 Granville Stanley Hall
• teoria recapitularii: dezvoltarea individuala
repeta istoria dezvoltarii speciilor
- perioada prenatala - faza acvatica, dominata de factorii
genetici;
- copilaria mică și mijlocie - umanitatea primitiva;
- copilăria mare - corespunde unei perioade in care
oamenii erau bine adaptati mediului lor si aveau inclinatii
tribale; aceasta se potriveste cu formarea grupurilor
(gradinita, scoala) adaptate "instinctului social" al
copilului; este inceputul culturii, cand copilul este sensibil
la influente educative, cand invata si se disciplineaza;
 Granville Stanley Hall
• teoria recapitularii: dezvoltarea individuala
repeta istoria dezvoltarii speciilor
- adolescenta este o perioada paralela cu evolutia speciei
umane spre civilizatie; pasiuni ancestrale, stari
conflictuale, capacitate pentru regandirea orientarilor
religioase si potential creativ nelimitat; este perioada
Iluminismului cu Romantismul sau, cu revolta impotriva a
ceea ce este vechi, cu pasiuni si hotărârea de a atinge
ținte mărețe; baza revoltei este una hormonală;
- adolescenta tarzie il aduce pe individ in
pragul civilizatiei contemporane.
 Granville Stanley Hall
• teoria recapitularii: dezvoltarea individuala
repeta istoria dezvoltarii speciilor
- recomandare: toleranta in educația copiilor
 Sigmund Freud(1856-1939)

• Teoria psihanalitică
a dezvoltării
• individul trebuie sa treaca prin
anumite stadii ale dezvoltarii:
dezvoltarea gandirii si a instinctelor
• Importanța ce trebuie acordata
experientelor din primii ani de viata
datorită impactului acestora la
maturitate
 Sigmund Freud

• Teoria psihanalitică a
dezvoltării
• Dezvoltarea gândirii:
• procese de gândire
primară (a instinctelor –
inconștientă)
• și procese de gândire
secundară (conștientă)
 Sigmund Freud
• Teoria psihanalitică a dezvoltării
• Dezvoltarea gândirii:
• procese de gândire primară (a instinctelor)
• și procese de gândire secundară (conștientă)
 Sigmund Freud
• Teoria psihanalitică a dezvoltării
• Dezvoltarea instinctelor:
• Instincte = stari fiziologice de excitatie ale organismului
care tind sa se localizeze in anumite regiuni corporale,
numite zone erogene. Locația se schimbă în fiecare
perioadă a copilăriei;
• Dezvoltarea intelectuala si emotionala a individului este
sensibil dependenta de interactiunile sociale,
anxietatile si recompensele care se produc in relatie cu
aceste zone erogene;
• Fiecare stadiu are la baza un conflict specific. Daca
acesta nu este rezolvat pozitiv, individul dezvolta un
complex care-l va fixa psihic in stadiul respectiv.
 Sigmund Freud
• Teoria psihanalitică a dezvoltării
• Dezvoltarea instinctelor:
• Fixatia -blocarea evolutiva a unei persoane, care devine
astfel prizoniera unui anumit stadiu. Cauza o reprezinta
fie o satisfactie excesiva, fie o frustrare sau o anxietate,
dezvoltate in relatie cu zona erogena a stadiului
respectiv.
• În conditii de stres excesiv este posibil ca persoana sa
regreseze la acel stadiu, aceasta reintoarcere
constituind tocmai mecanismul sau defensiv.
 Sigmund Freud

• Teoria psihanalitică a dezvoltării

- personalitatea este stabilită în cea mai mare parte până la

vârsta de 5 ani
- experiențele timpurii joacă un rol esențial în dezvoltarea
personalității și continuă să o influențeze toată viața.
 Sigmund Freud
• Teoria psihanalitică a dezvoltării

- Teoria dezvoltării psihosexuale a lui Freud este centrată pe

ideea că personalitatea se dezvoltă în stadii pe parcursul
cărora energiile de căutare a plăcerii specifice id-ului se
focalizează pe anumite zone erogene.
- Comportamentul are la bază aceste energii – libido.
1. Stadiul anal
2. Stadiul falic
3. Stadiul de latență
4. Stadiul genital
1902-1994)
Teoria dezvoltării psihosociale a lui Erik Erikson este
una dintre cele mai cunoscute teorii ale dezvoltării.
- similar cu S. Freud:
- personalitatea se dezvoltă în stadii
- fiecare stadiu – un conflict specific
- etapele timpurii ale vieții influențează întreaga viață
- diferit de S. Freud:
- personalitatea este rezultatul experiențelor sociale trăite
pe parcursul întregii vieți
 “Speranța este atât cea mai
timpurie cât și cea mai
indispensabilă virtute necesară
vieții. Dacă este să susținem viața,
speranța este cea care trebuie să
rămână, chiar dacă încrederea
este rănită sau afectată. ”

- Erik Erikson (1902-

1994)
 Erik Homberger

1902
- născut 15 iunie 1902 în Frankfurt,
Germania
- mama Karla Abrahamsen evreica.
1911
- adoptat legal de tatăl vitreg - Dr.
Theodore Homberger.
1919
- începe să călătorească prin Europa;
1927
- Devine profesor la Hietzing School în
Viena.
Peter Blos- colegul său artist; îi
sugerează lui Erik să aplice pentru a
poziție de profesor la Hietzing School
condusă de Dorothy Burlingham.
1928
- a studiat psihologia copilului cu
Anna Freud.
- a fost psihanalizat chiar de
Anna Freud.
1930
- a întâlnit o profesoară de dans
canadiană Marries Joan Serson.
1933
- Se căsătoresc (Erik și Joan). Au trei copii, unul dintre ei
devine sociolog.
- Când naziștii vin la putere, ei părăsesc Viena pentru a
trăi în Copenhaga și apoi în Boston.

1950
- Începe să predea la Harvard Medical School și practică
în mod particular psihanaliza pentru copii.
- Își schimbă oficial numele Erik Erikson și devine
cetățean american.
- Scrie ”Copilărie și societate”.
1958
- Publică Tânărul Luther.
1963
- Publică Tinerețea: Schimbare și provocare.
1964
- Publică Insight și responsabilitate.
1968
- Publică Identitate: Tinerețe și criză.
1970
- Se retrage din predare.
- Aplică și scrie cercetări împreună cu soția lui.
1994
- Moare pe 12 mai 1994 la Harwich, MA.
Influențe:
 Sigmund Freud
 Anna Freud
Psihologi:
 Henry Murray
 Kurt Lewin
Antropologi:
 Gregory Bateson
 Margaret Mead
 Ruth Benedict
 Ego
• Ego corporal
- experiențe cu propriul corp
- o cale de a vedea eul corporal ca fiind diferit de al
altora
• Ego Ideal
- imaginea pe care o avem despre noi în comparație
cu idealul stabilit; - responsabil pentru a fi sau nu
satisfăcuți cu sinele fizic și cu întreaga identitate
personală.
• Ego identitar
- Imaginea pe care o avem despre noi în rolurile
sociale pe care le jucăm.
 Teoria epigenetică
- Dezvoltarea este atât rezultatul
dimensiunii genetice a
comportamentului cât și a influenței
directe pe care o au forțele mediului.
- Comportament = rezultatul
interacțiunii dinamice a celor două
forțe
 Principiul epigenetic
Dezvoltare = desfășurarea personalității în
stadii predeterminate, procesul fiind
influențat de modul în care mediul
acționează asupra persoanei în dezvoltare.

- "progress through each stage is in part

determined by our success, or lack of
success, in all the previous stages.”
 Stadiile dezvoltării psihosociale
Stadiul Principala achiziţie Factorii sociali Corolarul
(variantele extreme) determinanţi axiologic

1.infantil (0-1 încredere versus neîncredere mama sau substitutul speranţa

an) matern

2.copilărie mică (1-3 autonomie / dependenţă părinţii voinţa

ani)

3. copilărie mijlocie (3-6 iniţiativă / retragere, vinovăţie mediul familial finalitatea acţiunii
ani)

4.copilărie mare (6-12 competenţă, eficienţă / şcoala şi grupul de joacă competenţa

ani) inferioritate

5.adolescenţă (12- identitate/ confuzie modelele şi covârstnicii unitatea

18/20ani)

6.tânărul adult intimitate/ izolare prietenii, relaţia de cuplu mutualitatea afectivă

(20-30/35 ani)

7. adultul realizare / rutină familia şi profesia responsabilitatea,

devoţiunea
(35ani–50/60 ani)

8.bătrâneţea (peste 60 integritate/ disperare pensionarea, apusul vieţii înţelepciunea

ani )
 Teorii umaniste ale dezvoltării
• Au apărut ca urmare a schimbărilor sociale și
culturale din prima jumătate a sec. XX: Deși
standardele sociale au devenit mai permisive,
numărul nevrozelor nu a scăzut, ci oamenii se
confruntau în continuare cu sentimentul lipsei
de sens.
• Psihologii umaniști au cătat rezolvări pornind
de la o perspectivă mai pozitivă asupra naturii
umane.
 Teorii umaniste ale dezvoltării
• Carl Rogers (1902-1987)
– Consideră că oamenii
sunt motivați de o forță
interioară pozitivă –
actualizarea sinelui;
– a evidenţiat importanţa
interacţiunilor părinte -
copil, în mod special acele
tipuri de interacţiuni care
duc la psihopatologie
 Teorii umaniste ale dezvoltării
• Carl Rogers Dezvoltarea personalității
– Este abordată în principii și nu stadii;
– Dezvoltarea = dezvoltarea conceptului de sine,
actualizarea sinelui
 Teorii umaniste ale dezvoltării
• Carl Rogers Dezvoltarea personalității
– Dezvoltarea completă presupune:
• O deschidere crescută față de experiență
• Un stil de viață centrat pe experiențe
• Încredere crescută în propria persoană
• Libertate de alegere
• Creativitate
• Acțiune constructivă Reliability and
constructiveness
• O viață plină de experiențe, obiective
 Teorii umaniste ale dezvoltării
• Abraham H. Maslow
(1908-1970)
 Teorii umaniste ale dezvoltării
• Abraham H. Maslow (1908-1970)
• a studiat prioritar acei indivizi rari despre care
credea că au ajuns la cel mai înalt nivel de
adaptare și echilibru: T. Jefferson, A. Einstein, E.
Roosevelt, J. Addams, W. James si A. Schweitzer
• a enumerat 15 trăsături comune ale acestor aşa-
numiţi "superior adaptaţi", printre care a inclus: o
percepţie mai acurată a realităţii, o cunoaştere de
sine mai bună şi relaţii interpersonale mai
profunde şi pline de dragoste.
• abordarea ierarhică a nevoilor umane
Teorii umaniste ale dezvoltării
 Teorii ale învățării

• I.P. Pavlov: Condiționarea clasică

• - învăţarea = succesiune de reflexe
condiţionate (schimbare fiziologică);
• - esenţa învăţării pavloviene: substituirea de
stimuli;
• - tip de învăţare: învăţarea de semnale;
• - mod de realizare a învăţării: întărirea relaţiei
dintre stimuli prin exerciţiu.
 Teorii ale învățării
Teorii behavioriste ale dezvoltării
• J. B. Watson
– a ajuns la concluzia că este greşit să relaţionezi
psihopatologia cu cauze interioare, precum
conflictele oedipale nerezolvate sau conflictele id-
ego.
– a susţinut că însăşi psihologia ar trebui redefinită
ca fiind studiul comportamentului observabil
 Teorii behavioriste ale dezvoltării
• J. B. Watson
– A dezvoltat experimentalismul – s-a raportat la
decoperirile lui Pavlov
– A demonstrat experimental că o fobie (frica
iraţională faţă de un obiect sau de o situaţie, care
nu este periculoasă în mod obiectiv) poate fi
indusă doar prin forţe externe: experimentul cu
băiețelul Albert
 Teorii behavioriste ale dezvoltării
• J. B. Watson
• factorii biologici (cei menționați de Gesell și
Freud sunt importanți în măsura în care
asigură fundamentul pentru răspunsurile
învățate);
• A aplicat teoria condiționării în creșterea
copilului, generând o abordare strictă și rigidă
a copilului ce a generat reacții din partea
contemporanilor;
Teorii behavioriste ale dezvoltării
• E. Thorndike: Conexionismul
- învăţarea = confruntare cu o situaţie problematică
a cărei rezolvare presupune selectarea răspunsului
potrivit dintr-un număr de răspunsuri posibile;
- esenţa învăţării conexioniste: selectarea
răspunsului potrivit;
- tip de învăţare: învăţarea de reacţii;
- mod de realizare a învăţării: încercare şi eroare.
 Teorii behavioriste ale dezvoltării
• B.F.Skinner (1904-1990)
• a ajuns la concluzia conform căreia
comportamentul uman nu este determinat de
cauze interioare, ci doar de efectele mediului
extern.
• Condiționarea operantă: Comportamentul
nostru operează asupra mediului şi produce
anumite efecte, iar aceste consecinţe, la rândul
lor, determină frecvenţa ulterioară de apariţie a
acelui comportament (Skinner, 1969).
 Teorii behavioriste ale dezvoltării
• B.F.Skinner (1904-1990)
• - învăţarea = condiţionare de tip instrumental
între comportamente (formă de învăţare în care
consecinţele comportamentului influenţează
posibilitatea apariţiei acestuia);
• - esenţa învăţării: substituirea de reacţii;
• - tip de învăţare: învăţare de comportamente;
• - mod de realizare a învăţării: legea efectului -
înlocuirea erorilor prin încercări reuşite.
 Teorii behavioriste ale dezvoltării
• Învățarea socială: Albert Bandura (1925-)

– Teoria învățării sociale: susţine că noi învăţăm

adesea doar observând ceea ce fac ceilalţi şi care
sunt consecinţele comportamentului lor. Acest tip
de învăţare a fost denumită învăţare socială sau
observaţională.
 Teorii behavioriste ale dezvoltării
• Învățarea cognitiv-socială: Albert Bandura
– O mai mare preocupare, începând din 1989 pentru
procesele cognitive care se petrec pe parcursul învățării
sociale;
– O persoană poate prelua fragmente de comportament de
la modele sociale diferite pe care le combină într-un
pattern personalizat;
– Feedback-ul primit formează standarde de evaluare a
comportamentului, ceea ce determină selectivitate;
– Cele mai recente lucrări ale sale se centrează asupra
motivaţiei umane şi a implicaţiilor autoeficacităţii
(competenţei personale) asupra sentimentului de confort
fizic şi psihic (well-being).
 Teorii cognitive ale dezvoltării
• Constructivismul structuralist genetic: J.
Piaget
inteligenţa senzoriomotorie (0-2 ani)
Copiii depind de mijloacele senzoriale şi motorii de adaptare la mediu. Structurile cognitive au la bază acţiuni care devin tot mai
complexe şi coordonate. La sfârşitul stadiului acţiunile se interiorizează în reprezentări simbolice
Exemplu: input senzorial: jucăria aflată pe masă; răspuns motor: trage faţa de masă)

inteligenţa preoperaţională
Copiii utilizează simboluri mentale (cuvinte, imagini, obiecte). Gândirea este preoperaţională (apar erori ale operaţiilor gândirii),
intuitivă (centrată pe aspectul aparent al realităţii), animistă (însufleţeşte lucrurile) şi egocentrică (centrată pe propriul punct de
vedere)
Exemplu: un kg de lână este considerat mai greu decât un kg de cuie
operaţii concrete
Copiii sunt capabili de operaţii mentale (clasificarea multiplă, reversibilitatea, conservarea). Apare gândirea logică, dar aceasta
este legată de aspecte concrete ale realităţii.
Exemplu: poate compara varza cu castravetele dar nu ar putea să spună ce relaţie este între conceptele de „aparenţă” şi „esenţă”

operaţii formale (de la 11 ani sau niciodată)

Copii sunt capabili de gândire logică bazată pe generalizare şi abstractizare. Apare raţionamentul logic ipotetico-deductiv.
Gândirea se centrează mai mult pe idei decât pe obiecte concrete.
Exemplu: apar întrebări de genul „Care este scopul vieţii?”, „Ce este timpul?”, „ Cum poate fi experimentat absolutul?”
 Teorii cognitive ale dezvoltării
• Învățarea cognitiv-socială: Jerome Bruner
– posibilitatea accelerării psihogenezei în condiţiile utilizării
unor metode adecvate de instruire;
• propune trei stadii de înţelegere a lumii care apar
succesiv la copii:
– modalitatea acţională (primii ani de viaţă)– copilul
explorează şi înţelege realitatea prin intermediul acţiunilor;
– modalitatea iconică (4 -7 ani) – copilul explorează şi
înţelege realitatea prin reprezentarea acţiunilor,
obiectelor;
– modalitatea simbolică (peste 7 ani) – explorează şi
înţelege realitatea prin simboluri.
 Teorii cognitive ale dezvoltării
• Constructivismul social: L.S. Vîgotski
– dezvoltarea este concepută de psihologul rus ca
fiind o socioconstrucţie. :
– învăţarea precede dezvoltarea;
– orice învăţare presupune existenţa cu necesitate a
doi poli: cel care învaţă (novicele) şi cel care
organizează construcţia mentală a celui care învaţă
(expertul).
 Teorii cognitive ale dezvoltării
• Constructivismul interacţionalist: W. Doise, G.
Mugny, J.Cl. Deschamp
– dezvoltarea cognitivă se realizează prin
interacţiunea dintre novici;
– învăţarea eficientă se realizează între parteneri cu
roluri şi statute egale cărora li se cere să rezolve
împreună o problemă, să colaboreze pentru a
ajunge la un răspuns comun;
– pentru a putea vorbi de progres trebuie să se
ajungă la provocarea unui conflict sociocognitiv.