- Te rog, Doctore, lasa-ma sa plec , vreau

sa fiu singura , nu mai suport sa stau in

preajma oamenilor astora.
(Pauza , se uita de jur
imprejur)
- Ma ia cu frica , aproape simt ca mi se
face rau. Numai de nu s-ar mai holba
asa la mine..
(Pauza respire adanc)
- Vreau sa fiu singura, sa ma regasesc ca
si cum ai regasi un vechi prieten. Poti sa
intelegi asta, doctore?
(Tranzitie nervoasa)
- Tie chiar nu-ti pasa!
(Cu tensiune)
- Tu pur si simplu iti faci treaba, nu vrei sa
ma faci bine, vrei doar sa stii de ce sunt
bolnava. Si dupa ce-ai aflat, o sa treci la
 urmatorul , apoi la urmatorul si la
urmatorul…
-Oh, ma rog, as spune ca esti la fel ca
toti ceilalti!
(Cu Dispret)
- Niciunul dintre voi nu intelege, doctore,
nu eu sunt inchisa aici cu voi. VOI SUNTETI
INCHISI AICI CU MINE( ras maniac)
-Probabil ca nu ti-a pasat cu adevarat de
cineva de ani –ar fi total neprofesional, o
asemenea implicare din partea ta si ce
povara sa-ti pese de altcineva , in afara de
numele tau ajuns la ziar.. (Ranjet)
(Respiro Jovial)
- Doar lasa-ma sa plec, te rog, stiu mai bine
ce-am nevoie decat tine.
-Haide dragule, faci asta pt mine, hmm?
(Seducator)
 (Cu nerv)
- Tu nu esti D-zeu!! Stiai??! Nu ai puteri sa
vindeci tot.
-Oh, nu, in nici un caz!
(apoi cu indignare)
- Eu stiu ce poti si ce nu poti face. Ai
impresia ca ma poti schimba, repara ce e
stricat in mine?
-Vrei sa stii daca ma poti salva? (soptit ca
un secret)
- Vezi tu, nu ma poti ajuta daca nu
intelegi cine sunt?
(zambet si privire sugestiva)
- Voi fi amabila si voi lasa lucrurile astea
pamantesti in seama unui profesionist.
-As sugera totusi, pana reusesti sa dezlegi
secretul din atom sa ma lasi sa ma duc,
doctore.