Psihologia organizațională sau psihologia organizațiilor este ramura psihologiei care

este responsabilă pentru studierea comportamentului oamenilor în lumea muncii și a

organizațiilor.
În acest sens, este o știință aplicată care examinează comportamentul uman atât
individual, cât și la nivel de grup și organizațional.
Mai concret, psihologia organizațională este astăzi o arie specializată de psihologie. Se
consideră o disciplină științifică, iar cea mai apropiată experiență este psihologia industrială și
psihologia socială.
Psihologia organizațională permite descrierea, explicarea și prezicerea comportamentelor
umane dezvoltate în medii colective. De asemenea, permite dezvoltarea de intervenții și strategii
pentru rezolvarea problemelor specifice sau globale ale unei organizații.
Astfel, principalele obiective ale psihologiei organizaționale pot fi rezumate în două
aspecte principale.
Pe de o parte, această știință aplicată este folosită pentru a îmbunătăți performanța și
productivitatea muncii, pentru a examina funcționarea organizației și a detecta zonele de
intervenție.
Pe de altă parte, psihologia organizațională este folosită pentru creșterea și sporirea
dezvoltării personale a lucrătorilor și îmbunătățirea calității vieții la locul de muncă.
Principalele aspecte pe care această ramură a studiilor psihologice le au asupra
organizațiilor sunt: structura, climatul, cultura, sistemele și procesele sociale.
Psihologia este o știință care poate fi aplicată în diferite domenii. De asemenea, studiul
comportamentului uman nu poate fi aplicat numai persoanelor fizice în mod individual, ci poate
fi aplicat și în grup.
În acest sens, psihologia organizațională studiază tocmai comportamentul obișnuit al
lucrătorilor în companii, rolurile pe care le pot juca și conflictele obișnuite din mediul
înconjurător.
Cu toate acestea, delimitarea conceptului de psihologie organizațională este o sarcină
oarecum mai complexă decât pare. În general, nu există îndoieli atunci când se afirmă că aceasta
constituie o știință aplicată domeniului organizațional, însă stabilirea unei definiții clare și
neechivoce este oarecum mai confuză.
În prezent, psihologia organizațională și psihologia ocupațională sunt doi termeni folosiți
interschimbabil, deoarece se referă la două concepte foarte asemănătoare.
De fapt, atât psihologia organizațională, cât și psihologia muncii sunt științe care studiază
aceleași elemente. Adică, ambii sunt responsabili pentru examinarea comportamentului uman la
locul de muncă.
Cu toate acestea, este necesar să se țină seama de faptul că psihologia ocupațională și
psihologia organizațională nu sunt exact aceleași, deoarece acestea diferă în abordarea și
obiectivele științifice urmărite de fiecare dintre ele.
În acest sens, în prezent sa stabilit că psihologia muncii se referă la activitatea concretă a
fiecărui lucrător și este mai mult interesată de tipul de sarcini pe care le are.
Mediul de lucru, programele, volumul de muncă, conflictele de roluri, motivația muncii
sau sindromul burnout sunt principalele elemente de studiu ale psihologiei ocupaționale.

1
 În contrast, psihologia organizațională se caracterizează prin prezentarea unei abordări
mai largi, care studiază dincolo de lucrător. Elementul de interes principal al psihologiei
organizaționale este chiar organizația în care persoana este scufundată.
În acest fel, ambele ramuri ale psihologiei sunt dedicate examinării, evaluării și definirii
acelorași concepte: comportamentul oamenilor la locul de muncă. Cu toate acestea, pozițiile
adoptate de fiecare disciplină sunt diferite, iar studiile și intervențiile pregătite tind să prezinte
diferențe.