PERCHEZIȚIA CA ACT DE

URMARIRE PENALĂ. REGULILE

GENERALE TACTICE PRIVIND
EFECTUAREA PERCHEZIȚIEI
CUPRINS

1. Definiția percheziției ................................................................................................................... 2

2. Percheziția ca act de urmărire penală.......................................................................................... 2

3. Scopul percheziției ...................................................................................................................... 3

4. Pregătirea în vederea efectuării percheziției ............................................................................... 5

5. Efectuarea percheziției ................................................................................................................ 6

6. Regulile generale tactice privind efectuarea percheziţiei ........................................................... 9

7. Concluzii ................................................................................................................................... 10

Bibliografie ................................................................................................................................... 11
 1. Definiția percheziției
Percheziția1 poate fi definită ca o activitate procedurală care constă în cercetarea prin
constrângere a unui loc deschis, încăpere sau a unei persoane în vederea depistării și ridicării de
urme ale infracțiunii, a anumitor obiecte, valori și documente ce constituie mijloace materiale de
probă, precum și descoperirii persoanelor aflate în căutare și a cadavrelor ascunse.
Noțiune prelevată din DEX prezintă percheziția ca fiind cercetarea făcută asupra unei persoane
sau într-o locuință de către organele de urmărire penală ori de către procuror, pentru găsirea și
ridicarea probelor materiale ale infracțiunii sau pentru descoperirea infractorului
Conform unei alte surse2, Percheziția este o acțiune de urmărire penală și de tactică
criminalistică, ce constă în căutarea forțată în încăperi, terenuri și altor obiecte, de asemenea și a
persoanelor cu scopul descoperirii și ridicării urmelor, armelor infracțiunii, obiectelor și bunurilor,
obținute pe cale ilicită, altor obiecte și documente, ce ar avea importanță pentru descoperirea și
cercetarea infracțiunii

2. Percheziția ca act de urmărire penală3

Orice persoana are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului său și
a corespondenței sale, drept garantat de art. 8 §1 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului
(CEDO) și Constituția Republicii Moldova.

Cu toate acestea, legea admite ingerință în dreptul persoanei în scopul asigurării interesului
general al societății – ocrotirea ordinii publice și lupta cu criminalitatea. În acest sens, legiuitorul
a reglementat prin norme imperative posibilitatea efectuării percheziției în calitate de acțiune
procesuală efectuată prin constrângere, fără a avea voința sau acordul persoanei implicate.

Percheziția poate fi efectuată doar după pornirea urmăririi penale sau a procesului
contravențional. Pentru a efectua percheziția este necesară emiterea unei ordonanțe motivate a
organului de urmărire penală (hotărâri motivate a organului de constatare a contravențiilor) și
numai cu autorizarea judecătorului de instrucție (instanței de judecată). Copia actului procesual de
dispunere a percheziției se înmânează obligatoriu până la începerea acțiunii, sub semnătură,

1
http://www.criminology.md/suport/sup22.pdf
2
https://www.usem.md/uploads/files/Note_de_curs_drept_ciclul_1/071_-_Criminalistica.pdf
3
http://www.bizlaw.md/public/2016/07/22/perchezitia-9-intrebari-si-raspunsuri
persoanei la care se efectuează percheziția. Acesta trebuie să conțină date cu privire la obiectele
sau documentele căutate, locul și/sau persoana care urmează a fi supusă percheziției.

Drept excepție de la regula menționată mai sus, legiuitorul a reglementat posibilitatea efectuării
percheziției în lipsa autorizației judecătorului de instrucție, în cazul contravențiilor/infracțiunilor
flagrante sau în cazuri care nu suferă amânare. În astfel de situații, percheziția poate fi efectuată
doar în temeiul ordonanței motivate a organului de urmărire penală, urmând ca imediat după
finalizarea percheziției, dar nu mai târziu de 24 de ore de la finalizare, judecătorului de instrucție
să-i fie prezentate materialele obținute în urma percheziției efectuate cu indicarea motivelor
acesteia. Judecătorul de instrucție verifică legalitatea percheziției efectuate și, după caz, constată
legalitatea acesteia, sau, prin încheiere motivată, recunoaște percheziția ca fiind ilegală

Conform Codului de procedură penală al Republicii Moldova4, art. 125, al. 1 relevă faptul că
organul de urmărire penală este în drept să efectueze percheziție dacă din probele acumulate sau
din materialele activității speciale de investigații rezultă o presupunere rezonabilă că într-o anumită
încăpere ori într-un alt loc sau la o anumită persoană se pot afla instrumente ce au fost destinate
pentru a fi folosite sau au servit ca mijloace la săvârșirea infracțiunii, obiecte și valori dobândite
de pe urma infracțiunii, precum și alte obiecte sau documente care ar putea avea importanță pentru
cauza penală și care prin alte procedee probatorii nu pot fi obținute.

3. Scopul percheziției5
Făcând abstracție de natura și particularitățile infracțiunii, putem evidenția următoarele sarcini
ale percheziției:

- imobilizarea făptuitorului, curmarea activității infracționale și de ascundere a urmelor

infracțiunii; - descoperirea și ridicarea urmelor infracțiunii, a obiectelor și documentelor ce
conțin sau poartă astfel de urme, ca, spre exemplu, urme de sânge pe obiecte de construcție,
diverse urme materie pe obiecte vestimentare, acte false ş.a.;
- identificarea și ridicarea obiectelor ce constituie produse ale infracțiunii, cum ar fi bunurile
sustrase, valorile primite ca mită sau obținute prin șantaj sau escrocherie;
- descoperirea persoanelor aflate în căutare, a cadavrelor ascunse sau a pârților din cadavre;

4
http://lex.justice.md/md/326970/
5
http://www.criminology.md/suport/sup22.pdf
- depistarea și ridicarea documentelor cu conținut probatoriu și a materialelor ce caracterizează
personalitatea, modul de viață și legăturile bănuitului sau învinuitului: înscrisuri, chitanțe,
mandate poștale, bilete de transport, carnete cu adrese și numere de telefoane, adrese ale
complicilor, fotografii, înregistrări audiovizuale, filme ş.a.;
- depistarea și ridicarea mijloacelor și instrumentelor folosite sau destinate săvârșirii infracțiunii,
precum și a obiectelor a căror deținere este interzisă: arme de foc, muniții, substanțe explozive,
instrumente de spargere, utilaje de confecționare a mărfurilor de larg consum falsificate,
stupefiante;
- fixarea printr-un act de sechestru, efectuat în conformitate cu art. 202-203 al Cod proc.pen., a
bunurilor aflate în patrimoniul făptuitorului în vederea reparării prejudiciului cauzat prin
infracțiunea săvârșită, precum și pentru garantarea executării pedepsei cu amendă. Practica
demonstrează că momentul percheziției creează condiții dintre cele mai favorabile pentru
realizarea sechestrării averii;
- fixarea locurilor tainice, a ascunzătorilor zămislite în mod special pentru a tăinui obiecte,
bunuri, documente și alte materiale ce pot interesa justiția penală. Cu acest scop se vor folosi
mijloacele și metodele fotografiei judiciare operative, în unele cazuri videoaparatura.

În conformitate cu prevederile legislației procesual-penale și ale tacticii criminalistice, în

literatura de specialitate s-au formulat trei criterii de clasificare a percheziţiilor: natura obiectului
de cercetat în cadrul percheziţiei; numărul percheziţiei întreprinse asupra aceleiaşi persoane;
numărul persoanelor la care se efectuează.După natura obiectului de cercetat în cadrai percheziţiei,
deosebim percheziţia locurilor deschise, a încăperilor și a persoanelor.

Percheziţiile se subdivid în primare, adică efectuate pentru prima dată, și repetate. La repetarea
percheziţiei se recurge, de obicei, în situaţia în care se constată că, datorită condiţiilor nefavorabile
sau din alte motive, percheziţia primară a fost efectuată defectuos sau superficial. Uneori
percheziţia repetată se aplică cu semnificaţia de procedeu tactic. De exemplu, organul de urmărire
penală ştie că obiectele ce interesează au fost expediate și ascunse în locuri necunoscute, dar
efectuează fără succes o percheziţie, pentru a-1 face pe cel percheziţionat să creadă că pericolul a
trecut și să restituie obiectele ascunse. Practica probează că percheziţia repetată este deosebit de
eficientă.
 În funcţie de numărul de obiecte care urmează a fi percheziţionate percheziţiile pot fi
individuale și în grup. Percheziţia în grup nu înseamnă neapărat aplicarea ei asupra unui grup de
persoane. Ea poate fi efectuată simultan la domiciliu, la locul de muncă și odihnă (birou, vilă), în
alte locuri unde activează persoana. Dispunerea unei atare percheziţii presupune crearea mai
multor grupe operative care să funcţioneze în mod sincronizat.

4. Pregătirea în vederea efectuării percheziției

Pregătirea în vederea efectuării percheziţiei reclamă realizarea de către organul de urmărire
penală a unor măsuri preliminare de natură să atribuie acestei activităţi o desfăşurare organizată și
eficientă.

Înainte de a proceda la efectuarea percheziţiei, organul de urmărire va determina scopul ei în

raport cu cauza avută în cercetare. În baza materialelor de care dispune (procesul-verbal de
cercetare la faţa locului, declaraţiile victimei, martorilor și ale altor persoane implicate), el va
specifica obiectele, valorile și documentele care trebuie căutate în cadrul percheziţiei, natura și
caracteristicile principale ale acestora (forma, dimensiunea, structura). Informaţia privind
obiectele ce urmează a fi căutate trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:

a) să contribuie la elaborarea unei prognoze asupra posibilităţilor de ascundere și, în consecinţă,

să direcţioneze activitatea de căutare;
b) să asigure elaborarea mijloacelor și procedeelor tactice adecvate de căutare. Este lesne de
înţeles că mijloacele și metodele de căutare a documentelor se vor deosebi esenţial de cele
necesare pentru descoperirea obiectelor voluminoase.

Un alt aspect ce ţine de pregătirea pentru efectuarea percheziţiei rezidă în cunoaşterea

prealabilă a locului acesteia.

Tot în cadrul pregătirii în vederea efectuării percheziţiei trebuie să se obţină anumite date
privind persoana ce urmează a fi percheziţionată.

În raport cu datele obţinute cu privire la obiectele, persoanele și locul ce urmează a fi

percheziţionat, organul care conduce activitatea de investigare a cauzei, stabileşte momentul
efectuării percheziţiei, componenţa grupului de persoane participante și a mijloacelor necesare
bunei disfăşurări a acestei activităţi.
 Un moment important privind pregătirea percheziţiei este determinarea persoanelor care vor
participa la efectuarea ei. Componenţa echipei ce va activa în cadrul percheziţiei diferă de la caz
la caz, ea fiind condiţionată de natura obiectelor, a căror descoperire constituie scopul percheziţiei,
amplasarea și structura locului de percheziţionat și, fireşte, de datele ce caracterizează
personalitatea celui ce urmează a fi percheziţionat și membrii familiei lui.

În fine, pentru realizarea scopului percheziţiei, echipa trebuie să fie dotată cu mijloace tehnico-
ştiinţifice care să asigure eficacitatea activităţii de căutare. Pe lângă materialele, uneltele și
instrumentele aflate în dotarea truselor criminalistice universale, sunt necesare anumite utilaje,
printre care de o deosebită utilitate sunt: sursele de lumină pentru descoperirea obiectelor ascunse
în locuri insuficient luminate; diferite tipuri de detectoare, cum sunt cele de metale sau cadavre,
magneţi puternici pentru ridicarea obiectelor metalice din fântâni, bălţi și rezervoare de apă;
aparate portative Roentgen; dispozitive cu radiaţie ultravioletă, toate acestea necesitând o pregătire
prealabilă. Nu se va ignora aparatajul și materialele de fotografiat, iar în cazurile complicate, și
camera de luat vederi sau dispozitivul de înregistrare videomagnetică. Se vor pregăti, de asemenea,
materiale și instrumentul de ambalare, sigilare și conservare a mijloacelor materiale de probă.

O sistematizare a informației precedente prezintă succesiv temeiurile pregătirii in vederea

executării percheziției aceasta fiind compusă din:

a) acumularea informaţiei orientative necesare.

b) stabilirea timpului efectuării percheziţiei.
c) formarea și instruirea grupei operative de urmărire penală.
d) asigurarea grupei cu mijloacele tehnice-criminalistice necesare și transport.
e) planul efectuării percheziţiei.
f) întocmirea ordonanţei și obţinerea sancţiunii judecătorului de instrucţie.

5. Efectuarea percheziției
Se deosebesc patru etape de efectuare a percheziţiei:

 de pregătire: care constă în sosirea grupei la locul destinat a percheziţiei, pătrunderea la locul
ce urmează a fi percheziţionat și întreprinderea măsurilor pentru asigurarea decurgerii normale
a percheziţiei;
 examinarea generală: constă în cercetarea vizuală generală a locului ce urmează a fi
percheziţionat, în timpul acesteia ofiţerul de urmărire penală face cunoştinţă nemijlocit cu
mediul înconjurător, stabileşte planul percheziţiei, definitiv stabileşte sarcinile membrilor
participanţi la percheziţie, ia decizia despre utilizarea mijloacelor tehnice.
 etapa dinamică: include în sine căutarea nemijlocită a obiectelor ce au importanţă pentru
urmărirea penală.
 fixarea rezultatelor percheziţiei constă în întocmirea procesului verbal, planurilor și schemelor
încăperilor sau terenurilor percheziţionate, folosirea fotografierii și a filmului video.

La efectuarea percheziției trebuie să fie asigurată prezența persoanei la care se face percheziție
sau a unor membri adulți ai familiei acestuia, ori a celor care reprezintă interesele persoanei în
cauză. Dacă prezența acestor persoane este imposibilă, se invită reprezentantul autorității executive
a administrației publice locale (reprezentantul primăriei).
Dacă persoana la care se efectuează percheziția solicită prezența apărătorului, efectuarea
percheziției nu începe, sau dacă a început se întrerupe până la prezentarea acestuia, dar nu mai
mult decât pentru 2 ore. Conform legii, legiuitorul a acordat dreptul persoanei să fie asistată de un
apărător la efectuarea percheziției doar la solicitarea expresă a acesteia. Organul de urmărire penală
are obligația să comunice persoanei percheziționate acest drept, dar nu are obligația să propună
acest lucru. De cele mai dese ori, din cauza lipsei de cunoștințe juridice a persoanei, organul de
urmărire penală începe și efectuează percheziția în lipsa apărătorului, pentru a evita obiecțiile din
partea acestuia la actele procesuale premergătoare percheziției sau la acțiunile persoanelor în
cadrul efectuării percheziției.
Practic, în majoritatea cazurilor organul de urmărire penală motivează eventuala lipsă a
apărătorului prin lipsa solicitării în acest sens din partea persoanei supuse percheziției. Totodată,
legiuitorul și în această situație a reglementat, în calitate de excepție, posibilitatea efectuării
percheziției în lipsa apărătorului, chiar dacă a parvenit o astfel de solicitare din partea persoanei la
care se efectuează percheziția. Efectuarea percheziției fără a asigura prezența apărătorului este
posibilă în caz de urgență, determinată de riscul de pierdere, alterare sau distrugere a probelor ori
de pericol pentru siguranța persoanei la care se face percheziția sau a altor persoane.
 În toate situațiile, cu excepția delictului flagrant, percheziția poate fi efectuată doar în timpul
zilei. Percheziția pe timp de noapte este interzisă. Prin noțiunea de timp de noapte se înțelege
perioada de timp cuprinsă între orele 22:00 și 06:00.
În cadrul efectuării percheziției, după înmânarea actelor procesuale de dispunere a percheziției,
organul ce efectuează percheziția propune persoanei predarea benevolă a obiectelor și documentele
căutate. În caz de predare benevolă a obiectelor și documentelor căutate, acest fapt se menționează
în procesul-verbal, iar persoana care efectuează percheziția se limitează la ridicarea acestora, fără
a mai efectua alte măsuri de investigație.
În majoritatea cazurilor, datorită formulării largi a normei legale cu privire la obiectele sau
documentele căutate (de exemplu, alte obiecte sau documente care ar putea avea importanță pentru
cauza penală, ceea ce nu individualizează expres aceste obiecte sau documente), organul de
urmărire penală abuzează de aceste prevederi legale și chiar în situația predării benevole a
obiectelor căutate continuă efectuarea percheziției. În toate cazurile de refuz de a preda benevol
obiectele și documentele căutate se trece nemijlocit la procedura percheziției.
La efectuarea percheziției, persoana ce o efectuează, întocmește un proces-verbal în care se
consemnează obligatoriu persoana care l-a întocmit, persoanele participante la percheziție,
prezența apărătorului și datele de identificare a acestuia, locul și timpul efectuării percheziției,
mențiuni cu privire la comunicarea drepturilor și obligațiilor participanților, rezultatele
percheziției, mențiunile și obiecțiile participanților și semnăturile acestora. În cazul în care s-au
ridicat obiecte și documente, acestea se enumeră obligatoriu în procesul-verbal sau în lista
acestora, ce este anexă la procesul-verbal, indicându-se exact numărul, măsura, cantitatea,
elementele lor caracteristice și, pe cât e posibil, valoarea lor. Obiectele și documentele ridicate
trebuie, pe cât e posibil și necesar, să fie împachetate și sigilate chiar la locul percheziției, ceea ce
se consemnează în procesul-verbal.
La finalizarea percheziției și întocmirea procesului-verbal, acesta se comunică participanților
prin contrasemnarea acestuia. Copia certificată a procesului-verbal al percheziției se înmânează,
contra semnătură, persoanelor la care au fost efectuată percheziția sau unui membru adult al
familiei lor, iar în cazul absenței acestora – reprezentantului autorității executive a administrației
publice locale. Totodată, este obligatoriu ca acestora să le fie explicat dreptul și modul de
contestare a acestor acțiuni procesuale.
 6. Regulile generale tactice privind efectuarea percheziţiei
În criminalistică, în baza practicii înaintate a organelor de urmărire penală, s-au stabilit anumite
principii, reguli tactice generale prin respectarea cărora trebuie să se desfăşoare percheziţia. Aceste
reguli, în esenţă, sunt următoarele:
 Efectuarea percheziţiei în mod inopinat, ceea ce presupune, pe de o parte, dispunerea acestui
act procedural la momentul oportun, iar, pe de alta, pregătirea sa la un anumit grad de
confidenţialitate.
 Realizarea întocmai a procedurilor prevăzute de lege asupra activităţii de efectuare a
percheziţiei în sensul strictei respectări a formelor procesuale ce ţin de reglementarea acestui
act procedural. La locul de efectuare a percheziţiei, organul sub a cărei conducere este
concepută această activitate, trebuie neapărat, în mod civilizat, să se legitimeze și apoi să
identifice în baza actelor respective, persoana care va fi percheziţionată și celelalte persoane
surprinse la faţa locului.
 Efectuarea percheziţiei în două faze:

a) de recunoaştere sau de inspectare generală a obiectului de percheziţionat

b) de examinare sistematică a tuturor componentelor acestuia în vederea descoperirii obiectelor,

documentelor și bunurilor ascunse. Această regulă tactică priveşte în mod deosebit percheziţia
încăperilor și a locurilor deschise, ea însă nu trebuie ignorată nici în cazul percheziţiei corporale.

 Perseverenţă în căutare, adică tenacitate, răbdare, calm și stăpânire de sine, certitudine și

orientare constantă către obiectivele preconizate. După cum se susţine, pe bună dreptate, în
literatura de specialitate, percheziţia adeseori se desfăşoară în condiţii dintre cele mai dificile,
determinate de intervenţia anumitor factori perturbând de natură psihologică. 52 Condiţiile de
mediu în care se desfăşoară activitatea de căutare (elementele spaţiale, temperatura scăzută sau
ridicată, iluminarea insuficientă), comportamentul nestăpânit, uneori provocator al celor
percheziţionaţi și, ca urmare, situaţia conflictuală în care se activează, aspectul dezagreabil al
unor locuri și obiecte cu care se contactează pe parcursul percheziţiei - toate acestea pot
provoca stări psihice și emoţionale de natură să reducă capacităţile de cunoaştere ale celui ce
efectuează activitatea respectivă.
 Observarea directă și permanentă asupra persoanei percheziţionate în vederea constatării unor
manifestări psihocomportamentale ale acesteia la anumite acte de cercetare efectuate de către
organul de urmărire în cadrul percheziţiei, manifestări care, în ipoteza în care nu sunt dirijate
în mod conştient, pot prezenta elemente semnificative pentru orientarea activităţii de căutare.

7. Concluzii
Percheziția este o acțiune procesuală invazivă, dar reglementată de normele legale. În cazul
în care aceasta a fost dispusă prin acte procesuale valabile, emise ulterior pornirii urmăririi penale
sau procesului contravențional, nu vă puteți opune acesteia.

Este important ca persoana la care se efectuează percheziția să-și cunoască drepturile,

recomandabil fiind adresarea la un avocat pentru ai fi asigurată apărarea în cadrul acțiunii
procesuale date și în cazul abuzurilor din partea persoanelor ce efectuează percheziția, înaintării
obiecțiilor motivate și contestării acestora.

Procedura percheziției în sine reprezintă o procedură stresantă. Totodată, îndeplinind

cerințele normelor în vigoare, percheziția este necesară pentru asigurarea ordinii publice într-o
societate, dar și în lupta cu criminalitatea.
 Bibliografie

1. http://www.criminology.md/suport/sup22.pdf
2. https://www.usem.md/uploads/files/Note_de_curs_drept_ciclul_1/071_-
_Criminalistica.pdf
3. http://www.bizlaw.md/public/2016/07/22/perchezitia-9-intrebari-si-
raspunsuri
4. https://dexonline.ro/definitie/perchezi%C8%9Bie
5. http://lex.justice.md/md/326970/