CURS 4.

MEDICINĂ LEGALĂ an universitar 2019 – 2020 ciclul I

TEMA: ANTROPOLOGIE ȘI OSTEOLOGIE JUDICIARĂ

Antropologia este știința care se ocupă cu studiul științific al omului (specia Homo sapiens). Este o
disciplină holistică din două puncte de vedere: se ocupă de studiul tuturor oamenilor, din toate epocile și
tratează toate dimensiunile umanității.
Antropologia judiciară constituie aplicarea ştiinţei antropologiei fizice în scopul identificării rămăşiţelor de
schelet grav descompuse sau celor neidentificate într-un alt mod, din punct de vedere judiciar. Antropologii
judiciari aplică metodele ştiinţifice standarde elaborate de antropologia fizică pentru identificarea părţilor
cadavrului uman, precum şi pentru asistarea în procesul descoperirii infracţiunii.
Antropologii judiciari colaborează frecvent în comun cu experţii în odontologie, medicii legişti, precum şi
cu subiecţii care investighează infracţiunile de omor, în scopul identificării decedatului, descoperirii semnelor
morţii violente şi/sau a intervalului post-mortem.
Adiţional asistării în procesul localizării şi restabilirii rămăşiţelor umane suspecte, antropologii criminalişti
efectuează investigaţii pentru a putea stabili vârsta, sexul, originea, statura precum şi trăsăturile unice ale
celui decedat în baza scheletului.
Specialităţile înrudite sunt arheologia judiciară (în special protocoalele de excavaţie), entomologia
judiciară (în special studiul larvelor insectelor), precum şi botanica judiciară (folosirea probelor de plante
pertinente de la faţa locului). Geologia criminalistică este, de asemenea, o specialitate conexă.
Studiul insectelor sau entomologia judiciară constituie o abordare mai generică, întrucât are de a face cu
principii bine consolidate, din domeniul anatomiei, morfologiei şi fiziologiei.
Antropologii judiciari sunt „detectivi ai oaselor” care contribuie la soluţionarea de către poliţie a cazurilor
complexe legate de rămăşiţele umane neidentificate.
Metodele folosite de către experţii în antropologie fizică pentru descoperirea informaţiei despre primii
oameni în baza scheletului lor, sunt în egală măsură folosite pentru a stabili identitatea victimelor
accidentelor, incendiilor, accidentelor de avion, victimelor de război sau a infracţiunilor, cum ar fi cele de
omor.
 Antropologii judiciari, în rezultatul examinării oaselor scheletului uman, pot stabili:
Sexul persoanei. Acest fapt se determină prin studiul pelvisului, bazei craniului, frunţii şi maxilarului.
Bărbaţii de obicei au arcurile sprâncenelor, orbitele şi maxilarele mai proeminente.
Bărbații au și pelvisul mai îngust (b), iar femeile au un pelvis mai lat (a).

Vârsta persoanei, prin examinarea articulaţiilor, oaselor şi dinţilor. Craniul unui copil se caracterizează
printr-o distanţă mai mare dintre plăcile osoase. Cu cât craniul este mai neted, cu atât vârsta persoanei este
1
CURS 4. MEDICINĂ LEGALĂ an universitar 2019 – 2020 ciclul I

mai mare. Pentru copiii de până la 13 ani, examinarea încheieturii mâinii şi a nivelului ei de dezvoltare
constituie, de asemenea, o metodă sigură de stabilire a vârstei.
Estimarea vârstei în baza oaselor scheletului (pentru majoritatea acestora) este mai exactă dacă victima
are sub 30 de ani.
Înălţimea persoanei, prin aplicarea unor formule bazate pe lungimea piciorului şi a oaselor braţelor.
Femurul, fiind cel mai lung os, este cel mai potrivit pentru asemenea estimări, deşi acestea pot fi realizate şi
prin intermediul oaselor metacarpiene.
Greutatea persoanei, prin uzura oaselor în anumite puncte.
Apartenenţa la grup rasial a persoanei, prin examinarea înălţimii şi lăţimii nasului. Părul facial sau
capilar, dacă se reuşeşte a-l descoperi împreună cu scheletul, poate la fel stabili rasa. Septurile nazale ale
reprezentanţilor rasei caucaziană au formă triunghiulară, a rasei negroide – pătrate, iar a mongoloizilor au
forma diamantului. Oasele femurale ale negroizilor sunt, de asemenea, mai drepte decât cele ale altor rase.
Presupusa ocupaţie a persoanei. Spre exemplu, dacă aceasta a obişnuit să cânte la clarinet sau flaut,
oasele din jurul gurii şi dinţii vor fi afectaţi. De asemenea, dinţii din faţă a unui tâmplar sau ţiglar pot fi tăiaţi,
din cauza cuielor ţinute în gură.
Constituţia persoanei. Locul concrescenţei dintre muşchi şi oase arată fizicul persoanei.
Dacă persoana este dreptace sau stângace. Ar trebui ca muşchii să fie mai dezvoltaţi în partea
dominantă.
Dacă persoana a avut vreodată vreun os vătămat sau fracturat pe parcursul vieţii. Odată stabilite
vătămările de oase pot fi comparate cu roentgenogramele unei persoane pentru a confirma identitatea.
Dacă moartea subiectului a fost violentă. Faptul dat se determină prin descoperirea urmelor traumelor,
care se pot referi la cele ale înjunghierii, oase rupte, semnele respective pe craniu, a gloanţelor sau alicelor în
interiorul sau în preajma cadavrului. Dacă persoana a fost strangulată osul hioid ar putea fi fracturat.
Timpul aproximativ al morţii. Proporţia ţesuturilor moi încă nedescompuse este cheia spre determinarea
timpului decesului, deşi fisurile de dezagregare a oaselor (din iarnă) sau muşcăturile animalelor/rozătoarelor
pot de asemenea fi folosite în acest sens. Femeile pierd aproximativ 0,453kg de ţesut pe zi în timpul
descompunerii, pe când bărbaţii – aproximativ 1,360 kg. Solul acid accelerează descompunerea, spre
deosebire de solul alcalin, care o încetineşte.
În termeni generali identitatea este ceea ce definește o entitate și o face recognoscibilă prin posesia unor
calități sau caracteristici care o diferențiază de alte entități. Prin urmare, identificarea este actul de a stabili
caracteristicile definitorii, proprii unei entități. Astfel la persoanele vii și la cadavre identificarea are rolul de a
evidenția și grupa caracterele ce definesc unicitatea individului. Termenul de identitate derivă din cuvântul
latin “idem” ce înseamnă “la fel” sau “identic”.
Identificarea persoanei este o activitate care se realizează în mod optim prin colaborarea între
antropologie, criminalistică, medicina legală și poliția judiciară, colaborare concretizată prin metode de
laborator (medico-legale, antropologice, serologice, genetice, traseologice, fizico-chimice) și metode
investigative (testimoniale, cercetarea locului faptei, reconstituire).
De exemplu, stabilirea identității presupune atât metode bio-medico cât si criminalistice (de exemplu
recunoașterea îmbrăcăminții, a documentelor de identitate și a bunurilor personale). De asemenea sunt
metode de identificare criminalistică cu o importantă componentă biologică cum ar fi dactiloscopia sau în
cazul identificării obiectelor personale cum ar fi aparatele pentru îmbunătățirea auzului, ochelari,
medicamente, sau proteze dentare și chirurgicale.
Identificarea persoanelor, a cadavrelor și a resturilor umane în diferite stadii de descompunere este
cerută de organele judiciare, instanțele de judecată și de alte instituții pentru:
● inițierea cercetărilor în vederea descoperirii infractorului în cazuri de omucidere, obținerea unor date
de anchetă în cazuri de sinucidere, accident sau morți suspecte. Atunci când identitatea victimei nu se
cunoaște obținerea de date de anchetă despre circumstanțele morții persoanei respective sunt dificil de
obținut;
2
CURS 4. MEDICINĂ LEGALĂ an universitar 2019 – 2020 ciclul I

● identificarea persoanelor care își ascund identitatea;

identificarea persoanelor dispărute, mai ales în cazul victimelor dezastrelor (fie că sunt produse de forțe
ale naturii sau prin intervenție umană accidentală sau inteționată) sau ale crimelor de razboi, genocidului sau
crimelor împotriva umanitătii, unde identificarea rămășițelor umane are un rol central atât din punct de
vedere etic, umanitar cât și juridic;
● înregistrarea oficială a decesului individului în vederea înhumării;
● înregistrarea statistică a decesului individului;
Datarea cu carbon sau mai corect datarea cu radiocarbon este o metodă de determinare a vârstei a unui
obiect organic vechi prin măsurarea conținutului de 14C.
Elementul Carbon are doi izotopi naturali stabili: 12C, (98,89%), 13C (1,11%) și un izotop
radioactiv 14C (0.00000000010%). Carbonul – 14 se dezintegrează radioactiv, având un timp de înjumătățire
de 5730 ani.

EXPERTIZA DACTILOSCOPICĂ
Omul poate crea la locul infracţiunii urme formă şi urme materie (biologice). Din prima categorie fac
parte urmele de mâini, urmele de picioare, ale celorlalte părţi ale corpului. Din cea de a doua categorie fac
parte urmele biologice.
Urma care a revoluţionat identificarea persoanei, înlocuind sistemul antropometric este cea lăsată de
suprafaţa mâinii, respectiv amprenta digitală, palmară cât şi cea a tălpii piciorului gol (amprenta plantară).
Imprimarea urmelor este dată de secreţiile pielii şi de contaminarea acesteia cu substanţe adezive (praf,
sânge). Ea reproduce conturul desenelor papilare într-o manieră vizibilă sau incertă. Prin relevarea şi
clasificarea lor, impresiunile papilare permit atât identificarea unei persoane, după amprentele din fişierul
dactiloscopic (cazul recidiviştilor), cât şi identificarea unei persoane suspecte prin compararea urmei
incriminate cu urma obţinută de la aceasta pe cale experimentală.
Dermatoglifele sunt creste epidermice prezente pe suprafața degetelor, palmelor și plantelor picioarelor.
Configurația dermatoglifică se constituie în viața intrauterină (13 săptămâni de gestație) și se menține
aceeași în tot cursul vieții.
Dermatoglifologia este știința care se ocupă cu studiul configurațiilor crestelor dermice și ale pliurilor
de flexie digito-palmo plantare gr.: Dermato = piele; Gliphein =a grava);

Ereditatea dermatoglifelor: Dermatoglifele sunt caractere somatice, măsurabile cu determinare

poligenică influențate de mediu. Ele se transmit pe compartimente topografice respectându-se legea
alternantelor obligatorii.
Termenul de dactiloscopie se referă, în sens restrâns, doar la desenele papilare ale degetului, dar în sens
larg a fost extins la toate impresiunile papilare, adică digitale, palmare şi plantare.
Identificarea dactiloscopică se bazează pe cunoscutele proprietăţi ale desenului papilar - unicitatea,
fixitatea şi inalterabilitatea - şi este realizată printr-un examen dactiloscopic comparativ între amprentele
papilare în litigiu şi amprentele papilare martor prin care se înţeleg cele aflate în cartotecile mono sau
decadactilare, cele provenite din cercul de suspecţi, de la persoanele care urmează să li se stabilească
identitatea, de la cadavrele cu identitate necunoscuta sau urmele papilare ridicate de pe diverse obiecte ce
aparţin persoanei dispărute.
Sarcina principală a dactiloscopiei este aşadar, de a constata dacă o amprentă incriminată şi o amprentă
de comparaţie sunt create de acelaşi deget, palma sau plantă şi pe această bază, de a stabili identitatea fizică
a unei persoane. Aspectul morfologic care este acelaşi demonstrează identitatea de origine a unei urme cu
impresiunea şi în acelaşi timp, le deosebeşte de urmele si impresiunile provenite de la alte degete.
Expertiza dactiloscopica ca mijloc de probă în procesul penal reprezintă etapa finală a activităţii de
examinare dactiloscopică comparativă, clarificând aspecte privind modul de formare a urmelor de mâini la

3
CURS 4. MEDICINĂ LEGALĂ an universitar 2019 – 2020 ciclul I

faţa locului, persoana care le-a creat, precum şi precizarea raportului dintre urmă si activitatea infracţională a
persoanei.

Formula digitală individuală se exprimă sub forma unei fracții,la care, la numărător, se indică prin
simboluri configurațiile crestelor dermice digitale de la mâna dreapta, iar la numitor configurațiile dermice
de la mâna stângă, începând de la police către auricular.
Exemplu: F.D.=AALLW/ALWWA
- Tipul constituțional digital individual (T.C.D.): Monomorf, Dimorf, Trimorf
Tipul constitutional monomorf prezintă aceeași configurație a crestelor digitale, la nivelul tuturor celor 10
degete
Exemple: F.D.=LLLLL/LLLLL=T.C.D. Monomorf
Tipul constituțional dimorf prezintă, asociate, câte 2 configurații ale crestelor dermice digitale (A+R; L+W;
A+W);
Exemple: F.D.=LLALL/LLLLA=TCD Dimorf
Tipul constituțional trimorf prezintă, asociate, în proporții variabile, la nivelul celor 10 falange, toate tipurile
de configurații ale crestelor dermice (A+L+W);
Exemplu: F.D.=LWLAL/LAWLL=T.C.D. Trimorf

Se determină numărul de creste dermice intersectate de liniile centro-deltice la nivelul tuturor degetelor;

- Se calculează numărul total de creste dermice digitale pentru cele 10 degete (prin însumarea valorilor
absolute, determinate anterior), precum și numărul mediu de creste dermice per deget (prin împărțirea
sumei obținută la 10);

- Se compară valorile obținute cu valorile standard;

Valorile normale ale numărului total de creste digitale sunt:

- la femei: 127-130
- la bărbați: 135-150

4
CURS 4. MEDICINĂ LEGALĂ an universitar 2019 – 2020 ciclul I

Importanța studiului dermatoglifelor:

- Examinarea dermatoglifelor constituie o metodă de explorare paraclinică în practica medicală (medicina

legală, criminalistică, expertiza heredo-biologică pentru stabilirea filiației genetice) și în investigația socio-
antropologică.

 STUDIU INDEPENDENT:
DERMATOGLIFELE:

- Istoria amprentelor;

- Importanța amprentelor;

- Studiul dermatoglifelor;

- Mutația asupra genei SMARCAD1 – relevanță genetică și judiciară;