Sceneta de Craciun – Nasterea lui Isus 2016 – 2017

Cantec: ‘’Crestinilor, noi astazi’’ Si cand s-a nascut Hristos

Irod era manios.
Craitele: Si-a dat porunca-n tara
Ca pe toti prunci sa-i omoare
Buna seara frati bogati!
De doi ani si mai in jos,
Pe pamant suntem chemati, Ca sa-l taie pe Hristos.
Pe pamant cu floricele Pe Hristos nu l-au taiat,
Doua craite frumusele. Ca Domnul nu l-a lasat.
Craiul I: Craiul I:
Sunt craitul cel mai mare, Noi umblam si colindam,
Si ma cheama Mandrul Soare Pe Isus il cautam.
Mandrul Soare de bujor, Pe Isus la-m si aflat
Rasaritul din popor. Intr-o iesle neculcat.
Sunt trimis pe-asta lume De picioare-nfasurat
De maicuta mea cea sfanta, Cu fasura de matase,
Cea nascut un fiu frumos Sa traiasca gazda-n casa.
Pe nume Isus Hristos.
Cantec: ‘’Colo sus in vremea aceea’’
Craita II:
Sunt craita mijlocie, Craiul I:
Si mie numele Mesie, Doamne, pe atunci la Roma,
Cu parul lasat in vant Cum ne spune şi Scriptura,
Sa pot merge pe pamant. Cezar August, Împăratul
Care, scurt a dat dictatul,
Craita III: Să se facă recensământ
Sunt craita cea mai mica A tot ce e pe pământ
Si ma cheama Maricica Ca stăpânirea să ştie
Cu parul lasat pe obraji Ce are în împărăţie.
Ca un frumos ingeras. La porunca-i generală,
Oamenii au dat năvală
Craiul I: Prin oraşe să se-nscrie
Cand s-a nascut Hristos, Fiecare precum ştie,
Mare bucurie a fost După datină şi clan
A fost bucurie in lume În oraşul său natal.
De asa mare minune. L-al Cezarului decret,
Iosif si Sfanta Maria Au pornit din Nazaret,
Au plecat ca se-nscrie Iosif, bărbatul cel drept
Si-au ajuns intr-un oras Împreună cu Maria,
Sa isi caute salaj. Născătoarea lui Mesia.
Şi-au tot mers vreo patru zile
Craita II: Tot pe drumurile pline
Orasul era plin tare Printre oameni şi cămile
Loc pentru ei nimeni nu are Până când au nimerit
Si-au ajuns la cei saraci, În cetatea lui David,
Intr-un grajd la niste vaci Betlehem, oraşul sfânt.
Sosi randu la Maria
În noaptea asta tainică şi sfântă
Ca sa nasca pe Mesia
Si-a nascut un fiu frumos La noi iubirea Domnului a coborât,
Pe nume Isus Hristos. În ceruri îngerii în cor îi cântă
Şi-o stea strălucitoare a răsărit.
Craita III: Născut în grajd, chiar într-o iesle
Domnul Iisus Hristos azi s-a născut:
Un prunc umil ce mântuirea noastră este,
E Dumnezeu ce pe pământ a coborât.
Cantec: ’’Viflaime,Viflaime”
Iosif:
Iată, c-am ajuns, Maria
S-a sfârşit călătoria.
Te rog încă un pic mai rabdă,
Stai puţin aici şi-aşteaptă,
C-am să mă reped îndată,
Până mai colo la hotel
Să văd, n-oi găsi în el
Vreun ungher cu pat curat
Pentru-al lumii Împărat?
Maria:
Du-te, Iosife, du-te şi caută!
Dar să te întorci îndată.
Iosif
Cu lume care a venit.
Ştiu că hanul ţi-e ticsit
Suntem frânţi de-atâta drum.
Te rog hangiule, fii bun,
Dar vezi poate mai găseşti
Vreun loc să ne-adăposteşti,
Că acum în plină noapte
Nu mai am la cine bate.
Hangiul:
Hanul este-aglomerat,
Nu am liber nici un pat
Nu mai am nici un ungher
Să-l dau celor care cer.
Iosif:
Hai, te rog, vezi tu cum faci,
Poate poţi ca să ne bagi
Măcar undeva sub scară
Ca să nu dormim pe-afară.
Hangiul (iritat):
Nu pot, omule, Nu pot....
Totu-i plin până şi-n pod.
Ce să-ţi fac în astă seară
Ai să dormi şi tu pe-afară.
Ştiu.... e frig...poate îngheaţă,
Dar...nu mori pân’ dimineaţă
Iosif:
Marie, tare-s necăjit,
Hanul întreg este ticsit,
Nici un loc nu am aflat
Unde să mai merg să bat?
Cum să-i rog? Cum să le spun?
Ca să nu ne lase-n drum?
Maria:
Nu fi necăjit, Iosife!
Chiar de-s grele aceste clipe,
Trebuie s-avem mereu
Nădejde în Dumnezeu.
Iosif:
Cum să nu fiu necăjit?
Oare cine-i fericit,
Când vede că cel Preasfânt
N-are loc pe-acest pământ?
Maria:
Las’ Iosife!...Dumnezeu
Nu-l uită pe Fiul său,
Vom găsi noi vreun sălaş
Undeva-n acest oraş.
Parcă-aveai pe-aici o rudă?
Mergi la ea poate ne-ajută.
Ruda:
Cine-i cel ce-mi bate-n poartă,
L-aşa oră-naintată?
Nu am loc pentru străini,
Caută pe la vecini.
Iosif:
Dar, vă rog, sunt ruda voastră
Am dori să stăm în gazdă.
Sunt Iosif din Nazaret.
Am venit la recensământ.
Nimeni nu mă ia în seamă
Şi tare mă tem
Că Maria va fi mamă.
Ruda (se scuză):
Cum?...Ce spui? Să vă primesc?
La mine să v-adăpostesc?
Nu!...Nu pot!...Mi-e foarte greu
S-aud în lăcaşul meu
Un copil care tot plânge,
Liniştea mereu mi-o frânge.
Dar...ca să nu spui că-s rău
Şi nu te ajut la greu,
Uite! Este aici în câmp, un grajd,
Măturaţi-l şi intraţi.
Craiul I:
Negăsind în altă parte,
Găzduire-n astă noapte
Iosif duce pe Maria
Să-l dea lumii pe Mesia,
Într-un mic şi vechi sălaş
Nu departe de oraş.
Iată!...Domnul vine-n lume
Grijulie mama-l pune
Jos pe paie şi zâmbeşte.
Iară pruncul drăgălaş
Chip ceresc de îngeraş
Blând spre mama lui priveşte...
Colo-n valea de la stână
Totul pare o lumină.
Îngerul în plină noapte
Se coboară la păstor
Şi anunţă tuturor
De minunea din cetate.
Cantec: ’’O ce veste minunata’’
Primul păstor:
Ia te uită, frate dragă
Ce lumină-n noaptea neagră
Oare ce s-o fi-ntâmplat?
Visez sau e-adevărat?
Al doilea păstor:
Ia ascultă, frăţioare,
Parc-aud în cer cântare,
O cântare minunată
Cum n-am auzit vreodată.
Craiul I:
Nu, nu vă speriaţi!
E-adevărat, voi nu visaţi.
Asta-i noaptea minunată
Când Mesia se arată.
Al treilea păstor:
Îngeraşule prea bun,
Ce să facem noi acum?
Unde putem să-l găsim
Căci vrem să-l preamărim.
Craiul I:
Păstoraşilor iubiţi,
Voi cu mine să veniţi,
Să vă duc la Betlehem
Şi minunea s-o vedem.
Îndemnaţi şi-aprinşi de dorul
De-aşi vedea Mântuitorul
Păstorii în graba mare,
Vin pe prunc să îl adore
Lăsând paza oilor
Pe seama dulăilor.
Cantec: ‘’ Trei pastori’’
Iosif:
Oameni buni, intraţi la noi,
Simţiţi-vă ca la voi.
Printre turmele de oi.
Cum de aţi aflat voi doi
Că Pruncu-i aici la noi?
Al treilea păstor:
Îngerul din cer ne-a spus
Că Cristos azi s-a născut
Şi-am venit cu multe daruri
Pruncului să-i cerem haruri.
Păstorul al doilea:
Copilaş ceresc, plăpând,
Bine-ai venit pe pământ.
Eşti sărac la fel ca noi
Ciobănaşii de la oi.
Ţi-am adus un mieluşel,
Poţi ca să te joci cu el.
Primul păstor:
Ţi-am adus niţică brânză,
E gustoasă, hai mănâncă!
Lapte ţi-am adus în oală
Fii atent şi n-o răstoarnă.
Al treilea păstor:
Alte daruri noi n-avem
Dar cu mare bucurie
Inima în dar ţi-o dăm
Ca pe veci a ta să fie.
Cantec: ‘’Steau sus rasare’’
Steaua:
Tatăl sfânt, de bucurie,
A lăsat pe cer să fie
Stea mândră ce s-a ivit
Strălucind în răsărit.
După strălucirea ei
Au pornit magii cei trei
Şi-au adus ca să-l mângâie:
Aur, smirnă şi tămâie.
Baltazar:
Ce sa fac, crai prea inalte?
Ca nu stiu in care parte.
Cand in oras am ajuns
Steaua noastra sa ascuns
Urmarindu-L pe Hristos
Spre Ierusalim in jos.
Gaspar:
O frate nu te intrista!
Ca iar se va arata,
Sau asa de nu va fi
Astfel noi ne vom gandi
Vom intreba pe norod,
Sau chiar pe imparatul Irod.
Baltazar:
Of frate ce rau tu gandesti!
Ca din el sa ispitesti
Oare nu sti ca acela
Vrea rau Lui Dumnezaeu?
Gaspar:
Ce cuvinte tu imi spui?
Ce vorbesti acesta nu-i.
Baltazar:
Si chiar frate nu ma crezi?
Hai cu mine ca sa vezi!
Cantec: ‘’ Veniti astazi credinciosi’’
Soldat 1:
Preaputernice împărate
S-a lăţit faima-n cetate
Că pe-aici ar fi venit
Trei crai de la răsărit
Şi întreabă şi opresc
Pe oricine întâlnesc:
- Nu ştiţi unde s-a născut
Un crai Domn fără-nceput
Dar la astă întrebare
Nimeni nu este în stare
Să răspundă şi să dea
Lămurirea ce-o cerea.
Irod:
- Mergi de-i caută şi-i cheamă
Ca să dea aicea seamă
Ce regi sunt, de unde sunt
Ce caută şi pe cine
Spre a-şi lua voie de la mine
Aici în al meu pământ
Să-i aduci pe câteşitrei
Să vorbesc şi eu cu ei.
Soldat 1: Regi prea mariti, va rog cu mine sa
veniti!
Irod:
- Crai din răsărit,
Vă zic bine aţi venit,
Şi pe cine căutaţi?
Gaşpar:
- Ţie, Doamne prea slăvite,
Multe zile fericite!
Privind a noastre veşminte
Ţi-ai putea aduce-aminte
C-avem oaste-mpărătească
Cu a ta să se-ntâlnească
Dar în loc de oaste mare
Am plecat ca fiecare
După-o sfântă arătare.
Baltazar:
Aicea cum am ajuns
Steaua în nori ni s-a ascuns
Şi ne-a fost a ne plimba
Prin oraş a întreba:
- Unde s-a născut,
fiu ceresc pe acest pamant.
Melchior:
- Suntem trei magi călători
Crai ca fraţii, iubitori
Văi, coline neumblate
Şi păduri nedesfundate
Pretutindenea călcăm
Irod:
Ce vorbesti ba!
Doar esti beat!
Ce vita Dumnezeiasca
Poate aici sa se nasca?
Aici in tinutul meu
Singurul imparat sunt EU!
- Răi barbari din răsărit,
De aceea mi-aţi venit
Ca prin astfel de cuvinte
Să ispitiţi pe-un părinte?
Nu vedeţi, neruşinaţi,
Cât o să vă defăimaţi?
Al meu nume, când l-aude,
Pasărea în nori se ascunde.
Eu sunt Irod împărat!
Pe cal voi încăleca
Paloşu-n mâini voi lua
Pe Hristos l-oi minici
Iar pe voi v-oi pustii. Soldat 2: Da! Sfinte imparate!
Plecati!
Cantec: ”Sfant locas” Irod: Soldat! Sa fie taiere!
Craiul I:
Şi-atunci Irod în ascuns, Craiul I: Ba sa nu fie taiere! Mai bine ma asculta!
A dat magilor răspuns,
Să meargă la Betlehem Irod: Taiere, Taiere groaznica taiere!
După-al cărţilor îndemn.
Şi-acolo cu-amănuntul, Craiul I: Ba sa nu fie taiere sa fie doar durere!
Să cerceteze ţinutul
Şi dacă-l vor afla Irod: Taiere, Taiere groaznica taiere!
Pe-acolo, pe undeva,
Să-i aducă şi lui ştire, Craiul I: Mare imparate, Dumnezeu Sfantu te-o
Să meargă să i se-nchine.
bate!
Gaşpar:
Irod:
Iată, steaua s-a oprit
Lâng-un staul părăsit Dau poruncă criminală,
Haideţi, iute să intrăm Pleacă soldat şi omoară
Pe-mpărat să îl vedem. Tot ce-i prunc în astă ţară.
De doi ani si mai in jos
Melchior: Ca sa-l tai pe Hristos
Noi, craii pământului, Şi astfel sigur să fiu
Lângă ieslea pruncului Că nou-mpărat nu-i viu.
Am venit din răsărit
Cu daruri de oferit: Cantec: “Astazi s-a nascut Hristos”
Aurul împărăţiei,
Tămâia dumnezeirii Iosif;
Şi smirna omenirii. Ce ne facem noi acum?
Auzi că Irod cel crud
Melchior eu ma numesc si aur ii daruiesc. Vrea să vadă sfârtecaţi
Toţi pruncii nevinovaţi.
Baltazar eu ma numesc tamaie ii aduc in dar.
Maria:
Gaspar eu ma numesc si smirna ii daruiesc. Iosif, să fim încrezători
Domnul sfânt este cu noi.
Melchior: Asa dar frati iubiti de de Domnul mantuiti Pe Prunc el îl va salva
sa-I cantam Domnului Sfant cantari noua pe pamant! Dacă lui ne vom ruga:

Cantec: ”Cetinita” Iosif şi Maria:

Dumnezeule prea sfânt,
Ai milă de micul prunc
Craiul I:
Ascultaţi ce vă spun eu
Craiul I:
Să nu daţi prin cetate
Ia pe prunc şi mergi îndată
Ci să daţi prin altă parte
Într-o ţară-ndepărtată.
Ca nimic Irod să ştie
De dulcele nost Mesie Cantec: ‘’Cerul si Pamantul”
Căci el a pus gând rău
Să-l omoare pe Dumnezeu. Soldat 1:
- Iroade, prea înălţate,
Cantec: ”Cetinita” – continuare Plâng mamele-ndurerate
Irod: Soldat!
De atâta vitregie
Ce-a căzut peste pruncie.
Fie, deci, acum iertare
Peste a tale mari hotare.
Irod:
- Mai bine ele să plângă
Decât ţara-mi să se stingă
Decât să las în domnie
Pe urgisitul de Mesia.

Craiul I:
- O Iroade, împărate,
Te-ai umplut de răutate!
Tu, cu păcatele tale,
Ai umplut lumea de jale!
Pruncul sfânt din Betlehem
Ne-aşteaptă să îl vedem
Cu toţii să-l adorăm,
Inima-n dar să-i dăm.
Iar la ieslea lui Isus
Tot mereu lumea s-a dus.
Au spus rugăciunea lor
Micuţului Pruncuşor.
Chiar şi azi cu bucurie
Vin copiii să-l mângâie.

Recital de colinde: