ARGUMENT

Familia rămâne cel mai vital grup social în asigurarea educației, protecției și
îngrijirii copilului. Climatul și factorii familiali sunt cei care asigură dezvoltarea
personalității armonioase, securizarea fizică, afectivă și meterială a copilului.
Dacă eșecurile din sectoarele economice sau politice pot fi stopate sau diminuate
prin mijloace legislative sau economice, eșecurile în educația copilului sunt pe termen
lung.
Familia este totuși principalul cadru de dezvoltare a copilului și modul în care
îndeplinește funcțiile specifice.
Societatea românească se confruntă cu probleme grave, abuzul asupra copilului,
problemă care alarmează și preocupă societatea și în special pe cei din domeniul
protecției copilului și familiei.
Există adevărate obstacole în calea diminuării și prevenirii abuzului și neglijării
copilului din cauza insuficientei conoaștere teoretică a termenilor, teoriilor care țin de
problematica abuzului asupra copilului, a lacunelor legislative în protecția copilului,
numărul relativ mic a specialiștilor în acest domeniu, precum și dificultatea intervenției în
astfel de cazuri.
Abuzul și neglijarea în cadrul intrafamilial afectează dezvoltarea fizică și psihică
a copilului în dimensiunile sale esențiale. Efectele acestor fenomene sunt profunde și
nefaste și însoțesc copilul de-a lungul vieții sale.
Plecând de la considerentul că părinții trebuie să vadă copilul este o persoană cu
propria lui personalitate, ci nu ca un bun al lor, consider că este necesar să se intervină
acolo unde familia dă greș în creșterea corectă a copilului si în educarea lui. Această
intervenție trebuie să fie atât în interesul familiei, dar și a copilului. Cunoașterea și
înțelegerea nevoilor copilului în funcțe de etapele de dezvoltare a acestuia, de către
adulții cu care el interacționează, reprezintă posibilitatea de a relaționa corect cu el și de a
sesiza elementele unor traume și a se acționa terapeutic și profilactic.
Lucrarea este copusă dintr-o parte teoretică, care însumează trei capitole, și o
parte practică, în care sunt tratate studii de caz de abuz și neglijare asupra copilului.
Primul capitol face referire la rolul pe care îl are familia în dezvoltarea
personalității copilului. Familia are un rol foarte important în dezvoltarea copiilor atat din
punct de vedere intelectual, cat și fizic, moral și estetic. Părinții au datoria și de a le forma
copiilor conștiința, caracterul, voința, personalitatea și simțul responsabil, dinainte ca cei
mici să ajungă pe băncile școlilor.
Al doilea capitol face referire la abuzul și neglijarea copilului. Abuzul și
neglijarea reprezintă fenomene complexe și întodeauna generatoare de durere.
Consecințele nefaste asupra dezvoltării copilului din punct de vedere fizic și pshic sunt
determinate atât din cauza abuzului, cât și neglijarea copilului care constituie maltratarea
acestuia.
Al treilea capitol face referire la rolul pe care îl are familia în reușita școlară a
copilului, relației dintre părinți și copii, precum și la modalități de prevenire a eșecului
școlar. Familia care reprezintă un bun mediu educativ este a aceea care trăiește într-un
colectiv sanatos.
Al patrulea capitol prezintă o analiză a fenomenului de neglijare și abuz asupra
copilului în mediul intrafamilial și anume o cercetare practică realizată în cadrul
intrafamilial din mediul rural.