SIMULĂRILE SĂPTĂMÂNALE ALE
EXAMENULUI DE REZIDENȚIAT
ÎNTREBĂRI COMPLEMENT SIMPLU
1. Următoarele clase de medicamente sunt
recomandate în tratamentul insuficienței
cardiace cronice pentru scăderea riscului de
spitalizare și a riscului de deces prematur:
A. Digoxinul;
B. Ivabradina;
C. Betablocantele;
D. Diureticele;
E. Hidralazin-isosorbid dinitrat.
2. Combinația HIDRALAZIN-ISOSORBID
DINITRAT este o asociere a unui
vasodilatator arterial și a unui vasodilatator
venos, utilizată în tratamentul ICC pentru a
ameliora simptomatologia. Dintre efectele
adverse posibile sunt adevărate următoarele,
CU EXCEPȚIA:
A. Cefalee;
B. Rash;
C. Hipotensiune;
D. Hiperpotasemie;
E. Apariție de Ac antinucleari.
3. Despre tratamentul în CMH este FALS:
A. Intervenția chirurgicală de elecție pentru
CMHO cu gradient subaortic>=50mmHg este
operația Morrow, care poate fi asociată cu
protezarea valvulară aortică;
B. Pacienții simptomatici trebuie tratați mai
întâi cu verapamil (120mg de 2-3ori/zi), cu
efect lusitrop pozitiv și inotrop negativ;
C. Disopiramida se poate lua în considerare în
doză de 100 mg de 3 ori/zi;
D. Amiodarona poate fi eficientă în
tratamentul tahiaritmiilor supraventriculare și
ventriculare din CMH;
E. Pacingul bicameral este considerat în
prezent o terapie de rezervă pentru CMH.
4. NU face parte din clasificarea etiologică
CMR miocardică infiltrativă:
A. Amiliodoza;
B. Boala Gaucher;
C. Boala Hunter;
D. Sarcoidoza;
E. Boala Hurler.
1
12 MAI 2019
DOMENIUL MEDICINĂ - Caiet C
5. Boala nodului sinusal prezintă ca forme de
manifestare următoarele, CU EXCEPȚIA:
A. Bradicardie sinusală;
B. Ritm joncțional;
C. Tahiaritmii ventriculare;
D. Fibrilație atrială;
E. Oprire sinusală.
6. Putem afirma despre clasificarea
aritmiilor:
A. Blocul sinoatrial este o aritmie ventriculară;
B. Ritmul idioventricular este o aritmie
supraventriculară;
C. Torsada vârfurilor reprezintă o tulburare de
conducere;
D. Wandering pacemakerul este o aritmie
sinusală;
E. Sindromul Brugada reprezintă un sindrom
nedominant de aritmii.
7. Clinica din tahicardiile paroxistice
supraventriculare include, CU EXCEPȚIA:
A. Episoade de palpitații rapide cu debut și
sfârșit brusc;
B. Durata este variabilă;
C. Fenomene de insuficiență cardiacă în
prezența unei boli structurale;
D. Angină funcțională;
E. Sincopă la debut, prin scăderea debitului
cardiac, sau la sfârșit, prin asistolă, în urma
scăderii conducerii nodului sinusal.
8. Despre stetacustica stenozei mitrale sunt
adevărate următoarele, CU EXCEPȚIA:
A. Se accentuează inițial zgomotul 1, ulterior
accentuându-se și zgomotul 2, care poate fi și
dedublat;
B. Poate apărea uruitura diastolică;
C. Este caracteristic clacmentul de deschidere
al valvei mitrale, care este audibil dacă valvele
sunt intens calcifiate;
D. Poate să apară suflul Graham-Steel;
E. Poate să apară suflu sistolic de insuficiență
tricuspidiană funcțională.

9. Despre tratamentul endocarditei
infecțioase sunt adevărate următoarele, CU
EXCEPȚIA:
A. Antibioticoterapia se menține 2-6 săptămâni
pentru valvele native și 4-6 săptămâni pentru
valvele protezate;
B. În cazul protezelor valvulare, se va asocia
întotdeauna și rifampicină maxim 4 săptămâni;
C. Tratamentul chirurgical se face, preferabil,
după eradicarea infecției, la distanță de
evenimentul acut;
D. Tratamentul chirurgical de urgență se face
în cazul vegetațiilor mai mari de 10 mm, din
pricina riscului mare embolic;
E. Pentru infecțiile cu streptococ sensibil la
penicilină, la pacienții alergici, antibioticul de
elecție este vancomicina.
10. Despre explorările paraclinice din stenoza
aortică sunt adevărate, CU EXCEPȚIA:
A. Testul de efort este contraindicat la pacienții
simptomatici cu stenoză aortică;
B. Tomografia computerizată permite o foarte
bună vizualizare a calibrului aortei;
C. Valvuloplastia cu balon este considerată o
procedură intermediară TAVI;
D. Cateterismul cardiac permite evaluarea
severității stenozei aortice, când există
discordanță între tabloul clinic și
ecocardiografie
E. Ecocardiografia transesofagiană are utilitate
limitată.
11. Referitor la tratamentul anginei pectorale
stabile, este adevărat:
A. Se poate folosi asocierea dintre nitrați cu
acțiune prelungită și beta-blocante, ca primă
linie de tratament;
B. Inhibitorii curentului If (trimetazidina,
ivabradina) sunt recomandați pacienților
intoleranți la beta-blocante;
C. PCI poate fi efectuată pacienților cu stenoză
de 70% pe artera circumflexă și FEVS<35%;
D. Nicorandilul și ranolazina sunt recomandate
în a treia linie de tratament;
2
SIMULĂRILE SĂPTĂMÂNALE ALE
EXAMENULUI DE REZIDENȚIAT
12 MAI 2019
DOMENIUL MEDICINĂ - Caiet C
E. CABG este recomandat în leziunile
coronariene semnificative (>50%, iar pentru
trunchiul coronarei stângi >70%).
12. Angina Prinzmetal se caracterizează prin
următoarele, cu EXCEPȚIA:
A. Poate asocia tahicardie ventriculară când
spasmul implică artera interventriculară
anterioară;
B. În timpul durerii, se pot ausculta raluri
pulmonare;
C. Diagnosticul diferențial se face cu BRGE
sau cu consumul de cocaină;
D. Persistența undei T inversate timp de
săptămâni-luni, în cazurile severe;
E. Tratamentul cu blocanți ai canalelor de
calciu trebuie administrat toată viața.
13. Traseul ECG în STEMI se caracterizează
prin:
A. Supradenivelarea de segment ST de 0,1 mV
în toate derivațiile teritoriului anterior;
B. Trebuie efectuat, de preferat, în primele 10
minute de la prezentare;
C. În asociere cu contextul clinic sugestiv și
markerii de necroză cardiacă pozitivi, traseul
specific de BRD este diagnostic;
D. Supradenivelare de segment ST de 0,1 mV,
prezentă <30 min;
E. Complex QS în derivațiile V2-V3 sau DII-
DIII, în IMA vechi.
14. Un pacient se prezintă la camera de gardă
cu durere de tip anginos, în repaus, cu durată
sub 30 de minute, apărută în urmă cu 10h,
fără antecedente de IMA și fără să asocieze
alte condiții extracardiace la momentul
prezentării, fără medicație la domiciliu.
Pacientul poate fi încadrat în:
A. Clasa III B 1 Braunwald;
B. Clasa Kilip I;
C. Clasa Kilip II;
D. Clasa II B 1 Braunwald;
E. Clasa I A 2 Braunwald.

15. Sunt contraindicații absolute ale
tratamentului fibrinolitic, cu EXCEPȚIA:
A. AVC cu substrat incert în antecedente;
B. Puncția hepatică în ultimele 24h;
C. Disecția de aortă;
D. AIT în ultimele 6 luni;
E. Malformații arterio-venoase spinale.
16. Alte cauze, în afară de infarctul
miocardic, care pot determina creșterea
troponinelor sunt, CU EXCEPȚIA:
A. Endocardita;
B. Miocardita;
C. Sepsisul ;
D. Hemoragia subarahnoidiană;
E. Cardiomiopatia Tako-Tsubo.
17. Măsurarea TA în ambulator trebuie să
fie:
A. Timp de 8 ore;
B. Timp de 24 de ore, monitorizare continuă;
C. Timp de 12 ore, monitorizare din 2 în 2 ore;
D. Timp de 6 ore;
E. Timp de 4 ore.
18. Sunt cauze de HTA renoparenchimatoasă
următoarele, CU EXCEPȚIA:
A. Rinichiul polichistic;
B. Nefropatia diabetică;
C. Glomerulonefrita acută și cronică;
D. Nefroangioscleroza;
E. Pielonefrita.
19. HTA grad I este reprezentată de:
A. TA sistolică 140-159 mmHg;
B. TA distolică 85-89 mmHg;
C. TA diastolică 100-109 mmHg;
D. TA sistolică 130-139 mmHg;
E. TA sistolică 160-179 mmHg.
20. Sunt adevărate următoarele, CU
EXCEPȚIA:
A. În infarctul miocardic vechi, cu FE >35% și
cu extrasistole ventriculare asimptomatice,
prima opțiune terapeutică este administrarea
amiodaronei;
3
SIMULĂRILE SĂPTĂMÂNALE ALE
EXAMENULUI DE REZIDENȚIAT
12 MAI 2019
DOMENIUL MEDICINĂ - Caiet C
B. În infarctul miocardic acut, suprimarea
extrasistolelor ventriculare se poate face printr-
un bolus cu lidocaină, urmat de perfuzie;
C. Edemul pulmonar acut se asociază frecvent
cu extrasistolia ventriculară;
D. La pacienții cu cardiomiopatii dilatative
aflați în IC, controlul decompensării poate
aboli manifestările ectopice ventriculare;
E. Tratamentul extrasistolelor ventriculare, la
bolnavii cu cardiopatii organice și complicații
acute, are ca fundament măsurile terapeutice
de corecție a ischemiei din SCA, controlul
hemodinamic al IC severe sau al EPA și
tratamentul specific al miocarditelor și
pericarditelor.
21. Despre anemia din bolile cronice este
adevărat, CU EXCEPȚIA:
A. Absorbția Fe din intestin este scăzută;
B. Feritina este scăzută;
C. CTLF este scăzută;
D. Transferina este scăzută;
E. Citokinele cresc producția de hepcidină.
22. Care NU este un factor de prognostic
nefavorabil în LAM?
A. Trombocitopenia;
B. Leucopenia la debut;
C. Hipertrofia gingivală;
D. Sindrom CID;
E. Subtipurile M0, M5, M6, M7.
23. Diabet gestațional presupune:
A. Săptămâna 25 de sarcină și glicemie a jeun
în cadrul testului de toleranță la glucoză orală
(TTGO) de 89 mg/dL;
B. Săptămâna 28 de sarcină și glicemie la 2 ore
în cadrul TTGO de 140 mg/dL;
C. Săptămâna 26 de sarcină și glicemie la o oră
în cadrul TTGO de 153 mg/dL;
D. Săptămâna 23 de sarcină și glicemie a jeun
la 2 ore în cadrul TTGO de 200 mg/dL;
E. Săptămâna 21 de sarcină și glicemie a jeun
recoltată la peste 8 ore de la ultima masă de
125 mg/dL.
24. Cetoacidoza diabetică NU este
caracterizată de:
A. Are o incidență reală greu de identificat;
B. Poate fi determinată de simpatomimetice;
 SIMULĂRILE SĂPTĂMÂNALE ALE
EXAMENULUI DE REZIDENȚIAT
12 MAI 2019
DOMENIUL MEDICINĂ - Caiet C

C. Lipsa caracterului de urgență metabolică C. Infecţie acută VHB cu virus nereplicativ;

severă în stadiul de comă acidocetozică; D. Clearance-ul infecţiei VHB;
D. Poate complica diabetul zaharat tip 2, chiar E. Infecţia acută VHB cu tulpină virală cu
în prezența unor circumstanțe favorizante; mutaţie pre-core.
E. Are caracteristice constelației metabolice:
hiperglicemia, acidoza metabolică, 29. În urma efectuării unei endoscopii
deshidratarea variabilă, alterarea homeostaziei digestive superioare la un pacient cu BRGE și
electroliților plasmatici. eșec terapeutic la IPP, se descoperă o leziune
de 2 mm și alte două leziuni de câte 4 mm,
25. Este adevărat, CU EXCEPȚIA: fără leziuni confluente între pliuri.
A. Triada Whipple include printre elementele Stadializarea corectă a esofagitei este:
constitutive un criteriu legat de aportul de A. Viena – gradul B;
glucide; B. Los Angeles – gradul B;
B. Activarea simpatoadrenergică include C. Viena – gradul A;
iritabilitate și nervozitate; D. Los Angeles – gradul A;
C. La nivelul semnelor neuroglicopenice, E. Los Angeles – gradul C.
există etape precum subcortico-diencefalică,
mezencefalică și miencefalică; 30. Următorul medicament NU poate
D. Tratamentul hipoglicemiei include determina BRGE:
profilaxie și tratament curativ; A. Diazepam;
E. Hormonul de creștere nu este considerat B. Diltiazem;
hormon de contrareglare. C. Teofilina;
D. Propranolol;
26. În ce etapă evolutivă este încadrat un E. Amlodipina.
pacient de sex masculin, în vârstă de 35 de
ani, cu infecţie HIV, tuberculoză pulmonară 31. Feritina, principala formă de depozit a
şi valoare CD4 nadir de 345 celule/mm3? Fe, este formată dintr-un înveliș proteic și un
A. A2; miez care conține:
B. B2; A. 3000 de atomi de fier;
C. C3; B. 3400 de atomi de fier;
D. SIDA; C. 3500 de atomi de fier;
E. C2. D. 4300 de atomi de fier;
E. 4500 de atomi de fier.
27. Cum este clasificat, conform clasificării
CDC, un pacient cu infecţie HIV, cu 32. Zilnic, din cantitatea medie de Fe din
pielonefrită acută cu E.coli, cu tuberculoză dieta, se absoarbe:
pulmonară tratată cu succes în urmă cu 3 ani A. 10%;
în antecedente, cu valoarea CD4 actuală 450 B. 11%;
celule/mm3 şi valoarea CD4 nadir 85 C. 20%;
celule/mm3? D. 21%;
A. B2; E. 10,1%.
B. B3;
C. C3; 33. Cauză de sângerare gastro-intestinală
D. C2; este:
E. B1. A. Epistaxis;
B. Neoplasme ale vezicii urinare;
28. Un pacient are următoarele rezultate C. Enteropatia indusă de lapte (la copii);
serologice: AgHBs pozitiv, AcHBs negativi, D. Alăptarea;
AcHBc IgM pozitivi, AgHBe pozitiv, AcHBe E. Pierderea de fier prin urina, în caz de
negativi. Cum se interpretează? hemoliză intravasculară cronică.
A. Protecţie în urma vaccinării;
B. Infecţie acută VHB cu virus replicativ;

4
 SIMULĂRILE SĂPTĂMÂNALE ALE
EXAMENULUI DE REZIDENȚIAT
12 MAI 2019
DOMENIUL MEDICINĂ - Caiet C

34. Femeile însărcinate, dar și în timpul B. Corticoterapie – prednison în doze de 2

alăptării, au nevoie de fier suplimentar în mg/kgcorp/zi; în caz de răspuns, doza se scade
cantitate de: treptat și se oprește administrarea;
A. 10-20 mg/zi; C. Mabthera – anticorp monoclonal anti CD21,
B. 20-30 mg/zi; în cazuri refractare;
C. 30-40 mg/zi; D. Plasmafereza îndepărtează temporar o parte
D. 40-50 mg/zi; din anticorpi în hemolizele cronice;
E. 50-60 mg/zi. E. Tratamentul imunosupresiv cu azatioprina
(100-200 mg/zi) și ciclofosfamida (100-200
35. Semne/simptome legate de efectele directe mg/zi) pot fi eficiente în scăderea producției de
ale deficitului de Fe asupra țesuturilor: anticorpi.
A. Glosită (limbă roșie, netedă, lucioasă, cu
distrofia papilelor); 40. Tratamentul în hemoglobinuria
B. Trombocitoză (nr. crescut de trombocite, paroxistică la rece:
din motive explicabile); A. Acid folic;
C. Coilonichie (ulcerații sau fisuri la colțurile B. Ciclofosfamida;
gurii); C. Clorambucil;
D. Coilonichie (unghiile sunt convexe în loc de D. Fludarabina;
concave) E. Tratament suportiv.
E. Modificări și stricturi esofagiene (la
joncțiunea dintre esofag și hipofaringe). 41. Afirmația adevărată cu privire la pH-
metria în BRGE:
36. În tratamentul deficitului de fier, după ce A. Este testul cel mai specific pentru depistarea
Hb se normalizează, Fe administrat pe cale prezenței refluxului acid la nivelul esofagului;
orală se continuă încă: B. Nu poate fi realizată sub tratament cu IPP;
A. 2 luni; C. Măsurarea pH-ului suprapiloric se face
B. 3 luni; pentru 24 ore;
C. 4 luni; D. Un pH sub 5 semnifică refluxul acid;
D. 5 luni; E. Se poate efectua ambulatoriu.
E. 6 luni.
42. Diagnosticul diferențial al colitei
37. Semne și simptome de hemoliză ulcerative nu se face cu colitele infecțioase
extravasculară (în cadrul anemiei cauzate de:
hemolitice): A. Campylobacter;
A. Apariția calculilor biliari; B. Salmonella;
B. Febra; C. Shigella;
C. Splenomegalie; D. Clostridium difficile;
D. Frisoane; E. E.Coli.
E. Tahicardie.
43. Conform clasificării Montreal, un pacient
38. Următoarele sunt teste diagnostice pentru în vârstă de 30 de ani, cu boală inflamatorie
evaluarea hemolizei, CU EXCEPȚIA: cu localizare colonică și caracter stricturant,
A. Testul antiglobulinic direct (testul Coombs); prezintă următorul stadiu de severitate:
B. Bilirubina serică – totală și directă; A. AA1 LL3 BB3 pp;
C. Haptoglobina serică; B. AA2 LL1 BB1;
D. Aglutinine la rece; C. AA2 LL2 BB1;
E. Anticorpi Donath-Landsteiner. D. AA2 LL2 BB2;
E. AA1 LL2 BB1 pp.
39. Tratamentul în anemia hemolitică
autoimună cu anticorpi la cald: 44. Este un anticorp monoclonal uman
A. Splenectomia – linia întâi de tratament; recombinat IgG1, utilizat în tratamentul bolii
Crohn:

5
 SIMULĂRILE SĂPTĂMÂNALE ALE
EXAMENULUI DE REZIDENȚIAT
12 MAI 2019
DOMENIUL MEDICINĂ - Caiet C

A. Golimumab; 50. NU este o complicație pulmonară a cirozei

B. Adalimumab; hepatice:
C. Infliximab; A. fistule arterio-venoase, vizibile la
D. Etanercept; ecocardiografie prin apariția contrastului în
E. Certolizumab. cordul stâng la 4-6 cicluri cardiace de la
injectarea substanței de contrast;
45. În colangita sclerozantă primitivă stadiul B. hipertensiunea porto-pulmonară;
I, infiltratul inflamator din spațiul port este C. sindromul hepatopulmonar, cu rol
format din: prognostic defavorabil post-transplant hepatic;
A. Eozinofile; D. atelectaziile bazale;
B. Neutrofile; E. sindromul hepatopulmonar, cu gradient
C. Plasmocite; alveolo-arterial de O2 posibil normal în repaus,
D. Limfocite T citolitice cu restricție HLA de dar crescut la efort (peste 15 mmHg).
clasa I;
E. Limfocite T citolitice cu restricție HLA de
clasa II. ÎNTREBĂRI COMPLEMENT MULTIPLU
(2, 3 sau 4 variante corecte)
46. Următoarele antibiotice se pot utiliza în
tratamentul encefalopatiei hepatice, CU 51. Referitor la durerea din angina stabilă,
EXCEPȚIA: sunt tipice următoarele caracteristici, CU
A. Metronidazol;
EXCEPȚIA:
B. Vancomicină;
C. Ciprofloxacina; A. Apariția la frig, cu debut crescendo;
D. Neomicină; B. Localizarea retrosternală, epigastrică sau
E. Rifampicină. latero-toracică stângă;
C. Diminuarea intensității după administrarea
47. Manifestarea hematologică cea mai sublinguală de nitroglicerină, la 10-15 minute;
frecventă în ciroza hepatică este: D. Caracterul de jenă sau doar de senzație
A. Anemia;
ușoară de apăsare la nivelul toracelui anterior;
B. Trombocitoza;
C. Trombocitopenia; E. Iradierea în brățară și pe marginea laterală a
D. Leucocitoza; brațului stâng.
E. Leucopenia.
52. Diagnosticul diferențial în angina
48. Glomeruloscleroza cirotică apare în pectorală stabilă se face cu:
special în ciroza hepatică cauzată de: A. Disecția de aortă (forme tipice, cu durată
A. Boală Wilson;
scurtă a durerii);
B. Boala Caroli;
C. Alcoolism; B. Pneumotoraxul;
D. Virusuri hepatitice; C. Costocondrita (durere accentuată la
E. Hemocromatoză. palpare);
D. Cardiomiopatia Tako-Tsubo;
49. Cel mai important factor de risc în E. Ulcer gastric (durere epigastrică, imediat
apariția sindromului hepatorenal la pacientul postprandial, fără iradiere particulară).
cu ciroză hepatică este:
A. Deshidratarea;
B. Hiponatriemia; 53. Angina microvasculară:
C. Hipoalbuminemia; A. Este mai frecventă la femeile aflate la
D. Infecția; menopauză;
E. Cașexia. B. Se caracterizează printr-o durere tipică în
doar 50% din cazuri, care răspunde constant la
nitroglicerină;

6

C. Testul standard pentru diagnosticarea
ischemiei microvasculare este determinarea
rezervei de flux coronarian prin metode
invazive;
D. IEC sunt eficienți deoarece ameliorează
disfuncția endotelială;
E. Trimetazidina (inhibitor de curent If) poate
reduce frecvența episoadelor anginoase.
54. Angina variantă:
A. Are pattern circadian, asemenea ischemiei
silențioase;
B. Poate fi provocată prin testul la ergonovină,
dacă au fost oprite blocantele de calciu și
nitrații cu 24h înainte;
C. Spasmul focal apare mai frecvent pe
coronara dreaptă și în primii 2 cm ai unei
obstrucții coronariene;
D. Se poate complica, cel mai frecvent, cu
IMA, BAV, aritmii atriale și ventriculare;
E. Plexectomia completă poate oferi beneficii
adiționale by-passului aorto-coronarian.
55. Următoarele sunt variante de prezentare
clinică a STEMI, CU EXCEPȚIA:
A. Angină pectorală, care răspunde complet la
nitroglicerină, asociată cu transpirații, și
confuzie;
B. Greață, vărsături, mai frecvent asociate cu
STEMI posterior;
C. Prodrom de angină de novo în antecedentele
recente;
D. Simptomatologie minimă la pacienții cu
transplant cardiac;
E. Tablou de insuficiență cardiacă la pacienții
aflați în secții de terapie intensivă.
56. În STEMI sunt adevărate următoarele:
A. Supradenivelarea de segment ST este
precedată de creșterea amplitudinii undelor T
hiperacute (înalte, dar nesimetrice);
B. În cazul reperfuziei miocardice precoce, TnI
atinge vârful enzimatic în mai puțin de 24h,
valoarea maximă fiind mai mare, iar
concentrația serică scăzând mai lent;
7
SIMULĂRILE SĂPTĂMÂNALE ALE
EXAMENULUI DE REZIDENȚIAT
12 MAI 2019
DOMENIUL MEDICINĂ - Caiet C
C. Riscul de hemoragie intracraniană în
primele 24h de la tratamentul fibrinolitic este
mai ridicat în cazul unei paciente în vârstă, cu
greutate corporală mică și cunoscută cu HTA;
D. Angioplastia coronariană poate fi efectuată
și după tratamentul fibrinolitic, dacă acesta din
urmă a eșuat;
E. Tratamentul cu abciximab este indicat
pacienților cu STEMI cărora li s-a efectuat PCI
și la care se evidențiază un tromb masiv
intracoronarian.
57. Tromboza din STEMI:
A. Este, cel mai frecvent, o complicație a unei
leziuni aterosclerotice preexistente, care pot
exista și în artere aparent normale angiografic;
B. Se caracterizează prin trombi aderenți de
endoteliu, de dimensiuni mari;
C. Duce la afectarea reversibilă a miocardului
în primele 30 de minute de ischemie severă;
D. Poate fi combătută prin administrarea de
agenți fibrinolitici, ca strategie preferată de
reperfuzie;
E. Se poate preveni prin administrarea de
anticoagulant oral pe termen indefinit, la
pacienții cu proteze mecanice.
58. Referitor la tratamentul antitrombotic
sunt adevărate următoarele, CU EXCEPȚIA:
A. Angioplastia coronariană primară
presupune necesitatea asocierii tratamentelor
dublu antiagregant (aspirină + blocant al
receptorilor de ADP) și anticoagulant
(fondaparină);
B. Ca blocant al receptorilor de ADP,
clopidogrelul este preferat în angioplastia
coronariană primară, iar ticagrelorul si
presugrelul sunt preferați în reperfuzia prin
fibrinoliză;
C. Tenecteplaza poate fi folosită în terapie de
reperfuzie prin fibrinoliză, determinând liza
doar a plasminogenului de la nivelul
trombului;
D. Pentru pacienții <75 ani, tratați cu
fibrinolitice, asocierea de enoxaparină se face
cu 2,5 mg i.v. bolus, urmat de 2,5 mg s.c.
 SIMULĂRILE SĂPTĂMÂNALE ALE
EXAMENULUI DE REZIDENȚIAT
12 MAI 2019
DOMENIUL MEDICINĂ - Caiet C

zilnic până la maxim 8 zile sau până la hiperpotasemie, hipotensiune simptomatică,

externare; tuse seacă;
E. La pacienții tratați cu SK se poate E. Asocierea betablocant cu IECA reduce
administra fondaparina i.v. bolus, apoi s.c. la riscul de spitalizare și de deces prematur la
24h. pacienții cu ICC cu FE<40%.

59. Referitor la un pacient cu STEMI, care 62. EPAC se caracterizează prin:

A. Debutează cel mai frecvent dimineața;
prezintă congestie pulmonară și raluri de
B. Respirație cu zgomote de barbotaj intense,
stază în mai puțin de jumătate din câmpurile
predominant inspiratorii;
pulmonare, fără modificarea indexului
C. Transpirații profuze asociate cu tegumente
cardiac, sunt adevărate următoarele, CU cianotice, calde;
EXCEPȚIA: D. În caz de evoluție favorabilă,
A. Corespunde clasei II Forrester; simptomatologia cardiovasculară și respiratorie
B. Corespunde clasei II Kilip; se remite mai lent decât s-a instalat;
C. Se administrează morfină i.v. pentru a E. Este cea mai dramatică formă a IC stângi.
reduce anxietatea;
D. Sunt recomandați sartanii, în absența 63. Printre etiologiile insuficienței cardiace se
insuficienței renale semnificative, dacă IEC nu numără:
sunt tolerați; A. Fistulele arteriovenoase, prin scăderea
E. Este indicată ventilația cu presiune pozitivă. umplerii cardiace;
B. Stenoze valvulare, prin scăderea eficienței
60. Situațiile corelate cu SCA includ: contractile;
A. Vasospasmul coronarian, specific anginei C. Boli pericardice, prin suprasolicitare de
microvasculare (spasm focal pe o arteră volum;
coronară epicardică cu ateroscleroză); D. Diabet zaharat, prin scăderea eficienței
B. Vasculite cu determinare coronariană (boala contractile;
Takayasu); E. Tahiaritmii excesive, prin scăderea umplerii
C. O placă de aterom complicată, peste care se cardiace;
suprapune un tromb non-ocluziv;
D. Traumatismele toracice complicate cu 64. Semnele tipice de insuficiență cardiacă
disecție coronariană; sunt:
E. Consumul de droguri vasoactive (cocaina). A. Dispneea;
B. Ralurile subcrepitante;
61. Despre tratamentul în insuficiența C. Fatigabilitatea;
cardiacă cronică (ICC), sunt adevărate: D. Hepatomegalia de stază;
A. Există 3 clase de medicamente care E. Turgescența jugulară.
acționează ca antagoniști neuroumorali, ce sunt
considerate ca terapii fundamentale pentru
65. IC acută poate fi precipitată de
modificarea evoluției ICC sistolice;
următoarele, CU EXCEPȚIA:
B. IECA asociat cu betablocant este indicată
tuturor pacienților cu ICC cu FE<=40%; A. Aritmii cronice;
C. Doza de inițiere a spironolactonei la B. Disecția de aortă;
pacienții cu ICC cu FE scazută este de 25 C. Nerespectrea tratamentului igienico-dietetic;
mg/zi; D. Administrarea de AINS;
D. Terapia cu IECA produce efecte adverse E. Hipotensiune.
ireversibile, cum ar fi disfuncție renală,

8

66. Despre terapia de resincronizare cardiacă
în cadrul ICC, sunt adevărate următoarele,
CU EXCEPȚIA:
A. Duce la revers modelarea VS;
B. Efectele se manifestă tardiv după începerea
tratamentului;
C. Este o stimulare univentriculară;
D. Este indicată pacienților din clasele III-IV
NYHA cu FE≤35% cu durata QRS≥150ms,
indiferent de morfologia QRS;
E. Este indicată pacienților din clasa II NYHA
cu durata QRS≥150 ms, indiferent de
morfologia QRS, cu FE≤30%.
67. Este adevărat despre tabloul clinic al
cardiomiopatiei dilatative:
A. Simptomatologia apare progresiv;
B. Simptomatologia predominantă este dată de
insuficiența ventriculară dreaptă;
C. Insuficiența cardiacă dreaptă este un semn
tardiv și de prognostic favorabil;
D. Durerea toracică este prezentă la
aproximativ o treime din pacienți;
E. Pulsul alternant apare când insuficiența
ventriculară stângă este severă.
68. Principalele grupe de medicamente
utilizate în tratamentul simptomatic CMH
sunt:
A. Diureticele;
B. Disopiramida;
C. Betablocantele;
D. Antagoniști de canale de calciu;
E. Amiodarona.
69. În cardiomiopatia dilatativă, se acceptă
drept criterii de diagnostic, CU EXCEPȚIA:
A. Diametrul telediastolic al VS mai mare de
2,7 cm/m2 suprafață corporală;
B. FEVS < 45%;
C. Fracția de scurtare < 35%;
D. Diametrul telediastolic al VS mai mare de
2,4 cm/m2 suprafață corporală;
E. Fracția de scurtare < 25%.
9
SIMULĂRILE SĂPTĂMÂNALE ALE
EXAMENULUI DE REZIDENȚIAT
12 MAI 2019
DOMENIUL MEDICINĂ - Caiet C
70. Este adevărat despre cardiomiopatia
restrictivă:
A. Este cel mai rar tip de cardiomiopatie;
B. Trăsătura dominantă este funcția sistolică
anormală;
C. CMR se aseamănă funcțional cu pericardita
constrictivă;
D. Transplantul cardiac reprezintă ultima
opțiune terapeutică, fiind contraindicat la
tinerii care dezvoltă insuficiență cardiacă
refractară;
E. Există terapie specifică și simptomatică.
71. Tratamentul medicamentos în bolile
inflamatorii intestinale include:
A. Claritromicina;
B. Olanzapina;
C. Bumetanid;
D. Ciclosporina;
E. Azatioprina.
72. Diagnosticul fistulelor abdominale în
boala Crohn se stabilește folosind:
A. Cromoendoscopia;
B. Entero CT;
C. Ecografia cu substanță de contrast;
D. Entero IRM;
E. Fistulografia.
73. Remisiunea histologică în bolile
inflamatorii intestinale presupune:
A. Reducerea plasmocitelor în lamina propria;
B. Reducerea eozinofilelor în lamina propria;
C. Reducerea neutrofilelor în lamina propria;
D. Dispariția granuloamelor;
E. Reducerea agregatelor limfoide.
74. Modificări endoscopice comune colitei
ulcerative și bolii Crohn sunt:
A. Friabilitatea;
B. Pseudopolipii inflamatori;
C. Eroziunile;
D. Eritemul;
E. Granularitatea.
75. Scorul de severitate CDAI utilizează
următoarele variabile clinice/de laborator:
A. Numărul de scaune peste normal, zilnic,
timp de 7 zile;
B. Prezența maselor abdominale;

C. Starea generală zilnic, timp de 7 zile;
D. VSH peste 30 mm/oră;
E. Hematocrit sub 32% la femei și 37% la
bărbați.
76. Diagnosticul diferențial al encefalopatiei
hepatice include:
A. Hipernatremia;
B. Hemocromatoza;
C. Manifestările neurologice din Boala Wilson;
D. Encefalita herpetică;
E. Delirium tremens.
77. Cu privire la encefalopatia hepatică sunt
FALSE următoarele afirmații:
A. Examinarea IRM poate evidenția edem
cerebral;
B. Spectroscopia IRM poate evidenția scăderea
mioinozitolului cerebral și unde lente;
C. Amoniacul arterial nu se corelează cu
severitatea encefalopatiei;
D. Testul Reitan arată o frecvență la care flash-
urile repetitive sunt percepute separat de sub
39/min;
E. Testul Reitan arată o frecvență la care flash-
urile repetitive sunt percepute separat de peste
42/min.
78. Tulburările hematologice în ciroza
hepatică:
A. Sunt frecvente;
B. Anemia apare prin gingivoragii;
C. Falsele macrocite apar frecvent în colestază;
D. Celulele în țintă apar frecvent în colestază;
E. Anemia hemolitică autoimună este foarte
rară.
79. Sindromul hepatorenal de tip I se
caracterizează prin:
A. Creștere progresivă a retenției azotate;
B. Utilitate crescută a TIPS în cazul asocierii
ascitei refractare;
C. Hemodializa poate fi utilă;
D. Prognostic mai bun decât tipul II;
E. Prognostic nefavorabil.
80. Tratamentul ascitei în ciroza hepatică
presupune:
A. Administrarea de propranolol;
B. Administrarea intravenoasă de dextrani;
C. Administrarea de isosorbidmononitrat;
10
SIMULĂRILE SĂPTĂMÂNALE ALE
EXAMENULUI DE REZIDENȚIAT
12 MAI 2019
DOMENIUL MEDICINĂ - Caiet C
D. Doar furosemid la pacienții la prima
decompensare;
E. Diuretice antialdosteronice.
81. Cu privire la stenoza pilorobulbară, drept
complicație a bolii ulceroase, sunt adevărate
următoarele:
A. Acidoza metabolică apare în evoluția
clinică a pacienților;
B. Tulburările neuro-psihiatrice impun un
diagnostic diferențial aprofundat;
C. Prelevarea de biopsii este obligatorie;
D. Divulsia pneumatică pilorobulbară este
inițiată ca terapie de primă intenție;
E. Se manifestă clinic prin vărsături alimentare
postprandiale precoce.
82. Terapia secvențială de eradicare a
infecției cu H. pylori utilizează:
A. Amoxicilină;
B. Metronidazol, în caz de alergie la
peniciline;
C. Clindamicină;
D. Pantoprazol, dimineața preprandial;
E. Claritromicină.
83. Alegeți afirmațiile FALSE cu privire la
explorările paraclinice în bolile inflamatorii
intestinale:
A. Lactoferina se corelează cu activitatea
acestora;
B. Anticorpii pANCA sunt îndeosebi pozitivi
în colita ulcerativă;
C. Anticorpii anti antigene bacteriene E.coli de
tip IgG sunt pozitivi, cu precădere în boala
Crohn;
D. Anticorpii anti antigene bacteriene E.coli de
tip IgG sunt pozitivi, cu precădere în colita
ulcerativă;
E. Anticorpii ASCA sunt pozitivi, cu precădere
în Boala Crohn.
84. Constituie indicații elective de tratament
chirurgical în bolile inflamatorii intestinale:
A. Cancerul colonic în boala Crohn;
B. Displazia în colita ulcerativă;
C. Colita ulcerativă asociată cu eritem
polimorf;
D. Polipii adenomatoși în colita ulcerativă;
E. Absența răspunsului la tratament în boala
Crohn.
 SIMULĂRILE SĂPTĂMÂNALE ALE
EXAMENULUI DE REZIDENȚIAT
12 MAI 2019
DOMENIUL MEDICINĂ - Caiet C

85. Despre un pacient cu boală Crohn și scor A. Diverticulita colonică;

CDAI egal cu 300 se poate afirma: B. Infecția cu Schistosoma;
A. Se află în remisiune; C. Apendicita;
B. Are un puseu moderat; D. Limfomul intestinal;
C. Are un puseu sever; E. Intestinul iritabil.
D. 5-ASA poate reprezenta o alternativă;
E. Nu necesită spitalizarea și introducerea de 91. Factori de risc implicați în steatohepatita
primă intenție a corticosteroizilor sub formă metabolică sunt următorii, CU EXCEPȚIA:
injectabilă. A. HTA;
B. DZ;
86. Agenți biologici utilizați în tratamentul C. Raport AST/ALT peste 1;
bolilor inflamatorii intestinale: D. Consumul de etanol;
A. Golimumab; E. IMC peste 25.
B. Belimumab;
C. Alemtuzumab; 92. Edemele în ciroza hepatică sunt:
D. Adalimumab; A. Dure;
E. Infliximab. B. Reci;
C. Pufoase;
87. Spondilita și sacroiliita din bolile D. Declive;
inflamatorii intestinale se caracterizează prin: E. Periombilicale.
A. Asocierea cu polimorfismul genetic
CARD9 (sacroiliita); 93. Riscul major de carcinom hepatocelular
B. Eroziuni; apare în ciroza hepatică cauzată de:
C. Osteoliză; A. Boală Wilson;
D. Osteoporoză juxtaarticulară; B. Fibroză chistică;
E. Edem. C. Alcoolism;
D. Virusuri hepatitice;
88. Apariția unor papule roșietice la un E. Hemocromatoză.
pacient cu boală inflamatorie intestinală:
A. Urmată de ulcerarea acestora, sugerează 94. În encefalopatia hepatică:
eritem nodos; A. Valina are o concentrație redusă la nivelul
B. Urmată de necrozarea tegumentelor SNC;
subiacente, sugerează pioderma gangrenosum; B. Triptofanul are o concentrație crescută la
C. Se face cu precădere la nivelul membrelor nivelul SNC;
inferioare, mai ales la pacienții cu boală Crohn; C. Neurotransmisia serotoninergică este
D. Se face cu precădere la nivelul membrelor crescută;
inferioare, mai ales la pacienții cu colită D. Neurotransmisia dopaminergică este
ulcerativă; crescută;
E. Urmată de ulcerarea acestora, sugerează E. Neurotransmisia noradrenergică este
eritem polimorf; crescută.

89. Scorul UCEIS utilizat în bolile 95. Pentru stratificarea corectă a pacienților
inflamatorii intestinale include: propuși pentru transplant hepatic, se folosește
A. Modelul vascular, în boala Crohn; scorul MELD. Acesta se calculează în funcție
B. Friabilitatea, în boala Crohn; de valorile:
C. Hemoragia, în colita ulcerativă; A. Bilirubinemiei;
D. Numărul de scaune peste normal, în colita B. Albuminemiei;
ulcerativă; C. Amoniemiei;
E. Modelul vascular, în colita ulcerativă. D. Creatininei;
E. Ureei.
90. Diagnosticul diferențial al bolii Crohn se
face cu:

11

96. Ciroza biliară primitivă se caracterizează
prin:
A. Prezența retracției Dupuytren;
B. Citotoxicitate prin limfocite T citolitice, cu
restricție HLA de clasa I;
C. Prezența anticorpilor anti M2;
D. Fosfatază alcalină crescută;
E. Lipsa răspunsului terapeutic la acidul
ursodeoxicolic.
97. Explorările paraclinice în ciroza hepatică:
A. Nivelul amoniemiei este crescut la pacienții
cu ascită;
B. Diabetul zaharat apare mai ales în cazurile
determinate de alcool, hepatită B și
hemocromatoză;
C. IgG este crescut în cirozele hepatice virale;
D. Hiperbilirubinemie, cu predominanța celei
neconjugate;
E. Colesterol total scăzut în plasmă.
98. Tratamentul patogenic în ciroza hepatică
utilizează:
A. Acid ursodeoxicolic;
B. D-penicilamină;
C. Corticosteroizi;
D. Tratamentul antiviral cu interferon în
stadiul Child B;
E. Entecavir.
99. Cu privire la patogeneza cirozei hepatice,
sunt adevărate următoarele:
A. Celulele Ito sunt responsabile de
colagenizarea spațiului port;
B. Miofibroblaștii sunt celule stelate
transformate fenotipic;
C. Nodulii de regenerare sunt de regulă
neuniformi și mari;
D. Activitatea matrix metaloproteazelor este
crescută;
E. HBGF stimulează fibrogeneza.
100. Un pacient cu ciroză hepatică prezintă o
bilirubină serică egală cu 2,5 mg%, o
albuminemie egală cu 2,5 g%, encefalopatie
moderată, INR egal cu 1,6 și lichid de ascită
în cantitate moderată:
A. Scor Child egal cu 8;
B. Scor Child egal cu 9;
C. Scor Child egal cu 10;
D. Clasa Child B;
E. Clasa Child C.
12
SIMULĂRILE SĂPTĂMÂNALE ALE
EXAMENULUI DE REZIDENȚIAT
12 MAI 2019
DOMENIUL MEDICINĂ - Caiet C
101. Despre tabloul clinic al pericarditei sunt
adevărate următoarele, CU EXCEPȚIA:
A. Debutul este marcat de prodrom;
B. Durerea este ameliorată de decubitul dorsal;
C. Durerea este variabilă cu mișcările
respiratorii;
D. Apar dispneea și tusea productivă;
E. În caz de tamponadă cardiacă, apar
tahicardie, hipotensiune și puls paradoxal.
102. Despre tratamentul pericarditei, putem
afirma:
A. În pericardita uremică, folosim AINS;
B. Colchicina (0.5 mg de 2 ori pe zi) se poate
administra pentru prevenirea recurențelor;
C. pericardiocenteza se poate face electiv, când
există revărsate pericardice mari, la pacienții
simptomatici, care sunt refractare după o
săptămână de tratament corect condus;
D. De elecție sunt antiinflamatoarele
steroidiene;
E. Drenajul chirurgical este preferat în
pericarditele purulente.
103. Despre criteriile Duke modificate în
endocardita bacteriană, putem afirma
următoarele:
A. Pentru diagnosticul pozitiv sunt suficiente 2
criterii majore;
B. Pentru diagnosticul pozitiv putem avea și 1
criteriu major cu 2 criterii minore, sau 4 criterii
minore;
C. Regurgitările valvulare nou-apărute pot fi
considerate criteriu major;
D. Condițiile predispozante pot fi considerate
criteriu major;
E. Fenomenele imunologice se regăsesc printre
criteriile minore.
104. Despre explorările paraclinice în
insuficiența aortică putem afirma:
A. Pe traseul ECG, poate apărea deviația axială
dreaptă;
B. Radiografia toracică poate arăta dilatarea
aortei ascendente, care este mai puțin
accentuată decât în stenoza aortică;

C. ECG-ul poate arăta semne de supraîncărcare
de volum a ventricului stâng;
D. Coronarografia evaluează circulația
coronariană, preoperator;
E. Pe radiografia toracică, se pot observa și
calcificările cuspelor aortice.
105. Pacient în vârstă de 27 de ani, fumător și
potator, având în antecedente un stop cardio-
respirator ca urmare a unui supradozaj de
narcotice în urmă cu 6 luni, se prezintă la
camera de gardă pentru hematurie și durere
cu caracter de colică renală. Clinic, pacientul
este palid, febril (39,8C), prezintă hemoragii
conjunctivale și multiple peteșii la nivelul
membrelor. Paraclinic, prezintă leucocitoză
cu neutrofilie, probe inflamatorii crescute și o
hemocultură pozitivă. Despre acest pacient
putem afirma:
A. Nu prezintă factori predispozanți pentru
afecțiuni cardiace cu caracter infecțios;
B. Întrunește 5 criterii minore dintre criteriile
Duke modificate pentru endocardita
bacteriană;
C. Are un criteriu major de diagnostic;
D. Nu este necesară repetarea hemoculturii;
E. În acest caz, ecografia transesofagiană este
metoda diagnostică de primă linie.
106. Despre profilaxia endocarditei
infecțioase, sunt adevărate următoarele:
A. Pacienții cu endocardite infecțioase în
antecedente sunt considerați cu risc înalt;
B. Este recomandată, în caz de proceduri
medicale cu risc crescut, cum ar fi examinările
endoscopice de tract digestiv;
C. Procedurile stomatologice care implică
manipulare gingivală sunt considerate cu risc
crescut;
D. Se va administra ampicilină/amoxicilină 2g
oral sau intravenos, cu 2h înainte de procedura
medicală;
E. Pentru pacienții alergici la antibioticele mai
sus menționate, se recomandă clindamicina.
107. Ecocardiografia transtoracică în
insuficiența mitrală permite:
13
SIMULĂRILE SĂPTĂMÂNALE ALE
EXAMENULUI DE REZIDENȚIAT
12 MAI 2019
DOMENIUL MEDICINĂ - Caiet C
A. Cuantificarea hipertensiunii pulmonare;
B. Descrierea histologică a cuspelor;
C. Estimarea severității regurgitării cu ajutorul
fracției de scurtare;
D. Evaluarea hipertensiunii pulmonare în
dinamică;
E. Evidențierea anomaliilor de contractilitate
ale VS.
108. Despre stenoza pulmonară NU este
FALS:
A. La examenul obiectiv se decelează suflu
diastolic, cu maxim de intensitate în spațiul II-
III intercostal stâng, parasternal;
B. În cursul evoluției bolii, orificiul sigmoidian
pulmonar se hipertrofiază, apoi se dilată;
C. Stenoza pulmonară dobândită poate fi
determinată de vegetații, tumori de VD, tumori
mediastinale;
D. Zgomotul 2 este diminuat și dedublat;
E. Tratamentul medical: diureticele reduc
gradul de congestie și simptomele.
109. Evoluția modificărilor ECG la pacienții
cu pericardită se face astfel:
A. Stadiul III: negativarea difuză a undelor T;
B. Stadiul I: supradenivelare de segment ST
convexă superior;
C. Stadiul I: deviația segmentului PR în
direcția opusă polarității undei;
D. Stadiul II: aplatizarea progresivă a undelor
T;
E. Stadiul II: revenirea ST la linia izoelectrică
sau aplatizarea progresivă a undelor T.
110. Endocardita infecțioasă:
A. EI cu streptococ sensibil la penicilină se
poate trata cu ceftriaxon i.m.;
B. Ecocardiografia transesofagiană oferă
informații despre apariția complicațiilor la
pacienții cu EI;
C. Profilaxia endocarditei infecțioase se poate
face cu Claritromicina 600 mg oral sau i.v.;
D. Profilaxia endocarditei infecțioase se
recomandă în caz de examinări endoscopice de
căi digestive;
 SIMULĂRILE SĂPTĂMÂNALE ALE
EXAMENULUI DE REZIDENȚIAT
12 MAI 2019
DOMENIUL MEDICINĂ - Caiet C

E. Pacienții cu EI pot manifesta simptome de
ischemie acută a membrelor inferioare, colică
renală, afazie.
111. Referitor la stadializarea LH
(Limfomului Hodgkin), NU sunt adevărate
următoarele:
A. Ariile limfatice luate în considerare includ,
mai frecvent, ganglionii limfatici cervicali,
supraclaviculari, mediastinali, abdominali,
axilari;
B. În sistemul de stadializare Ann-Arbor,
afectarea măduvei osoase încadrează boala în
stadiul IV;
C. Dacă un pacient prezintă interesarea a 2 sau
mai multe arii limfatice, de ambele părți ale
diafragmului, febră, un raport mediastin/torace
= 0,4, un infiltrat pulmonar stâng, contiguu la
adenopatiile mediastinale – stadiul acestui
pacient va fi IIBEX;
D. Stadializarea Ann-Arbor ia în considerare
topografia ariilor limfatice în relație cu
diafragmul (supra- și subdiafragmatic);
E. Stadiul II Ann-Arbor: sunt interesate 2 sau
mai multe arii limfatice, de aceeași parte a
diafragmului (de obicei, supradiafragmatic)
112. Cu referire la tratamentul LH
(Limfomului Hodgkin), la cel de linia 1, în
LH clasic, în stadiile III-IV, la pacienții < 60
de ani, următoarele trăsături (considerate
factori adiționali de gravitate) ar orienta
tratamentul mai degrabă spre BEACOPP
decât spre ABVD:
A. Sexul feminin;
B. Albumina < 4g/dL;
C. Leucocite > 15.000/mm3;
D. Limfocite > 6%;
E. Hemoglobina < 10g/dL.
113. Referitor la schemele de
polichimioterapie folosite mai frecvent în LH
(Limfomul Hodgkin), sunt adevărate
următoarele:
A. Doxorubicina este inclusa în ABVD;
B. Vincristina este inclusă în BEACOPP;
C. Mesna este inclusă în IGEV;
D. Dexametazona este inclusă în IGEV;
E. Ciclofosfamida este inclusă în DHAP.
114. Efectele secundare pe termen scurt ale
chimioterapiei în LH (Limfomul Hodgkin)
constau în:
A. Alopecie;
B. Pneumonie;
C. Neuropatie;
D. Eritem local;
E. Esofagită.
115. Printre efectele secundare pe termen
lung ale radioterapiei în LH (Limfom
Hodgkin), se numără:
A. Cardiomiopatie;
B. Necroză aseptică de cap femoral
C. Mielită;
D. Traheită;
E. Hipertiroidism.
116. Despre explorările paraclinice în LNH
(Limfoamele non-Hodgkin), sunt adevărate
următoarele:
A. Principala investigație diagnostică este
imunofenotipizarea (imunohistochimia);
B. Markerii imunofenotipici de activare
utilizați de rutină sunt: CD 30 (Ki-1), CD 25;
C. Examenul citologic al sângelui periferic este
deseori normal;
D. Infiltrarea medulară (biopsie osteo-
medulară) la diagnostic este semn de boală
avansată și este mai frecventă în LNH
indolente, care, datorită tabloului clinic
oligosimptomatic, au o evoluție relativ lungă
pre-diagnostic;
E. Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) și
lactat-dehidrogenaza (LDH) sunt deseori
crescute, corelându-se cu o agresivitate mai
mare a bolii și/sau cu un volum tumoral mărit.
117. Un bun control al diabetului
influențează favorabil:
A. Neuropatia diabetică;
B. Retinopatia diabetică;
C. Hipoglicemia;
D. Coma hiperosmolară diabetică;
E. Nefropatia diabetică.
118. Coma hiperosmolară diabetică NU:
A Este printre cele mai grave complicații ale
diabetului;
B. Are deshidratare globală, predominant
extracelulară;
C. Are debut cu hipopotasemie;

14

D. Are prognostic influențat de starea
biologică anterioară;
E. Are mortalitate sub 50%.
119. Insulino-terapia în diabetul zaharat (DZ)
este indicată, CU EXCEPȚIA:
A. Diabet tip 1, ca a doua linie de tratament;
B. Stres metabolic acut – sechelă de infarct
miocardic etc.;
C. Diabet gestațional;
D. Complicații cronice ale diabetului zaharat –
cetoacidoza diabetică;
E. Sarcină, dar nu și în lactație.
120. Complicații ale tratamentului cu
insulină NU pot fi:
A. Lipodistrofia în caz de supradozaj insulinic;
B. Creșterea în greutate datorată efectului
catabolizant al insulinei;
C. Alergia la insulină;
D. Hiperglicemie prin efort fizic neprevăzut;
E. Abces la locul injectării.
121. Referitor la formele clinice ale SCA non-
ST sunt adevărate următoarele:
A. Angina de repaus nu se corelează, de obicei,
cu factori declanșatori și poate să apară și
noaptea;
B. Răspunsul tardiv la nitroglicerină este un
element de risc crescut pentru angina agravată;
C. Angina post infarct precoce (primele 30 de
zile de la un IMA) încadrează pacientul în
subclasa B Braunwald;
D. Examenul clinic poate fi normal în angina
Prinzmetal;
E. Prezentările atipice ale SCA sunt mai
frecvente la pacienții cu boală renală cronică.
122. Sunt adevărate următoarele afirmații,
CU EXCEPȚIA:
A. Pe traseul ECG, supradenivelarea de
segment ST <30 minute este caracteristică
SCA nonST;
B. Un ECG inițial fără nicio modificare poate
exclude diagnosticul de SCA;
C. Nivelul crescut al troponinelor este
caracteristic exclusiv patologiilor cardiace
(SCA, cardiomiopatie Tako-Tsubo, disecția de
aortă etc.);
15
SIMULĂRILE SĂPTĂMÂNALE ALE
EXAMENULUI DE REZIDENȚIAT
12 MAI 2019
DOMENIUL MEDICINĂ - Caiet C
D. Unui pacient cu durere toracică sugestivă
pentru SCA, cu ECG repaus normal și markeri
cardiaci normali în mod repetat, cu ECG efort
neconcludent, i se recomandă efectuarea unei
ecocardiografii de stres;
E. Unui pacient cu angină de repaus și cu
modificări dinamice de ST de 0,5 mm pe ECG
i se recomandă coronarografia precoce (<24h).
123. Despre tratamentul în SCA non ST sunt
FALSE:
A. Nitrații sunt contraindicați pacienților sub
tratament cu tadalafil, din cauza riscului de
apariție a furtului coronarian (efect doar pe
coronarele epicardice);
B. La pacienții cu antecedente de HDS se
recomandă utilizarea tratamentului dublu
agregant în combinație cu omeprazol;
C. Doza de încărcare cu aspirină este de 150-
300 mg (enterosolubilă), fiind urmată de doza
de menținere de 75-100 mg pe termen lung
(non-enterosolubilă);
D. La pacienții pre-tratați cu enoxaparină cu
mai mult de 8h înaintea intervenției
coronariene percutane, doza de enoxaparină va
fi crescută cu 0,3 mg/kg i.v.;
E. Pe termen lung, se administrează beta-
blocante la pacienții cu FEVS<40%.
124. Diagnosticul diferențial al STEMI se
face cu:
A. Pleurita, pleurezia;
B. Pericardita acută;
C. Durerea articulară;
D. Anxietatea, atacurile de panică;
E. Colica biliară.
125. Tratamentul în SCA non-STEMI se
poate face cu:
A. Inhibitori reversibili ai receptorilor P2Y12;
B. Betablocante cardioselective: metoprolol,
atenolol, carvedilol;
C. Tirofiban administrat de rutină;
D. Heparină nefracționată;
E. Blocante de calciu dihidropiridince:
nifedipina, amlodipina.

126. Despre tratamentul anticoagulant sunt
adevărate, CU EXCEPȚIA:
A. Enoxaparina la pacienții cu SCA non-ST se
administrează în doză de 1mg/kg x 2/zi la
pacienții vârstnici
B. Fondaparina se elimină renal, fiind
contraindicată la CLCR<30 ml/min
C. Medicația anticoagulantă asociată cu
tratamentul antiplachetar dual reprezintă prima
linie de tratament medicamentos la pacienții cu
SCA non-ST, în lipsa tratamentului
intervențional
D. Bivalirudina este recomandată ca alternativă
la HNF+inhibitori de glicoproteină IIb/IIIa, la
pacienții cu stategie invazivă precoce și risc
crescut de sângerare
E. HGMM, comparativ cu heparina
nefracționată, au biodisponibilitate mai mare,
se leagă mai puțin de proteinele plasmatice, în
consecință se pot administra intravenos fără a
necesita monitorizare de laborator.
127. Despre complicațiile STEMI se poate
afirma:
A. Insuficiența cardiacă reprezintă cel mai
important predictor al mortalității după
producerea unui STEMI;
B. Pericardita acută ce complică un STEMI
răspunde la tratament cu doze mari de
antiinflamatoare nesteroidiene;
C. STEMI anterior se poate complica cu rupura
septului interventicular la nivelul bazal;
D. BAV asociat cu STEMI inferior este, de
obicei, tranzitor, cu complexe QRS înguste;
E. La pacienții cu STEMI complicat cu EPA,
cu TA>90mmHg, se poate administra
dopamină sau levosimendan.
128. Terapia medicamentoasă antianginoasă
a anginei pectorale NU include:
A. Aspirina;
B. Clopidogrel;
C. Inihibitori de enzimă de conversie;
D. Statine;
E. Betablocante.
129. Despre HTA sunt FALSE, cu
EXCEPȚIA:
16
SIMULĂRILE SĂPTĂMÂNALE ALE
EXAMENULUI DE REZIDENȚIAT
12 MAI 2019
DOMENIUL MEDICINĂ - Caiet C
A. Există 3 forme de HTA secundară;
B. HTA de halat alb este întâlnită la 15-20%
din pacienții cu HTA stadiul 2;
C. Controlul TA reduce riscul de AVC cu 35-
40%;
D. Este afecțiunea cronică cea mai răspândită
în Europa și SUA;
E. HTA este cel mai comun factor de risc
cardiovascular.
130. Sunt adevărate următoarele, CU
EXCEPȚIA:
A. În caz de HTA la diabetici, în prezența
insuficienței renale, se impune terapie cu
inhibitorii reninei;
B. În caz de HTA la vârstnici, primele opțiuni
terapeutice sunt constituite de diureticele
tiazidice și betablocante;
C. Aliskirenul, inhibitor direct de renină,
combinat cu IEC, oferă efect de protecție a
organelor țintă la pacienții cu HTA;
D. Minoxidilul este utilizat pentru tratarea
HTA severă refractară, asociată cu insuficiența
renală;
E. Clonidina și metildopa fac parte din terapiile
antiHTA utilizate în sarcină.
131. Referitor la contraindicațiile
administrării digoxinului, acestea sunt:
A. BAV grad 2;
B. BAV grad 3;
C. Boala de nod sinusal (în prezența unui
stimulator cardiac);
D. Sindrom de preexcitație;
E. Extrasistole atriale izolate.
132. Putem afirma despre blocurile atrio-
ventriculare, CU EXCEPȚIA:
A. Pacientul poate prezenta, din punct de
vedere clinic, sincope Morgagni-Adams-
Stokes, lipotimii, amețeli, semne de
insuficiență cardiacă, angină pectorală, semne
de insuficiență circulatorie cerebrală;
B. Crizele sincopale sunt caracterizate de
instalare bruscă, fără semne premonitorii, cu
producerea doar în ortostatism;

C. La auscultația cordului se poate constata
existența zgomotului de tun, rezultat al întăririi
zgomotului II;
D. Blocul atrioventricular de gradul II tip
Mobitz II constă în alungirea progresivă a
intervalului PR până când o undă P este
blocată;
E. În blocul AV de gradul II tip II, cu complex
QRS larg, se recomandă cardiostimularea
electrică permanentă.
133. Este adevărat despre tabloul clinic din
tahicardia ventriculară, CU EXCEPȚIA:
A. Simptomele depind de frecvența
ventriculară, durata aritmiei și boala cardiacă
subiacentă;
B. Frecvența cardiacă din timpul tahicardiei nu
compromite niciodată hemodinamica dacă are
o valoare sub 150 bătăi/minut;
C. Intervalul de toleranță este mai lung la
bolnavii cu cardiopatii organice;
D. Pacientul nu poate dezvolta insuficiență
cardiacă congestivă, edem pulmonar acut sau
șoc cardiogen;
E. Când frecvența cardiacă depășește 200
bătăi/minut, pacienții dezvoltă brusc dispnee,
vertij, amauroză și sincopă.
134. Putem afirma despre fibrilația atrială:
A. Fibrilația atrială paroxistică durează maxim
7 zile și se convertește spontan sau prin
tratament medicamentos la ritm sinusal, cu
relativă ușurință;
B. Este cauza cea mai frecventă a accidentelor
embolice sistemice și, îndeosebi, a infarctelor
pulmonare;
C. Bolnavii cu fibrilație auricuară valvulară au
o incidență de 17 ori mai mare a emboliilor
cerebrale decât pacienții fibrilanți fără leziuni
valvulare;
D. La toți pacienții cu factori de risc embolic,
tratamentul de lungă durată cu anticoagulante
orale este obligatoriu;
E. Fibrilația atrială persistentă durează cel mult
o săptămână și de obicei necesită pentru
întrerupere o cardioversie electrică.
17
SIMULĂRILE SĂPTĂMÂNALE ALE
EXAMENULUI DE REZIDENȚIAT
12 MAI 2019
DOMENIUL MEDICINĂ - Caiet C
135. Consecințele instalării fibrilației atriale
sunt:
A. Reducerea cu 25-35% a debitului cardiac;
B. Remodelarea cardiacă;
C. Accidentele tromboembolice;
D. Infarctul miocardic;
E. Reducerea cu 20-30% a debitului cardiac.
136. Decizia de tratament în extrasistolia
ventriculară pleacă de la:
A. Numărul extrasistolelor;
B. Forma extrasistolelor;
C. Amplitudinea extrasistolelor;
D. Modul de grupare al extrasistolelor;
E. Boala de cord pe care o complică.
137. În tahicardia ventriculară:
A. Avem o succesiune de minim 2-3 complexe
de origine ventriculară;
B. Complexele prezintă mereu aceeași
morfologie;
C. Frecvența este de peste 100/min;
D. Substratul său clinic cel mai obișnuit este
cardiopatia ischemică;
E. Tahicardia ventriculară este cea mai
frecventă cauză de moarte subită cardiacă.
138. Sunt factori de risc pentru fibrilația
atrială:
A. Sexul feminin;
B. Valvulopatiile mitrale reumatice;
C. Infarctul pulmonar;
D. Cardiomiopatia dilatativă;
E. Diabetul zaharat.
139. Despre flutterul atrial putem afirma:
A. Este o macroreintrare atrială care folosește
istmul cavotricuspidian ca parte integrantă a
circuitului de reintrare;
B. Se întâlnește mai frecvent la sexul feminin
(raport F/B=4.7:1);
C. Flutterul atrial este frecvent o aritmie a
cordului sănătos;
D. Severitatea simptomelor depinde de
frecvența ventriculară;

E. Este o tahicardie atrială caracterizată printr-
o activitate atrială cu frecvența între 250-
450/min, regulată, polimorfă.
140. Sunt FALSE următoarele:
A. În BAV grad II tip II cu QRS larg, se
recomandă cardiostimulare electrică
permanentă;
B. Bolile cardice congenitale, ca ostium
primum atrial, defectul de sept interatrial și
transpoziția de mari vase corectată, pot fi
asociate cu BAV grad II;
C. La pacienții cu BAV grad I, cu PR mult
alungit și fenomene de insuficiență cardiacă
severă, cu repercusiuni asupra hemodinamicii,
se poate implanta un stimulator cardiac
bicameral;
D. Dintre drogurile care pot duce la BAV nu
fac parte blocantele canelelor de calciu non-
dihidropiridinice;
E. Pacingul timpuriu la copii cu BAV
congenital izolat este bazat pe criterii precum
pauzele intrinseci, prezența blocului mediat
prin anticorpi materni, toleranța la efort.
141. Referitor la profilaxia transmiterii
verticale a infecţiei cu VHB, la o pacientă la
care viremia depăşeşte 2000 UI/ml, în
trimestrul III de sarcină, se recomandă:
A. Administrarea unui tratament antiviral;
B. Nou-născutul va primi imunoglobuline
umane specifice anti-VHB în primele ore de la
naştere;
C. Prima doză de vaccin anti-VHB se
administrează nou-născutului în primele ore de
la naştere;
D. Alăptarea la sân a nou-născutului;
E. Naşterea nu se va efectua prin cezariană.
142. Care din următoarele afirmaţii
referitoare la hepatita acută VHB sunt
adevărate?
A. În majoritatea cazurilor de infecţie VHB
survenită la adult, se înregistrează clearance
spontan în decurs de 6 luni din momentul
infecţiei acute;
B. În situaţia în care infecţia VHB survine în
copilărie, majoritatea cazurilor nu vor evolua
spre o hepatită cronică;
18
SIMULĂRILE SĂPTĂMÂNALE ALE
EXAMENULUI DE REZIDENȚIAT
12 MAI 2019
DOMENIUL MEDICINĂ - Caiet C
C. VHB îşi integrează materialul genetic în
celula-gazdă prin intermediul formelor
ADNccc (covalently closed circular DNA) şi
poate persista aici inclusiv după aparenta
remisiune a infecţiei;
D. Tratamentul antiviral nu este recomandat
pentru prevenirea reactivării infecţiei, pe
durata imunosupresiei, în situaţia unui
transplant de organe;
E. VHB are un genom de tip ARN.
143. Care din următoarele afirmaţii
referitoare la tratamentul sepsisului şi şocului
septic sunt adevărate?
A. Tratamentul etiologic trebuie început
precoce, de preferat în prima oră de la
prezentarea pacientului la spital;
B. Tratamentul igieno-dietetic ia în calcul
prevenirea escarelor, prevenirea transmiterii
infecţiei şi asigurarea suportului nutritiv, de
preferat prin nutriţie parenterală;
C. Insuficienţa corticosteroidiană, la pacienţii
cu hipotensiune arterială refractară la umplerea
volemică, poate fi contrabalansată prin
administrarea de corticosteroizi pe termen
mediu (5-7 zile);
D. După identificarea agentului patogen şi
stabilirea profilului său de sensibilitate la
antibiotice, se recomandă menţinerea terapiei
de spectru larg;
E. Scorul Carmeli evaluează potenţialul risc de
infecţie cu tulpini bacteriene multi-rezistente.
144. Indicatori ai disfuncţiei de organ în
sepsis sunt următoarele, CU EXCEPŢIA:
A. oligo-anurie;
B. scăderea concentraţiei de protrombină;
C. leucopenia;
D. acidoza metabolică, cu o cauză specifică;
E. trombocitopenia severă.
145. În doza totală de 40 mg/zi se poate
administra următorul antisecretor:
A. Esomeprazol, în tratamentul BRGE;
B. Pantoprazol, în terapia standard de eradicare
a H. pylori;
C. Ranitidina, în tratamentul BRGE;
D. Famotidina, în tratamentul BRGE;
E. Rabeprazol, în terapia standard de eradicare
a H. pylori.
146. Esofagul Barret:
 SIMULĂRILE SĂPTĂMÂNALE ALE
EXAMENULUI DE REZIDENȚIAT
12 MAI 2019
DOMENIUL MEDICINĂ - Caiet C

A. Reprezintă o metaplazie de tip intestinal la sau scurtă (debut la 30-60 minute, cu vârf la 2-
nivel esofagian; 3 ore);
B. Cu displazie de grad redus nu se urmărește B. Inuslinele prandiale nu sunt singurele care
endoscopic; se pot administra intravenos;
C. Cu displazie de grad înalt se urmărește C. Amestecurile de insulină sunt insulinele
endoscopic anual; premixate;
D. Se confirmă prin endoscopie; D. Insulinele bazale nu conțin insuline cu
E. Se caracterizează prin ascensionarea liniei durată intermediară de acțiune;
Z. E. Insulinele intermediare (NPH) au risc mai
mare de hipoglicemie nocturnă față de analogii
147. Constituie semne de alarmă din cadrul cu durată lungă de acțiune.
bolii ulceroase:
A. Sațietatea precoce; 152. Metforminul:
B. Vărsăturile abundente; A. Este o biguanidă;
C. Pierderea involuntară în greutate; B. Nu este prima opțiune de tratament în
D. Disfagia progresivă; diabetul zaharat tip 2;
E. Odinofagia progresivă. C. Crește insulinorezistența periferică;
D. Poate fi administrat ca monoterapie sau în
148. Sunt agenți citoprotectivi utilizați în asociere;
tratamentul bolii ulceroase: E. Doza recomandată este reprezentată de un
A. Sucralfat; interval.
B. Subsalicilat de bismut;
C. Nizatidina; 153. Tratament farmacologic antidiabetic
D. Misoprostol; este, CU EXCEPȚIA:
E. Nifedipina. A. Analogul receptorului GLP1;
B. Triguanida;
149. Explorări funcționale în boala ulceroasă C. Sulfonilglidina;
sunt: D. Sulfonilureicul;
A. Dozarea secreției acide bazale și maximale; E. Incretinliticele.
B. Utilizate în cazul ulcerelor cu localizare
distală bulbului duodenal; 154. Cardiopatia ischemică cronică:
C. Dozarea gastrinemiei; A. Este parte a macroangiopatiei diabetice;
D. Utilizate în evaluarea preoperatorie a bolii B. Este mai frecventă, dar mai tardivă, decât la
ulceroase pentru care se practica vagotomie; nediabetici;
E. Utilizate în suspiciunea sindromului C. Durerea este resimțită mai bine în infarctul
Zollinger-Ellison. de miocard;
D. Infarctul miocardic acut nu necesită
150. Următoarele teste neinvazive sunt utile insulino-terapie obligatorie;
în investigarea infecției cu H. pylori la un E. Bypass-ul este mai eficient decât
pacient cu boală ulceroasă și infecție dovedită angioplastia.
în antecedente:
A. Testul salivar; 155. Acidoza lactică:
B. Dozarea antigenului fecal H. pylori; A. Este o complicație non-metabolică, dar
C. Biopsia leziunii ulceroase; gravă;
D. Testele respiratorii; B. Poate fi precipitată de administrarea
E. Testul rapid capilar. biguanidelor – antidiabetice orale;
C. Nu are perioadă de stare;
151. Despre tipurile de insuline nu este D. Are perioadă prodromală inconstantă și
adevărat că: necaracteristică;
A. O insulină prandială are acțiune rapidă E. Respirația Kussmaul fără miros de acetonă
(debut la 10-15 minute, cu vârf la 1-1.5 ore) este caracteristică perioadei prodromale.

19

156. Care din următoarele afirmaţii
referitoare la diagnosticul infecţiei HIV sunt
adevărate?
A. Testarea este însoţită de consiliere
psihologică pre- şi post- testare;
B. Testele ELISA şi Western blot pot fi
negative în primele 9 luni de la contactul
infectant;
C. Clasic, infecţia HIV este diagnosticată prin
utilizarea unui test screening şi a unui test de
confirmare;
D. Dacă testul Western blot iniţial este pozitiv,
se efectueză un test ELISA de confirmare;
E. Dacă testul ELISA este pozitiv, se
efectuează un test Western blot de confirmare.
157. Care din următoarele reprezintă
patologii definitorii SIDA?
A. Encefalopatia HIV;
B. Sarcomul Kaposi;
C. Tuberculoza;
D. Limfadenopatia generalizată persistentă;
E. Toxoplasmoza cerebrală.
158. Care din următoarele afirmaţii
referitoare la infecţia HIV şi tratamentul
acesteia sunt adevărate?
A. Infecţia HIV asociază comorbidităţi
noninfecţioase de tip cardiovascular, renal,
neurologic etc.;
B. Infecţia HIV poate asocia şi comorbidităţi
oncologice precum limfomul non-Hodgkin
C. Atunci când valoarea CD4 scade sub 200
celule/mm3 se recomandă profilaxia infecţiilor
oportuniste;
D. Tratamentul infecţiei HIV este întotdeauna
combinat (bazat pe asocieri medicamentoase);
E. Inhibitorii de integrază împiedică formarea
proteinelor mature prin clivarea
poliproteinelor.
159. La pacienţii cu infecţie HIV, o valoare a
CD4 sub 200/mm3 predispune la apariţia
căror infecţii oportuniste?
A. Micobacterioze atipice diseminate;
B. Meningită criptococică;
C. Pneumocistoză pulmonară;
D. Retinită CMV;
E. Endocardita de cord drept.
20
SIMULĂRILE SĂPTĂMÂNALE ALE
EXAMENULUI DE REZIDENȚIAT
12 MAI 2019
DOMENIUL MEDICINĂ - Caiet C
160. În formele fulminante ale hepatitelor
virale acute cu VHA, se pot întâlni
următoarele:
A. Sindromul hemoragipar;
B. Concentraţia de protrombină peste 75%;
C. Encefalopatia uremică;
D. Concentraţia de protrombină sub 25%;
E. Concentraţia de protrombină de peste 25%.
161. Selectați pentru care din următorii
factori este dovedită implicarea în producerea
LMC:
A. Expunerea la benzen;
B. Fumatul;
C. Diferite virusuri;
D. Radiații ionizante;
E. Expunerea la ierbicide și pesticide.
162. Despre mielograma în LMC sunt
adevărate următoarele:
A. Măduva este hipercelulară, cu predominanța
granulocitelor;
B. Seria eritrocitară este hiperplazică;
C. Seria megacariocitară este procentual
redusă;
D. Biopsia osteomedulară poate aprecia fibroza
reticulinică;
E. Mielograma oferă posibilitarea evidențierii
cromozomului Ph1.
163. Răspunsul hematologic complet în cazul
LMC se caracterizează prin:
A. Normalizarea numărului de leucocite și
trombocite;
B. Absența celulelor imature în sângele
periferic;
C. Lipsa simptomelor și semnelor clinice;
D. Absența evidențierii cromozomului Ph1;
E. Dispariția splenomegaliei palpabile.
164. Elementele ce indică progresia bolii în
LMC sunt:
A. Scădere ponderală > 10% în ultimele 6 luni;
B. Transpirații nocturne > 2 săptămâni;
C. Febră legată de infecții > 2 săptămâni;
D. Creșterea numărului de limfocite cu peste
50% în 2 luni;
E. Infecții bacteriene recurente.
165. La examenul obiectiv în LLC (Leucemie
Limfocitară Cronică), putem întâlni:
A. Sindrom Mikulitz;

B. Tiroidite;
C. Adenopatie generalizată, asimetrică;
D. Papule localizate pe corp;
E. Icter moderat.
166. Despre tratamentul LLC sunt adevărate
următoarele afirmații:
A. Agenții alchilanți sunt considerați de primă
linie;
B. Fludarabina se poate asocia cu
ciclofosfamidă și rituximab (schema R-FC);
C. Corticoterapia izolată este utilă în formele
benigne;
D. Alemtuzamab (Anticorp Anti CD52) este
indicat la cazurile cu del17;
E. Tratamentul de primă linie este reprezentat
de TKI (inhibitori de tirozin kinază).
167. Conform clasificării OMS 2008 a
limfoproliferărilor maligne, cele de linie B
sunt:
A. Limfomul folicular;
B. Limfomul subcutan panniculitis-like;
C. LH tip depleție limfocitară;
D. Mycosis fungoides/sindromul Sezary;
E. Plasmocitomul solitar.
168. În ce privește LH (Limfomul Hodgkin),
factori de risc pentru apariția bolii sunt:
A. Un defect imun intrinsec;
B. Factor ereditar;
C. Infecția cu HIV;
D. Radiații;
E. Infecția cu virusul Epstein-Barr.
169. Manifestările clinice care pot apărea în
LH (Limfomul Hodgkin) sunt:
A. Debut insidios, pe parcursul a luni sau chiar
ani, constând în adenopatii, în special
subdiafragmatice;
B. Ganglionii din LH sunt de regulă < 2 cm, de
consistență fermă, nedureroși, de obicei mobili
pe planurile subiacente;
C. În cazurile avansate, ganglionii pot atinge
dimensiuni foarte mari, de > 10 cm (adenopatii
“bulky”);
D. Edem “în pelerină”;
E. Aspectul histopatologic tipic al biopsiei
ganglionare din LH este acela de “granulom
Hodgkin”, evidențiindu-se prezența celulelor
maligne – celule Reed-Sternberg și Hodgkin –,
21
SIMULĂRILE SĂPTĂMÂNALE ALE
EXAMENULUI DE REZIDENȚIAT
12 MAI 2019
DOMENIUL MEDICINĂ - Caiet C
înconjurate de o populație reactivă benignă,
formată din limfocite T și B, granulocite
neutrofile și eozinofile, monocite.
170. Explorările paraclinice în LH (Limfomul
Hodgkin) sunt:
A. LH nodular, cu predominanță limfocitară
este atipic, rar;
B. LH clasic, subtipul cu celularitate mixtă
(CM), are un prognostic favorabil;
C. LH clasic, subtipul cu scleroză nodulară
(SN), este asociat frecvent cu prezența de mase
ganglionare laterocervicale;
D. LH nodular, cu predominanță limfocitară,
este CD 30 negativ;
E. LH nodular, cu predominanță limfocitară,
are prognostic favorabil, la fel ca LH clasic,
subtipul bogat in limfocite (BL).
171. Următoarele fac parte din cauzele
deficitului de vitamina B12 prin anomalii ale
mucoasei ileale sau ale receptorilor FI
(receptori Cubam):
A. Amiloidoza;
B. Efecte ale colchicinei;
C. Sindromul Zollinger-Ellison;
D. Sindromul Imerslund-Grasbeck ereditar;
E. Sindromul Lesch-Nyhan.
172. Referitor la medicamentele care intervin
în patogeneza deficitului de acid folic, sunt
FALSE următoarele asocieri:
A. Contraceptivele orale – reduc absorbția și
induc enzimele microzomale hepatice;
B. Sulfasalazina – inhibă dihidrofolatreductaza
C. Pirimetamina – inhibă transportorii de AF
(anemie hemolitica cu corpi Heinz);
D. Trimetoprim – crește catabolismul acidului
folic;
E. Azidotimidina – perturbă sinteza ADN-ului,
independent de folați/vit. B12.
173. Referitor la examenele paraclinice în
anemia megaloblastică, următoarele sunt
adevărate:
A. Pe frotiul periferic apar macro-ovalocite
(aproximativ 14 µm);
B. Homocisteina serică scade proporțional cu
severitatea deficitului de vitamina B12;
C. Acidul metilmalonic seric este crescut în
>95% din cazuri;

D. La examinarea măduvei osoase, apare o
hiperplazie triliniară;
E. La examinarea măduvei osoase, întâlnim
leucopoieză megaloblastică patognomonică,
metamielocite gigante (20-30 µm), leucocite
polimorfonucleare hipersegmentate.
174. Profilaxia cu vitamina B12, în cazul
deficitului de vitamină B12, se face în
următoarele moduri:
A. Femeile cu copii cu defect anterior de tub
neural (4 mg/zi);
B. În hemoliza cronică/boli mieloproliferative
(1 mg/zi);
C. Post-gastrectomie (1 µg/zi, oral pe tot
parcursul vieții și Fe);
D. Vegetarienii (5-10 µg/zi oral);
E. Copiii prematuri.
175. Despre stadiul inițial al epuizării
rezervelor de Fe din organism sunt adevărate
următoarele:
A. Apare anemie ușoară;
B. Feritina începe să scadă;
C. Nivelul transferinei este ridicat;
D. Hb rămâne normală;
E. Sunt afectate unghiile, limba.
176. Despre cauzele deficitului de fier la copii
sunt adevărate următoarele:
A. Jumătate din depozitul de Fe la sugari este
acumulat în ultima lună a vieții fetale;
B. Hemoragia maternofetală este un mecanism;
C. Copilul în creștere are nevoie de 0,3-1
mg/kg Fe pe zi;
D. Cantitatea de Fe necesară unui copil este
furnizată doar de laptele matern;
E. Prematuritatea are un rol important.
177. Despre anemia hemolitică autoimună cu
anticorpi la cald sunt adevărate următoarele:
A. Anticorpii sunt de tip IgM;
B. Localizarea primară a hemolizei este splina;
C. Poate fi secundară administrării de alfa-
metil dopa;
D. Manifestările clinice asociază febră,
frisoane, tahicardie, insuficiență renală, dureri
lombare;
E. Splenectomia este considerată linia a doua
de tratament.
22
SIMULĂRILE SĂPTĂMÂNALE ALE
EXAMENULUI DE REZIDENȚIAT
12 MAI 2019
DOMENIUL MEDICINĂ - Caiet C
178. Despre hemoglobinuria paroxistică la
rece sunt adevărate următoarele:
A. Apare mai frecvent la vârstnici;
B. Se asociază, de obicei, cu bolile
limfoproliferative;
C. Este rezultatul unui anticorp circulant IgG;
D. Testul Coombs este negativ;
E. Anticorpii Donath-Landsteiner sunt pozitivi.
179. Nivelul metaboliților homocisteină și
acid metilmalonic:
A. Nu sunt standarde esențiale pentru
confirmarea deficitului de vit. B12;
B. Homocisteina și AMM cresc proporțional
cu severitatea deficitului;
C. Homocisteina serică este ridicată în ambele
deficite, atât de vit. B12, cât și de AF;
D. Creșterea ambilor metaboliți poate face
diferența între deficitul pur de vit. B12 și cel
combinat (vit. B12/AF);
E. AMM seric este crescut în peste 95%, cu
confirmare clinică a deficitului de B12.
180. Alegeți afirmațiile corecte referitoare la
clasificarea morfologică FAB (dată de
Grupul de Lucru Franco-Americano-
Britanic) a LAM (Leucemiei Acute Mieloide):
A. M4 LA mielomonoblastică, cu 10% blaști și
promielocite; >20% diferențiere monocitară;
20% din cazuri;
B. LAM cu t(8; 21);
C. M0 LA nediferențiată nu poate fi
diferențiată morfologic, ci doar prin
imunofenotipare; 3% din cazuri;
D. LAM cu anomalii 11q23;
E. M7 LA megacarioblastică (mielofibroza
acută): megacarioblaști evidențiați cu precizie
doar prin imunofenotipare (CD 61, CD 41 a,
CD 42 b) sau prin microscopie electronică.
181. Dintre măsurile nonfarmacologice de
tratament ale HTA, fac parte:
A. Reducerea greutății;
B. Alimentație hipoglicemiantă;
C. Scăderea aportului de Na;
D. Abandonarea consumului de alcool;
E. Activitate fizică regulată.
182. HTA de cauză renoparenchimatoasă se
întâlnește în:
A. Pielonefrită;
 SIMULĂRILE SĂPTĂMÂNALE ALE
EXAMENULUI DE REZIDENȚIAT
12 MAI 2019
DOMENIUL MEDICINĂ - Caiet C

B. Cistită; D. Asocierea de dispnee cu ortopnee este rar

C. Stenoza de arteră renală; întâlnită;
D. Uropatia obstructivă; E. La inspecție, putem observa retracția
E. Rinichiul polichistic. inspiratorie a spațiilor intercostale și a fosei
supraclaviculare (tiraj)
183. HTA moderată este reprezentată de:
A. TA sistolică 160-179 mmHg;
188. Despre CRT sunt adevărate următoarele:
B. TA sistolică 140-159 mmHg; A. Recomandată pacienților cu ICC
C. TA diastolică 100-109 mmHg; simptomatică severă, ce asociază BRD cu
D. TA distolică 85-89 mmHg; QRS>=120ms si FE<=35%, cu speranța de
E. TA sistolică 130-139 mmHg. viață de cel puțin 1 an;
B. Indicată pacienților cu IC clasa III-IV
184. Evaluarea extensivă efectuată de NYHA, cu FE<=35%, QRS> 150 ms cu orice
specialist cuprinde: morfologie;
A. Căutarea HTA secundare, prin dozarea C. Scade mortalitatea la pacienții cu IC;
aldosteronului; D. CRT se referă la o stimulare biatrială;
B. Dozarea calprotectinei; E. Efectele CRT apar precoce.
C. Evaluare cerebrală;
D. Valorile reninei serice înainte și după o oră
189. În insuficiența cardiacă acută,
de la ingestia a 35mg Captopril, dacă se
diagnosticul paraclinic se bazează pe:
suspectează HTA reno-vasculară; A. Analiza gazelor sanguine, care ar trebui
E. Dozarea cortizolului. efectuată tuturor pacienților cu ICA;
B. Măsurarea presiunii blocate din artera
185. Aprecierea afectării subclinice de organ pulmonară, ce arată originea pulmonară a EPA,
se face prin evidențierea următorilor dacă presiunea este >25mmHg;
parametri: C. Troponina este întotdeauna ușor crescută la
A. Hipertrofia ventriculară dreaptă: ECG, pacienții cu ICA fără SCA;
ecocardiografie; D. Rareori ECG este normală la pacienții cu
B. Scăderea clearance-ului creatininei ICA;
<60mg/dl; E. Investigațiile paraclinice în ICA trebuie
C. Indice braț-gleznă >0,9; ghidate de urgența instituirii tratamentului.
D. Microalbuminurie până la 300mg/24h;
E. Plăci aterosclerotice.
190. Din managementul pacientului cu stop
cardiac vital, fac parte :
186. Insuficiența cardiacă acută poate fi A. 100 compresii/min și 8-10 ventilații/min;
precipitată de: B. Telefon la serviciul de urgență;
A. Pneumonie; C. Manevra Heimlich aplicată tuturor
B. Infarct inferior; pacienților în stop cardiac;
C. Șunturi; D. Suportul vital avansat;
D. Fistule arteriovenoase; E. Cicluri de 30 compresii: 2 ventilații.
E. Aritmii cronice.
191. În cadrul LAM (Leucemiei Acute
187. Despre edemul pulmonar acut cardiogen Mieloide) pot fi prezente următoarele
sunt adevărate următoarele, CU EXCEPȚIA: manifestări clinice produse prin infiltrare
A. E cea mai dramatică formă a IC drepte; leucemică în organe și țesuturi:
B. Apare printr-o creștere treptată a presiunii A. Scăderea presiunii în măduva osoasă;
hidrostatice în capilarul pulmonar; B. Afectare osteo-articulară cu infiltrația
cavității osoase și a periostului (dureri osoase
C. Dispneea e simptomul pregnant;

23

sau articulare, uneori cu tumefacție
inflamatorie);
C. Manifestări cutanate și mucoase (tipice:
infecții cutanate, ulcerații bucale, angina
ulcero-necrotică);
D. Hemoragii digestive;
E. Adenopatii.
192. Examinările paraclinice și rezultatele lor
în LAM cuprind:
A. Hiatus leucemic – la examenul sângelui
periferic;
B. Scanare MUGA;
C. Mieloblaști cu corpi Auer patognomonici –
la medulogramă
D. Monoblaștii prezintă reacție pozitivă pentru
esterazele nespecifice, la examenul citochimic;
E. Antigene de suprafață, evidențiate cu
anticorpi monoclonali, la imunofenotipare, prin
flow-citometrie: markeri megacariocitari = GP
IIb/IIIa (CD41)
193. Despre clasificarea morfologică FAB a
LAM sunt adevărate următoarele:
A. Tipul M0 – LA nediferențiată – celulele pot
prezenta corpi Auer;
B. Tipul M3 este LA promielocitară;
C. Tipul M5 este Eritroleucemia acută;
D. Tipul M7 este LA megacarioblastică;
E. Tipul M0 nu poate fi diagnosticat
morfologic.
194. Următoarele modificări genetice din
LAM sunt asociate cu un prognostic
favorabil:
A. Trisomia 8 (8+);
B. Trisomia 6 (6+);
C. t(15;17);
D. t(8;21) fără deleție 9q;
E. t(16;16).
195. Referitor la tratamentul în LAL
(Leucemia Acuta Limfoblastica), sunt
FALSE următoarele afirmații:
A. Conduita terapeutică trebuie să țină seama
de prezența sau absența cromozomului Ph1;
B. Terapia de inducție a remisiunii, la pacienții
cu prezența cromozomului Ph1: asociere de
doxorubicină cu vincristină, prednisolon,
ciclofosfamidă, asparaginază – în ciclu de 4-6
săptămâni;
24
SIMULĂRILE SĂPTĂMÂNALE ALE
EXAMENULUI DE REZIDENȚIAT
12 MAI 2019
DOMENIUL MEDICINĂ - Caiet C
C. Terapia intratecală, pentru profilaxia
determinărilor în SNC și a meningitei
leucemice, prin administrare de metotrexat și
citozinarabinozidă sau prednisolon;
D. Tratament de întreținere (până la 6 luni);
E. În LAL cu celule B (tip Burkitt) – util
Rituximabul (anticorp monoclonal anti-CD21).
196. Despre clasificarea morfologică FAB a
LAL sunt adevărate următoarele:
A. Reflectă aspectele imunofenotipice ale
LAL;
B. LAL1 – forma microlimfoblastică este
întâlnită cel mai adesea la copii și 25-30%
dintre bolnavii adulți;
C. Reflectă aspectele clinice ale LAL;
D. LAL2 este forma cu celule Burkitt-like;
E. LAL3 reprezintă 1-2% din cazuri la adulți.
197. Prognosticul nefavorabil în LAL este
determinat de:
A. Număr leucocitar crescut 30.000/mm3 în
LAL-B și 100.000/mm3 în LAL-T;
B. Vârsta sub 30 de ani;
C. Afectarea SNC;
D. Imunofenotip cu limfocite B mature;
E. Imunofenotip pro-B, pro-T, pre-B.
198. În LMC (Leucemia Mieloidă Cronică), din
punct de vedere clinic, uneori debutul este aparent
brusc, marcat direct de complicații ca:
A. Sindrom Meniere;
B. Diplopie;
C. Priapism;
D. Infarct renal;
E. Scădere ponderală.
199. În LMC (Leucemie Mieloidă Cronică), scorul
Sokal (stratificarea prognostică are importanță
pentru aprecierea atitudinii terapeutice prin
prisma factorilor de risc) cuprinde:
A. Procentul de blaști în sânge în momentul
diagnosticului;
B. Număr de eritrocite;
C. Număr de leucocite;
D. Număr de trombocite;
E. Vârsta pacientului.
200. TKI (Inhibitori de Tirozin-Kinază) de
generația a doua sunt:
A. imatinib mesylate;
B. nilotinib;
C. ponatinib;
D. bosutinib;
E. dasatinib.