3.

PATOLOGIA TUMORALĂ BENIGNĂ OVARIANĂ

Majoritatea tumorilor ovariene (80 - 85%) sunt benigne iar 2/3 din acestea apar în perioada
reproductivă. Șansele ca o tumora ovariană primară să fie malignă la o pacientă sub 45 ani sunt mai
mici de 1:15.

Clasificarea tumorilor ovariene este deosebit de complexă şi sunt descrise:

I. Chisturi ovariene funcţionale
 chisturi foliculare,
 chisturi de teacă luteinizantă sau granuloasă luteinizantă,
 chistul folicular luteinizant,
 chisturile funcţionale de corp galben, luteinice,
 sindromul ovarelor polichistice.
II. Formațiuni inflamatorii: abcese tubo-ovariene
III. Tumori ovariene mezoteliale şi stromale:
a) Tumori mezoteliale primar epiteliale
 chist seros,
 mucinos,
 endometrioid
Trebuie acordată o atenţie deosebită pentru diagnostic şi tratament tumorilor ovariene de acest tip
borderline.
b) Tumori mezoteliale primar stromale
 fibroadenom,
 chistadenofibrom,
 tumora Brenner,
 tumora cu celule granuloase,
 tumora cu celule Sertoli-Leyding
c) Tumori stromale
 fibrom,
 fibromiom,
 fibrotecom,
 tecom
IV. Tumori ovariene cu celule germinative
 disgerminom,
 teratom

1
Etiologie și fiziopatologie
1. Chisturile functionale ovariene
 sunt formațiuni benigne care, în general, nu produc simptomatologie semnificativă și nici nu
necesită tratament chirurgical.
 Consumul de contraceptive orale combinate scade șansele de apariție a acestora.
 Cel mai frecvent chist funcțional este chistul folicular, care arareori depășește 8 cm.
 Aceste formațiuni sunt de multe ori descoperite accidental în cursul unei examinări
ginecologice, deși se pot rupe și genera durere și semne de iritație peritoneală.
 În general, se rezolvă spontan în 4–8 săptămâni.

2. Chisturile de corp galben

 sunt mai rare.
 Ruptura unui astfel de chist poate genera hemoperitoneu, necesitând intervenție chirurgicală.
 Chistul luteal nerupt generează simptomatologie dureroasă, probabil datorită sângerării
intrachistice.
 De multe ori acestă simptomatologie este dificil de diferențiat de torsiunea de anexă

3. Chisturile de teacă luteinică

 sunt cele mai rare.
 Sunt în general bilaterale, fiind asociate
 sarcinii, inclusiv sarcina molară, sarcina multiplă,
 coriocarcinom,
 diabet zaharat,
 izoimunizare Rh,
 stimulare ovariană.
 Chisturile pot fi
 foarte mari (până la 30 de cm),
 multiple și
 regresează spontan.

4. Mai mult de 80% dintre chisturile benigne nonfuncționale sunt teratoame (chisturi dermoide).
 Din punct de vedere histologic teratoamele chistice benigne reprezintă o mixtură de elemente.
 Sunt bilaterale în aproximativ 10% dintre cazuri și se asociază cu un risc de transformare
malignă în mai puțin de 2% dintre cazuri, mai ales după vârsta de 40 de ani.
 Principalul risc îl reprezintă torsiunea, care se produce în 15% dintre cazuri, mai frecvent
decât în situația altor formațiuni ovariene.

2
 Riscul de apariție al tumorilor epiteliale crește cu vârsta.
În cadrul grupei de vârstă sub 50 de ani chistadenoamele seroase reprezintă 20% din totalitatea
formațiunilor ovariene. Dintre acestea 5–10% sunt borderline, iar 20–25% sunt maligne.
Chistedenoamele seroase sunt în general multiloculate, uneori cu componentă papiliferă.
Corpii psamomatoși, care sunt calcificări granulare, pot fi răspândite pe suprafața de secțiune a
tumorii.

Tumorile mucinoase pot atinge dimensiuni mari.

 Ele sunt multiloculate,
 prezintă o suprafață lobulată, netedă și
 sunt bilaterale în 10% dintre cazuri.
 Pot fi dificil de diferențiat histologic de metastazele tumorale gastrointestinale

Diagnostic clinic
 La examinarea vaginală combinată cu palparea abdominală se percepe o formaţiune
laterouterină, separată de uter.
 Examenul clinic trebuie să determine
 originea anexială a tumorii,
 unilateralitatea sau bilateralitatea,
 dimensiunile,
 consistenţa dură sau chistică,
 mobilitatea,
 sensibilitatea.
 Uneori uterul poate fi deplasat de partea opusă masei ovariene.

 Tumorile voluminoase pot fi preceput la examinarea abdominală sub forma unei deformări a
peretelui abdominal, în hipogastru sau/şi spre regiunea ombilicală.
 Tumorile cu dezvoltare abdominală pot determina
 tulburări digestive – inclusiv fenomene subocluzive,
 tulburări urinare,
 dispnee,
 edeme la nivelul membrelor inferioare,
 circulaţie colaterală prin tulburări de compresiune.

 Elementele care sugerează caracterul benign al tumorii sunt:

 unilateralitatea,
 mobilitatea,
 caracterul chistic,

3
  suprafaţa netedă,
 lipsa aderenţelor şi a ascitei.
 Tumorile active din punct de vedere endocrin pot induce sindroame endocrine de tip
 masculinizant (amenoree, atrofia sânilor, hirsutism, hipertrofie clitoridiană) sau
 feminizant (pubertate precoce izosexuală, tulburări menstruale).
 La pacientele în postmenopauză se constată
 metroragii,
 troficitatea mucoaselor,
 gleră cervicală,
 procese neoplazice.
 Uneori la fetiţe se pot constata pubertate patologică.

Explorări paraclinice
1. Ecografia pelvină
 este cea mai utilă și la îndemână metodă de investigare imagistică.
 Ea stabilește în primul rând
 originea masei pelvine,
 apoi dimensiunile acesteia și structura (solid/lichidian/mixt; uniloculat/multiloculat),
 prezența de formațiuni papilifere,
 prezența de calcificări,
 vascularizația tumorala,
 prezența ascitei.
 Chisturile cu porţiuni solide, ecogenitate neomogenă, septate, cu vegetaţii intrachistice,
asociate cu ascită ridică suspiciunea de malignitate.

2. Tomografia computerizată sau IRM sunt arareori necesare ca metode diagnostice primare, deși
sunt utile în planificarea tratamentului atunci când există o puternică suspiciune de malignitate.

3. Testele de laborator indicate femeilor de vârstă repoductivă includ, alături de

 dozarea beta hCG,
 determinarea CA 125.

4. Laparoscopia este, la limită, metodă diagnostică, atunci când anumite detalii nu au fost clarificate
prin alte tehnici.

Complicaţiile chistului ovarian benign

1. Torsiunea
 este un accident frecvent în cazul chisturilor cu volum mic şi mijlociu pediculate.

4
  Ruptura este o complicaţie rară ca urmare a
 torsiunii,
 hemoragiei intrachistice sau
 traumatismului şi
 determină dureri intense, simptomatologie de abdomen acut.
2. Hemoragia se poate produce
 intrachistic sau
 la nivelul cavităţii peritoneale.
3. Compresiunea poate determina tulburări digestive sau urinare

Tratament
Tratamentul chisturilor ovariene depinde de o multitudine de factori printre care un loc important îl
ocupă
 vârsta şi
 statusul menopauzal.
Metodele terapeutice pot fi:
 tratament medicamentos
 tratament chirurgical
La pacientele aflate în perioada de postmenopauză, toate tumorile chistice suspecte sau solide, ca şi
chisturile cu caractere de benignitate, dar simptomatice trebuie îndepărtate chirurgical.

1. Tratamentul medicamentos este reprezentat de contraceptivele orale combinate, recomandat în

cazul chisturilor funcționale.

2. Tratamentul chirurgical se poate realiza pe cale laparoscopică sau prin laparotomie.

 Laparoscopia este recomandabilă în situațiile în care este necesară îndepărtarea chirurgicală a
unei formațiuni anexiale fără suspiciune de malignitate.
 În cazul formațiunilor cu suspiciune de malignitate este recomadată laparotomia, iar dacă
malignitatea este confirmată de examenul histopatologic extemporaneu, intervenția constă în
histerectomie totală cu anexectomie bilaterală.