Stevia rebaudiana, îndulcitor natural

1. Introducere
Stevia rebaudiana este o plantă originară din America de Sud, utilizată atât ca plantă
medicinală (reduce colesterolul, tensiunea arterială, are efect anti-inflamator) cât şi ca
îndulcitor, înlocuind cu succes zahărul în
diete.
Stevia rebaudiana este o plantă
perenă care poate ajunge până la o
înălțime de 70 - 80 cm, cu frunze sesile,
opuse aranjate. Ea poate fi cultivată ușor,
chiar și în ghivece în bucătărie. pH-ul
solului trebuie să fie cuprins în intervalul
6,5 - 7,5. Se utilizează sol roșu bine
drenat în amestec cu sol nisipos,
evitându-se solurile saline.
Deşi în forma sa naturală stevia
este de 20-30 ori mai dulce decat zahărul,
iar ca extract are o putere de îndulcire de 100-300 ori mai mare, are extrem de puţine calorii
si nu conduce la creşterea glicemiei. Ȋn 2008, Comisia Europeană pentru Autoritatea
Europeană a Siguranţei Alimentelor (EFSA) a reexaminat gradul de siguranţă al steviol
glicozidelor. După ce s-au luat în calcul toate datele cu privire la stabilitate, produşii de
degradare, metabolism şi toxicologie, EFSA a stabilit o doză zilnică admisă pentru steviol
glicozide, exprimată ca echivalenţi steviol, de 4 mg/Kg corp/zi (JECFA, 2007).1

2. Izolarea compuşilor activi

Stevia rebaudiana conține în frunzele sale opt glicozide diterpenenice: steviosida,
steviobiosida, dulcosida și rebaudiozidele A, B, C, D și E. (denumite materiale DTG).
Steviozida, rebaudiosida A și rebaudiozida C (dulcosida C) sunt prezente în cantități mai mari
și sunt cele mai dulci dintre materialele DTG.

1
Anca-Mihaela Bulearcă, Florentina-Ileana Badea, Romulus Ion Scorei, Stevia – zahărul verde sau zahărul
sănătos, îndulcitor natural noncaloric utilizat în nutriţia umană, https://laboratoareleremedia.ro/2014/06/16/

1
 Brevetul SUA Nr. 4.082.858, emis către Morita și colab., descrie un proces de
separare și de izolare a unuia dintre glicozidele cu gust dulce de diterpene (rebaudiosida A).
Acesta implică:
1. Extracția materialului vegetal S. rebaudiana cu un solvent extrem de polar, cum ar
fi apa sau metanolul, pentru a da un extract care conține material DTG.
2. Introducerea materialului DTG, pe o coloană de cromatografie lichidă, eluarea cu
un solvent polar și identificarea și separarea fracției (fracțiilor) eluate care conține material
DTG.
3. Îndepărtarea solventului eluant din fracția (fragmente) care conține material DTG.
. Cromatografia permite o separare eficientă a materialelor glicozidice diterpene una
de cealaltă, obţinându-le în grade ridicate de puritate. Deoarece materialele DTG au polaritate
relativ ridicată și, prin urmare, sunt solubile în solvenți cu polaritate ridicată, cum ar fi apa
sau alcanoli inferiori, pot fi extrasi din materialul vegetal, utilizând astfel de solvenți. Cu
toate acestea, pe lângă materialele DTG, S. rebaudiana conține și alte materiale polare, care
sunt, de asemenea, extrase de solvenții cu polaritate ridicată. De aceea, într-o primă etapă se
utilizează un solvent de polaritate mai mică decât cel al apei și alcoolilor inferiori care va
tinde să extragă selectiv „impuritățile” din materialul vegetal, şi nu va extrage glicozide
diterpene. Solvenții preferați pentru prima extracție sunt haloalcanii inferiori cu unu până la
patru atomi de carbon, în special cloroform. În plus față de îndepărtarea impurităților relativ
polare, această primă extracție elimină și constituenții plantelor relativ nepolari. Astfel,
„dezamorsează” eficient materialele vegetale, făcându-le mai ușor extractibile de solvenții cu
polaritate înaltă utilizată în a doua extracție. Aceasta se realizează cu un solvent cu polaritate
ridicată, pentru a obține recuperarea maximă a materialelor DTG. Solvenții preferați pentru
această a doua extracție sunt alcooli inferiori cu unul până la trei atomi de carbon, în special
metanol.
Graficul din fig.1 ilustrează separarea cromatografică lichidă a glicozidelor diterpene
prezente într-un extract de S. rebaudiana, evidenţiind separarea steviosidei, rebaudiosidei A și
rebaudiosidei C, iar în fig. 2 se observă separarea tuturor componentelor DTG.2

2
Extraction, separation and recovery of diterpene glycosides from Stevia rebaudiana plants,
https://patents.google.com/patent/US4361697A/en

2
3
 Pe lângă glicozidele diterpenenice, stevia are un conţinut ridicat de vitamine, săruri
minerale şi fibre, după cum se observă în tabelul 1.3
Constituent Valoare (%) Constituent Valoare (%)

aluminiu 0,0720 cobalt 0,0025

mangan 0,0147 siliciu 0,0132
cenuşă 6,3000 grasimi 1,9000
fosfor 0,3180 sodiu 0,0892
β-caroten 0,0075 fibre 15,200
potasiu 1,7800 staniu 0,015
Calciu 0,5440 fier 0,039
Protein 11,200 vitamine 0,0110
Crom 0,0039 magneziu 0,3490
seleniu 0,0025 apă 82,300

` 3. Metabolismul
După administrarea orală, steviosidele sunt foarte slab absorbite de tractul intestinal
superior. Pe de altă parte, steviosidele sunt aproape complet metabolizate la steviol ca aglicon
de către microflora intestinală in tractul intestinal inferior (JECFA, 1999). Studiile de
metabolism la oameni au scos la iveală faptul că în sânge nivelurile de stevioside şi de şteviol
liber sunt destul de scăzute (JECFA, 2005). Voluntarii de sex masculin cărora li s-a
administrat o singură doză de 375 mg stevioside au prezentat un maxim de stevioside în
sânge de 0,1 μg/mL după 60-180 minute de la adminsitrarea dozei. Nu s-au detectat urme de
steviol, epoxid sau 15-oxosteviol. Ca rezultat al metabolismului steviosidelor, steviolul liber a
fost găsit numai în materiile fecale (Wingard et al., 1980).

4. Trialuri clinice4
4.1. Acţiunea steviei la reglarea glucozei
Studiile preclinice arată că steviosidele măresc atât secreţia de insulină, cât şi
sensibilitatea la insulină. Ȋntr-un studiu clinic, 12 barbati si femei cu diabet de tipul 2 au
primit, pe lânga dietele lor obişnuite, şi fie 1 g de stevioside, fie 1 g de amidon din porumb
(control) (Gregersen et al., 2004). Ȋn comparatie cu efectele amidonului, consumul de
stevioside s-a asociat cu scăderea semnificativă a maximelor obţinute pentru concentraţiile
glicemiei postprandiale şi cu creşterea indexului insulinogenic. Rezultatele arată că înlocuirea
zahărului cu stevioside realizează reglarea bună şi sănătoasă a glucozei în organism.

3
Stevia (Stevia rebaudiana) a bio-sweetener: A review, Article· in International Journal of Food Sciences
and Nutrition 61(1):1-10 · December 2009 
4
Ibidem 1

4
 4.2. Acţiunea steviei la reglarea tensiunii arteriale
Studiile efectuate pe şoareci şi câini au demonstrat că steviosidele induc vasorelaxarea
(Wong et al., 2004; Liu et al., 2003). Efectul a fost testat într-un trial clinic randomizat,
dublu-orb, controlat-placebo, timp de 1 an. Subiecţii au fost 106 persoane hipertensive cărora
li s-au administrat capsule cu stevioside (750 mg/zi) sau placebo (Chan et al., 2000). După
primele 3 luni, subiectţii din grupul cu stevioside au prezentat deja o scădere semnificativă a
tensiunii arteriale sistolice si diastolice. Nu s-au semnalat efecte adverse.
4.3. Actiunea steviei la prevenirea cariilor dentare
Extractul din frunze de stevie şi compuşii sai polifenolici, steviosidele şi rebaudiosidele
A, sunt necariogene. Principalul organism cariogenic, Streptococcus mutans, suferă o
încetinire în dezvoltare îi secretă mai puţin acid atunci când este crescut într-un mediu de
cultură care conţine stevioside, decât atunci când se lucrează pe sucroză, glucoză sau fructoză
(Grenby, 1997; Phillips, 1987).
4.4. Efectul antioxidant al steviei
Extractul din frunze de stevie prezintă activitate antioxidantă atribuită interacţiei cu
electronii radicalilor liberi si superoxizilor (Xi et al., 1998). Extracţia etanolicăă a frunzelor
de stevie dă trei compusi activi care prezintă acţiune antioxidantă semnificativă la
concentraţia de 60 μmol (Masuda et al., 2006). Extractul metanolic din frunzele de stevie
conţine o concentraţie ridicată de polifenoli totali şi flavonoide şi previne peroxidarea
lipidică, propagarea radicalilor liberi şi extirparea componentei ADN-ului la 0,1 mg/mL
(Ghanta et al., 2007).
4.5. Actiunea steviei asupra sistemului imunitar
Extractele din frunzele steviei prezintă activitate antivirală şi antimicrobiană. Extractele
apoase fermentate au activităţi puternic antimicrobiene, antibacteriene şi antifungice pentru o
gamă largă de bacterii patogene, incluzând şi Escherichia coli, fără să afecteze flora
intestinală (Ghosh et al., 2008). Extractele apoase fierbinţi inhibă replicarea rotavirusului
uman in vitro prin blocarea ataşării virale de celule (Takahashi et al., 2001). S-au demonstrat
efectele inhibitorii ale extractelor şi componentelor lor polifenolice asupra iniţierii şi
dezvoltării tumorilor. Isosteviolul, produsul de hidroliză al steviosidelor, inhibă replicarea
ADN-ului şi dezvoltarea celulelor canceroase în organismul uman (DL50 între 84-167 μmol)
(Mizushina et al., 2005
4.6. Acţiunea steviei asupra bolii colonului inflamat
Steviosidele şi steviolul exercită efecte anti-inflamatorii asupra celulelor epiteliale de
colon (Chatsudthipong and Muanprasat, 2009). Studiile pe animale au arătat efectul inhibitor
5
al steviosidelor asupra contracţiei musculaturii netede intestinale, stimulare ce are legatură cu
hipermotilitatea asociată cu diareea (Shiozaki et al., 2006
4.7. Stevia si memoria
Steviosidele elimina scopolamina indusa de deficientele de memorie, efect atribuit
proprietatilor lor de indulcire. Stresul oxidativ al creierului si inflamatiile joacă un rol critic in
patobiologia dementei, iar steviosidele prezinta actiuni anti-inflamatorii si anti-oxidative.
4.8. Stevia – indulcitor natural sigur si non-toxic
S-au demonstrat eficacitatea şi siguranţa extractelor din frunzele steviei (Geuns et al.,
2004). Steviosidele şi steviolul ca aglicon nu reacţionează direct cu ADN-ul şi nu determină
efecte genotoxice în testele efectuate, relevante pentru riscul la oameni (Brusick, 2008).

5. Concluzii
Steviol glicozidele sunt considerate îndulcitori, si nu aditivi alimentari. Se recomandă
în dietele pentru slăbit şi pentru unele produse adresate diabeticilor.
S-a demonstrat ca steviosidele, rebaudiosidele A, steviolul şi isosteviolul prezintă şi
beneficii terapeutice, ele fiind caracterizate de acţiuni anti-hiperglicemice, anti-hipertensive,
anti-inflamatoare, anti-tumorale, anti-diareice, diuretice şsi imuno-modulatoare.
Ȋn concluzie, acest indulcitor natural – stevia – devine o alternativă tot mai eficientă
care pare să câstige tot mai mult teren în faţa îndulcitorilor artificiali, atât de nesiguri pentru
organismul uman.

Bibliografie:
1. Anca-Mihaela Bulearcă, Florentina-Ileana Badea, Romulus Ion Scorei, Stevia –
zahărul verde sau zahărul sănătos, îndulcitor natural noncaloric utilizat în nutriţia
umană, https://laboratoareleremedia.ro/2014/06/16/
2. Stevia (Stevia rebaudiana) a bio-sweetener: A review, Article· in International
Journal of Food Sciences and Nutrition 61(1):1-10 · December 2009 
3. Extraction, separation and recovery of diterpene glycosides from Stevia rebaudiana
plants, https://patents.google.com/patent/US4361697A/en