Problema câinilor comunitari

1. Descrierea problemei
Probabil una dintre cele mai constante teme și de maximă importanță pe agenda politică de
la reînființarea democrației în România și până în prezent a fost și va rămâne problema câinilor
fără stăpân ce trăiesc pe străzile României. De-a lungul timpului, la nivel național au fost
realizate o serie de demersuri pentru rezolvarea acestei probleme. Soluțiile s-au succedat cu
rapiditate, fără ca proiectele demarate să aibă și o finalitate și situațiile extreme au determinat
adoptarea de măsuri radicale.
Astfel, câteva cazuri celebre au avut ca și proces o dezbare publică, de cele mai multe ori
fără rezultat. Astfel, în anul 2006, moartea unui japonez în centrul capitalei, în urma mușcăturilor
celebrului câine comunitar Bosquito ce i-a secționat artera femurală a produs o indignare masivă
la nivel internațional1. De asemenea, situația s-a conturat de-a lungul timpului, câinii fiind în
continuare pe străzile României.
Legislația cu privire la câinii comunitari se bazează pe Legea 227/ 2002 privind protecția și
gestionarea câinilor fără stăpân. Astfel, Președintele țării a semnat la data de 25 septembrie 2013
Decretul privind promulgarea Legii pentru modificarea și completarea Ordonanței de Urgență a
Guvernului 155/ 2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân. Astfel,
potrivit legii, câinii comunitari pot fi ținuți în adăposturi timp de 14 zile lucrătoare, perioadă în
care pot fi revendicați sau adoptați. După această perioadă, aceștia pot fi ținuți în adăposturi doar
dacă există locuri disponibile și fonduri necesare. În caz contrar, vor fi eutanasiați.
2. Actori și interese
a. Populația Municipiului
b. Edilii orașului: Primăria, Prefectura, Consiliul Județean, dar și deputații și
europarlamentari prezenți

1
Mai multe detalii la adresa http://www.b1.ro/stiri/eveniment/victimele-maidanezilor-de-la-japonezul-ucis-langa-
guvern-in-2006-la-bebelusi-si-varstnici-sfasiati-in-toata-tara-64486.html, unul dintre cele mai răsunătoare cazuri în
care un om și-a pierdut viața din cauza unui câine fără stăpân a avut loc în 2006, când un cetățean japonez în vârstă
de 68 de ani, președintele al reprezentanței Koyo, a fost mușcat de un maidanez în Piața Victoriei din Capitală, în
apropierea sediului Guvernului. Mușcătura câinelui i-a secționat o arteră de la picior, iar bărbatul a încetat din viață
după ce a pierdut prea mult sânge. La scurt timp, haitele din zonă au fost capturate de municipalitate, iar principalul
suspect s-a dovedit a fi un câine talie medie cunoscut sub numele de Bosquito. Cazul a ajuns în Justiție, iar patrupedul
a fost apărat de avocatul Paula Iacob, care a susținut că animalul este nevinovat, iar japonezul a murit în urma unui
infarct. După încheierea procesului, ONG-urile i-au găsit câinelui o familie adoptivă în Germania, unde Bosquito a
ajuns celebru.
 c. Direcția Sanitar Veterinară și compania de salubritate
d. Organizațiile Non-Profit
e. Centrele care țin câinii
f. Furnizorii hrană câini
g. Spitalele
În momentul în care avem în vedere actorii implicați, trebuie să avem în vedere și interesele
acestora asupra problemei prezentate. Astfel, atunci când aducem în vedere populația
Municipiului, aceștia își doresc un oraș fără câini comunitari, un oraș curat și în care să nu existe
situații cu privire la mușcăturile care pot apărea în momentul atacului câinilor asupra acestora.
Interesele edililor orașului sunt diverse. Aceștia își doresc cât mai multe voturi și să stea cât
mai mult în instituțiile publice. Acum, în funcție de modul cum privesc cetățenii această
problemă, edilii orașului pot fi de acord cu eutanasierea și vor pierde din voturile cetățenilor sau
să propună soluții de mijloc și cetățenii să accepte hotărârile.
Organizațiile non – profit au cele mai multe interese în problema prezentată. Astfel, la nivelul
Municipiului avem o serie de
3. Criterii
4. Soluții
5. Concluzii

:: Activitatea de gestionare a animalelor fără stăpân sau abandonate. Serviciul constă în

identificarea, prinderea și punerea sub control (prin tratare medicală, hrănire și îngrijire) a
câinilor comunitari sau altor animale fără stăpân sau abandonate. Activitatea se desfășoară cu un
personal calificat, în colaborare cu Asociația de Protecție a animalelor „Sf. Mucenic Trifon -
ocrotitorul animalelor”.
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-15650581-traian-basescu-promulgat-legea-cainilor-
comunitari.htm

Cele 9 metode infailibile rezolva definitiv problema cainilor strazii.

-Ele trebuie folosite in acelasi timp si continuu.
-Una fara alta nu rezolva.

Asociatia “Cutu, cutu” recomanda tuturor celor inteligenti, care fac parte din administratie si care
vor sa aiba roade eficiente in lupta cu maidanezii, urmatoarele metode infailibile, verificate si
para-verificate in toata lumea.
1. Sterilizarea tuturor cainilor cu stapan fara pedigree din toata tara, din orase si din
comune. Ei sunt SURSA PRINCIPALA a cainilor de pe strada, caci puii sunt aruncati pe strada
la fatare. Cine nu doreste sa sterilizeze, trebuie sa plateasca o taxa, devenind prin acest mod mult
mai responsabil. Fiecare localitate trebuie sa emita hotarari de consiliu care sa oblige si sa aloce
de la buget o anumita suma pentru sterilizarea gratuita a cainilor cu stapan (pentru persoanele
lipsite de posibilitati financiare).

2. Sterilizarea si reteritorializarea tuturor cainilor fara stapan blanzi.

3. Adapostirea initiala a tuturor cainilor reclamati si crearea unei comisii pentru ei,
compusa din dresori, etologi (specialisti in comportamentul canin) si din protectorii de zona
(protectorii de zona sunt persoanele care le dau de mancare si care ii cunosc foarte bine).
Comisia trebuie sa investigheze cauzele agresivitatii, si anume, motivele pentru care au muscat:
pentru ca fusesera batuti, pentru ca erau bolnavi, aveau pui, erau in haita sau pur si simplu sunt
agresivi prin natura, atacand fara cauza. Cei care au muscat datorita unor conjuncturi trebuie sa
fie tratati, sterilizati, si, dupa caz, sa fie propusi spre adoptie ori reteritorializati. (Daca dispare
conjunctura ei nu mai sunt agresivi. Acesti caini trebuie oferiti spre adoptie mai ales pentru paza,
fiind foarte dinamici si vigilenti). Cainii agresivi trebuie sa fie cazati definitiv in adaposturi
speciale. (Mentionam ca numarul lor este mic).

4. Recensamantul tuturor cainilor. (Exista metode necostisitoare, pe care cei din protectia
animalelor le cunosc si le pot impartasi tuturor)

5. Propunerea spre adoptie a tuturor cainilor de pe strada si din adaposturi. Aceasta

presupune fotografierea tuturor cu ajutorul protectorilor de zona si postarea fotografiilor pe site-
urile de specialitate ale serviciilor de stat pentru caini si pe site-urile ONG-urilor. Prima conditie
ca sa ii adopte cineva este sa ii vada. Pe internet pot fi postati a la long, spre deosebire de
postarea in ziare.

6. Tarcuri temporare in institutiile publice si in jurul blocurilor. (Acolo unde este posibil, cu
acordul partilor, si pana la adoptia animalelor).

7. Serviciile de stat pentru caini trebuie conduse de catre cei mai buni specialisti: manageri
sau iubitori de animale (performanti, cu rezultate excelente prealabile). Serviciile nu trebuie
conduse de catre oameni politici in mod direct. Oamenii politici sunt “un dezastru”. Toti
directorii din tara ai administratiilor pentru caini au fost pusi in functie de criterii politice, si
anume, doar pentru ca fac parte dintr-un anumit partid. Aceasta se vede “cu ochiul liber”:
intreaga tara este plina de caini! Politicienii sunt neexperimentati, au studii in alte domenii,
trateaza cel mai adesea problema simplist, populist, cu superficialitate si agresivitate. Ii angajam,
dar cu ce pret? Fiecare leu al salariului unui asemenea director se plateste cu sute de copii
muscati! Ar trebui demisi neintarziat si inlocuiti cu directori competenti. (Sunt foarte multi
specialisti care pot prelua oricand cu succes asemenea functii). Rolul politicienilor vizavi de
cainii strazii ar trebui sa fie acesta: sa aleaga ca directori oamenii cei mai pregatiti si mai
motivati. Daca inlocuirea directorilor politici se dovedeste a fi imposibila (“politicul ne
omoara!”), in echipa proiectului ar trebui macar angajati cei mai buni specialisti sau ar trebui sa
existe consultari lunare cu ONG-urile pentru protectia animalelor.
8. Identificarea (prin microcipare) si inregistrarea tuturor cainilor, cu si fara stapan, intr-o
baza unica de date, o baza de date nationala. (Astfel incat, pe baza microcipului, sa identificam
numele persoanei care abandoneaza cainii si sa il pedepsim cu inchisoarea, conform legii).

9. Activitati de informare si de educare a opiniei publice (prin mass-media, campanii,

conferinte). Educatia este foarte importanta.

Orice alte metode (eutanasia, simpla adapostire, etc) nu dau niciodata roade, decat
nesemnificative si pe termen scurt.

http://proanima.wordpress.com/category/solutii-la-problema-cainilor-comunitari/

Probabil cea mai constanta tema pe agenda publica de la reinfiintarea democratiei in Romania si
pana in prezent, problematica animalelor comunitare ramane, in continuare, de maxima
importanta.

De-a lungul timpului, la nivel national au fost facute mai multe demersuri pentru rezolvarea
situatiei cainilor comunitari. Solutiile s-au succedat cu rapiditate, fara ca proiectele sa fie
implementate pana la capat. Situatiile extreme au determinat masuri radicale.

In 2006, moartea unui cetatean japonez in centrul Bucurestiului, in urma muscaturilor celebrului
caine comunitar Bosquito, ce i-au sectionat artera femurala, a produs o masiva indignare publica,
stirea facand inconjurul lumii. Mai tarziu, in 2011, mai multi caini au atacat o femeie, care a
decedat din cauza ranilor.De fiecare data, zeci de caini si catei au fost stransi de pe strazi ca
represalii. De fiecare data, un amplu proces de consultare si dezbatere publica a fost derulat, fara
niciun rezultat.

Legislatia cu privire la cainii comunitari se bazeaza pe Legea 227/2002 privind protectia si

gestionarea situatiei cainilor fara stapan. In noiembrie 2011, Camera Deputatilor a adoptat Legea
privind cainii comunitari, ce prevedea ca acestia pot fi eutanasiati, daca populatia isi exprima
acordul asupra acestui fapt prin referendum sau sondaje de opinie. In ianuarie 2012, Curtea
Constitutionala a Romaniei a constatat neconstitutionalitatea acestei legi. In urma deciziei, solutiile
legale in vigoare au ramas strangerea cainilor comunitari in adaposturi special amenajate,
sterilizarea lor de catre personalul medical abilitat si adoptia acestor caini de catre cetateni.

In Bucuresti, numarul animalelor comunitare a fluctuat. Estimata la 100.000 de exemplare in 2000,

apoi 80.000 in 2005, cifra a scazut la 50.000 in 2011, ca urmare a campaniilor derulate de
autoritatile publice din Capitala, asa cum arata cercetarile realizate de Autoritatea pentru
Supravegherea și Protecția Animalelor. Analiza Fundatiei Vier Pfoten a reliefat prezenta a peste
40.000 de caini comunitari in Bucuresti, Sectorului 6 revenindu-i intre 10.000 si 15.000 de caini.

In aceste conditii, Primaria Sectorului 6 si-a asumat ca obiectiv principal amelioararea si, printr-
un proiect pe termen lung, rezolvarea problemei cainilor comunitari. Toate masurile luate de
Primaria Sectorului 6 se intemeiaza pe premisa ca animalele au capacitatea de a suferi si au fost
adoptate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Animalelor, proclamata la Paris, in
1978.

De asemenea, demersul a fost insotit de o dezbatere publica, in cadrul careia au fost consultati
reprezentanti ai asociatiilor pentru protectia drepturilor animalelor si cetateni revoltati de prezenta
cainilor pe strazile orasului. Deciziile nu pot fi luate nedemocratic, fara a se tine cont de parerile
tuturor celor implicati si ale celor afectati. Acest lucru inseamna insa un proces mai indelungat.

Obiectivele principale ale actiunilor concrete prevazute de protocolul semnat de Primarul Rares
Manescu cu Fundatia Vier Pfoten sunt urmatoarele:

1. informarea publica;

2. ridicarea animalelor comunitare – prinderea si transportarea animalelor la centre specializate;

3. tratarea cainilor – deparazitarea, vaccinarea anti-rabică, sterilizarea, marcarea cu crotaliu și

înregistrarea câinilor și pisicilor fără stăpân;

4. gazduirea in adapost – considerata o etapa intermediara, temporara;

5. adoptia – sustinuta si promovata prin metode clasice, dar si mai putin conventionale;

6. returnarea in teritoriu – doar acolo unde acest lucru este posibil si unde exista posibilitatea
monitorizarii ulterioare.

Principalele dificultati intampinate in derularea acestui proiect sunt:

a. Teritorialitatea animalelor

b. Agresivitatea

c. Atitudinea cetatenilor cu privire la scopurile proiectului

Teritorialitatea este o problema pregnanta, a carei rezolvare necesita o actiune concertata.

Ridicarea cainilor comunitari dintr-un teritoriu elibereaza aria respectiva, aceasta fiind ocupata, in
scurt timp, de un alt grup de caini. Asadar, prima etapa presupune ridicarea animalelor celor mai
agresive si sterilizarea lor.

Agresivitatea este strans legata de teritorialitate. Principalele cauze ale agresivitatii sunt lipsa
hranei, instinctul sexual si cel de aparare a teritoriului. Sterilizarea elimina cea de-a doua cauza
si o atenueaza pe cea de-a treia.

Hrana este furnizata de cetatenii blocurilor in jurul carora se afla animalele. Desigur, acesta este
un gest afectuos, caritabil, uman, insa urmarile sale sunt multiple. In primul rand, lipsa hranei
stimuleaza agresivitatea. In al doilea rand, cainii percep existenta unui stapan, omul care il
hraneste, si a unui dusman, simplu trecator. In al treilea rand, furnizarea hranei contribuie decisiv
la dependenta si atasamentul animalelor pentru un anumit teritoriu.
Toate aceste urmari au cauzat dificultati majore echipajelor Fundatiei Vier Pfoten, in actiunile lor
de ridicare a cainilor din Sectorul 6.

Cetățenii care doresc să semnaleze zone în care există câini fără stăpâni, fără crotal în ureche,
precum și cei care doresc să facă o programare la clinică, pot suna la numărul de telefon
021.316.77.31 sau 021.5298.496/497.

Site-ul cainicomunitari.ro reprezinta un mijloc de informare si consultare publica pentru cetateni

in ceea ce priveste rezolvarea problemei cainilor comunitari. Acest proiect, demarat la nivelul
Sectorului 6 la initiativa primarului Rares Manescu, isi propune sa devina o platforma la nivel
national pentru solutionarea dificultatilor legate de animalele fara stapan.
http://cainicomunitari.ro/despre/

http://www.psychologies.ro/anchete-si-dosar/despre-problema-cainilor-comunitari-2-2139305/2

http://www.adoptiicaini.ro/iasi-pacurari-cartierul-cainilor-fara-stapan/

http://www.bzi.ro/centrul-iasului-invadat-de-haite-de-caini-comunitari-update-foto-video-
410886

http://www.protectiaanimalelor.org/asociatii/

Padocul de la Tomesti, uitat de autoritati

Evenimentul Regional al Moldovei

In ciuda termenelor anuntate de municipalitate, aici nu a fost montata nici o cusca.

Cainii comunitari continua sa fie dusi la padocul de la Miroslava, a carui capacitate nu mai face
fata numarului de patrupede adunate de pe strazi

Au trecut 12 zile de la anuntata punere in functiune a primului compartiment al padocului de la

Tomesti si lucrurile continua sa bata pasul pe loc. "Pana la finele lunii mai vom da in functiune
prima hala, urmand ca apoi, etapizat, sa le punem in functiune si pe celelalte trei", spuneau
reprezentantii Primariei.Probabil realitatea este perceputa altfel din birourile Palatului
Roznovanu, intrucat la fata locului situatia continua sa ramana neschimbata: aceeasi constructie
metalica, fara nici o cusca montata, fara cladiri administrative in apropiere sau alte lucruri care sa
semene cu un spital veterinar.

Centrul orasului, imperiul maidanezilor

In acest timp, indiferent de eforturile echipelor de ecarisaj ale Salubris, potaile continua sa
stapaneasca strazile orasului. Nu mai departe de centrul orasului, in apropierea Starii Civile, un
grup de 45 patrupede fac legea la ceas de seara. Toti trecatorii sunt latrati de patrupede
"nemarcate", semn ca nu este vorba de caini care au trecut prin padocul de la Miroslava. Practic,
doar aparitia riveranilor te pot feri de muscatori, cainii potolinduse doar la indemnurile
cetatenilor din zona.

Hingheri de ocazie

Probleme precum ale Iasului sunt caracteristice tuturor oraselor din Romania. Diferenta consta in
faptul ca prin alte locuri sunt incercate metode de eradicare a fenomenului, in vreme ce la Iasi
edilii par preocupati mai mult de santierele din oras. In Bucuresti, de exemplu, colaborarea
municipalitatii cu ONGurile care se ocupa cu protectia animalelor fara stapan a dus la aparitia
unui oras al cainilor "Dogtown", la 60 de km de capitala. Cainii sunt luati de pe strazi, adusi aici,
vaccinati, hraniti, li se face o foaie de observatie, dupa care sunt pregatiti pentru a fi adoptati. Tot
in capitala exista intentia responsabilizarii cetateanului in problema maidanezilor. Astfel, fiecare
caine dus in padoc ar putea fi rasplatit cu o suma de bani, costurile fiind astfel mult mai mici
decat cele pe care le presupune activitatea de hingherit. (Tudor Damaschin)