Palatul Potala din Lhasa

Tibetul este cunoscut prin al său Dalai Lama. La 3700 metri altitudine se afl ă
capitala tibetană Lhasa cu ceea ce a fost reşedinţa oficial ă a lui Dalai Lama pân ă
în 1959 când autorităţile chineze le-au pus gând r ău. Lamaismul este o religie
derivată din budism ce a înmagazinat şi o suit ă însemnat ă a tradiţiilor oferite de
religiile montane din zonă. În mijlocul Palatului Alb este ridicat Palatul Ro şu
construit cu jumătate de secol mai târziu - secolul al XVII-lea. Construcţia cu 13
etaje ce se ridică pe munte este un simbol al dorinţei de libertate a tibetanilor
care după 40 de ani sub stăpânirea chinez ă nu se las ă mai prejos.
Palatul Potala din Lhasa face parte din patrimoniul UNESCO înc ă din 1994.
Regiunile Europei: Centrală ,
Vestică , Nordică , Estică , Sudică
Europa este un continent cu suprafaţa de cca 10 milioane kilometri pătraţi cuprins între:
- Oceanul Arctic la nord;
- Oceanul Atlantic la vest;
- Marea Mediterană şi Munţii Caucaz în sud;
- Marea Caspică şi Munţii Ural la est.
Europa Nordică :
- este cea mai veche zonă a Europie din punct de vedere geologic. Peninsula Scandinavă
reprezintă spaţiul de dezvoltare pentru: Norvegia, Suedia, Finlanda, Danemarca, Islanda,
Estonia, Lituania, Letonia;
Europa Centrală :
- regiune geografică europeană. Cuprinde următoarele ţări: Germania, Polonia, Cehia,
Slovacia, Ungaria, Elveţia, Liechtenstein, Austria, România, Republica Moldova. Peisajele
sunt diferite de la cele de tip alpin din Austria sau Elveţia până la stepa din Ungaria.
Europa Vestică:
- aici sunt cuprinse: Marea Britanie, Irlanda, Franţa, Belgia, Olanda, Luxemburg. Climatul
suferă o influenţă puternică oceanică (O. Atlantic). Cele mai reprezentative oraşe
europene sunt: Paris, Londra, Amsterdam, Dublin;
Europa Sudică :
- ţările componente sunt: Portugalia, Spania, Italia, Grecia, Slovenia, Croaţia, Macedonia,
Bosnia şi Herţegovina, Iugoslavia, Albania, Bulgaria. Sunt şi 3 peninsule importante:
peninsula Iberică, Italică, Balcanică.
Europa Estică :
- statele componente sunt: Rusia, Belarus, Ucraina. Climatul este specifici zonei
continentale a Europei cu tundra în zona nordică şi climat temperat continental în nordul

Mării Negre. Se regăsesc şi întinse păduri de foioase şi conifere.

Sagrada Família

Catedrala Sagrada Familia, aflată încă în construcţie

Sagrada Família (Sfânta Familie) este o uriașă biserică din capitala
Cataloniei, Barcelona (în nord-estul Spaniei). Imensa clădire este încă
neterminată, deși se lucrează la ea din 1882. Aceasta nu este finanțată
din bani publici, asa cum se obișnuia în Evul Mediu. Sursele de finantare
sunt donatiile private si incasarile din biletele de intrare. Bugetul pentru
anul 2009 se apropie de 20 milioane de euro. Numele oficial este Temple
Expiatori de la Sagrada Família (în catalană). Proiectul original al bisericii
Sagrada Familia a fost făcut de arhitectul Antonio Gaudi, care a lucrat la
el peste 40 de ani, ultimii săi 15 ani din viață fiind dedicați în exclusivitate
acestuia. Estimările inițiale, bazate pe tehnicile de construcție ale
începutului secolului 20, preconizau un termen de câteva sute de ani
pentru terminarea construcției. Gaudi ar fi comentat, în legătură cu aceast
termen: „Clientul meu nu se grăbește”. În prezent termenul estimat este
anul 2026. După moartea lui Gaudi, în 1926, lucrările au continuat sub
conducerea lui Domènech Sugranyes, până în 1936, când au fost
întrerupte de Războiul Civil Spaniol.
La 7 noiembrie 2010, Papa Benedict XVI a sfințit biserica și a ridicat-o la
rangul de „minor basilica”.

Arhitectură
Biserica are 18 turnuri, în ordinea înălțimii reprezentând pe cei 12
apostoli, cei 4 evangheliști, Sfânta Fecioară și, cel mai înalt turn,
pe Iisus Hristos. Turnul central al lui Isus va avea montată pe el o
cruce uriașă. Înălțimea totală, de 170m, este cu un metru mai mică
decât a unui deal de lângă Barcelona, deoarece Gaudi nu considera
că lucrarea sa ar trebui să fie mai mare decât cea a lui Dumnezeu.
Biserica are 3 fațade: a Nașterii (spre est), a Gloriei (spre sud) si a
Patimilor (spre vest)
A fost vizitată de 2,26 milioane de turiști în anul 2004. Cupola
naosului a fost terminată în 2000 iar în prezent se lucrează la turnul
lui Isus.
Lista statelor lumii ş i capitalele lor
I. Europa:
1. Albania - Tirana;
2. Andorra - Andorra la Vella
3. Austria - Viena;
4. Belarus - Minsk;
5. Belgia - Bruxelles;
6. Bosnia şi Herţegovina - Sarajevo;
7. Bulgaria - Sofia;
8. Cehia - Praga;
9. Cipru - Nicosia;
10. Croaţia - Zagreb;
11. Danemarca - Copenhaga;
12. Elveţia - Berna;
13. Estonia - Tallinn;
14. Finlanda - Helsinki;
15. Franţa - Paris;
16. Germania - Berlin;
17. Grecia - Atena;
18. Irlanda - Dublin;
19. Islanda - Reykyavik;
20. Italia - Roma;
21. Letonia - Riga;
22. Liechtenstein - Vaduz;
23. Lituania - Vilnius;
24. Luxemburg - Luxemburg;
25. Macedoania - Skopje;
26. Malta - Valetta;
27. Moldova - Chişinău;
28. Monaco - Monaco;
29. Muntenegru - Podgorica;
30. Norvegia - Oslo;
31. Olanda - Amsterdam şi Haga;
32. Polonia - Republica Polonă;
33. Portugalia - Lisabona;
34. Regatul Unit - Londra;
35. România - Bucureşti;
36. Rusia - Moscova;
37. San Marino - San Marino;
38. Serbia - Belgrad;
39. Slovacia - Bratislava;
40. Slovenia - Ljubljana;
41. Spania - Madrid;
42. Suedia - Stockholm;
43. Ucraina - Kiev;
44. Ungaria - Budapesta;
45. Vatican - Vatican.
II. Asia:
46. Afghanistan - Kabul;
47. Arabia Saudită - Riyadh;
48. Armenia - Erevan;
49. Azerbaidjan - Baku;
50. Bahrain - Manama;
51. Bangladesh - Dhaka;
52. Bhutan - Thimphu;
53. Brunei - Bandar Seri Begawan;
54. Cambodgia - Phnom Penh;
55. China - Beijing;
56. Coreea de Sud - Seul;
57. Coreea de Nord - Phenian;
58. Emiratele Arabe Unite - Abu Dhabi;
59. Filipine - Manilla;
60. Georgia - Tbilisi;
61. India - New Delhi;
62. Indonezia - Jakarta;
63. Iordania - Amman;
64. Irak - Bagdad;
65. Iran - Teheran;
66. Israel - Ierusalim;
67. Japonia - Tokyo;
68. Kazahstan - Astana;
69. Kirghizstan - Biskek;
70. Kuwait - Al Kuwait;
71. Laos - Vientiane;
72. Liban - Beirut;
73. Malaysia - Kuala Lumpur;
74. Maldive - Male;
75. Mongolia - Ulan Bator;
76. Myanmar - Yangon;
77. Nepal - Kathmandu;
78. Oman - Masqat;
79. Pakistan - Islamabad;
80. Qatar - Doha;
81. Singapore - Singapore;
82. Siria - Damasc;
83. Sri Lanka - Colombo;
84. Tadjikistan - Duşanbe;
85. Taiwan - Taipei;
86. Thailanda - Bangkok;
87. Turcia - Ankara;
88. Turkmenistan - Aşgabad;
89. Uzbekistan - Taşkent;
90. Vietnam - Hanoi;
91. Yemen - Sanna.
III. Africa:
92. Africa de Sud - Pretoria, Cape Town;
93. Algeria - Alger;
94. Angola - Luanda:
95. Benin - Puorto Nuovo;
96. Botswana - Gaborone;
97. Burkina Faso - Ouagadougou;
98. Burundi - Bujumbura;
99. Camerun - Yaounde;
100. Capul Verde - Praia;
101. Republica Centrafricană - Bangui;
102. Ciad - N Djamena;
103. Comore - Moroni;
104. Congo - Brazzaville;
105. Republica Democratic ă Congo - Kinshasa;
106. Cote d Ivoire - Yamaoussoukro;
107. Djibouti - Djibouti;
108. Egipt - Cairo;
109. Eritreea - Asmara;
110. Etiopia - Addis Adeba;
111. Gambia - Banjul;
112. Ghana - Accra;
113. Guineea - Conakry;
114. Guineea-Bissau - Bissau;
115. Guineea Ecuatorial ă - Malabo;
116. Kenya - Nairobi;
117. Lesotho - Mafeteng;
118. Liberia - Monrovia;
119. Libia - Tripoli;
120. Madagscar - Antananarivo;
121. Malawi - Lilongwe;
122. Mali - Bamako;
123. Maroc - Rabat;
124. Mauritania - Nouakchott;
125. Mauritius - Port Louis;
126. Mozambic - Maputo;
127. Namibia - Windhoek;
128. Niger - Niamey;
129. Nigeria - Abuja;
130. Rwanda - Kigali;
131. Sao Tome şi Principe - Sao Tome;
134. Senegal - Dakar;
135. Seychelles - Victoria;
136. Sierra Leone - Freetown;
137. Somalia - Mogadiscio;
138. Sudan - Khartoum;
139. Swaziland - Mbabane;
140. Tanzania - Dodoma;
141. Togo - Lome;
142. Tunisia - Tunis;
143. Uganda - Kampala;
144. Zimbabwe - Harare;
145. Zambia - Lusaka.

IV. America:
146. Antigua şi Barbuda - Saint John s;
147. Argentina - Buenos Aires;
148. Bahamas - Nassau;
149. Barbados - Bridgetown;
150. Belize - Belmopan;
151. Bolivia - La Paz, Sucre;
152. Brazilia - Brasilia;
153. Canada - Ottawa;
154. Chile - Santiago;
155. Columbia - Bogota;
156. Costa Rica - San Jose;
157. Cuba - Havana;
158. Dominica - Roseau;
159. Ecuador - Quito;
160. El Salvador - San Salvador;
161. Grenada - Saint George s;
162. Guatemala - Ciudad de Guatemala;
163. Guyana - Georgetown;
164. Haiti - Port-au-Prince;
165. Honduras - Tegucigalpa;
166. Jamaica - Kingston;
167. Mexic - Ciudad de Mexico;
168. Nicaragua - Managua;
169. Panama - Panama;
170. Paraguay - Asuncion;
171. Peru - Lima;
172. Saint Kitts şi Nevis - Basseterre;
173. Santa Lucia - Castries;
174. Saint Vincente şi Grenadine - Kingstown;
175. Statele Unite ale Americii - Washington;
176. Surinam - Paramaribo;
177. Trinidad-Tobago - Port of Spain;
178. Uruguay - Montevideo;
179. Venezuela - Caracas.

V. Australia ş i Oceania:
180. Australia - Canberra;
181. Fiji - Suva;
182. Kiribati - Bairiki;
183. Marshall - Dalap-Uliga-Diarrit;
184. Micronezia - Palikir;
185. Nauru - Yaren;
186. Noua Zeelandă - Wellington;
187. Palau - Koror;
188. Papua Noua Guinee - Port Moresby;
189. Samoa - Apia;
190. Solomon - Honiara;
191. Tonga - Nuku alofa;
192. Timorul de Est - Dili;
193. Tuvalu - Valaku;
194. Vanuatu - Port Vila.

Cele mai adânci lacuri din lume

1. Lacul Baikal: 1.637 m (Asia);
2. Lacul Tanganyka: 1.435 m (Africa);
3. Marea Caspică: 972 m (Asia);
4. Lacul Malawi: 706 m (Africa);
5. Lacul Superior: 397 m (America).

Cele mai adânci fose oceanice

Mai sunt denumite şi gropi oceanice şi reprezint ă zona în care placile tectonice
se subduc şi sunt consumate în manta. Lista celor mai adânci gropi oceanice:
1. Groapa Marianelor - 11.034 m;
2. Tonga - 10.884 m;
3. Japonia - 10.585 m;
4. Kurile - 10.542 m;
5. Philippine - 10.540 m;
6. Bonin - 10.375 m;
7. Kermadec - 10.047 m.

Date geografice generale Terra

Raza ecuatorială: 6.378,16 km;
Raza polară: 6356,78 km;
Lungimea Ecuatorului: 40.075,69 km;
Suprafaţa Terrei: 510,2 milioane km pătraţi;
Suprafaţa apei: 361 milioane km pătraţi;
Densitatea medie: 4,52 gr pe cm cub;
Distanţa medie de la Pământ la Soare: 149.532.000 km;
Distanţa medie Pă mânt - Lună: 384.403 km;
Durata miş că rii de rotaţie: 23 ore, 56 min şi 4,1 secunde;
Durata miş că rii de revoluţie: 365 zile, 6 ore, 9 minute şi 9 secunde;
Lungimea orbitei: 931,1 milioane km;
Viteza medie pe orbită: 29,76 km pe secundă;
Viteza de rotaţie în jurul axei: 465 metri pe secundă;
Vârsta: 4,7 miliarde ani;
Populaţia: 6,6 miliarde locuitori;
Densitatea medie a populaţiei: 43 loc pe km pătrat.

Africa: Parcul Kilimanjaro

 Africa este un continent recunoscut pentru s ălb ăticia unor zone ale sale. Şi
mă refer la sensul pozitiv şi nu cel negativ. Acolo sunt datate primele urme ale
speciei noastre homo sapiens sapiens – Africa Central ă şi de Est.

Masivul montan din nordul Tanzaniei ce poart ă denumirea de Kilimanjaro

este format din trei vulcani stinşi. Aceştia sunt:

- Kibo – 5895 metri;

- Mawenzi – 5149 metri;

- Shira – 3962 metri.

Poartă şi supranumele de acoperişul Africii deoarece cei 5895 de metri sunt

suficienţi pentru a îl situa pe primul loc ca altitudine în continentul african. Parcul
natural a fost proclamat în 1973 şi cuprinde 1700 de kilometri p ătraţi. În
patrimoniul UNESCO au intrat din anul 1987.

Interesant în această zonă este că la bază pleci din jungla ecuatorial ă şi în

partea superioară ajungi în etajul zăpezilor veşnice. Fauna, vegetaţia sunt de o
bogăţie fără de seamăn cuprinzând: elefanţi, antilope, leoparzi şi multe mamifere.

Kilimanjaro înseamnă în traducere “Muntele Alb”.

Taj-Mahal
 Este cea mai cunoscută construcţie din India. Se afl ă în afara Cet ăţii Roşii
din apropierea oraşului indian Agra. Iese în evidenţă fiind construit din marmur ă
de o culoare albă intensă. A fost ridicat în jurul anului 1631 de c ătre şahul mogul
Jahan pentru soţia sa preferată ce murise la naşterea celui de-al 14 copil.
Clădirea este impunătoare având 73 de metri, cu o cupol ă uria şă ce atrage
atenţia privitorului. Este flancată de 4 minarete specifice religiei musulmane ce au
41 de metri înălţime. În faţă se află grădini cu o deschidere de 300 metri şi o
fântână. Arhitectura fiind specifică pentru cultura islamic ă. Taj-Mahal-ul face parte
din patrimoniul UNESCO din 1983.

Geomorfologie - definiţie, obiect de

studiu, studierea reliefului
Definiţie simplă
Geomorfologia este ştiinţa geografică al cărui obiect de studiu este relieful,
componentă de bază a învelişului geografic.
Definiţie complexă
Geomorfologia prezintă fizionomia, caracteristicile fizice, alc ătuirea, geneza,
evoluţia, vârsta, formele de relief, mai mult le stabileşte locul în sistemul
geomorfologic şi permite prin sinteză definirea de modele de rang inferior şi
superior.
Numele de geomorfologie provine din secolul al XIX-lea (K. F. Neumann - 1854)
fiind asocierea a trei termeni:
- geo - pământ;
- morphi - morfologie;
- logos - ştiinţă.
Înveliş ul geografic reprezintă interacţiunea celor cinci învelişuri ale planetei
noastre: litosfera, atmosfera, hidrosfera, biosfera, pedosfera.
Relieful reprezintă ansamblul formelor pozitive şi negative care se însumeaz ă în
alcătuirea uscatului şi a fundului bazinelor oceanice şi marine. Formele de relief
au rezultat prin acţiunea:
- agenţilor interni (existenţi în scoarţa terestră sau la contactul cu mantaua);
- agenţilor externi (apă, aer, viaţă, influenţa antropică).
În secolul XX s-a deschis drumul acestei ştiinţe. Mihai Ielenicz afirm ă: " Sensul
complex al termenului s-a întregit ... prin identificarea şi înţelegerea ansamblului
de relaţii dintre elementele reliefului dar şi a celor care între aceste componente
naturale şi antropice ale mediului geografic, inclusiv a sistemului de ierarhizare
genetico-evolutiv şi spaţial -temporar" (Geomorfologie, Editura Universitar ă,
Bucureşti, 2004, p. 5 - 6).
 Scara geocronologică

ere perioade epoci, etaje

Cuaternar Holocen

70 mil. ani NEOZOIC

Sub 1,5 mil. Ani Pleistocen

Neogen Romanian

PLIOCEN
Sub 27 milioane ani Dacian

Ponţian

Meoţian

Sarmaţian

MIOCEN
Badenian

Helveţian

Burdigalian

Acvitanian

Paleogen Oligocen

47 milioane ani Eocen

Paleocen

CRETACIC Danian
150 mil. Ani MEZOZOIC

65 mil. ani Senonian

 Albian

 Apţian

JURASIC Malm

45 mil. ani Dogger

Liasic

TRIASIC

40 mil. ani

Permian – 25 mil. ani

835 mil. Ani PALEOZOIC

Carbonifer – 55 mil. ani

Devonian – 55 mil. ani

Silurian – 40 mil ani

Ordovician – 80 mil. ani

Cambrian – 80 mil. ani

Cetatea ş i gră dinile Shalimar din
Lahore, Pakistan

Pakistan este o ţară din Asia. Poporul este înrudit cu cel al indienilor aflat la
sud şi religia principală este islamismul. Lahore a ajuns capitala provinciei
pakistaneze Punjab din apropierea graniţei cu India. Akbar cel Mare (1556 -
1605) a ridicat o cetate ce în fazele primare avea rol de ap ărare.
Ulterior a devenit un centru de reşedinţă şi lux. Fiul s ău Djahangir a
adăugat construcţiei între anii 1641 - 1642 gr ădinile Shalimar. Acestea se întind
pe 16 hectare şi cuprind trei terase, băi, lacuri, pavilioane fiind cuprins ă în
pavilonul UNESCO din 1981.
Au fost realizate 5 cascade, 410 fântâni distribuite astfel:
- Terasa superioară - 105 fântâni;
- Terasa de mijloc - 152 fântâni;
- Terasa inferioară - 153 fântâni.
Forma este de paralelogram alungit, înconjurate de un zid de c ăr ămid ă de
mare.
Ş tiaţi că ,
Primele roţi inventate erau probabil bucăţi tăiate din trunchiuri de copaci
care se toceau repede. Treptat acestea au fost modificate si imbunatatite. Celţii
sunt cei care au adus o roată fabricat ă din spiţe şi un cadru de metal. Astfel se
obţinea o greutate redusă şi rezistenţă la intemperii.
La început, automobilele erau fără acoperiş şi cu două locuri. Volanul nu
fusese inventat şi direcţia era controlată cu o pârghie sau manivel ă. Atelierele de
reparaţii şi benzinăriile erau inexistente şi un şofer de la începutul secolului XX
trebuia să fie pregătit pentru orice.
Trenurile viitorului se vor deplasa cu forţa generat ă de energia
magnetică . Această energie va proveni de la electromagneţi ataşati pe partea de
jos a trenurilor. Nedeplasându-se pe şine, trenurile electromagnetice întâmpin ă
doar rezistenţa aerului.
Velocipedul este strâmoşul bicicletei. Datează din secolul al XIX-lea, apărut în
epoca victoriană în Marea Britanie. Privite de un om modern ca ni şte ciud ăţenii
deoarece în faţă aveau o roată uriaşă şi în spate una micuţă. Nu dispunea nici de
frâne iar pentru a se opri trebuia s ă pedaleze înapoi.

În timpul celor două războaie mondiale submarinele erau utilizate pentru

scufundarea navelor adverse. Tehnologic se bazau pe motoarele electrice şi
diesel şi ieşeau la suprafaţa pentru a reîmprospăta aerul. În prezent, submarinele
dispun de o autonomie ce se poate cifra şi la câteva luni iar forţa de deplasare
este generată de energia nucleară sau oxigen lichid.
Ambarcaţiunea pe pernă de aer este un vehicul eficient care se poate deplasa
atât pe apă cât şi pe uscat. Este generat ă o pern ă de aer care o face s ă
"plutească" la doar câţiva centimetri deasupra apei sau solului. Direcţia este dat ă
de o pereche de tălpice similare cu schiurile situate în partea faţă. Scopul acestor
maşinării este transportul persoanelor dar şi-au dovedit utilitatea şi în sectorul
militar.
Dirijabilele au fost printre primele aparate de zbor construite. Portanţa era
generată de corpurile sau flexibile umplute cu hidrogen sau heliu. În momentul în
care au primit motor li s-a dat denumirea de zepeline. Ast ăzi nu mai sunt la fel de
utilizate ca până în Primul Război Mondial fiind înlocuite de aeronavele moderne.
 Dicţionar geografic - litera B,
Baikal - lac tectonic situat în Rusia cu o suprafaţă de 31.500 km p ătraţi. Este cel
mai adânc lac de pe Glob cu 1742 metri adâncimea maxim ă. Este navigabil şi
adună apele a peste 300 de râuri. Are o importanţă economic ă datorit ă
pescuitului.
Balaton - lac de origine tectonică din Ungaria. Are o suprafaţă de 595 km p ătraţi,
adâncime medie 3 metri şi maxim ă de 11 m. Este legat de Dun ăre.
Baltă - lac natural întâlnit în luncile unor râuri. Folosit ă, uneori, pentru irigaţii sau
în piscicultură.
Baraj - construcţie cu scop hidrotehnic plasată perpendicular pe cursul unei ape
cu scopul de a crea un lac de acumulare antropic. Scopul este multiplu de la
producţia de energie electrică prin intermediul hidrocentralelor pân ă la
regularizarea cursurilor unor râuri.

Domul din Milano - Santa Maria

Nascente

Este situat în Lombardia şi a fost construit în secolele XIV - XV (1387 -

1485). Terminată în totalitate abia în secolul al XIX-lea. Nu şi-a pierdut caracterul
medieval, fiind o construcţie în stil gotic. Dimensiunile sale sunt:
- lungime - 158 metri;
- lăţime - 93 metri;
- înălţime - 108 metri;
- peste 2300 de sculpturi;
- 13 de turnuleţe.
 Abia la 1500 era terminată cupola, turla la 1765 - 1769, în timpul lui
Napoleon s-a terminat faţada 1805 - 1807 şi uşile de bronz dateaz ă de la 1908.

Fenomene geografice: Aurora

polară
Pentru că tot suntem la capitolul legat de zonele polare hai să vedem ce se
ascunde sub denumirea de auroră polară. Apare pe cer în timpul nopţii polare.
Sunt întâlnite două tipuri de aurore polare dup ă zon ă:
- aurora boreală în emisfera nordică;
- aurora australă în emisfera sudică.

Aurora polară este un fenomen atmosferic: o lumin ă difuz ă colorat ă vizibil ă

în noaptea polară. Fenomenul se produce atunci când particulele înc ărcate cu
energie din vântul solar reacţionează cu gazele din atmosfera P ământului sub
efectul câmpului magnetic aflat la Polul Nord şi Polul Sud.
Denumirea de auroră provine de la zeiţa romană a zorilor - Aurora.
Polul Nord ş i Polul Sud: Arctica şi
Antarctica
Axa imaginară a planetei noastre are dou ă extremit ăţi: Polul Nord şi Polul Sud.
a. Polul Nord este cel mai nordic punct al Pământului şi se afl ă situat în
Oceanul Arctic. Zona înconjur ătoare mai este denumit ă Arctica şi termenul se
referă la porţiunile de teritoriu incluse în Cercul Polar de Nord. Astfel putem
spune că Arctica este formată din părţi din:
- Rusia;
- Alaska;
- Canada;
- Groenlanda;
- Norvegia;
- Suedia;
- Finlanda;
- Islanda;
- Oceanul Arctic.
O caracteristică comună a acestor regiuni este temperatura sc ăzut ă ce se
menţine pe parcursul întregului an calendaristic. Oceanul Arctic este acoperit cu
gheaţă. Arctica este locuită de populaţii băştinaşe:
- inuit, aleut în America de Nord;
- laponii în Suedia, Finlanda, Norvegia;
Clima este extrem de nefavorabil ă datorit ă vânturilor puternice,
temperaturilor scăzute, impresionantelor cantit ăţi de z ăpad ă. S-au aclimatizat
puţine plante şi animale. În extremitatea cercului polar se afl ă TUNDRA - unde
solul este îngheţat şi se dezvoltă plante precum lichenii şi arbu ştii. Oceanul Arctic
"ascunde" formă de viaţă precum: balenele, morsele, focile, plancton bogat.
Legea pe uscat o fac urşii polari, vulpile, lemingii, renii şi boii moscaţi.
b. Polul Sud este, bineînţeles, cel mai sudic punct al Terrei. Situat pe
continentul Antarctica - al cincilea ca mărime de planeta noastr ă. Nu este locuit
decât de un număr redus de specialişti ce sunt localizaţi în staţiile de cercetare.
Întregul continent este acoperit cu gheaţă a c ărei grosime ajunge şi pân ă la 4000
de metri în partea central ă. Este şi cel mai rece loc de pe Glob. Antarctica a fost
descoperit în secolul XX, mai precis în 1911, de exploratorul norvegian Roald
Amundsen.
 Imagine de la Polul Sud - observaţi ş i steagul României
Speciile caracteristice pentru zona continentului antarctic sunt: pinguinul,
albatrosul, pescăruşul, rândunica-de-mare. Plantele, rar întâlnite, sunt licheni,
fungi sau iarbă. Aici nu există alternanţa zi-noapte în 24 de ore. O zi dureaz ă
şase luni şi corespunde anotimpului var ă iar noaptea polar ă în celalalte şase luni
- iarna polară.

Ş tiaţi că
Atunci când conducătorii japonezi din vechime s-au mutat într-o nou ă capital ă, ei
au poruncit ca cele mai sfinte temple să fie dezasamblate, mutate şi
reasambalte pe noul loc.
Sute de ani cupola pantheonului lui Agrippa din Roma a fost cea mai mare din
lume. Ea măsoară 42 de metri în diametru şi este susţinută de ziduri groase de 5
metri.
În Evul Mediu oamenilor le plăceau să trăiască lâng ă o mânăstire . Aceasta
era de multe ori singurul spital din zon ă sau singura şcoal ă. Mân ăstirea era şi un
fel de "hotel" permiţându-şi să găzduiască anumite persoane.
Principiul pârghiei - Oamenii şi animalele pot ridica greut ăţi foarte mari f ăr ă
mecanisme complicate. O greutate ce exercit ă o forţă mai mic ă este suficient ă cu
ajutorul unei pârghii (un lemn spre exemplu) s ă ridice un element cu o mas ă
ridicată.
Primul zgârie-nori a fost ridicat în 1884 în SUA, oraşuk Chicago. Nu avea decât
10 etaje.

Calea Lactee are o vechime de 12

miliarde ani
 Aşa spun cele mai noi cercetări. Din câte ştiam planeta noastr ă are o
vechime de 4,5 miliarde ani şi universul de 7 miliarde ani. Se pare c ă realitatea
este alta. Universul are cel puţin 15 miliarde de ani. Observaţiile au fost f ăcute cu
un telescop ultramodern instalat pe pe un munte din Chile (cerul pe acolo este
extrem de clar).

Reamintesc celor care nu ştiau că denumirea de Calea Lactee

corespunde galaxiei noastre (locul în care găsim şi al nostru va şnic Sistem
Solar).

America de Sud - date importante

 Suprafaţa totală de uscat - 17.866.130 km;
Populaţia - 341 milioane locuitori;
Cel mai mare oraş: Sao Paolo, Brazilia;
Cea mai mare ţară - Brazilia - 8.547.00 km pătraţi;
Cea mai mică ţară - Surinam - 163.270 km pătraţi;
Cel mai înalt munte - Aconcagua, Argentina, 6959 metri;
Cel mai lung fluviu - Amazon, 6440 km;
Cel mai mare lac - lacul Maracaibo - 13.312 Km p ătraţi, Venezuela;
Cea mai înaltă cascadă - cascada Angel de pe râul Churun, Venezuela,
979 metri;
Cel mai mare deşert - deşertul Patagoniei, Argentina, 673.000 km p ătraţi;
Cea mai mare insulă - Ţara de Foc, 40.360 Km pătraţi.

Continentele lumii: Oceania

Continentele lumii:- Europa;
- America;
- Africa;
- Asia;
- Antarctida;
- Australia.

De multe ori întâlnim termenul de Oceania. El reuneşte Australia, Noua

Zeelandă şi numeroase insule din Pacific. Aşa c ă putem "înlocui" Australia cu
Oceania. Nu este tocmai corect în opinia mea. Insulele din Pacific pot fi integrate
uşor în spaţiul de civilizaţie asiatic. Noua Zeelandă şi Australia sunt foarte
apropiate atât geografic cât şi în ce priveşte modurile de evoluţie istoric ă şi
socială integrându-le astfel sub termenul generic Australia.
Dacă luăm în considerare Oceania avem un continent cu doar 29 milioane
locuitori. Popularea sa s-a produs târziu în urm ă cu aproximativ 10.000 î.Hr. În
Tasmania respectivele civilizaţii nu au dep ăşit stadiul epocii pietrei, în Australia
pe acela al mezoliticului iar în insulele din Pacific au atins neoliticul.
Prima menţiune apare la Ptolemeu - Terra Australis. A fost atins pentru
prima dată în celebra expediţie a lui Fernando Magellan (1520 - 1522).
Continentul oceanic a fost descoperit cu adev ărat de c ătre olandezul A. Tasman
în 1642 - 1644 prin debarcări succesive în:
- Australia;
- Noua Zeelandă;
- Noua Guinee.
 J. Cook a fost cel ce a explorat temeinic noul continent. A efectuat trei
călătorii ăntre 1768 şi 1779. În 1788 guvernul englez a întemeiat o prim ă colonie
penală în Australia. A ocupat succesiv întregul teritoriu anexându-l în 1826. În
secolul XIX, colonialismul s-a manifestat şi în acest spaţiu. Marea Britanie ce
deţinea cel ma întins imperiu colonial în secolul respectiv a anexat pe lâng ă
Australia şi Noua Zeelandă, o serie de insule precum: Cook, Tonga, Noile
Hebride şi Solomon. Populaţiile indigene au fost supuse şi exploatate s ălbatic.
După al Doilea Război Mondial procesul de decolonizare s-a realizat, în
general, paşnic şi s.au menţinut raporturi foarte bune din punct de vedere
economic cu SUA şi Asia de Sud.

Cum se formează cascadele?

 Fiecare dintre noi a observat la televizor sau într-o excursie o cascad ă cât
de mică. Sunt minuni ale naturii ce nu se las ă neobservate. Dar cum se formeaz ă
ele?

Cascadele se formează când râul trece dintr-o zon ă cu roc ă moale într-o
zonă cu rocă dură. Roca mai moale este erodat ă mai repede şi apare o treapt ă.
Apa care trece peste această treaptă sapă o adâncitur ă numit ă bazin de c ădere.
Acţiunea concentrată a apei şi a bucăţilor de rocă duc la erodarea continu ă în
partea de sus. Cascada se va deplasa de-a lungul a sute de ani l ăsând o vale
adâncă şi se sfârşeşte când atinge un nivel de echilibru.

Cele mai faimoase cascade din lume:

Cascada Angel din Venezuela – 979 metri;

Cascada Mardalfossen din Norvegia – 517 metri;

Cascada Jog, India – 253 metri;

Cascada Victoria, Zimbabwe – 108 metri;

Cascada Iguacu la graniţa dintre Brazilia şi Argentina – 82 metri;

Cascada Nigara la graniţa dintre Canada şi SUA – 57 metri

Cascada Sutherland din Noua Zeelandă – 580 metri;

Savanele - ecosisteme aparte al
Terrei

Planeta noastră are o multitudine de ecosisteme. Ast ăzi voi încerca a

prezenta câteva elemente ale unuia dintre ele - savanele. Sunt câmpii întinse ce
se desfăşoară cu precădere între 5 - 15 grade latitudine nordic ă şi sudic ă.
Vegetaţia este dominată de ierburi înalte şi pâlcuri reduse de arbuşti.
În primul rând trebuie amintit că savanele au doar dou ă anotimpuri:
- unul secetos sau uscat - vegeaţia se usucă şi culoarea predomin ă este galben-
maroniu. Alizeele sunt vânturile ce aduc seceta în zona de savan ă.
- unul ploios - are loc o "renaştere" a vegetaţiei. Ierburile cresc şi întreg lanţul
trofic prosperă.
Una dintrep puţinele specii de arbor întâlnit ă este Accacia. Are trunchiul
gros şi rezistă chiar şi unor incendii. Vegetaţia ierboas ă domin ă cu peste 8000 de
specii.
Ierburile atrag după ele prezenţa animalelor ierbivore ce sunt vânate la
rândul lor de carnivore. Animalele savanei sunt întâlnite, deseori, în grupuri mari.
Rolul acestora este de apărare în faţa atacatorilor. Aici se af ă adev ăraţi pr ăd ători
precum: ghepardul, tigrul, leul etc. Viteza este un element important - ghepardul
fiind cel mai rapid animal atingând viteze de peste 110 km pe or ă în momentul
culminant al atacului.
În anotimpul secetos, animalele savanei sunt nevoite s ă migreze în
cautarea de apă şi hrană. Mii de animale pornesc pe acest drum.
Trei personalităţi ale lumii.

Elena - regină a României. A trăit între 1896 şi 1982. S-a n ăscut la Atena.
A fost fiica regelui Constantin al Greciei şi a Sofiei de Prusia. C ăs ătorit ă între
1921 şi 1928 cu principele moştenitor Carol. A fost mama regelui Mihai I. Dup ă
abdicarea acestuia din 1947 a tr ăit în exil în Elevţia şi Italia.

Eschil - Aischylos (cca 525 - 456 î.Hr.), poet tragic grec. A luptat la Maraton şi
Salamina. Este supranumit "părintele tragediei greceşti" pentru că i-a adus
modificări importante introducând al doilea personaj şi dialogul. Tragediile sale,
din care doar şapte s-au păstrat integral ("Perşii", "Cei şapte contra Tebei",
"Prometeu înlănţuit" ş.a.) impresionează prin violenţa conflictelor, m ăre şia eroic ă
a personajelor, stilul viguros şi intensitatea liric ă.

Robert Heinrich Hermann Koch (1843 - 1910) - medic german. Este unul
dintre întemeitori bacteriologiei şi epidemiologiei moderne, A descoperit în 1882
bacilul tuberculozei (bacilul Koch) şi în 1883, vibrionul holerei. A preparat
tuberculina în 1890. A primit premiul Nobel pentru fiziologie şi medicin ă - 1905.

Trei personalităţi al lumii.

Kubilai Han- han mongol. A fost nepotul marelui Genghis-han. A comandat

armata mongolă în campania din China (1258), succedându-i fratelui s ău Mongke
şi mutând centrul de greutate al stăpânirii sale în China. Împ ărat al Chinei (1260 -
1294) şi-a luat denimirea de Shizu şi a întemeiat dinastia Yuan. A extins imperiul
bunicului său, cucerind întreaga China (1279) şi stabilind o nou ă capital ă în
perimetrul Beijingului de ast ăzi. A întreprins expediţii de cucerire în Japonia (1274
şi 1281), Vietnam (1260 - 1288), Birmania (1277 - 1287). La curtea lui s-a oprit şi
Marco Polo şi a îndeplinit şi unele funcţii administrative.

George Orwell este pseudonimul lui Eric Arthur Blair (1903

- 1950). Scriitor englez ce se remarc ă prin romanele sale ce denunţă regimurile
totalitare, înfăţisate printr-un univers grotesc, monstruos sau terifiant. A pledat
pentru libertatea umană. Cele mai cunoscute opere sunt: Ferma animalelor,
1984, Omagiu Cataloniei, O gură de aer, F ăr ă un ban la Paris şi Londra.

Max Planck (Max Karl Ernst Ludwig Planck) - 1858 - 1947. A

fost fizician german. A condus Institutul de cercet ări "Kaiser Wilhelm" şi a
efectuat numeroase studii asupra radiaţiei termice, de termodinamic ă şi fizic ă
statică. A pus bazele mecanicii cuantice. A dedus legea corect ă a distribuţiei de
energie în spectrul corpului absolut negru. A primit premiul Nobel pentru fizic ă în
1918.
India - Templul de Aur din Amrit Sar

La circa 30 de kilometri de graniţa cu Pakistanul, în statul federal indian

Punjab se află situat oraşul Amrit Sar. Printre construcţiile din ora şul vechi, o
adevărată bijuterie este Templul de Aur cu Lacul Sfânt. A fost ridicat în secolul al
XVI-lea. Este sanctuarul principal al şiiţilor (aceştia sunt mahomedani ce spun c ă
Mahomed a murit pe umărul lui Ali).

După formarea statelor Pakistan şi India, şiiţi au revendicat un ora ş

propriu, Khali Stan, dar au fost refuzaţi de conducerea din New Delhi. Conflictul a
escaldat ajungându-se la confruntarea armat ă. Templul de aur a fost cucerit de
trupele indiene în anul 1984. În timpul luptei, Granth-ul, originalul C ărţii Sfinte a
Ş iiţilor a ars. Pentru a se răzbuna, şiiţi au pl ănuit şi dus la cap ăt asasinarea
primului-ministru indian Indira Gandhi.
A existat oare Cruciada copiilor?

Secolul XII atrage atenţia asupra unui proces şi

fenomen istorice nemaîntâlnit – aşa-numita cruciad ă a copiilor. Cruciadele sunt
încercări europene de eliberare a Locurilor Sfinte şi îndeosebi a Ierusalimului de
sub stăpânirea musulmanilor. Numele de cruciat provine de la crucea de pe
veşmintele celor ce porneau în campanie. Toate aceste încerc ări beneficiau de
sprijinul papei de la Roma.

O primă mişcare populară dezorganizată îşi are obârşia pe teritoriul din

ţinutul Koln (Germania de astăzi). Mii de oameni îşi păr ăsesc turmele şi plugurile
şi pornesc în marş spre Ierusalim. Intenţia lor era de a elibera Sfântul Mormânt.

Un oarecare Nikolaus avea un loc de frunte. El afirma c ă avusese o

viziune în care un înger îi vestise că el şi cei care îl vor urma erau chemaţi spre
Ierusalim. Nikolaus pretindea că Dumnezeu le va oferi sprijinul despicând apa
Mării Mediterane în mod asem ănător cu eliberarea evreilor din Egipt. Aceste grup
eterogen traversează Alsacia şi ajunge în Italia.

Ajung în Genova şi minunea promovată de Nikolaus întârzie s ă apar ă.

Mare parte din mulţime se îndreaptă spre casele lor. Se vorbe şte c ă o corabie a
reuşit să plece şi au fost capturaţi de sarazini. “Astfel, dezamăgiţi şi rusinaţi, ei au
luat drumul înapoi. Cei care, odinioar ă, obi şnuiau s ă str ăbat ă în ceat ă provinciile,
lăudând mereu Cerul, reveneau acum, unul câte unul, desculţi, fl ămânzi, priviţi
de toţi ca nişte proşti”.

Cruciada copiilor, propriu-zisă, este situat ă cronologic între 1250 – 1252.

Se spune că în Germania şi Franţa un mare număr de copii s-au grupat în jurul
unui profet tânăr. Au acceptat să plece conduşi de el c ătre Ţara Sfânt ă. Au trecut
Alpii cântând şi rugându-se. Au ajuns în faţa Mediteranei şi au a şteptat în
inocenţa lor ca marea să le facă loc. Au fost capturaţi şi vânduţi ca sclavi la
târgurile din Asia şi Africa. Aşa sun ă povestea romanţată a cruciadei copiilor. A
fost o sursă de inspiraţie pentru câteva romane şi povestiri istorice.

Principala sursă a fost cronica lui Alberic. În ultima perioad ă aceast ă

sursă a fpst pusă sub îndoial ă. Nu există relat ări conexe referitoare la o plecare
în masă a unui grup de cruciaţi în perioad ă amintit ă. Pare improbabil ca un
eveniment atât de important să scape atenţiei cronicarilor din numeroasele
mânăstiri franceze sau germane aflate pe traseul cruciadei copiilor.

Există dovezi referitoare la originea cruciaţilor. Aceştia erau în special

de la ţară, se ocupau cu agricultura şi au fost nevoiţi s ă plece în c ăutarea unui
destin mai bun. Speranţele lor se legau de Isus Hristos. Eliberarea Ierusalimului
în opinia lor era calea către Judecata de Apoi c ătre noi vremuri mai bune.

Prima jumătate a secolului XIII “ascunde” aceste mişc ări populare.

Reuşita lor este pusă sub semnul întreb ări. F ăr ă o susţinere financiar ă drumul
spre Ţara Sfântă era utopie. Se trage un semnal de alarm ă. Societatea
medievală era în criză şi alternativa ţăranilor lipsea. Cruciada copiilor r ămâne o
fantasmă medievală.
Recorduri în lume. Cele mai mari
lacuri naturale
1. Marea Caspică - 370.999 km pătraţi;
2. Lacul Superior - 82.414 km pătraţi;

3. L. Victoria - 69.215 km pă traţi;

4. L. Huron - 59.596 km pătraţi;

5. L. Michigan - 58.016 km p.;

6. Marea Aral - 41.000 km p.;

7. L. Tanganika - 32.764 km p.;

8. L. Urşilor - 31.328 km p.;

9. L. Baikal - 31.500 km p.;

9. L. Nyasa - 29.928 km p.
O armă uitată - cavaleria

Trupele care luptau pe cal sau pe un

atelaj erau considerate a forma cavaleria. S-au bucurat de o deosebit ă
importanţă de pe vremea regatului asirian ( secolul IX î. Hr.) şi persan (secolul V
î.Hr.). Cavaleria a fost folosit ă ca un factor decisiv de c ătre armatele cartagineze
şi de suveranii din perioada elenistică.

Au trecut, treptat, în rolul secundar în Grecia elenistic ă şi în Roma

republicană şi imperială până în secolul I d.Hr. Declinul Imperiul Roman a fost
generat de invaziile popoarelor migratoare. Spre a stopa avansul acestora a fost
inventat regimul foederatilor şi au fost aduşi mercenarii din rândul migratorilor.
Aceştia erau obişnuiţi să lupte călare şi de aceea cavaleria joac ă un rol aparte în
imperiul roman târziu.

O inovaţie a hunilor avea să adauge prin caracterul s ău practic o mai

mare mobilitate şi însemnătate cavaleriei. Este vorba de apariţie sc ării la şa, care
a mărit eficienţa şarjei directe şi individuale.

Evul Mediu poate fi considerat epoca de aur a cavaleriei. Europa şi Asia

erau dominate de imperii care se bazau pe armata c ălare. Imperiul Mongol este
cel mai palpabil exemplu. Aceştia şi-au orientat tactica în jurul cavaleriei şi a
mobilităţii pe care o genera. Părea că o cavalerie puternic ă este imbatabil ă. Cel
puţin aşa s-a spus până în secolul XIV.

Cavaleria a fost învinsă de apariţia armelor de foc, folosirea arcurilor şi

suliţelor înalte, adoptarea unui echipament greoi.

Napoleon Bonaparte este ultimul strateg militar care a dat cavaleriei în

cadrul armatelor sale un statut privilegiat. Sarjele de cavalerie beneficiau atât de
folosirea armelor de foc cât şi de clasic, săbiile.

La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX a devenit

anacronică în faţa uriaşei puterii de foc ce ajunsese a face parte din toate
armatele lumii. Au fost păstrate unit ăţi de cavalerie dar, mai mult, cu rol decorativ
şi pentru paradele militare.
Arhimede – cel mai celebru om de
ş tiinţă al antichităţii

Arhimede – 287 – 212 î.e.n.

Aţi auzit de el, în primul rând, la şcoal ă la orele de istorie, fizic ă sau
matematică. S-a născut la Siracusa, în insula Sicilia. A c ăl ătorit în Egipt şi a este
unul dintre cele mai cunoscute persoane ale antichit ăţii. Despre viaţa sa se
cunosc puţine elemente. Scrierile sale nu s-au p ăstrat în întregime. Numeroasele
reeditări (mai degrabă copieri) au alterat originalul.

Arhimede este mai cunoscut decât Euclid sau Pitagora datorit ă

pitorescului povestirilor care circul ă la adresa sa. Era un geniu care a pus bazele
mecanicii, a descoperit aria cercului care a permis în epoca modern ă primul
calcul al integralelor în matematică.

Era prieten cu tiranul Siracusei, Hieron. Se spune c ă, mânios, Arhimede

a spus “Daţi-mi un punct de sprijin şi pun Pământul în mişcare”.

Una dintre cele mai cunoscute povestiri relateaz ă cum Arhimede l-a
făcut de râs pe bijutierul ce vându-se o coroan ă de aur lui Hieron. Monarhul se
temea că podoaba sa – coroana – nu este realizat ă 100 % din aur şi ar fi şi ceva
argint în compoziţie. L-a rugat pe Arhimede s ă analizeze coroana şi s ă spun ă
dacă bijutierul s-a ţinut de promisiune.

Arhimede s-a scufundat într-un butoi cu ap ă şi se vorbeşte c ă a s ărit

din acesta strigând – Evrika (Am găsit). El formulase în gând legea hidrostaticii –
Orice corp scufundat într-un lichid este împins în sus cu o forţă vertical ă şi egal ă
cu greutatea lichidului dislocat. Escrocul a fost demascat – era şi ceva argint în
coroana lui Hieron.

Către anul 214, Siracusa era asediat ă de legiunile romane. Asediul a

durat 30 de luni şi Arhimede a ajutat colonia sa s ă reziste. A perfecţionat
numeroase maşinării (este şi destul de mult fantastic în aceste descrieri):

- catapulte care aruncau cu blocuri uriaşe de piatr ă;

- scorpioni ce lansau lancea la distanţă mică;

- macarale capabile să înhaţe vasele ce apropiau de metereze;

- oglinzi uriaşe care incendiau pânza vaselor din port.

Arhimede a fost ucis dup ă ce Siracusa a fost cucerit ă în 212 î.e.n. Un

soldat roman apostrofat de Arhimede c ăci îi c ălcase pe desenele din faţa sa a
înfipt lancea în teribilul om de ştiinţă.
Motorul cu aburi ş i James Watt

Invenţia motorului cu aburi este legată de un proces extrem de

important din epoca modernă şi anume revoluţia industrială. Posibilitatea de a
obţine o forţă motrice din abur fusese întrevăzut ă înc ă din Antichitate (eolipilul lui
Heron din Alexandria, secolul I î. Hr.), dar abia c ătre sfârşitul secolului al XVII au
început primele experimente tehnice, din nevoia de a mecaniza activitatea de
producţie.

J. Watt - 1763 a perfecţionat mult maşinile realizate pân ă atunci

reducând pierderile de căldur ă şi de energie din cazanele cu abur alimentate cu
cărbuni. Maşina cu abur inventată de Watt a beneficat de alte 3 invenţii franceze:
cazanul cu tubulatură al lui M. Seguin - 1817, manometrul lui E. Bourdon - 1849,
injectorul lui T. Gifford - 1858.

Motorul cu aburi a permis amplasarea fabricilor nu numai în

vecinătatea cursurilor de apă ci acolo unde era nevoie de produsele lor - centre
comerciale, oraşe. Prima aplicaţie practică a fost în mine, a urmat industria
bumbacului, a berii etc. A circulat din Marea Britanie, în vestul continentului şi
apoi în secolele XIX - XX în întreaga lume.

Aplicarea sa în transporturi a dus la o adev ărat ă revoluţie. Primul vapor

cu propulsie mecanică a circulat în SUA, pe fluviul Hudson iar temerarul se
numea R. Fulton în anul 1807. Prima locomotiv ă cu aburi a ap ărut 7 ani mai
tîrziu, un inginer britanic G. Stepehnson este "vinovat".

Ulterior motorul cu aburi a fost "păr ăsit" în favorea unor noi metode
mai prolifice.
Absolutismul - formă de
guvernă mânt

Absolutismul poate fi definit extrem de uşor. Este o form ă de regim

politic în care puterea de decizie se concentreaz ă în mâinile unei singure
persoane sau instituţii. Există şi pentru deţinătorul puterii o serie de limite date de
propriile decizii.

Despre absolutism se vorbeşte cu precădere în Europa secolelor XV -

XVII. Termenul propriu-zis a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea, chiar în
momentul în care fenomenul respectiv dispărea odat ă cu începutul revoluţiei
franceze (1789). Erau subliniate prin intermediul s ău aspectele negative ale
puterii monarhice nelimitate.

Există mai multe caracteristici comune în absolutismul european. În

primul rând tendinţa suveranilor de a concentra în propria persoan ă toate puterile
statului. Baza era dată de dreptul divin sau mai târziu principiile iluministe. Pe
termen lung statele absolutiste s-au emancipat faţă de papalitate - separarea
politicii de teologie. Centralizarea administrativ ă bazat ă pe o birocraţie unitar ă
este, iarăşi, un element aparte. Pe plan local nu se putea vorbi de o autonomie.

În secolul al XVIII-lea suveranii luminaţi au luat o serie de m ăsuri

reformatoare cu implicaţii pozitive pe termen lung. Maria Tereza a realizat o
reformă a dreptului civil general, Iosif al II-lea a desfiinţat iob ăgia în imperiul s ău.

Absolutismul este caracterizat de elemente negative. De multe ori

concentrarea puterii în mâinile unei singure persoane nu poate avea nimic
pozitiv. De aceea Montesquieu formulează în 1745 un principiu ce ulterior va fi
aplicat în orice ţară ce se doreşte democratic ă. Este vorba de principiul separ ării
puterilor în stat.

Foto: Ludovic la XIV-lea, regele Franţei între 1643 - 1715 - un model de

suveran absolut.
Australia: Uluru sau Ayers Rock,
cel mai mare monolit din lume

Este cel mai mare monolit din

lume. Are o înălţime de 348 metri şi un perimetru de 9,4 kilometri. Aborigenii din
Australia cred că această regiune a fost acoperit ă odinioar ă de apele oceanului.
Oceanul a aruncat la ţărm stânca de culoarea sângelui pentru a- şi ar ăta durerea
pentru triburile care au murit în b ăt ălia purtată pe malurile lui.

Deş erturile: Sahara

Cel mai mare deşert din lume şi

cel mai cunoscut este Sahara. Acesta desparte Africa de Nord de restul
continentului omonim. Ţă rile mediteraneene (Maroc, Algeria, Tunisia, Libia şi
Egipt) sunt musulmane şi au mai multe în comun cu Orientul Mijlociu decât cu
restul Africii.

Sahara ocupă aproape tot nordul Africii chiar dac ă un num ăr redus de
populaţie a reuşit să se adapteze la condiţiile dintre nesfârşitele dune de nisip.
Printre aceste triburi se num ăr ă tuaregii, un popor nomad care în vechime avea
grijă de drumurile comerciale din deşert. Seceta din ultima decad ă a determinat o
migraţie a triburilor din deşert către zonele urbane.

Religia predominant ă este cea islamică. R ăspândit ă din secolul VII-lea de

către triburile islamice ce au pornit din peninsula Arabia. Primele campanii în
Egipt s-au realizat din vremea celui de-al doilea calif numit Omar. Egiptul a fost
prima zona cucerită de musulmani, a urmat întreg nordul Africii în mai puţin de o
generaţie.
 Unele oraşe din nordul continentului negru se aseam ăn ă foarte mult cu
corespondentele lor din evul mediu. Ruinele unor vechi civilizaţii se întâlnesc la
tot pasul pe cărările africane. Pentru a se ap ăra de ghinion folosesc talismane
precum cele numite “mâna Fatimei” ce înl ătur ă deochiul. Fatima a fost fata
profetului Mahomed, soţia lui Ali şi a murit în acelaşi an cu tat ăl s ău.

Cele mai cunoscute ruine ale Saharei sunt piramidele din Egipt urmate
de nenumărate resturi din ţări precum Tunisia (colosseumul roman de la El Jem).
Sahara este un tărâm arid, poate cel mai arid din lume dar a fost traversat de
nenumărate caravane şi locuit, mai ales în zona de nord.

Câţiva dintre oamenii de ş tiinţă ş i

geografii renumiţi
 al-Idrisi (cca 1100 – cca 1165) – scriitor şi geograf arab care a
explorat regiunea Mării Mediterane, a alc ătuit o hart ă timpurie a regiunii şi a scris
o carte The book of Roger (Cartea lui Roger).

Aristotel (384 î.C. – 322 î.C.) – filozof şi om de ştiinţă, a scris despre

multe subiecte. Ş i-a dat seama c ă P ământul este rotund, chiar dac ă oamenii nu
au acceptat acest lucru până mult mai târziu. (Pân ă prin anul 1500 d.C., mulţi
oameni au crezut că Pământul este plat).

Charles Darwin (1809 – 1882) –

om de ştiinţă englez care a emis teoria selecţiei naturale, care afirm ă c ă speciile
de plante şi animale se schimbă, evoluează, de-a lungul unei perioade mai mari
de timp. Teoria a fost controversată şi pentru c ă sugera faptul c ă P ământul este
mult mai vechi decât credeau oamenii.

Davis, William Morris (1850 – 1934) – geolog şi meteorolog american

care a pus bazele geomorfologiei. A emis o teorie despre felul în care procesul
de eroziune formează un circuit şi a devenit faimos pentru schemele care
explicau aspectul exterior al scoarţei terestre.

Democrit (cca 460 î.C. – cca 370. î.C.) – filozof grec, a fost primul
care a afirmat că toate substanţele sunt alc ătuite din particule mici sau atomi. A
mai studiat cutremurele, vulcanii, circuitul apei şi eroziunea.

Eratostene (cca 276 î.C. – cca. 196 î.C.) – om de ştiinţă şi geograf

grec care a făcut primele măsur ători ale circumferinţei P ământului ghidându-se
după stele. A fost pentru prima dată termenul geografie.

Gould Stephen Jay (nă scut în 1941) este un geolog şi paleontolog

american care a îmbunătăţit teoriile lui Charles Darwin. A scris multe c ărţi
cunoscute cum este Wonderful Life – 1988.
 Hartshorne Richard (1899 – 1992) – principal teoretician al
geografiei, de origine americană. Cea mai important ă lucrare a sa a fost
Perspective on the nature of geography, publicată în 1939, în care a argumentat
necesitatea studierii anumitor locuri şi regiuni.

Henric Navigatorul (1394 – 1460) – un prinţ portughez care a

planificat şi finanţat multe c ăl ătorii de explorare a Africii. A deschis o şcoal ă în
care îi învăţa pe exploratori cum să navigheze şi să-si noteze descoperirile.

Herodot (cca 484 î.C. – cca. 425 î.C.) –

istoric grec, denumit şi “părintele istoriei” dar este privit şi ca fondatorul geografiei
pentru că a clasificat evenimentele istorice în funcţie de a şezarea geografic ă.

Humboldt, Alexander von (1769 – 1859) – explorator german cu

contribuţii în geografie, geologie, meteorologie şi oceanografie. A explorat
America de Sud şi în 1944 a scris Kosmos, o carte în care a descris geografia şi
geologia planetei.

Hutton James (1726 – 1797) – om de ştiinţă scoţian care a studiat

rocile şi mineralele, numit uneori şi “p ărintele geologiei”. A afirmat c ă scoarţa
terestră a suferit treptat schimbări datorate eroziunii, erupţiilor vulcanice şi altor
procese.

Kant Immanuel (1724 – 1804) – celebru filozof german care a predat

geografia fizică.

Lyell Charles sir (1797 – 1875) – geolog scoţian care a dezvoltat

teoriile lui James Hutton. A fost prieten cu Darwin şi ideile lui i-au fost fost de
folos lui Darwin la elaborarea teoriei selecţiei naturale.
 Mackinder Halford J. sr. (1861 – 1947) – geograf de frunte al Angliei
secolului XX. A condus primul departament de geografie al Universit ăţii din
Marea Britanie.

Ptolomeu (cca 100 d.C. – cca 170 d.C.) a fost un geograf şi astronom
egiptean. A inventat un sistem primitiv de longitudini şi latitudini pe care l-a folosit
pentru a alcătui hărţi.

Ritter Carl (1779 – 1859) – geograf

german, a fost primul profesor de geografie la Universitatea din Berlin şi este
considerat fondatorul geografiei regionale de azi. În 1817 a scris cea mai
importantă lucrare a sa – ErdKunde ( Ştiinţa Pământului).

Strabon (cca 64 î.C. – cca 20 d.C.) – istoric şi geograf grec. Lucrarea

sa principală este Geography (Geografia), o carte în 17 volume în care se
găsesc informaţii geografice despre Imperiul Roman.

Varenius, Bernhardus (1622 – 1650) – geograf olandez. În 1650 a

scris o lucrare foarte importantă – Geographia generalis (Geografie generală), în
care a fost unul dintre primii oameni care au f ăcut diferenţa între geografia fizic ă
şi geografia umană.

Wegener Alfred (1880 – 1930) –

meteorolog german care a susţinut că toate continentele P ământului au fost unite
formând un singur continent pe care l-a numit Pangaea. Teoriile lui nu au fost
acceptate pe la scară largă până în 1960 când au fost folosite la elaborarea
teoriei plăcilor tectonice.

Recorduri în lume.Cele mai lungi

fluvii

1. Nil, Africa – 6.671 km;

2. Amazon, America de Sud – 6.440 km;

3. Chang Jiang (Yangtze), China – 6.380 km;

4. Mississippi şi Missouri, USA – 6.019 km;

5. Enisei şi Angara, Rusia – 5.540 km;

6. Huang He, China – 5.464 km;

7. Obi, Irtâşul Negru, Irtâş – 5.411 km;

8. Amur, Ş ilka, Onon, Asia – 4.416 km;

9. Lena, Rusia – 4.400 km;

10. Congo, Africa – 4.374 km.

Recorduri în lume . Cele mai mari
insule
Insula este un teritoriu sau o porţiune de uscat înconjurat ă de ap ă. Insulele cu
cea mai mare suprafaţă de pe Terra sunt:

1. Groenlanda – 2.175.600 km p ătraţi;

2. Noua Guinee – 800.000 km p ătraţi;

3. Borneo – 751.000 km pătraţi;

4. Madagascar – 587.000 km pătraţi;

5. Baffin – 507.451 km pătraţi;

6. Sumatra – 437. 607 km pătraţi;

7. Marea Britanie – 234.410 km p ătraţi;

8. Honshu – 227.920 km pătraţi;

9. Insula Victoria – 217.290 km p ătraţi;

10. Insula Ellesmere – 191.236 km p ătraţi.

Criza socială în republica romană

Roma a avut trei forme majore de

guvernare: regat (753 î.e.n – 509 î.e.n), republic ă (509 î.e.n. – 27 î.e.n.) şi
imperiu (27 î.e.n – 476 e.n.). În timpul republicii Roma şi-a întins autoritatea
asupra peninsulei Italice şi a pornit primele r ăzboaie pentru controlul M ării
Mediterane (Exemplu: Războaiele punice).
 Numeroasele conflicte au dus la o separare mai mare între plebei şi
patricieni. De fapt cele 2 clase sociale se contopiser ă şi singura diferenţă era
făcută de posesia unor latifundii cât mai întinse. S ă nu uit ăm c ă vorbim de epoca
antică şi agricultura era principala activitate a economiei, de acolo veneau
veniturile şi influenţa politică a multor senatori. Activit ăţile r ăzboinice afectaser ă
clasa plebeilor care departe de casă nu şi-au mai putut pl ăti d ările şi obligaţiile
ceea ce a dus la pierderea lotului de p ământ şi chiar a libert ăţi.

Evoluţia politică a Romei a sărăcit categoriile largi ale populaţiei şi a

îmbogăţit pe latifundari. Aceştia din urmă şi-au extins posesia asupra ager
publicus de unde au acaparat cele mai bune pământuri.

Profitând de perturbarea provocată în spiritele cet ăţenilor de revolta

sclavilor din Sicilia, Tiberius Gracchus, tribun al plebei în 133 î.e.n. determin ă
votarea unei legi care reduce pământurile ocupate de nedrept de c ătre nobili pe
ager publicus şi le utilizeaz ă pentru a-i înzestra pe cet ăţenii s ăraci cu loturi
inalienabile. O comisie formată din trei membri era îns ărcinat ă cu aplicarea legii.
Dar reformele lui Gracchus determină oprobriul celorlaţi vizaţi şi moare în urma
unui complot, a unor lupte de stradă

Fratele său Caius continuă în calitate de triumvir opera predecesorului

său dar este împiedicat de instituţia senatorial ă pân ă ce obţine funcţia de tribun
în 123 şi 122 î.en. El dorea o reformă f ăr ă precedent. Vroia şi o reform ă social ă,
crearea burgheziei rurale autentice. Promoveaz ă o lege prin care ofer ă grâu la
preţ redus categoriilor defavorizate.

Se loveşte de extremiştii din senat ce încredinţează puteri depline

consulului L. Optimus pierde în chip violent (este ucis într-o r ăzmeriţă) şi 3000 de
cetăţeni sunt executaţi făr ă judecată (121 î.e.n.).

Grachii au încercat să stabilească suveranitatea poporului, s ă recreeze o

clasă rurală mijlocie simultând, operând o puncţie în plebea urban ă degradat ă, s ă
reducă importanţa economică şi politică a senatului.

Senatul a ieşit învingător dar a f ăcut uz de violenţă. Roma era împ ărţită în
două tabere politice. Aşa-numitul partid popular va avea un program reformator
ce va atrage întotdeauna mulţimile. Optimaţi erau cei ce dispuneau de resurse
financiare importante şi politica lor încerca s ă conserve statu-quo-ul politic din
cetatea eternă.

Big Ben-ul împlineş te 150 de ani

decând a sunat prima dată
Cu siguranţă ai auzit de acest magnific orologiu din Londra. Este localizat
în turnul palatului din Westminster, Londra. A sunat prima dat ă pe 11 iulie 1859.
A devenit un simbol în întreaga lume şi un obiectiv turistic important pentru
Londra. .
Preistoria Americii – începuturile

America este ultimul continent colonizat de homo sapiens sapiens.

Primul om a în America de Nord prin strâmtoarea Bering venind din Asia.

Este exclusă ipoteza căreia omul ar fi căl ătorit din Europa traversând
banchiza polară. În primul rând dovezile arheologice sunt inexistente iar distanţa
de câteva mii de km prin cercul polar este greu de trecut şi în prezent cu ajutorul
mijloacelor moderne.

Dovezile atestă o vechime maximă a primelor populaţii de 40.000 BC.

Strâmtoarea Bering a permis accesul spre America. În prezent are adâncimi de
maxim 50 de m iar în timpul glaciaţiilor holocene şi cuaternare devenea o
adevărată punte între cele două continente.

Probabil, primul grup de oameni a ajuns şi s-a stabilit în zona Alaska în

urma unei acţiuni de vânătoare. Studiile arheologice sunt îngreunate pe
continentul american datorită siturilor cu un material litic alterat şi amestecat ce
face imprecisă o datare exactă şi astfel baza de calcul are numeroase
presupuneri.

O importantă descoperire a fost făcut ă la Old Crow, în Canada pe un

afluent al fluviului Yukon. Au fost observate numeroase prelev ări din corpul unor
mamifere precum:

- măgarul sălbatic;

- mamutul lânos;

- bizonul cu coarne mari;

- simbosul.

Vechimea sitului de la Old Crow a devenit motiv de ceart ă între

specialişti. Se consideră valabilă o vârstă de aproximativ 29.000 BC.

Preistoria americană iese din conul de umbr ă în mileniul XVI-lea.

Principala activitate pe acest continent era vân ătoarea. Sunt individualizate
următoarele industrii:

- tradiţia vânătorilor de vânat mare;

- tradiţia vechilor cordilieri.

Aceste două sunt separate, de fapt, individualizate de vârfurile armelor

utilizate..

Ş tiaţi că
Pământul se învârte în jurul Soarelui pe o orbit ă cu viteza de 106.000
km/oră.

Diametrul Pă mântului este de 12.103 km şi distanţa faţă de Soare este

de 149.503.000 km.

Muzica gospel a fost popularizată la începutul anilor 1900 de c ătre

preoţii metodişti sau baptişti, care i-au încurajat pe credincioşi s ă cânte şi chiar s ă
danseze în timpul slujbei.

Johann Sebastian Bach face parte dintr-o familie în care s-au născut
muzicieni timp de 200 de ani.
Criza socială în republica romană

Roma a avut trei forme majore de

guvernare: regat (753 î.e.n – 509 î.e.n), republic ă (509 î.e.n. – 27 î.e.n.) şi
imperiu (27 î.e.n – 476 e.n.). În timpul republicii Roma şi-a întins autoritatea
asupra peninsulei Italice şi a pornit primele r ăzboaie pentru controlul M ării
Mediterane (Exemplu: Războaiele punice).

Numeroasele conflicte au dus la o separare mai mare între plebei şi

patricieni. De fapt cele 2 clase sociale se contopiser ă şi singura diferenţă era
făcută de posesia unor latifundii cât mai întinse. S ă nu uit ăm c ă vorbim de epoca
antică şi agricultura era principala activitate a economiei, de acolo veneau
veniturile şi influenţa politică a multor senatori. Activit ăţile r ăzboinice afectaser ă
clasa plebeilor care departe de casă nu şi-au mai putut pl ăti d ările şi obligaţiile
ceea ce a dus la pierderea lotului de p ământ şi chiar a libert ăţi.

Evoluţia politică a Romei a sărăcit categoriile largi ale populaţiei şi a

îmbogăţit pe latifundari. Aceştia din urmă şi-au extins posesia asupra ager
publicus de unde au acaparat cele mai bune pământuri.

Profitând de perturbarea provocată în spiritele cet ăţenilor de revolta

sclavilor din Sicilia, Tiberius Gracchus, tribun al plebei în 133 î.e.n. determin ă
votarea unei legi care reduce pământurile ocupate de nedrept de c ătre nobili pe
ager publicus şi le utilizeaz ă pentru a-i înzestra pe cet ăţenii s ăraci cu loturi
inalienabile. O comisie formată din trei membri era îns ărcinat ă cu aplicarea legii.
Dar reformele lui Gracchus determină oprobriul celorlaţi vizaţi şi moare în urma
unui complot, a unor lupte de stradă

Fratele său Caius continuă în calitate de triumvir opera predecesorului

său dar este împiedicat de instituţia senatorial ă pân ă ce obţine funcţia de tribun
în 123 şi 122 î.en. El dorea o reformă f ăr ă precedent. Vroia şi o reform ă social ă,
crearea burgheziei rurale autentice. Promoveaz ă o lege prin care ofer ă grâu la
preţ redus categoriilor defavorizate.

Se loveşte de extremiştii din senat ce încredinţează puteri depline

consulului L. Optimus pierde în chip violent (este ucis într-o r ăzmeriţă) şi 3000 de
cetăţeni sunt executaţi făr ă judecată (121 î.e.n.).

Grachii au încercat să stabilească suveranitatea poporului, s ă recreeze o

clasă rurală mijlocie simultând, operând o puncţie în plebea urban ă degradat ă, s ă
reducă importanţa economică şi politică a senatului.
 Senatul a ieşit învingător dar a f ăcut uz de violenţă. Roma era împ ărţită în
două tabere politice. Aşa-numitul partid popular va avea un program reformator
ce va atrage întotdeauna mulţimile. Optimaţi erau cei ce dispuneau de resurse
financiare importante şi politica lor încerca s ă conserve statu-quo-ul politic din
cetatea eternă.

Recorduri în lume – Cei mai înalţi

munţi
 Lhotse I – 8511 m (8516)

1. Everest, Nepal/China – 8850 m.

2. K2, Pakistan/China – 8611 m.

3. Kanchenjunga, Nepal/China – 8597 m.

4. Lhotse I, Nepal/China – 8511 m.

5. Makalu, Nepal/China – 8481 m.

6. Lhotse II, Nepal/China – 8400 m.

7. Dhaulagirl, Nepal – 8156 m.

8. Manaslu I, Nepal – 8156 m.

9. Cho Oyu, Nepal/China – 8153 m.

10. Nanga Parbat, Pakistan – 8126 m.

Se observă că Nepalul şi China au cele mai înalte vârfuri de munte din

lume. De fapt pe lâng ă cele două state amintite anterior apare Pakistanul.
Himalaya este lanţul muntos care le dă pe toate 10.

Camorra – o asociaţie secretă

 Sub această denumire este cunoscut ă o
asociaţie secretă din lumea interlopă din Italia, mai precis din zona Campania.
Numele derivă dintr-un termen napolitan, probabil legat de “morra”, adic ă
“gaşcă”, “turmă”, “bandă".

Existând la Neapole încă din epoca spaniolă a dobândit mare

putere în epoca bourbonică şi în special în timpul domniei lui
Ferdinand II (1830 – 1859) când şi guvernul s-a folosit de ea în
operaţiuni speciale de poliţie. Nici liberalii nu s-au sfiit s ă aib ă contacte
cu camorrişti în lupta împotriva absolutismului bourbonic, în special,
după 1848.

Camorra dotată cu cu un cod propriu de comportament şi

organizată pe criterii ierarhice şi teritoriale (“familii”), controla
contrabanda, loteria clandestină, jocurile de noroc şi obţinea un anumit
procentaj din câştigurile obţinute prin prostituţie şi prin mici negustorii
la limita legalităţii.

Primul adversar înverşunat al Camorrei a fost R. Sparenta,

ministrul poliţiei din 1861 care nu a reuşit s ă îşi îndeplineasc ă planul
de a o desfiinţa. În 1901 o comisie de anchet ă a scos la iveal ă
încrengăturile dintre Camorra şi politic. În urma unui mare proces din
1901 au fost condamnaţi o mare parte dintre lideri Camorrei la
pedepse destul de aspre.

Moştenirea vechii organizaţii criminale a fost preluat ă de

“noua camorra” organizată. Puterea acesteia a atins un apogeu dup ă
1970 graţie şi investirii câştigurilor obţinute din traficul cu stupefiante şi
din contrabanda cu ţigări în domeniul antrepozitelor publice şi al
construcţiilor edilitare. S-au format adevărate întreprinderi economice
care aveau misiunea de recicla sumele obţinute în urma activit ăţilor
ilicite. S-a realizat o legătură fără precedent între factorul economic şi
politic şi domeniul delincvenţei de drept comun.

În 1982 a fost votată o lege antimafia dar camorra se extindea

ajungând în 1992 să aibă o cifră de afaceri estimat ă la peste 1000 de
miliarde de lire italiene pe an. Statul italian încearc ă s ă reprime m ăcar
în parte activităţile camorrei care ajunsese să domine piaţa financiar ă
din Milano.
Aviaţia: de la Montgolfier la
avioanele supersonice

Zborul fraţilor Montgolfier din 1783

1509 – 1519 – Leonardo da Vinci proiecteaz ă un elicopter şi efectueaz ă studii

pentru construirea unei paraşute;

1783 – Zborul primului aerostat, numit şi montgolfier dup ă numele inventatorului

– fraţii J. şi E. Montgolfier;

1852 – Primul zbor al unui dirijabil aerostat de form ă cilindric ă, prev ăzut cu
sistem de propulsie şi mijloace de ghidare, inventat tot de un francez H. Giffard;

1853 – un planor al englezului G. Cayley realizeaz ă primul zbor planat cu un om

la bord;

1877 – italianul E. Fontanini proiecteaz ă un elicopter acţionat cu un motor cu

aburi;

1891 – 1896 – experimente de zbor cu planoare mono şi biplane ale germanului

O. Lilienthal;

1900 – începe fabricarea de dirijabile de c ătre contele german F. von Zeppelin;

1903 – aeroplanul cu motor Flyer I al fraţilor americani O şi W. Wright, realizeaz ă

primul zbor din istorie;

1909 – francezul L. Bleriot traversează în zbor Canalul Mânecii;

1910 – francezul J. Chavez survolează Alpii. Este contruit avionul de vân ătoare
britanic Sopwith Camel; biplan cu 2 locuri, un prototip al avioanelor folosite în
primul război mondial (1914 – 1918);

1913 – un alt francez R. Garros traverseaz ă Marea Mediteran ă;

1919 – un dirijabil militar britanic traverseaz ă Oceanul Atlantic f ăr ă escal ă;

1926 – americanul R. E. Byrd realizează prima traversare a Polului Nord;

1927 – C. Lindbergh realizează prima traversare a Oceanului Atlantic f ăr ă escal ă;

1929 – tot, R. E. Byrd face prima incursiune la Polul Sud;

1930 – este activată prima linie aerian ă făr ă escal ă între Paris şi New York;
1937 – cel mai mare dirijabil din lume Hindenburg ia foc în faza de aterizare la
New York. Acest accident a dus la 36 de morţi şi marcheaz ă sfârşitul zborurilor
pentru dirijabilele de transport pasageri;

1955 – avionul american North American E 100 Super Sabre este primul ce
depăşeşte viteza sunetului;

1967 – intră în funcţiune, celebrul, avion de vân ătoare rusesc MIG-25. În 1973
acest avion bate recordul de altitudine – 36.200 m. şi ăn 1975 recordul de vitez ă
– 4230 km pe h.

1969 – primul zbor al lui Concorde – un avion de producţie anglo-francez ă;

1970 – intră în funcţiune americanul Jumbo Jet Boeing 747 care avea
capacitatea de 300 pasageri – un record pentru acel timp;

1986 – aparatul de zbor american Voyager realizeaz ă primul înconjor al lumii f ăr ă

escală şi realimentare.

1986 – Voyager
Cea mai importantă femeie de ş tiinţă…

Marie Curie, prima femeie care a

câştigat Premiul Nobel si primul om de ştiinţă care a câştigat premiul de doua ori,
în doua domenii diferite, fizica si chimie, a fost votat ă cea mai importanta femeie
de ştiinţă din toate timpurile

Cercetatoarea de origine poloneza care a descoperit tratamentul cancerului cu

ajutorul radiatiilor, a fost votata in proportie de 25,4 procente, aproape dublu fata
de ocupanta locului doi, Rosalind Franklin, biofiziciana de nationalitate engleza
care a ajutat la descoperirea structurii ADN-ului.
Urmatoarele locuri au fost ocupate de astrofiziciana Dame Jocelyn Bell Burnell si
de Dr. Jane Goodall, primatologul care a adus in atentia lumii stiintifice, primatele.

“Sondajul indica nevoia vitala de a celebra si de a atrage atentia asupra

numeroaselor femei cercetatori, care au ajutat la formarea a ceea ce numim azi
stiinta moderna”, declara Dr. Roger Highfield, editor al publicatiei The New
Scientist.
Date din istoria Europei
6500 î.Hr. – răspândirea agriculturii în Grecia şi bazinul M. Egee;

4000 î.Hr. – apare cultura megalitică;

1600 î.Hr. – înflorirea civilizaţiei miceniene;

1000 î.Hr – etruscii pătrund în Italia;

753 î.Hr. – data la care potrivit legendei a fost întemeiat ă Roma;

505 î.Hr. – reforma lui Clistene marcheaz ă începutul democraţiei din Atena;

480 î.Hr. – Grecia respinge invazia persan ă;

331 î.Hr. – Alexandru cel Mare îşi extinde imperiul în Asia;

146 î.Hr. – Grecia cade sub stăpânire roman ă;

27 d. Hr. – August proclamă puterea imperial ă la ROMA;

238 – primele invazii ale goţilor;

476 – Sfârşitul Imperiului Roman de Apus;

486 – Clovis întemeiază regatul francilor;

533 – Justinian întemeiaz ă puterea imperial ă în peninsula Italic ă;

711 – invazia musulmană din Spania;

732 – prin victoria de la Poitiers francii stopeaz ă expansiunea arab ă în

Europa;

800 – Carol cel Mare este încoronat împ ărat la Roma;

969 – Anglo-saxonii unific ă Anglia;

1054 – Marea Schismă Religioasă;

1066 – cucerirea de către normanzii a Angliei;

1096 – începe prima cruciadă;

1215 – regele Ioan fără de Ţar ă este constrâns s ă promulge Magna

Charta;

1241 – invazia mongolă care ajunge pân ă în Boemia;

1337 – începutul războiului de 100 de ani dintre Franţa şi Anglia;

1348 – marea epidemie de cium ă depopuleaz ă Europa;

1389 – Imperiul Otoman deţine controlul peninsulei Balcanice;

1453 – sfârşitul războiului de 100 ani câştigat de Franţa;

1492 – începutul Reconquistei spaniole;

1521 – M. Luther începe reforma protestantă;

1598 – Edictul de la Nantes pune cap ăt războaielor religioase;

1609 – se constituie Republica Provinciilor Unite (viitoarea Olanda);

1618 – începutul războiului de 30 de ani;

1648 – pacea din Westfalia pune cap ăt r ăzboiului de 30 de ani;

1789 – izbucneşte revoluţia franceză;

1804 – Napoleon se proclam ă împărat al Franţei;

1815 – Congresul de la Viena;

1861 – constituirea regatului Italiei;

1870 – începutul războiului franco-prusac;

1914 – începutul primului război mondial;

1917 – revoluţia rusă;

1919 – pacea de la Versailles;

1933 – Hitler ajunge la putere în Germania;

1939 – începe al Doilea R ăzboi Mondial;

1957 – este înfiinţată piaţa comună european ă;

1968 – reprimarea primăverii de la Praga;

1985 – Gorbaciov enunţă perestroika în URSS;

1989 – căderea zidului Berlinului şi a regimurilor comuniste în Europa;

1990 – unificarea Germaniei;

1997 – Polonia, Ungaria şi Cehia sunt admise în NATO;

2007 – România şi Bulgaria sunt admise în Uniunea European ă.

Vârful Everest – cel mai înalt munte
al Terrei

Cu aproximativ 200 de milioane de ani în urm ă, India s-a desprins de

Gondwana şi a s-a deplasat spre nord-est, pe ocean c ătre continentul asiatic.
Zona de contact dintre subcontinentul India şi Asia a dus la formarea celor mai
înalţi munţi de pe planet ă – Himalaya.

Cununa Himalayei este Everestul cu altitudinea sa de 8848 m. Numele

tibetan al Everestului are mai multe interpret ări: Zeiţa Zăpezilor din Munţ,i Zeiţa-
mamă a Lumii sau versiunea mai lungă – Muntele atât de înalt că nicio pasăre nu
zboară deasupra lui. A fost măsurat pentru prima dat ă în secolul XIX – 1852 şi a
primit numele Peak XV şi, ulterior, Everest. Numele a fost dat în onoarea
guvernatorului Indiei – Sir George Everest. Acesta era un geograf înn ăscut şi a
făcut prima cartografiere exactă a Indiei şi a regiunii Himalaya. Accesul lui Sir
George Everest spre regiunea Himalaya nu a fost realizat ă uşor deoarece Tibetul
şi Nepalul acceptau foarte greu str ăini pe teritoriul lor.

După 1920 o serie de expediţii britanice au urcat pe Everest. Se crede c ă

Mallory şi Andrew Irvine sunt printre primii care au atins vârful în anul 1922, în
jurul datei de 8 iunie. Niciunul nu a supravieţuit. Mallory a fost “recuperat” în anul
1999 dar camera sa de fotografiat precum şi colegul s ău nu au fost g ăsiţi, înc ă.

Prima expediţie care a reuşit să “cucerească” Everestul a fost format ă

din Edmund Hillary şi şerpaşul Tenzing Norgay care pe 29 mai 1953 au escladat
cel mai înalt vârf de munte din lume.
Creş tinismul în Evul Mediu

Integrarea creştinismului cu puterea

imperială a fost întreruptă în Occident o dat ă cu invaziile barbare, dar a
supravieţuit în imperiul Bizanţului în forme şi în conţinuturi care denotau tendinţa
spre o crescândă sacralizare a persoanei împ ăratului, unic deţinător al puterii
politice şi religioase. Barbarii care invadaser ă fostul Imperiu de Apus fuseser ă
creştinaţi dar aparţineau arianismului – o erezie care nu recunoştea egalitatea
dintre Tată şi Fiu. Biserica de la Roma a beneficiat de un vid de putere în
peninsula Italică pentru a-şi impune o autoritate tot mai puternic ă asupra acelui
spaţiu, o autoritate care depăşea limitele religioase. În general creştinismul din
evul mediu timpuriu pierduse importanţa pe care o avea în cadrul Imperiului
Roman. Se axa mai mult pe monahism şi detaşarea faţă de lume. Mân ăstirile
devin centre culturale şi de spiritualitate într-o perioad ă istoric ă plin ă de
evenimente negative.

Epoca carolingiană va trasa un model medieval de colaborare f ăr ă

precedent între Biseric ă şi stat. Carol cel Mare era franc şi poporul s ău a fost
primul care a acceptat religia catolic ă şi nu erezia ariană. Poate de aceea este şi
singurul regat care a supravieţuit (într-o form ă schimbat ă). Cucerirea arab ă din
secolul VII determină ocuparea peninsulei Iberice şi schimbarea raportului de
forţe în zonă.

Estul Europei cunoaşte misiunile lui Chiril şi Metodiu care cre ştineaz ă
poporul slav aducându-l spre calea religiei ortodoxe – în secolul IX.

De-a lungul secolelor s-au individualizat diferenţe între biserica

creştină din Apus şi biserica creştină din R ăs ărit. Erau diferenţe doctrinare,
liturgice, criterii de disciplină intern ă. Ruptura definitiv ă a avut loc în anul 1054
când cele 2 biserici s-au excomunicat reciproc. Creştinismul ortodox se va
dezvolta organiza autocefal, fiecare biseric ă “naţional ă” beneficia de anumite
libertăţi, mai bine spus de o autonomie lărgit ă. Biserica de Roma sau cum a fost
ea denumită romano-catolică se va dezvolta pe o politic ă diferit ă, de centralizare
în jurul papei şi Sfântului Scaun. Occidentul cunoaşte o evoluţie distinct ă.
Puterea papei ajunsese, la un moment dat, mai presus decât puterea politic ă.
Expresia influenţei crescânde a Bisericii de la Roma st ă în organizarea
cruciadelor. Eşecul cruciadelor va consemna şi dec ăderea treptata a influenţei în
politic a papei de la Roma.

O ruptură puternică în biserica creştină apusean ă apare dup ă

începuturile reformei religioase. Societatea era nemulţumită de un cler lipsit de
prejudecăţi şi plin de un fast care nu mai amintea de valorile prop ăv ăduite de Isus
Hristos. Martin Luther va reforma conceptele religioase. Biserica Catolica va
organiza Contrareforma prin care se vor face schimb ări drastice şi în interiorul
său. Biserica protestantă va avea noi precepte privind credinţa, libertatea
individului, liturghia ş.a.m.d.

Reforma religioasă deschide o nouă epocă plin ă de schimb ări pentru

întreaga credinţă creştină – epoca modern ă.
Defileul de la Saint Gotthard
Este situat în Alpii Superiori, Elveţia la graniţa dintre 3 cantoane: Wallis,
Tessin, Graubunden. Defileul poart ă numele masivului Gotthard şi este construit
la înălţimea de 2108 metri. Leagă Andermart de Airolo. Din 1980 drumul poate fi
parcurs şi pe o autostrad ă lungă de peste 16 km (de fapt un tunel în zona Saint
Gotthard). Datorită peisajului extraordinar multe persoane prefer ă traseul vechi.
Pot admira priveliştea şi coboară, ulterior, serpentinele.

Podul defileului din masivul Saint Gotthard

Pr
iveliştea care se profilează de pe pod.

Ma
sivul Saint Gotthard
 Podu
l ce face legătura între Andermart şi Ariolo
Ceasul astronomic din Praga
Cehia are numeroase obiective turistice. Praga este un oraş medieval
bine conservat şi plin de relicve istorice de valoare. Ceasul astronomic este o
minunată lucrare ce datează din Evul Mediu (secolul XV – 1490). Ceasul indic ă
cu arătătoare şi imagini: anul, luna, ziua, ora, minutul, fazele lunii, poziţia
planetelor şi semnele zodiacale. La fiecare oră exact ă, vizitatori sunt uimiţi de
ferestrele de deasupra ceasului care se deschid şi las ă s ă treac ă câte şase din
cei 12 apostoli. Acestea se închid şi cocoşul cânt ă şi Moartea întoarce clepsidra
şi, simultan, clopotele încep să bată.

Dacă ajungeţi în Praga vizitaţi şi această minunată realizare medieval ă.

Afacerea Dreyfus

Reprezintă un scandal politic din

Franţa de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Numele provine de la un
ofiţer evreu (1859 – 1935). Acesta era un evreu alsacian care deţinea
funcţia de ofiţer pe la Statul Major. A fost arestat pentru spionaj în
urma descoperirii unei scrisori anonime adresat ă ataşatului militar
german de la Paris, în care se anunţă trimiterea unor date tehnice cu
privire la artileria franceză. A fost condamnat pentru înalt ă tr ădare şi
trimis pe insula Diavolului (1894). În 1896 forţele politice radicale şi
socialiste au ridicat problema lui Dreyfus considerând c ă nu erau
probe suficiente pentru condamnarea alsacianului.

A fost pornită o campanie împotriva partidelor naţionaliste

şi conservatoare şi împotriva armatei acuzat ă de rasism. Emile Zola
publică un articol celebru în “Aurore” intitulat J’accuse. Ministerul de
Război se opunea procesului de revizuire. Franţa se împarte în 2
tabere: pro-Dreyfus şi anti-Dreyfus. Au ieşit la iveal ă falsific ări ale
actelor de acuzaţie şi în 1898 ministrul de r ăzboi îşi d ă demisia. În
1889 Dreyfus este judecat din nou şi pedeapsa este comutat ă la la 10
ani de închisoare şi mai târziu va fi graţiat şi chiar reintrodus în cadrele
active ale armatei (1906).

Afacerea Dreyfus trebuie înţeleasă în contextul sfârşitului

de secol XIX. Germania şi Franţa se aflau într-o rivalitate crescut ă
după războiul franco-prusac din 1870 – 1871 în urma c ăruia fuseser ă
pierdute Alsacia şi Lorena. Pe plan internaţional Franţa era izolat ă,
fără un aliat şi asta numai din cauza lui Otto von Bismarck care prin
Realpolitik trasese câteva linii directoare de angajament pentru
proaspătul imperiu german.

Frustrarea armatei şi a francezilor şi-a g ăsit un râu în

această afacere. Societatea franceză era deja împărţită. Armata
fusese un simbol şi înfrângerea din 1871 ar ătase c ă era şubred ă şi
erau necesare schimbări de anvergur ă, în special în mentalitate.

Dreyfus a devenit un personaj colateral, a avut de suferit cel

mai mult, care după o îndelungă perioadă de timp şi-a găsit liniştea.
Lacul Baikal – o scurtă prezentare
geografică

Este situat în Federaţia Rusă, în sudul Siberiei. Este cel mai adânc lac
din lume şi conţine o cincime din cantitatea de ap ă dulce de pe Terra. Este un
simbol al Rusiei şi, cu siguranţă, o minune a naturii. Apele sale albastre au adus
numeroase poveşti şi simboluri.

În limbajul autohtonilor Baikal însemnă “ap ă mult ă”. Are o adâncime ce

ajunge la 1640 m. Cantitatea de ap ă este de 23.000 km cubi (cât toate lacurile
dintre Canada şi SUA).

Este pe locul 9 în lume ca întindere cu “doar” 635 km şi o l ăţime medie

de aproximativ 50 km. Lungimea ţărmului este de peste 2000 km (România la
Marea Neagră are un ţărm de 246 km). S-a format acum 15 – 25 milioane ani în
urma unei fisurii din scoarţa tectonică.

336 de râuri şi fluvii se varsă în lacul Baikal şi doar unul singur izvor ăşte
de aici – Angara. În jurul lacului sunt peste 40 de a şez ări care înainte foloseau,
direct, apa lacului. Şi acum apa este curat ă, în unele zile claritatea apei permite
să vezi până la 40 de metri adâncime. Iarna siberian ă îşi pune amprenta asupra
lacului începând din luna octombrie când se formeaz ă primele cruste de gheaţă.
În luna ianuarie, aproape, întregul lac este acoperit cu o p ătur ă de gheaţă care
poate depăşi 2 metri grosime.

În apele lacului trăiesc peste 1800 de specii. Multe dintre ele sunt
întâlnite doar în acest lac: golomianka este un pe şte care naşte pui vii şi foca
argintie de Baikal denumită şi Nerpa.

Castelele Europei: Castel del Monte

Locaţia: Italia, provincia Apulia.

Este situat pe o înălţime de 540 metri, un deal din provincia mai sus
enunţată. A fost ridicat la iniţiativa lui Frederic al II-lea – împ ăratul Imperiului
Roman de Neam Germanic(1212 – 1225) în ultima perioada a domniei lui. Scopul
său era în a avea o reşedinţă de vân ătoare dar şi pentru a-şi demonstra puterea.

Castelul are opt turnuri, octogonale. Totul pare construit în jurul acestei
figuri geometrice. Sălile, suprafaţa pe care este construit şi turnurile sunt sub
formă de octogon. În istoria sa acest castel a fost folosit (datorit ă poziţiei) şi drept
închisoare. Din 1876 a intrat în posesia statului italian (care abia în 1871 î şi
definitivase unificarea politică prin transformarea Romei în capital ă). Din 1928 a
fost cuprins într-un program de renovare.

Este inclus în patrimoniul UNESCO din 1996. Fiind declarat: “ o pies ă

unică de arhitectură militară medievală”.

Evul mediu românesc – o opinie

subiectivă .
 Istoria românilor este diferită, pe alocuri,
de istoria europeană. Aflaţi la contactul între Orient şi Occident, de multe ori
obiceiurile şi stilul de viaţă au venit din primul enunţat.

Ar trebui să cuprindem, măcar temporal, evul mediu din spaţiul carpato-

danubiano-pontic (vorbim de un spaţiu circumscris de 3 elemente naturale c ăci
un stat sau o formă de guvernământ bine închegat ă nu exista atunci).

Începutul evului mediu universal coincide cu c ăderea Imperiului Roman

de Apus (476 – când ultimul împ ărat roman Romulus Augustulus a fost destituit
de o căpetenie barbar ă pe nume Odoacru. Interesant a fost c ă Odoacru nu şi-a
luat supranumele de împărat roman şi a preferat s ă trimit ă însemnele imperiale la
Constantinopol – centru Imperiului Roman de R ăs ărit ce va rezista pân ă în 1453).

La noi se consideră, îndeobşte, că perioada medieval ă începe atunci

când s-a finalizat procesul de formare al poporului român şi al limbii române
(undeva în secolele V – VIII dup ă valul migrator al slavilor).

Primele formaţiuni politice cu un caracter cert medieval apar mult mai

târziu – secolele X – XIII. De aceea în istoriografia româneasc ă se vorbe şte de
“mileniul întunecat” (N. Iorga – secolele III – XIII). Astfel în Transilvania avem
enunţaţi în Cronica Notarului Anonim formaţiunile voievodale ale lui Gelu, Glad şi
Menumorut care sunt înfrânţi de regalitatea maghiar ă care pornise în procesul de
cucerire al Transilvaniei.

Abia în secolul XIV apar primele voievodate puternice, capabile s ă înfrunte

primejdia şi să iasă victorioase. Ţara Româneasc ă reuşeşte sub conducerea lui
Basarab I să scape de suzeranitatea maghiar ă dup ă b ăt ălia de la Posada
(zugrăvită exemplar în Cronica pictată de la Viena
- foto).

Grigore I cel Mare – un

papă cu personalitate
Primul papă a fost apostolul Petru. El s-a
stabilit la Roma şi de aici până la sfârşitul vieţii sale
a guvernat viaţa creştinilor din Europa. Funcţia de pap ă va c ăp ăta un caracter
aparte în decursul secolelor ce vor urma. Pân ă în 1054 autoritatea papei de la
Roma se extindea asupra tuturor creştinilor.

De-a lungul timpului au fost o serie de personalit ăţi care au deţinut titlul
de papă şi care şi-au pus amprenta asupra evoluţiei religiei cre ştine. Unul dintre
aceştia este şi Grigore I zis cel Mare (aproximativ 540 – 604). Era descendent din
nobila gens Anicia, era prefect al Romei când a decis s ă îţi transforme casa într-o
mânăstire.

A fost trimis la Constantinopol ca reprezentant al papei Pelagius II. S-a

întors la Roma în anul 586 şi a fost ales pap ă împotriva voinţei sale de cler şi
poporul din Roma. Principalele sale probleme erau date de prezenţa
longobarzilor şi o epidemie de cium ă . A pl ătit tribut longobarzilor iar epidemia de
ciumă a încetat ceea ce a permis papei Grigore I s ă treac ă la organizarea
fondului funciar pe care îl deţinea biserica romană şi astfel va asigura, ulterior,
aprovizionarea alimentară a oraşului Roma.

Asigurând traiul celor nevoiaşi, Grigore I a înt ărit funcţia politic ă a

pontificatului roman, amintind oarecum de împ ăratul roman ce se îngrijea de
alimentele necesare plebeilor. Pe de alt ă parte Imperiul Bizantin nu putea
contracara aceste măsuri deoarece era slab reprezentat în peninsula Italic ă.

Grigore I a reuşit să îl converteasc ă la catolicism pe regele longobard

Agiluf şi a trimis până în Britania o misiune de c ălug ări condus ă de viitorul
episcop de Canterburry, Augustin.

Acest papă a redactat şi o serie de opere precum Liber regulae

pastoralis ce conturează profilul unui episcop ideal. Reforma liturgic ă şi a
cântecului liturgic au făcut ca influenţa hot ărârilor lui Grigore I s ă fie evident ă pe
parcursul evului mediu.

Robert Peel – un model de

politician britanic
A fost un om de stat britanic (1788 –
1850). Ales deputat tory în 1809, a fost ministru
pentru Irlanda (1812 – 1818) şi de interne (1822 –
1827, 1828 – 1830) în guvernele conduse de lord
Liverpool şi de ducele de Wellington. A fost
supranumit “Orange P.” din cauza sprijinului
acordat protestanţilor din Irlanda, s-a convins c ă
pentru instaurarea păcii în Irlanda este nevoie de
emanciparea catolicilor şi a fost, împreună cu
Wellington un susţinător al acestei linii politice.
 A fost fondatorul poliţiei metropolitane la Londra( Scotland Yard-ul
actual). Reforma electorală din 1832, al c ărui adversar a fost i-a oferit ocazia de a
reforma partidul tory (ce ulterior se va numi partidul conservator) al c ărui lider va
şi deveni. A ocupat funcţia de prim-ministru între 1835 – 1841 şi 1841 - 1846. A
reechilibrat bugetul prin introducerea impozitului pe veniturile mai mari de 150 de
lire sterline abolit în 1815. A reorganizat Banca Angliei stabilind un raport între
emisiunea de bancnote şi rezervele de aur. A abandonat, ulterior, protecţionismul
şi a abordat liberul schimb (specific britanicilor în secolul XIX şi începutul
secolului XX).

Îşi pierde creditul în politic ă dup ă o problem ă legat ă de legile

protecţioniste ce se stipulau asupra cerealelor (Corn Laws). S-a îndep ărtat de
conservatori şi a format cu discipoli săi un nucleu dur numit “peelits”. A murit în
urma unui accident (a căzut de pe cal în data de 29 iunie 1850) şi a decedat trei
zile mai târziu – 2 iulie 1850.

Grupul său (peelits) s-a unit cu whigs – viitorul partid Liberal.

Paralele ş i meridianele
 Planeta noastră este împărţită în linii imaginare care ne ajut ă s ă
măsurăm distanţele şi să ne ghidăm pe suprafaţa sa. Aceste linii imaginare se
numesc:

- paralele;

- merdiane.

Paralele sunt linii ce înconjoar ă globul şi lungimea lor scade odat ă cu

apropierea de Polul Nord şi Polul Sud. Cea mai important ă paralel ă şi cea mai
cunoscută este Ecuatorul fiind paralela care se află la mijlocul distanţei dintre cei
2 poli. Este şi paralela de 0 grade. Ea împarte globul în dou ă emisfere: emisfera
nordică, emisfera sudică.

Meridianele sunt semicercuri care unesc cei 2 poli. Cel mai cunoscut
este meridianul Greenwich care trece pe lângă observatorul omonim din
apropierea oraşului Londra. Celelalte merdiane în funcţie de poziţia lor faţă de
merdianul de 0 grade sunt considerate a fi de longitudine estic ă sau vestic ă.

Alte paralele importante sunt Tropicul Racului şi Tropicul

Capricornului.

Atât paralele cât şi meridianele se m ăsoar ă în grade.

Importanţa acestor liniii imaginare este dat ă de faptul c ă împreun ă

formează o reţea cartografic ă. Pe această reţea cartografic ă orice localitate este
situată la contactul dintre o paralelă şi un meridian. Cea mai important ă aplicaţie
este navigaţia. Pe mare lipsiţi de reper, navigatori au la îndemân ă o hart ă care îi
ajută în găsirea drumului către destinaţie.

România este traversată de paralela de 45 de grade latitudine nordic ă

şi de meridianul de 25 de grade longitudine estic ă.
Malbork - Marienburg - cel mai mare
castel de că ră midă din Europa

În secolul al XIII-lea a fost ridicat ă o mân ăstire a ordinului c ălug ărilor

teutoni lângă oraşul Marienburg. Este o puternic ă fortificaţie din c ăr ămid ă care s-
a păstrat parţial fiind recosntruită dup ă cel de-al Doilea R ăzboi Mondial când
oraşul a fost distrus în proporţie de peste 50 %. Cele mai importante obiective
sunt clădirea mânăstirii, turnul de ap ărare, capelele şi curtea exterioar ă. Face
parte din patrimoniul UNESCO din anul 1997.

Ordinul Călugărilor Teutoni a pus mari probleme Poloniei care a dus în

secolul XV mai multe războaie pentru stârpirea lor de pe teritoriul polonez. La
aceste lupte a participat şi domnul moldav Alexandru cel Bun (1400 - 1432).
Marienburg în 1410 este locul unei astfel de b ăt ălii.

La Malbork se îmbină trei castele. Este cel mai mare castel de

cărămidă din Europa şi unul dintre cele mai interesante monumente medievale
ale bătrânului continent.
Cloş ca cu puii de aur - o poveste
reală
În anul 1873 este descoperit, din întâmplare, cel mai important tezaur
de pe teritoriul ţării noastre. Valoarea sa îl face a fi şi unul din cele mai importante
tezaure din Europa. Este cunoscut sub de numirea de tezaurul de la Pietroasa
sau Cloşca cu puii de aur (o denumire mai uzitat ă).

Descoperirea a fost făcut ă de doi tăietori de piatr ă, Ion Lemnaru şi

Stan Avram, care lucrau într-o zi în cariera de piatr ă de lâng ă satul Pietroasa,
judeţul Buzău. A fost o zi pe care ei au considerat-o, pe moment, norocoas ă dar
care pe viitor va reprezenta un moment tragic pentru cei doi. Cantitatea obiectelor
descoperite cântărea peste 40 de Kg aur. Istoria face ca aceast ă greutate de aur
să obţină o valoare incomensurabilă.

Cei doi au ales să ascundă obiectele. Prima dat ă au fost duse în

podul casei lui Lemnaru apoi la o rudă a acestuia George Baciu. O parte din
tezaur ajunge la fierarul din sat care trebuia s ă spun ă dac ă este aur sau aram ă.
Vestea circulă prin comunitatea respectivă.

Anastase Tarba Verusi se intereseaz ă şi el, face o ofert ă de 4000

piaştri prin care cumpăr ă întregul tezaur. Pentru a transporta comoara Verusi
taie cu toporul tava cea mare în 4 buc ăţi, taseaz ă şi îndoaie alte obiecte de
dimensiune mai mare. În urma procesului amintit sunt pierdute câteva pietre
preţioase care sunt adunate de copii din sat şi folosite la jocurile lor.

Datorită acestora, pe fir intră şi un arendaş local Gheorghe Frunz ă Verde care
cere lui Verusi să împartă comoara. El primeşte câteva piese dar erau prea
puţine în viziunea sa şi preferă să anunţe autorit ăţile.

Se porneşte o anchet ă amănunţită. Pietrarii sunt arestaţi şi vor deceda

în ocna din care au scos comoara. Din cele 22 de obiecte g ăsite iniţial, zece
fuseseră topite de Verusi dar greutatea pieselor era, înc ă, de aproximativ 20 kg.

Cloşca cu puii de aur este un tezaur ce probabil a aparţinut regelui

vizigot Athanaric. Tezaurul a fost prezentat la Expoziţia internaţional ă de la Paris,
a fost furat din muzeul bucureştean în care se afla şi recuperat ulterior. În 1917 a
luat drumul Rusiei împreună cu celelalte obiecte din tezaurul românesc dar spre
deosebire de o mare parte a acestor obiecte s-a întors înapoi dup ă 40 de ani.
Ş tiinţele auxiliare ale istoriei
Istoria ca disciplină are o serie de ştiinţe care o ajut ă în elucidarea
adevărului şi faptelor istorice. Acestea sunt: diplomatica, genealogia, heraldica,
metrologie, miniaturistic ă, paleografie şi sigilografie. Ele sunt a şa-numitele ştiinţe
auxiliare ale istoriei.

Haideţi să vedem pe scurt care este obiectul de studiu a patru din

aceste discipline enumerate anetrior:

1. Diplomatica este o ştiinţă specială ce studiază apariţia, forma şi

tradiţia grafică a actelor scrise. Termenul provine din limba latina diploma şi din
verbul din limba greacă diplon (a îndoi); îşi are originea în antichitatea romană,
diploma imperială romană fiind acordată veteranilor pentru a le fi respectate
privilegiile obţinute după efectuarea stagiului militar.

2. Genealogia este o ramură veche. Ea se ocupă de naşterea şi

evoluţia neamurilor şi a familiilor, înrudirile care se stabilesc între persoanele unei
epoci date, precum şi rolul pe care aceste înrudiri îl joac ă în desf ăşurarea unor
evenimente istorice. Termenul provine din limba greac ă: genos - rasă şi logos -
cuvânt.

3. Heraldica este o artă şi o ştiinţă cu o dezvoltare aparte în Evul

Mediu. Denumirea provine din limba francez ă (heraut - crainic). Heraldul ducea
mesajul de război şi trebuiau să cunoasc ă bine blazoanele nobililor pe care îi
reprezentau la numeroasele turniruri medievale. Heraldica se oucp ă, în special,
cu studiul blazoanelor, însemnelor medievale. Prin intermediul s ău sunt
descoperite realităţi politice, mentalităţi vechi. Blazonul era o oper ă de art ă şi un
simbol, exprima o filiaţie a celui ce îl folosea.

4. Metrologia doar colateral este o ştiinţă auxiliar ă a istoriei. Studiul s ău

este dat de măsurile fizice precise cu unităţi şi proceduri de m ăsur ă. Metrologia
istorică se ocupă cu studierea sistemelor de m ăsur ă din trecut, oglindite în
izvoare documentare, cu evoluţia acestora de-a lungul istoriei, cu adaptarea lor la
sistemul de măsură modern, precum şi cu cercetarea vechilor m ăsur ători, în
raport cu sistemul utilizat pe regiuni. Cunoaşterea sistemelor de m ăsurat este
indispensabilă istoricului.
Formarea vânturilor

Aerul se găseste permanent într-o continu ă mişcare. Cauza care o

provoacă este diferenţa de temperatură pe care o are aerul la suprafaţa planetei
noastre. Astfel, când într-o localitate oarecare este c ăldur ă, aerul se înc ălze şte,
devine mai uşor, se răreşte şi se înalţă, formându-se în acea regiune un centru
de presiune minimă. Aerul rece şi dens dimprejur (cu presiune maxim ă) se
deplasează şi caută să ia locul celui mai cald, mai rar şi mai uşor.
Mişcarea aerului de la un ţinut cu aer rece şi dens (cu presiune maxim ă)
către un altul cu aer mai rar (cu presiune minim ă) se nume şte VÂNT.
Vântul ia naştere din cauza deosebirii de înc ălzire a aerului şi din cauza
presiunilor atmosferice diferite dintre două ţinuturi.
Muzica clasică - Compozitori celebri
Muzica clasică cuprinde piese muzicale compuse în tradiţia muzicii de
concert. Denumirea de muzic ă clasică (în opoziţie cu muzica popular ă) a ap ărut
abia la începutul secolului al XIX-lea.

Antonio Vivaldi (1678

- 1741) a fost un mare violonist şi compozitor italian din perioada baroc ă. În 1703,
a devenit preot, dar din cauza săn ăt ăţii precare a ajuns profesor de muzic ă la un
orfelinat de fete din Veneţia. A compus muzic ă liric ă (opere) şi instrumental ă
(concerte). Cele mai cunoscute compoziţii ale sale sunt 4 concerte reunite sub
titlul Anotimpurile.
 Johann Sebastian Bach
(1685 - 1750) este unul dintre cei mai cunoscuţi compozitori germani din perioada
barocă. Bach a început să studieze muzica şi să cânte la org ă la o vârsta
fragedă. Primele sale compoziţii aufost în principal piese religioase pentru org ă,
dar mai tărziu abordeaz ă şi piese nereligioase şi alte instrumente.
 Georg Friedrich
Haendel (1685 - 1759) este tot din Germania. Şi-a început cariera cântând la
orgă şi clavecin. A scris primele compoziţii la vârsta de 9 ani. Este cunoscut
pentru compoziţiile ce combină corul şi orchestra. Nu se folosea în exprimarea
ideilor muzicale de costume sau decoruri.

Wolfgang
Amadeus Mozart (1756 - 1791) este cel mai cunsocut compozitor din toate
timpurile. A fost un geniu muzical. A început s ă scrie piese la vârsta de ... 6 ani şi
până la 35 de ani a scris 41 de simfonii, opere, compoziţii pentru pian, muzic ă de
cameră şi corală. Cea mai mare parte a vieţii sale a petrecut-o în Austria la
Salzburg. A concertat în Franţa, Spania, Germania, Italia.

Ludwig van Beethoven

(1770 - 1827). De origine germană a dat dovadă de un talent înnăscut. A scris 9
simfonii, compoziţii pentru orchestr ă, sonate pentru pian, piese muzicale
interpretate de un isntrument, dou ă sau mai multe.
 Richard Wagner (1813
- 1883). A scris mai multe opere simfonice. Cea mai impresionant ă este Inelul
Nibelungilor, alcătuită din 4 opere (interpretarea lro dureaz ă nu mai puţin de 15
ore). A scris şi numeroase cărţi, eseuri, poeme.
 Piotr Ilici Ceaikovski (1840 - 1893). Cele mai cunoscute opere ale
sale sunt baletele Spărg ătorul de nuci şi Lacul Lebedelor şi Evgeni Oneghin,
Dama de pică. S-a inspirat din muzica populară rus ă.

Ză pada - apa în stare solidă

Ză pada se formeză în păturile superioare ale atmosferei, prin

condensarea vaporilor de apă atunci când temperatura scade sub 0 grade
Celsius. Zăpada cade în ţinuturile polare tot anul, în cele temperate numai iarna
(pe munţii înalţi şi vara), iar în regiunile calde apare numai pe munţii foarte înalţi.
Zăpezile permanente sunt cele rămase de la un an la altul. Limita lor
este în funcţie de latitudine şi altitudine. La latitudini mari, cum sunt cele polare,
zăpezile permanente se găsesc pe înălţimi mici, sub 500 m şi chiar la nivelul
mării. În ţinuturile temperate se află numai pe munţii înalţi, care dep ăşesc de
obicei 2500 - 3000 de m (M. Pirinei, Caucaz, Himalaya), iar în cele calde pe
munţii mai înalţi de 5000 m (Anzi, Kilimanjaro).
Zăpezile abundente de pe înălţimile mari ale munţilor se pr ăv ălesc cu
uşurinţă la rostogolirea unei pietre, la o b ătaie mai puternic ă a vântului e.t.c. În
drumul lor ele pustiesc totul, dezrăd ăcineaz ă arbori, d ărâm ă case, bareaz ă apele
curgătoare pricinuind inundaţii. Aceste pornituri ale z ăpezii se numesc avalan şe.
Zăpezile din zona temperată sunt o adevărat ă binefacere pentru
semănături, în special pentru cele de toamn ă. Iarna ele ocrotesc de ger
semănăturile, iar primăvara prin topirea lor lent ă dau apa necesar ă dezvolt ării
plantelor. Primăvara topirea bruscă a z ăpezilor bogate constituie uneori un
neajuns datorită inundaţiilor pe care le provoacă în luncile râurilor.

Mlaş tinile

Sunt locuri joase de la suprafaţa Pământului, îmbibate cu ap ă. Ele devin

nişte smîrcuri în care cresc plante iubitoare de umezeală ca papura, rogozul şi
altele. Mlaştinile se formează în regiunile cu p ământ argilos, în care apele din ploi
nu se pot infiltra, sau acolo unde apele subterane sunt prea la suprafaţă.
 Mlaştinile se formează pe terenuri netede, indiferent de în ălţimea lor. Se
nasc în luncile râurilor ori pe platourile întinse ale dealurilor şi munţilor, în zone cu
ploi bogate şi cu sol greu permeabil.
Unele mlaştini sunt foste lacuri, care împotmolindu-se mereu au devenit
bălţi şi apoi mlaştini. Dintre toate apele st ăt ătoare, mla ştinile ocup ă cea mai mare
suprafaţă de pe Glob. Asanarea ml ăştinilor sau desecarea lor se face cu ajutorul
unor canale artificiale, care permit scurgerea apei şi uscarea terenului. La noi în
ţără, mlaştinile purtau numele popular de "rovine".

Vulcanii ş i fenomenele vulcanice

Vulcanii sunt fenomene ale naturii care se manifest ă prin aruncarea

din adâncul scoarţei Pământului a unor materii fierbinţi, îndeosebi a lavei. Ei î şi
fac apariţia acolo unde scoarţa este mai slab ă sau prezint ă cr ăp ături. Materiile
fierbinţi din interior, aflate sub mare presiune, înving slaba rezistenţă întâlnit ă în
cale şi ajung astfel la suprafaţa Pământului.
Aparatul vulcanic cuprinde: vatra, coşul, craterul şi conul.
Vatra vulcanului este punga de lavă din care vulcanul se
alimentează.
Coş ul este canalul prin care ies la suprafaţă lavele şi celelalte materii
fierbinţi din interior.
 Craterul este partea de sus a coşului sau gura lui. Craterul are form ă
de pâlnie şi poate avea diametrul de la câteva zeci de metri la mai mulţi kilometri.
Conul este muntele vulcanic. Materiile aruncate de vulcan, îndeosebi,
cenuşa şi lava, se adună în jurul craterului şi dau naştere unui munte.
Activitatea vucanului. Vulcanii sunt activi sau stinşi. Cei activi sunt
uneori sau permanent în erupţie, aruncând materii din interiorul scoarţei, iar cei
stinşi şi-au încetat activitatea.
Vulcanii activi îşi încep manifestările prin zgomote ale scoarţei şi
cutremure de pământ. Apoi începe erupţia: întâi ţâşnesc gaze şi vapori fierbinţi,
apoi bombe şi lapili rupte din coşul vulcanului, cenuşă vulcanic ă (lav ă pulverizat ă)
şi apoi lave care curg ca nişte torenţi de foc, având o temperatur ă de peste o mie
de grade Celsius.
Cenuşa vulcanică poate fi aruncată la mai mulţi kilometri în ălţime,
întunecând astfel cerul pe suprafeţe enorme. Dac ă plou ă, pic ăturile de ploaie se
încarcă cu cenuşe şi ajung la pământ noroioase. Cenuşa vulcanic ă c ăzut ă în ap ă
se întăreşte şi formează o rocă tare, bun ă pentru construcţii, numit ă tuf vulcanic.
Lava poate fi subţire sau vâscoasă.
Ră spândirea vulcanilor. Numărul vulcanilor activi pe Glob este de
aproximativ 600, iar a celor stinşi de corca 10.000. Cei mai mulţi vulcani activi se
află în zona Pacificului. Ei se întind pe marginile marelui ocean şi insulele
apropiate ţărmului de est al Asiei şi Australiei din peninsula Kamceatka pân ă în
Noua Zeelandă, formând aşa-numitul Lanţ de foc al Pacificului.

Importanţa vulcanilor. Vulcanii înalţă pe uscat munţi şi podişuri

vulcanice, iar în largul mărilor şi oceanelor insule vulcanice. Lava vulcanic ă, în
scurgerea ei, poate bara cursul râurilor şi crea lacuri în spatele acestor gâtuituri.
Rocile vulcanice (granit, bazalt) ca şi tufurile vulcanice sunt pietre tari, bune
pentru construcţie şi pavaj. Solurile vulcanice rezultate din pulverizarea rocilor
vulcanice sunt foarte roditoare, atât pentru cultura cerealelor, cât şi pentru cultura
viţei-de-vie, a pomilor fructiferi. Iat ă de ce în apropierea vulcanilor sunt multe
aşezări omeneşti, cu tot pericolul apariţiei unor noi erupţii vulcanice (exemplu:
Vezuviu, Etna). Mofetele (emanaţiuni de gaze c ălduţe, cu efecte terapeutice),
apele acidulate (borvizuri) şi izvoarele termale se g ăsesc în zona vulcanilor
stinşi.

Vulcanii aduc o dată cu lava din interiorul P ământului, spre

suprafaţa lui, metale ca aur, argint, cupru, zinc şi altele precum şi mari cantit ăţi de
sulf (pucioasă).
Vulcanii au şi efecte dezastruoase. Ei pot distruge terenuri şi
aşezări omeneşti. Vulcanul Vezuviu a îngropat în anul 79 al erei noastre sub
cenuşă şi lavă trei oraşe apropiate, dintre care Pompeiul a fost cel mai important.
Rocile ş i clasificarea lor

Sursă imagine: Wikimedia

 Rocile fac parte din scoarţa terestr ă. Ele sunt formate dintr-un singur
mineral sau din mai multe. Au o mai mare răspândire rocile formate dintr-o
asociaţie de minerale.
După modul în care s-au format se deosebesc:
A. Rocile eruptive sau magmatice;
B. Rocile sedimentare;
C. Rocile metamorfice.
A. Rocile eruptive provin din răcirea şi consolidarea magmei (materie
fierbinte), din interiorul Pământului. Ele au o larg ă r ăspândire, alc ătuind 90 % din
materialele scoarţei terestre. Dintre rocile eruptive o importanţă sporit ă o au
granitul şi bazaltul.
Granitul este roca cu cea mai mare r ăspândire în scoarţa terestr ă.
Este de culoare cenuşie sau roşiatic ă. Fiind o roc ă foarte rezistent ă, granitul se
întrebuinţează în construcţii, la pavaje e.t.c. Din granit sunt formaţi o parte dn
Munţii Apuseni, din Carpaţii Meridionali şi din Munţii Dobrogei, de unde se
exploatează cel mai mult, fiind aproape de suprafaţă şi de Dun ăre.
Bazaltul este o rocă vulcanică compactă, de culoare cenuşiu închis
sau neagră. Peste 90 % din rocile vuclanice au o component ă bazaltic ă. Se
întrebuinţează la pavaje, construcţii, monumente etc.
B. Rocile sedimentare au luat naştere prin depunerea sau
sedimentarea pe uscat, în ape curg ătoare, în lacuri, m ări sau oceane a
materialelor rupte din scoarţa terestră de vânturi, ape curg ătoare, de gehţari. Alte
roci sedimentare s-au format prin depunerea unor soluţii precum cele de gips şi
sare în apele calde ale lacurilor. Mai sunt şi roci sedimentare n ăscute din
îngrămădirea unor resturi de organisme vegetale sau animale.
Pietriş urile sunt fragmente de roci sau de minerale cu dimenisuni
mici. Se află mai mult în albia râurilor repezi şi au form ă lenticular ă datorit ă
rostogolirii lor neîncetate. Pietrişurile sunt întrebuinţate ca material de construcţie
sau ca balast pentru şosele sau căile ferate.
Nisipurile sunt fragmente de minerale, roci şi organisme cu
dimensiuni mici, sub 2 mm. Unele nisipuri sunt folosite la fabricarea sticlei.
Nisipurile obişnuite sunt folosite ca material de construcţie.
Argilele au luat naştere prin cimentarea naturală a n ămolurilor.
Procesul a avut loc mai mult pe fundul lacurilor. Se deosebesc mai multe tipuri de
argile. Cea mai curată argilă este caolinul, utilizat la fabricarea porţelanurilor. O
argilă cu mult calcar este marna, care este folosit ă în industria cimentului. O alt ă
argilă cu nisip fin adus ă de vânturi sub form ă de praf este şi loessul (a şa-numitul
pământ galben).
 Sarea de bucă tă rie este incoloră sau divers colorată, când conţine
impurităţi. Are un gust sărat şi este uşor solubil ă. Z ăc ămintele de sare s-au
format în urma unor evapor ări puternice a apelor din lacuri şi lagune puţin adânci,
separate de mare prin praguri de nisip.
Calcarul este o rocă sedimentară cu aspecte variate. Culoarea lui
este deschisă, de obicei, albă, galbenă sau cenuşie. În masa calcarului se
găsesc urme de vieţuitoare cu schelet calcaros. Calcarul se întrebuinţează în
prepararea varului, în construcţii.
C. Roci metamorfice - sunt roci care şi-au schimbat înfăţisarea
avută mai înainte. Ele s-au format atât din rpci eruptive cât şi din roci
sedimentare, ca urmare a presiunii şi temperaturilor mari din scparţa terestr ă.
Rocile metamorfice care s-au format datorit ă presiunii sunt dispuse asemeni foilor
unei cărţi. Astfel de roci se numesc şisturi cristaline.
Rocile metamorfice care s-au format datorit ă caldurii au un aspect
sticlos. Astfel de exemplu, calcarul este o roc ă sedimentar ă care venind în
contact cu magma vulcanică se topeşte, iar apoi prin r ăcire î şi schimb ă
compoziţia, transformându-se în marmură. Această rocă este folosită în
construcţii şi este întâlnită, cu precădere, în Munţii Poiana Rusc ă şi Muntii
Apuseni.

Tratatul de la Trianon ş i efectele

sale peste decenii..
Îmi urmăream readerul când am "descoperit" acest articol legat de o
aşa-zisă comemorare a tratatului de la Trianon. O mică grupare extremistă din
Ungaria şi-a permis să îşi manifeste nemulţumirea faţă de acest act semnat în
urmă cu aproape 90 de ani.
Ungaria a participat în primul r ăzboi mondial de partea Puterilor
Centrale (făcea parte din Austro-Ungaria). Puterile Centrale au pierdut primul
război mondial şi au fost nevoite să semneze tratate separate de pace. Tratatul
de pace al Ungariei a fost semnat la Trianon în data de 4 iunie 1920. El
consemnează graniţele actuale ale Ungariei. Transilvania era recunoscut ă ca
parte componentă a României. Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor deţinea
Voivodina şi nordul Croaţiei (care anterior f ăcuseră parte din dualista Austro-
Ungarie).
 Niciodată, poporul maghiar nu a putut fi de acord cu acest act. Principala
nemulţumire a fost legată de Transilvania care era un fel de "perl ă" a miticului
regat maghiar întemeiat de Ştefan I (care a adoptat religia catolic ă în anul 1001).
Ei nu ţin cont de faptul că sunt minoritari în acest spaţiu şi decât trei judeţe au o
populaţie maghiară într-un procent de peste 50 % (Harghita, Covasna, Satu Mare
- unele dintre cele mai mici judeţe ca populaţie şi suprafaţă din ţara noastr ă).
Este hilar ca să fie permise astfel de manifest ări ostile faţă de un tratat
semnat acum foarte mult timp. Ungaria nu vrea s ă uite şi înc ă mai sper ă. Ştiu c ă
este, practic, imposibil să se schimbe ceva. Ungaria şi România sunt membre ale
NATO şi UE, există un pact de respectare a graniţelor ş.a.m.d.
Acceptarea istoriei şi trecerea mai departe peste anumite evenimente
negative este de multe ori, de dorit. Reconcilierea franco-german ă a permis
formarea U.E. Nu ar fi fost posibil ă f ăr ă o "împ ăcare" între cele 2 popoare. Şi
acum sunt manifestări ostile (în special ale extremiştilor de dreapta germani).
Facţiunea de dreapta maghiară are un reprezentat în parlamentul
european. Nu este de mirare căci şi noi am trimis acolo, câţiva reprezentanţi de
frunte. Dar care vor fi oare dezideratele sale în forul european?

Fondarea CONSTANTINOPOLULUI

Moscheea Sfânta Sofia (din biserică a devenit moschee în 1453)

 Oraşul Constantinopol a jucat un rol important în antichitate şi evul
mediu. În prezent se numeşte Istanbul dar este amintit pentru prima dată în
timpul marii colonizării greceşti din secolele VIII – VI î.e.n.
A fost revigorat de către împăratul roman Constantin cel Mare care i-a
împrumutat şi numele său (Constantinopolis – oraşul lui Constantin). Mutarea
capitalei de la Roma în Asia Mică pe malurile strâmtorii Bosfor a fost datorată
unor cauze de natură economică şi strategică. Viaţa economică din această
parte a Imperiului Roman era, încă, înfloritoare. Roma era ca un magnet pentru
atacurile popoarelor migratoare.
La 8 noiembrie 324 sunt puse temeliile noului oraş. Inaugurarea
oficială şi instaurarea autorităţilor a avut loc pe data de 11 mai 330. Astfel se
năştea un embrion politic şi cultural care va duce la apariţia a ceea ce va fi
numit Imperiul Bizantin şi supravieţuirea până în 1453 a unei civilizaţii greco-
latine.
Se considera că oraşul de pe malurile Bosforului este Noua Romă – o
idee des întâlnită în ideologia bizantină.
Unul dintre avantajele noului oraş era poziţia strategică. Locul era o
punte de legătură între cele 2 continente: Asia şi Europa. Existenţa unui port
maritim a dus şi la dezvoltarea unor intense schimburi comerciale
(caracteristice lumii greceşti).
Constantin cel Mare îşi va fortifica creaţia printr-un zid de apărare de
peste 3 km. Theodosius II va adăuga unul de 7 km şi Anthemios va adăuga unul
şi mai puternic. Cele 3 ziduri de apărare au pus mari probleme şi lui Mahomed
al II-lea care numai datorită sanşei şi apariţiei tunurilor de piatră va putea să îl
cucerească la data de 29 mai 1453.
Exista o asemănare între Roma şi Constantinopol – ambele erau aşezate
pe 7 coline. În incinta oraşului se aflau Capitoliu, Senatul, Praetorium, Via
Sacra, Forum principal şi secundar, palatul imperial, hipodromul.
Constantin cel Mare care este şi autorul edictului de la Milano din 313
prin care religia creştină era pentru prima dată recunoscută, a încercat să dea
capitalei sale un caracter creştin prin încurajarea construcţiei de biserici.
Bazilica Sfânta Sofia a fost construită începând cu 326, în faţa palatului
imperial.
Noul oraş va deveni cel mai important centru economic şi
meşteşugăresc al Imperiului Roman şi al Europei. Constantin din 330 se va
stabili aici. Oraşul Constantinopol va fi un centru al elenismului deoarece mare
parte dintre locuitori săi erau greci şi cum se cunoaşte civilizaţia greacă nu a
fost asimilată de cea romană ci dimpotrivă.
După 1453, Imperiul Bizantin dispare şi Constantinopolul joacă un rol
important sub egida Porţii Otomane care îşi atinge maximul de dezvoltare în
secolele XV – XVI.
Numele său din prezent Istanbul denotă un caracter turc şi oraşul este
unul dintre cele mai mari de pe bătrânul continent.

Oceanul Atlantic
Este al doilea ocean al panetei ca mărime, se extinde de la un pol la
celălalt între America, Europa şi Africa. Linia de separare de Oceanul Indian este
dincolo de Capul Bunei Speranţe, iar de Oceanul Pacific dincolo de capul Horn.

Exceptând incursiunile fenicienilor pân ă în insulele Britanice, Madeira şi

Canare – antichitatea ne ofer ă un Ocean Atlantic aproape necunoscut. Altanticul
era delimitat de spaţiul mediteranean de coloanele lui Hercule (Gibraltarul din
prezent). Abia în secolele VIII – IX, vikingii au început a naviga în spaţiul
Atlanticului de Nord. Se pare că au ajuns pân ă în Groenlanda şi în America.

Abia la sfârşitul evului mediu şi începutul epocii moderne, Oceanul

Atlantic începe a deveni interesant pentru navigatori europeni. Civilizaţia
europeană se mută ca şi centru din Marea Mediterană în Oceanul Atlantic. Noile
drumuri spre Africa, Asia, descoperirea Americii devin zone de polarizare şi
Atlanticul începe a fascina minţile marinarilor europeni.

Cristofor Columb descoperă America în 1492. Este prima traversare a

Oceanului de la est la vest. Este deschis drumul primelor imperii coloniale
(primele au fost imperiile spaniol şi portughez). Tratatul de la Tordesillas din 1494
sub egida papei reprezintă primul act de împ ărţire a unor teritorii extraeuropene.

Corăbiile spaniole şi portugheze pline cu aur şi argint au dus la atragerea

a numeroase acţiuni ale piraţilor. Avânt va lua şi comerţul cu sclavi negri dinspre
Africa spre America. Monopolul deţinut de Spania şi Portugalia în secolul XVI a
fost “spart” de Anglia, Olanda, Franţa.

Marea Britanie a obţinut, ulterior, un monopol care s-a menţinut pân ă la

începutul secolului al XX-lea. Rutele atlantice erau o cheie a menţinerii
supremaţiei britanice.

Deschiderea canalului Panama, a Suezului, a f ăcut s ă scad ă traficul pe

rutele din emisera sudică.

Oceanul Atalntic a devenit o zon ă de tranzit între Europa şi America.

NATO reprezintă o comunitate formată în jurul acestui ocean. Scopul său era de
a crea o grupare rezistentă la evntualele atacuri comuniste.

Oceanul Pacific
Este cel mai întins şi adânc ocean al P ământului, limitat de peninsula
Alaska şi Ciuhotsk la nord, Asia şi Australia la vest, Americile de Nord şi de Sud
la est şi Antarctida la sud.

Ocupă peste 50 % din suprafaţa Oceanului Planetar cu peste 165,3

milioane km pătraţi. Adâncimea maximă este atins ă în groapa Marianelor
( 11.033 m). Regiunea de margine a Oceanului Pacific are numeroase zone de
seismicitate foarte ridicată (aşa-numitul Cerc de foc al Pacificului). În partea
centrală şi sud-vestică se află insulele ce intr ă în alc ătuirea Oceaniei.

Oceanul Pacific a fost descoperit la începutul secolului al XVI-lea

(1513), de Vasco Nunez de Balboa, în urma expediţiei de traversare a istmului
Panama. Fernando Magellan este primul navigator care a traversat acest ocean
– de la el a primit şi denumirea de Pacific (Mar Pacifico – Marea Lini ştit ă).
Domniile fanariote

Epoca domniilor fanariote reprezintă un capitol aparte din istoria

românilor. O perioadă controversată cu aspecte pozitive şi negative. Concluzia
este că a fost o epocă de aplicare a unor reforme, unele cu caracter benefic.
Este cuprinsă între:
1711 – 1821 în Moldova
1716 – 1821 în Ţara Românească
În Moldova, Dimtrie Cantemir (1710 – 1711) a determinat prin
rebeliunea sa, Poarta Otomană să aducă primul domn fanariot Nicolae
Mavrocordat. La sud de Carpaţi după ce Constantin Brâncoveanu a sfârşit
sângeros în 1714 a urmat un scurt interegn autohton până în 1716 când Nicolae
Mavrocordat este cel care deschide balul fanariot şi în Valahia.
Europa Vestică trecea prin epoca luminilor şi a împăraţilor consideraţi
reformatori precum Maria Tereza, Ecaterina cea Mare sau Iosif al II-lea.
Principatele dunărene se aflau în era fanariotă.
Controlul otoman în epoca fanariotă a fost fără precedent în istoria
principatelor nord-dunărene iar venalitatea şi plăţile ce cădeau asupra
oropsiţilor au dus la situaţii dramatice.

Carol al II-lea
 Citeam cartea unui german – Andreas Hillgruber intitulată( sugestiv):
Hitler, regele Carol şi mareşalul Antonescu.
În perioada 1938 – 1940, Carol al II-lea a umblat cu jalba în proţap după
o alianţă cu Marea Britanie, Franţa sau Germania.
Situaţia internaţională a ţării noastre în perioada interbelică era destul
de şubredă. Bulgaria, URSS şi Ungaria duceau o politică revizionistă( doreau ca
prevederile tratatelor semnate după primul război mondial să fie anulate).
România se afla în pericol:
- Ungaria ţintea Transilvania;
- Bulgaria dorea Cadrilaterul( cele 2 judeţe Durostorum şi Calliacra din sudul
Dobrogei cedate în urma celui de-al doilea război balcanic, 1913);
- URSS viza Basarabia.
Spre a obţine o oarecare stabilitate externă s-au semnat tratatele de
colaborare ce au stat la baza:
- Micii Antante;
- Intelegerea Balcanică.
Dar să revenim la Carol II şi perioada 1938 – 1940, Cehoslovacia la
vremea respectivă, era răpusă de Hitler după anexarea zonei sudete şi
formarea unei marionete de stat.
Carol al II-lea a început o campanie diplomatică între 15 – 18 noiembrie
printr-o vizită oficială la Londra.
Chamberlain( un filogerman şi conciliatorist învedeterat) l-a primit
reticent pe regele român. Marea Britanie nu era interesată să dezvolte relaţiile
comerciale şi politice cu România iar Carol a plecat cu buza umflată.
În Franţa a avut parte de de aceeaşi primire glacială( 19 noiembrie 1938).
Delegaţia comercială franceză trimisă în ţara noastră s-a reîntors în decembrie
1938 în lipsa unor discuţii concludente.
Pentru regele român rămânea alternativa de care tot fugea şi anume
Germania lui Hitler. Cancelarul german avea un as în mânecă cu care juca
diplomaţia romana – Ungaria şi cerinţele sale revizioniste.
Regele se comporta frivol. De ce?
Se temea de Ungaria, Bulgaria şi URSS.
În opinia mea, încă de la venirea la putere în 1930, Carol al II-lea ar fi
putut dezvolta potenţialul combativ al armatei române. Să echipeze
corespunzător şi să îi acorde o atenţie deosebită. El a preferat să-şi bată joc şi
a dat contracte onerose referitoare la echiparea armatei către camarila sa. Nu
era mai simplu şi echitabil să formeze trupe puternice care să asigure graniţele
tării.
URSS nu putea fi depăşită dar Bulgaria şi Ungaria( fără un aliat) nu ar fi
avut tupeul să atace România.
Domni fanarioţi: Nicolae Mavrocordat,

Epoca fanariotă, cum aminteam anterior, este cuprinsă între 1711

(Moldova) şi 1716 (Ţara Românească) până în 1821 (după revolta lui Tudor
Vladimirescu, Poarta Otomană hotărăşte să revină la sistemul domnilor
pământeni).
Domnii fanarioţi sunt mai puţin cunoscuţi şi, în general, au o faimă
negativă. Erau greci şi veneau aici cu scopul de aş scoate investiţia făcută cu
prilejul numiri ca domnitori în vreunul dintre cele două principate. Ştiau că vor
rezista, maxim, 2 – 3 ani pe tron şi toată agitaţia lor se răsfrângea asupra
ţăranilor care pe parcursul secolului al XVIII-lea vor fi nevoiţi să plătească sume
mult mai mari sub formă de dări şi jafurile trupelor de achînci vor desăvârşi
starea lor negativă.
Au fost şi domnitori din Fanar care s-au gândit la binele românilor,
aveau o cultură ridicată şi au încercat să aducă măsuri moderne în 2 principate
care deşi situate în Europa era atipice ca dezvoltare faţă de vestul aceluiaşi
continent.
Nicolae Mavrocordat este domnitorul fanariot care a deschis “balul”
epocii fanariote fiind primul care a condus destinele Moldovei (noiembrie 1709 –
noiembrie 1710, noiembrie 1711 – 1715 şi decembrie 1716 – 5 ianuarie 1717 ) şi
Ţara Românească (1715 – 1716 şi 1719 – 1730)
S-a născut la Constantinopol în 1680 şi a murit la Bucureşti în 1730
(răpus de ciumă). Poarta Otomană după trădarea lui Dimitrie Cantemir a
hotărât ca în Moldova să numească un domnitor direct cu abilităţi diplomatice
deosebite şi filootoman aşa că l-a ales pe Nicoale Mavrocordat care provenea
dintr-o familie de greci cu tradiţie în diplomaţie şi slujba sultanilor de la
Constantinopol.
Nicolae Mavrocordat s-a temut de boierimea locală şi a preferat să
aducă sfetnici greci. Este considerat a fi fost un despot luminat pentru că a
încercat să aducă numeroase măsuri cu caracter ameliorativ societăţii moldave
şi muntene.
În ceea ce priveşte dările către domnie, Nicolae Mavrocordat
afirma: “Cei care împilează pe supuşi cu dări aprind o năpraznică flacără de
ură, întrucât pentru cei mai mulţi oameni averea este sânge şi suflet. Dăjdiile
se care să fie moderate, să nu smulgă, cum zice proverbul şi pielea împreună
cu lâna”. Vedem în textul de mai sus o moderaţie care va lipsi multor fanarioţi.
Sistemul fiscal a fost reorganizat. Mari boieri autohtoni au fost
obligaţi să contribuie cu împrumuturi rapide. A fost mazilit în 1710 şi înlocuit cu
Dimitrie Cantemir (1710 – 1711) care a fost mai mult un meteor din punct de
vedere politic pe scena Moldovei. A încercat cu ajutorul lui Petru I, ţarul Rusiei
să înlăture suzeranitatea otomană şi se va recunoaşte învins la Stănileşti pe
Prut în 1711. Dimtrie Cantemir prin lucrările sale a realizat o contribuţie
inestimabilă şi nu prin măsurile cu caracter politic. S-a retras în Rusia unde va
şi muri.
Cea mai importantă domnie a sa a fost cea de-a doua din Ţara
Românească (26 aprilie 1719 – 14 septembrie 1730). La Bucureşti, Nicolae
Mavrocordat deţinea una dintre cele mai mari biblioteci din sud-estul Europei.
A sprijinit financiar numeroase mânăstiri din ţară şi din zona Greciei (muntele
Athos). A ctitorit mânăstirea Văcăreşti unde va fi şi înmormântat.
A învăţat, relativ, repede limba română fiind poliglot (ca de altfel
orice diplomat grec). Nicolae Mavrocordat a fost zugrăvit în istoriografia
românească în sens pozitiv fiind considerat un despot luminat, asemănat cu
monarhi luminaţi din vestul şi centrul Europei.

Stiati ca
Randunica-de-mare calatoreste cel mai mult in timpul migratiei. Ea
zboara in fiecare an 30.000 de kilometri intre regiunile arctice si antarctice.
Pelicanul este cea mai mare pasare scufundatoare. El are gatul ung si
picioarele scurte, dar cele mai deosebite trasaturi ale acestei pasari sunt ciocul
lung si gusa mare, pe careo foloseset oentru prins pestele.
 Strutul compenseaza incapacitatea de a zbura prin faptulca poate alerga
cu pana la la 65 kilometri pe ora fiind una dintre cele mai rapide vietuitoare de
pe uscat.
Serpii produc doua tipuri de venin: hemotoxic si neurotoxic. Veninul
hemotoxic afecteaza sangele si organele, provocand dificultati de respiratie,
iar veninul neurotoxic ataca sistemul nervos si provoaca moarte subita. Cei mai
multi serpi produc o combinatie a celor doua tipuri de venin.

Dictionar geografic
Orogeneza - etapa indelungata( cateva sute de milioane ani) in care
miscarile tectonice dau nastere la lanturi de munti( ex: in istoria geologica a
Pamantului s-au manifestat orogenezele: caledonica, hercinica, alpina etc.).

Ortodoxie - confesiune crestina care a pastrat neschimbate dogmele,

traditiile, cultul si organizarea bisericeasca fixate prin cele sapte sinoade
ecumenice. Ortodoximul considera ca este continuarea vechii credinte crestine
specifice perioadei imediat urmatoare rastignirii lui Isus Hristos.
Otel - aliaj obtinut, in general, din fier si carbon. Se mai adauga si alte
elemente precum mangan, crom, nichel aducand noi proprietati fizico-
mecanice.

Oxidare - proces de alterare chimica prin care rezulta oxizi usor de

indepartat prin combaterea oxigenului cu anumite elemente chimice
prezentate la minerale: Fier, Managan
Oxigen - element chimic cu o mare desfasurare in mediu( 21 % in
atmosfera, 46,4 % in scoarta terestra in diverse combinatii - oxizi, silicati,
carbonati, in apa e.t.c.).
Ozon - element chimic prezent in atmosfera, rezultat in urma actiunii
radiatiei ultraviolete asupra oxigenului . Stratul de ozon aflat la 20 - 30 de km
in stratosfera are rol esential pentru retinerea unei parti insemnate din
radiatiile ultraviolete care sunt nocive vietii.

Dictionar de termeni geografici - Agricultura

Agricultura - ramura a productiei materiale care are ca obiect cultura

plantelor si cresterea animalelor, in vederea obtinerii unor produse alimentare
si a unor materii prime.
Agricultura de piata - tip de agricultura comercial-speculativa, care a
aparut la mijlocul secolului al XIX-lea, in legatura cu revolutia industriala si
dezvoltarea urbana, generata de cerintele agroalimentare ale maselor mari de
consumatori.
 Agricultura extensiva - sistem de agricultura in care cresterea
productiei se bazeaza pe extinderea suprafetelor cultibate, ceea ce duce la
dispersarea eforturilor materiale si umane si la scaderea eficientei. Acest tip de
agricultura este uneori dependent de conditiile naturale specifice anumitor
regiuni geografice, de traditie si de nivelul de dezvoltare generala a zonei
respective.
Agricultura fara aratura - tip de agricultura care apeleaza la lucrarea
pamantului fara arat, solul fiind protejat de ploaie si vant de resturile culturii
anterioare; este folosita, in special, in SUA.
Agricultura intensiva - sistem de agricultura care da productii mari pe
unitatea de suprafata si de productie, datorita investiitilor suplimentare si
succesive ce permit folosirea miloacelor agrotehnice.
Agricultura itineranta - sistem elementar de cultura agricola realizat
prin defrisarea unei suprafete mici din padurea tropicala sau prin taierea
ierburilor savanei si cultivarea unor plante fara ingrijire agricola; dupa 2 - 3
ani, solul este parasit, iar agricultorii se muta in alta parte.
Agricultura speculativa - tip de agricultura aparut in stransa legatura cu
dezvoltarea industriala si cresterea gradului de urbanizare, unde piata
orienteaza sistemul de cultura si, prin el, piesajul rural; are caracter
comercial, producand separarea geografica a productiei si consumului.
Agricultura traditionala - tip de agricultura prin care se exploateaza
doar terenurile necesare intretinerii colectivitatilor rurale; se divide in functie
de sistemul de cultura adoptat; este practicata si astazi de majoritatea
taranilor din Asia, Africa si partial cei din Europa.

Martin Luther – omul responsabil de reforma religioasă

 A fost profesor de exegeză a Bibliei la Wittenberg, Germania. Era
călugăr din ordinul augustin şi preot. Este cel mai cunsocut reformator religios
din lume. Este întemeitorul protestantismului german. Totul a început în anul
1517 când Martin Luther a publicat cele 95 de teze care au marcat începutul a
ce va să fie reforma religioasă (pe data de 31 octombrie).
În 1520 merge mai departe şi publică trei opuscule prin care prezintă
principiile sale teologice şi de reformare a Bisericii. În 1521 este excomunicat şi
condamnat la moarte prin arderea pe rug. A fost salvat de electorul Saxoniei
care l-a răpit din mâinile curiei papale. A tradus “Biblia” în 1521.
Martin Luther dorea o biserică nouă care să se întoarcă la tradiţiile
protobisericii de după moartea mântuitorului Isus Hristos. Era împotriva fastului
ceremonial catolic şi al indulgenţelor (bileţele care permiteau iertarea
păcatelor în schimbul unei sume de bani). A beneficiat de sprijinul unor
principii germani care l-au susţinut ăn redactarea unor lucrări precum: Mesa
germană şi ordinea cultului, Micul şi marele catehism.
Ideile sale au lansat curentul protestant. Biserica luterană
(evanghelică), reformată (calviniştii, zwinglienii), anglicană, unitariană şi
numeroasele secte apărute în epoca modernă sau contemporană s-au inspirat
din valorile religioase promovate de umilul călugăr german – Martin Luther.
El promova ideea potrivit căreia mântuirea indivizilor depinde de
puterea credinţei şi nu de îndeplinirea formală a unor ritualuri. Toate
învăţăturile protestante îşi află obârşia în Cartea Cărţilor – Biblia. Termenul de
protestantism vine de la protestul formulat la Speyer de către cinci principi
luterani şi câteva oraşe germane. Reacţia lor venea în contra Edictului de la
Worms care împiedica practicarea luteranismului pe teritoriul Germaniei.
Protestantismul a prins rădăcini în vestul Europei, America de Nord
– în special. A ajuns şi în zona Transilvaniei la sfârşitul secolului al XVI-lea
(Transilvania care era principat independent în secolul XVII a participat la
războiul de 30 de ani 1618 – 1648 de taberei protestante ceea ce spune despre
impactul ideilor lui Luther pe teritoriul transilvan).
Războiul de 30 de ani (1618 - 1648)
- s-a desfăşurat între anii 1618 – 1648;
- a început ca un război religios şi a luat proporţii internaţionale implicând
state din vestul şi estul Europei;
- a început ca un război religios şi a luat proporţii internaţionale implicând
state din vestul şi estul Europei;
1. Cauzele războiului de 30 de ani:
- o parte din marile puteri ale Europei doreau să stăvilească puterea dinastiei
Habsburgice în Europa;
- conflictul latent dintre puterile protestante şi cele catolice;
- dorinţa Imperiului Habsburgic de a domina Europa;
- pretextul a fost dat de răscoala protestantă din Praga, Cehia;
2. Desfăşurarea războiului de 30 de ani:
a. Etapa cehă (1618 – 1620)
- nobilimea cehă nu dorea să revină la religia catolică şi se revoltă împotriva
împăratului habsburgic;
- bătălia decisivă se dă în 1620 la Muntele Alb iar victoria aparţine împăratului
de la Viena;
b. Etapa daneză (1625 – 1629)
- înfrângerea Cehiei determină formarea unei alianţe între statele protestante
cu scopul de a înfrânge armatele imperiale de la Viena. Se aliază Franţa,
Anglia, Olanda, Danemarca şi Suedia.
c. Etapa suedeză (1631 – 1635)
- în 1632 Suedia obţine o victorie importantă
la Lutzen dar regele lor, Gustav Adolf, moare
în luptă;
d. Etapa franceză (1635 – 1648)
- Franţa intervine în luptă şi reuşeşte să iasă
învingătoare punând capăt războiului de 30 de
ani.
3. Consecinţele războiului de 30 de ani
- tratatul de pace s-a semnat în Westfalia –
1648;
- consemna o înfrângere a Habsburgilor şi se
menţinea divizarea politică a Germaniei;
- vestul şi sudul Germaniei erau cu precădere
catolice iar restul protestant;
- Franţa obţine o parte din Alsacia;
- Spania decade ca mare putere în Europa;
- Italia rămâne divizată;
- Suedia obţine regiuni în nordul Germaniei;
- Olanda este recunoscută ca stat independent.

Castelele Europei - Castelul Chambord

 Pe valea Loarei este situat castelul Chambord, considerat a fi unul dintre
cele mai frumoase din lume. Se ridica in regiune, intr-un mod inegalabil. A fost
edificat de regele francez Francois I pentru a fi castelul sau de vanatoare , in
parte pentru a fi aproape de amanta sa , contesa de Thoury. A inceput a fi
construit in anul 1519 si au lucrat aproape 2000 de oameni.
Schitele originale sunt atribuite unui arhitect italian - Domenico de
Cortono. Ce impresioneaza la acest castel sunt multitudinea de coloane, turnuri
si hornuri aflate in acoperis. Are o scara interioara, dublu spiralata. Regele -
Soare, Louis al XIV-lea a petrecut mai mult timp la acest castel splendid.

Mont Saint Michel - Normandia, Franţa

 În Normandia, în secolul al XIII a fost ridicat ă o abaţie benedictin ă. Ce era
aparte?

Construcţia se ridica falnică, aproape, în mijlocul mării. Este reconstruit ă în stilul

gotic, cu turnuri înalte. Este un loc de pelerinaj al francezilor şi al str ăinilor
atrăgând prin imaginea sa falnică. Este în patrimoniul UNESCO din 1979. Potrivit
Wikipedia aici vin, anual, peste 3.000.000 de turişti.

Există o întreagă legendă în jurul acestei construcţii. Se spune c ă

episcopul de Avranches a visat în repetate rânduri pe arhangelul Mihail care îl
îndemna să ridice o biseric ă.
 Abaţia benedictină a cunoscut vremuri încrâncenate. În timpul revoluţiei
franceze a fost transformată în închisoare pentru preoţi. În anul 1966 s-au
aniversat 1000 de ani de la existenţa mân ăstirii de pe munte.

Ţin minte că de când am văzut imaginile cu acest loc am r ămas uimit de

frumseţea locului. Este ceva aparte care atrage (astfel se explic ă num ărul uria ş
de turişti care anual îi trec pragul).

Castele ale Europei - Palatul

Buckingham

La începutul secolului al XVIII-lea, ducele de Buckingham a creat un palat

care a uimit şi l-a făcut pe regele George al III-lea dornic de achiziţie. A ajuns la
rangul de reşedinţă locală abia pe timpul reginei Victoria, în 1837. Precedent
fusese restaurat în stil clasic (1821). Din 1840, regina Victoria a locuit aici cu
prinţul moştenitor Albert, soţul ei. Castelul a devenit o atracţie turistic ă.

În prezent, palatul este centrul administrativ al monarhiei britanice şi este

deschis turiştilor anual. Palatul are 775 de încăperi. Aici au loc numeroase
ceremonii regale. Anual, peste 50.000 de invitaţi îi trec pragul.
Mână stirea Maulbronn

Este situată în sudul Germaniei şi este un simbol al catolicismului

german. Aparţinea călug ărilor cistercieni şi dateaz ă din Evul Mediu, mai precis
din anul 1147. Este apropiată de Karlsruhe. Construit ă în stilul gotic timpuriu. S-
au păstrat bine aripa de sud cu sala de mese.

Sunt evidente eforturile călug ărilor de amenajare a unui l ăcas monahal

special. A fost inclusă în anul 1993 în Patrimoniul UNESCO.

Mânăstirea Maulbronn este una dintre cele mai bine prezervate mân ăstiri
catolice din zona Alpilor.

Cliffs of Moher – straja din vestul

Irlandei
 Faleza de la Moher este o minunăţie a naturii creat ă pe ţărmul vestic al
Irlandei la contactul cu Oceanul Atalntic. Se întind pe 8 km şi peisajul este alc ătuit
din stânci masive tăiate parcă cu un fierăstr ău al zeilor. Uime şte contactul zimţat
al stâncilor cu oceanul. Seamăn ă cu un zid natural de ap ărare – inexpugnabil
până acum. Este evident ă erodarea treptat ă a falezei. Este o atmosfer ă, aproape,
sumbră care place ochiului celui care o viziteaz ă.

Clasifică ri climatice
Clima reprezintă o componentă a mediului geografic definit ă ca starea
medie multianuală a valorilor elementelor meteorologice (temperatura,
precipitaţiile, umiditate, nebulozitate, vânt e.t.c.). La nivel global se
individualizează mai multe tipuri de climă în funcţie de condiţiile enunţate.
a) După scara spaţială
- climă globală
- climate zonale
- climate regionale
- climate locale
- microclimate
b) După latitudine
- climă ecuatorială
- climă subecutaorială
- climă tropicală
 - climă subtropicală
- climă temperată
- climă subpolară
- climă polară
c) După natura suprafeţei active:
- climă continentală
- climă oceanică
d) După altitudine (etajele climatice)
- climă de munte
- climă de dealuri
- climă de câmpie

9 – 10 mai 1877, proclamarea

independenţei de stat a României

În primăvara anului 1877, Rusia a cerut României s ă semneze Convenţia

privind trecerea trupelor sale pe teritoriul ţării noastre în drum spre teatrul
balcanic de operaţii militare. După multe tratative la 4-16 aprilie 1877 a fost
semnat la Bucureşti de către Mihail Kog ălniceanu şi agentul rus Dimitrie Stuart,
Convenţia ce reglementa tranzitul trupelor ruse prin ţara noastr ă. O condiţie
foarte importantă era obligaţia asumat ă de Imperiul Rus de a respecta şi menţine
integritatea teritorială a României.

Cheltuielile legate de trecerea trupelor uramau s ă fie suportate de Rusia.

Capitala urma a fi ocolită de trupele ruse. S-au luat, în paralel, m ăsuri de
organizare a apăr ării în România. S-a decretat mobilizarea armatei şi a g ărzii
civice. Armata română se ridica la 120.000 de oameni din care combatanţi
58.000.
 Unităţile militare au fost trimise în sudul ţării pentru a contracara o eventual ă
intervenţie otomană. În data de 12-24 aprilie 1877 Rusia a declarat r ăzboi
Imperiului Otoman şi a început trecerea Prutului. Linia fluviului Dun ărea a fost
apărată de armata română până la venirea armatelor ruse. Luând act de poziţia
filorusă a românilor armata otomană a bombardat oraşele dun ărene Calafat,
Bechet, Corabia, Giurgiu. Armata noastră a bombardat Vidinul şi Turtucaia.

La 29-30 aprilie şi 11-12 mai 1877 Parlamentul a votat delimitarea de

suzeranitatea otomană. La 9-21 mai 1877 în parlamentul României, Mihail
Kogălniceanu a rostit un discurs memorabil prin care a fost proclamat ă
independenţa independenţa. Tributul care era pl ătit Imperiului Otoman a început
a fi destinat necesităţilor militare. Imediat decizia guvernului a stârnit adeziunea
poporului care aştepta nerăbdător s ă scape de jugul formal al Imperiului Otoman.

Rusia a acceptat independenţa, Italia a fost de acord. Germania, Anglia,

Austro-Ungaria au spus că se vor pronunţa în privinţa independenţei României la
sfârştul războiului.

Independenţa a fost consfinţită pe câmpul de lupt ă. În lupt ă au c ăzut

peste 10.000 de soldaţi – morţi şi răniţi.

Tipuri de ţărmuri
Vorbim de ţărmurile de la malurile mărilor. Exist ă mai multe tipuri în
funcţie de factorii luaţi în considerare.
În funcţie de altitudine, geneza şi evoluţia sa avem:

1. Ţă rmuri înalte

– sunt întâlnite la contactul mărilor sau oceanelor cu munţi, podi şurile sau
dealurile ce se termină abrupt cu o diferenţă de nivel de cel puţin câţiva metri.
Formele de relief specifice sunt falezele sau stânc ăriile, aglomer ări de pietri ş dar
şi plajele cu pietriş. Apar mai multe subtipuri precum:

a. Ţă rmurile cu riass

b. Ţă rmurile cu fiorduri

c. Ţă rmurile cu canale (de tip dalmatic)

d. Ţă rmurile tectonice

e. Ţă rmuri vulcanice
2. Ţă rmurile joase

- sunt observate la contactul dintre o câmpie şi mare sau oceanul. Pot fi regiuni
litorale extinse cu adâncimi reduse unde s-au format delte, lagune, limane cu
desfăşurare largă. Se remarcă o dinamică aparte dat ă de ridicarea şi coborârea
nivelului mărilor sau oceanului.

a. Ţă rmuri cu lagune

b. Ţă rmuri cu limane

c. Ţă rmuri cu delte

d. Ţă rmuri cu lido

e. Ţă rmul cu watt

f. Ţă rmul cu skjar

g. Ţă rmul aralian

h. Ţă rmul cu mangrove

i. Ţă rmul cu estuare
Continentele lumii: Australia şi
Oceania

Continent format din Australia, Noua Zeeland ă şi o multitudine de

arhipelaguri din Oceanul Pacific. Populaţia este estimat ă la peste 30 milioane
locuitori (Australia are o mare parte din aceast ă populaţie). Domin ă rasa alb ă
(caucaziană) formată din emigranţi.

Popularea continentului australian şi implicit a Oceaniei s-a realizat

începând din 10.000 – 8.000 î.Hr. Grupul de populaţie a venit din sudul Asiei
beneficiind de un nivel al apelor mai sc ăzut în nordul continentului australian.
Aceste civilizaţii au avut până la descoperirea lor (în secolele XVII – XVIII) un
stadiu de dezvoltare incipient – mezolitic în Australia, culturi ale neoliticului în
Polinezia, Melanezia, Micronezia.

Magellan în expediţia dintre 1519 – 1522 a atins anumite insule ale

Oceaniei. Primul navigator ce a descoperit Oceania este considerat a fi A.
Tasman (1642 – 1644) prin debarcări în Tasmania, Noua Zeeland ă, Noua
Guinee. J. Cook a fost cel care a explorat sistematic Oceania între anii 1768 –
1779.

În 1788 a fost întemeiată prima colonie penal ă englez ă în Australia. Ulterior,

Marea Britanie a ocupat întregul continent austral – anexat în anul 1826.
 Secolul XIX care a fost şi secolul expansiunii coloniale europene a dus şi la
împărţirea Oceaniei pe lângă zonele mai stringent de împărţit din Asia şi Africa.
Marea Britanie şi-a păstrat o poziţie dominant ă. Posesiunile Britanice la începutul
secolului XX cuprindeau Australia, Noua Zeeland ă, insulele Cook, Tonga, Noile
Hibride, Solomon.

Populaţiile autohtone au suferit enorm de pe urma coloniştilor fiind aproape

decimate complet prin restrângerea arealelor de vân ătoare şi exploatarea
sălbatică.

SUA a pătruns în Oceania prin ocuparea insulelor Hawaii şi Guam în anul

1898. După al doilea război mondial s-a produs un proces de decolonizare, în
general, paşnic.

Stiaţi că

Indian Cherokee
În prezent există peste 500 de triburi de americani nativi recunoscute de
guvernul Statelor Unite ale Americii. Cel mai cunoscute sunt: Cherokee, Navajo,
Choctaw, Sioux, Apache, Piciorele Negre, Pueblo, Chippewa, Irochezi, Inuit.
 Pirogă

Pe vremuri, indienii foloseau pentru căl ătoria pe ap ă o ambarcaţiune

numită pirogă. Aceasta era făcut ă dintr-un trunchi de copac. Cele dou ă capete
ale ambarcaţiunii era ascuţite la spate pentru ca s ă fie mai rapid ă.

Exemplu de totem nord-american

Totemul era un simbol pe care fiecare trib îl venera. Putea fi o pas ăre, un
animal, o plantă, un obiect sau o fiinţă supranatural ă. Nu îţi puteai alege totemul
ci acesta te alegea pe tine. Indienii ciopleau un astfel de obiect ce simboli ăa
totemul şi îl puneau lângă casă sau mormânt.

Nero
 Este un împărat roman foarte cunoscut. Nu se remarc ă prin fapte uimitoare
în ceea ce priveşte politica sau cuceririle. A condus Imperiul Roman între 37 şi 68
e.n. Se considera un poet şi îi pl ăcea enorm s ă le recite în faţa Senatului.
Problema era că poeziile sale erau kilometrice şi putea s ă dureze citirea lor peste
12 ore. Dacă vreun senator roman aţipea risca s ă fie decapitat.

Se spune că el a fost cel care a pus foc Romei pentru a beneficia de

inspiraţia necesară pentru o poezie legat ă de c ăderea Troiei Antice. Observând,
se pare, dezastrul pe care l-a făcut a dat vina pe un cult nou şi ciudat pentru el -
creştinismul. A îmceput prigoana crerştinilor şi aşa au apărut o serie întreag ă de
martiri ai lui Hristos.

A pierdut sprijinul pretorienilor şi s-a sinucis în anul 68.

Interesant este că Nero a r ămas în conştiinţa popular ă mult timp şi în

rândul istoricilor a fost zugrăvit ca un tiran şi amintit de nenum ărate ori. Sunt mai
multe scrieri despre Nero şi groz ăviile sale decât despre Traian cel care a condus
Imperiul Roman în momentul apogeului politic şi economic al imperiului.

Ţă rile Europei – Vatican

Nume oficial: statul-oraş Vatican

Situare: în sudul Europei

Vecini: Italia (Roma)

Suprafaţă: 0,44 km pătraţi

Locuitori: 920

Limba oficială: italiana

Este cel mai mic stat din lume. Cunoscut deoarece aici îşi are sediul papa –
episcopul de Roma al c ărui primat este instalat asupra bisericii catolice. Primul
papă se consideră a fi fost apostolul Petru. În anul 313 a fost obţinută posesia
domeniului Lateran care a devenit şi reşedinţă princiar ă din 1309.

Cea mai mare influenţă statul papal a avut-o în Evul Mediu când şi-a exercitat
autoritatea asupra unei porţiuni întinse din peninsula Italic ă. Roma devenind
centrul politic şi spiritual al Bisercii Catolice.

Declinul statului papal coincide cu lansarea reformei religioase în secolul al XVI-

lea. A fost desfiinţat de către Napoleon Bonaparte şi reinstaurat sub influenţa
deciziilor Congresului de la Viena (1814 – 1815).

Papa s-a opus procesului de unificare a Italiei şi a refuzat ca Roma s ă devin ă

capitală. În 1870 beneficiind de conjunctura internaţional ă (r ăzboiul franco-
prusac), Roma este proclamată capital ă a Italiei. Papa se retrage la Vatican.

În 1929 ia fiinţă statul Vatican prin Tratatul de la Lateran din data de 11 februarie
1929. Relaţiile dintre Vatican şi statul italian intr ă pe un f ăga ş normal în timpul
pontificatului lui Ioan Paul al II-lea (al 264 pap ă). În prezent cele dou ă state î şi
recunosc suveranitatea şi independenţa.

Al 265 papă este cardinalul german Joseph Ratzinger ales pe data de 19 aprilie
2005. Numele pe care l-a luat este cel de Benedict al XVI-lea.
Castele europene – Frederiksborg
(Hillerod)
 Este un castel extraordinar prin frumseţea sa din Danemarca. A fost
construit între anii 1602 – 1620 pe insula Seeland. A fost re şedinţa regilor danezi
până în anul 1840. În capela sa aveau loc încoron ările monarhilor. În prezent
este muzeu. Cea mai vizitată încăpere este Sala Cavalerilor datorit ă coloaneleor
sale de marmură. Sala de audienţe este un alt punct de atracţie fiind împobit ă cu
decoraţiuni aurite.

Castelul poartă numele regelui danez Frederic al II-lea. Din 1878 aici a fost
mutat Muzeul Naţional de Istorie. Muzeul conţine o colecţie importantă de
portrete şi lucrări cu caracter istoric.

Egiptul Antic
Egiptologia este ştiinţa care se ocup ă cu studiul istorie vechi a Egiptului.
Nordul-estul continentului african a fost locuit cu multe milenii înainte de Hristos.
Nilul a creat condiţiile propice de locuire oferind apă şi hran ă într-o zon ă
delimitată de întinse deşerturi.

Antichitatea începe cu apariţia scrisului. Din acest punct de vedere

antichitatea egipteană începe undeva în mileniul III î.Hr. Regatul egiptean s-a
format prin unirea a două regate mai mici şi anume Egiptul de Jos şi Egiptul de
Sus.

Egiptul de Sus cuprinde o parte din cursul inferior al Nilului (cursul

superior cuprinde Delta formată la vărsarea în Marea Mediteran ă). Agricultura
era mai slab dezvoltată dar necesarul de hran ă se obţinea prin dese incursiuni în
regiunile vecine. Se baza pe o armat ă eficient ă.

Egiptul de Jos era mai dezvoltat ca economie deorece Delta Nilului

asigura o modalitate abundentă de obţinere a hranei de zi cu zi iar surplusul
ridicat asigura un comerţ intens.

Egiptul de Sus a trecut la ofensivă şi a supus cel ălalt regat în timpul

faraonului Menes.
 Astfel a început perioada cea ma str ălucit ă şi anume Regatul Vechi.
Cuprinsă între mileniul III şi II î.Hr.

Alsacia - o descriere a istoriei din

regiune
 Este, în prezent, o regiune din Franţa de Est, între Rin şi Vosgi. Locuit ă în
antichitate de populaţii celtice (secvani şi franci), din 58 î.Hr. pân ă în secolul V d.
Hr. a fost înglobată în Imperiul Roman. Invadat ă de alamani şi cucerit ă apoi de
franci (536), intră în regatul Austrasia. A f ăcut parte din Imperiul Carolingian, ca
să treacă apoi în posesia casei de Suabia. Poziţia sa geografic ă a transformat-o
într-un centru comercial între Germania central ă şi Elveţia. Sl ăbit ă în Evul Mediu
de fracţionare politică accentuată a făcut obiectul a numeroase dispute.
În urma războiului franco-prusac dintre 1870 şi 1871 a fost anexat ă de
Imperiul German. A devenit mărul disputei dintre Franţa şi Germania. Fiind un
simbol al disputei alături de provincia vecin ă - Lorena. A revenit la Franţa dup ă
primul război mondial prin tratatul de pace semnat la Versailles.

Atmosfera Pă mântului

Atmosfera este unul dintre învelişurile P ământului, mai precis, înveli şul de
aer. Poate fi împărţită în mai multe straturi dup ă propriet ăţile pe care acestea le
au.

- Troposfera este stratul atmosferei cel mai apropiat de suprafaţa planetei

noastre. Are o grosime cuprină între 8 şi 15 Kilometri. Temperatura scade odat ă
cu creşterea în altitudine ajungând pân ă la - 52 grade Celsius. Aici este
concentrată cea mai mare cantitate de aer.

- Stratosfera este cuprinsă între 8-15 şi 50 km înălţime. Aici se află

ozonul resonsabil de filtrarea radiaţiilor ultraviolete ce sunt emise de Soare.
Aceste unde sunt nocive pentru om. Ozonul datorit ă polu ării s-a subţiat mult şi
prezintă o imensă gaură în zona continentului Antarctida. Temperatura cre şte
ajungând la - 3 grade Celsius.

- Mezosfera, termosfera şi exosfera alcătuiesc zonele exterioare ale

atmsferei terestre.

Mezosfera - 50-85 km

Termosfera - 85-600 km

Exosfera - 600-1000 Km

In aceste 3 strate, aerul este rarefiat. Exosfera se învecineaz ă cu spaţiul

extratrestru.
Religiile lumii

Religia a jucat un rol extrem de important in istorial lumii. Omul a simtit

nevoia sa explice natura din jurul sau, lucrurile si evenimentele care il
impresionau negativ sau pozitiv. A gasi un rost la toate, in preistorie, era greu de
gandit si de aceea au recurs la fortele paranormale. Au fost individualizate forte
precum apele, copaci, animale, munti.
La ora actuala in lume exista mai multe religii:
- crestinismul cu peste 1,8 miliarde adepti;
- islamismul cu peste 1 miliard adepti;
- hinduismul cu aproximativ 800 milioane adepti;
- budismul cu peste 300 de milioane adepti.
Crestinismul este o religie monoteista( un singur zeu - Dumnezeu). Acest
zeu are 3 fete:
- Tatal;
- Fiul;
- Sfantul Duh.
Totul a inceput de la Isus din Nazaret care a trait in Palestina acum 20 de
secole. Cei 12 apostoli ai sai au dus mai departe invataturile crestine si au
intemeiat primele comunitati crestine in jurul bisericilor. Roma a obtinut un statut
deosebit aici stabilindu-si resedinta Papa - primul papa, potrivit traditei, a fost
Petru (unul dintre apostoli lui Isus).
In 1054 s-a produs Marea Schisma prin care s-au individualizat Biserica
crestina catolica si Biserica crestina Ortdoxa. Prima avea centrul la Roma si era
condusa de un papa iar a doua avea centrul la Constantinopol si era condusa de
un patriarh.
Odata cu 1517 si publicarea tezelor calugarului german Martin Luther
apare a treia componenta a crestinismului (cea mai dinamica) si anume
protestantismul. Se remarca bisericile luterana, calvina, reformata, anglicana.
Bisericile protestante au aparut din nemultumirea populara fata de biserica
catolica care se considera ca s-a indepartat de traditia crestina promovata de
Isus Hristos.
Imperiile coloniale

Cristofor Columb(1451 - 1506)

Secolul al XVI-lea reprezinta punctul de inceput pentru primele imperii coloniale

extraeuropene. Dupa descoperirea continentului America de catre Cristofor
Columb - 1492si a unui nou drum spre de India, Vasco da Gama - 1498 incepe o
perioada de expansiune furibunda europeana.

In primul rand aceste rute aduceau aur, mirodenii, matase, zahar, sclavi.
Comertul cunostea o dinamica accentuata. Marea Mediterana isi pierdea
importanta economica in fata Oceanului Atlantic.

Prima tara europeana care si-a creat colonii extraeuropene a fost Portugalia cu
ale sale: Azore si Madeira. I-au urmat in secolul XVI: Spania, Anglia, Franta,
Olanda. Colonistii europeni, prin numarul lor, au reusit sa preia putere in colonii si
in zona inconjuratoare ajungand sa administreze si sa guverneze intinse teritorii
si le-au declarat colonii ale tarilor pe care le reprezentau.

Cel mai mare imperiu colonial a ajuns a fi cel britanic. Acesta cuprindea la
apogeul sau, la inceputul secolului XX, teritorii din Africa, Canada, Australia,
India, Noua Zeelanda, insule din Oceanul Pacific, tari din Asia de Sud-Est. Si in
prezent regina Marii Britanii se intituleaza regina a 16 foste colonii. Aceste 16
colonii alcatuiesc Commonwealthul.

Imperiul colonial francez a fost al doilea ca marime, dupa cel britanic. La

jumatatea secolului al XIX-lea ( de fapt dupa 1871), Franta s-a lansat intr-o
adevarata cursa coloniala. Prim-ministrul Jules Ferry este responsabil de aceasta
- dupa infrangerea in razboiul franco-prusac din 1870 - 1871 se dorea
recastigarea prestigiului national francez iar formarea de colonii era considera o
solutie - implicare a Frantei intr-un domeniu unde multa vreme a fost mana-
moarta( Napoleon Bonaparte a manifestat o indiferenta totala fata de spatiul
extraeuropean, asta cu exceptia episodului egiptean.