Gradul I

Cunoaşterea şi investigarea sistemelor nevii. Noţiuni de radiestezie.

1
2
3
Cunoaşterea şi investigarea sistemelor nevii.
Noţiuni de radiestezie.

I. Noţiuni introductive
II. Indicatoare radiestezice în trecut şi prezent
III. Clasificarea surselor de semnal
IV. Clasificarea radiesteziei
V. Metode de cercetare radiestezică
VI. Ecuaţia radiestezică
VII. Starea ready
VIII. Exerciţii de antrenament
IX. Fazele investigaţiei radiestezice
X. Surse de semnal teluric ( SST )
XI. Radiaţiile Hartmann
XII. Determinarea poziţiei unei surse de apă
XIII. Orientarea pe glob
XIV. Tipuri de fenomene
XV. Introducerea în inforenergetică

L1

Noţiuni introductive
Radiestezia = fenomenul prin care un sistem viu ( SV ) recepţionează extrasenzorial ( în afara organelor de
simţ ), din oceanul energetic şi informaţional, un anumit semnal inforenergetic ( IE ), căutat
anterior şi în cazul descoperirii, reacţionează într-un mod prestabilit ( printr-o senzaţie sau
mişcare fizică particulară sau prin stări afectiv-sentimentale specifice ). Prin aceste senzaţii
sau mişcări, propria raţiune ia act de existenţa sau inexistenţa anumitor caracteristici ale gene-
ratorului de semnal aflat în nişa IE a operatorului radies-tezic ( OR ) ( aerian, terestru, acvatic,
subteran etc ).
Nişa IE = spaţiul maxim din care şi în care un sv ( vegetal, animal sau uman ) poate recepţiona şi genera
câmpuri energetice ( E ) şi informaţionale ( I ).
Operator = persoana care practică radiestezia
radiestezist
Extrasensi- = capacitatea unui sv de a recepţiona semnale generate de
bilitate alte sisteme vii, pe alte cai, prin alte mijloace decât prin intermediul organelor de simţ şi de a
decodifica semnalele IE prin alte mijloace decât acelea convenţionale
- cele mai vechi probe materiale despre existenţa şi aplicaţiile radiesteziei provin din jurul anului 3.000
î.e.n., din regiunea Chinei, unde au fost descoperite pietre sculptate ce reprezentau diferite persoane
făcând investigaţii radiestezice cu beţişoare; din aceste sculpturi reiese faptul că aceste persoane făceau
parte din familii imperiale, nobiliare.
- în toate ţările lumii există legende despre oameni cu calităţi radiestezice
- în România au fost găsite, prin procedee radiestezice cca. 50% din zăcă-mintele de petrol şi aur ( între
1935 – 1940 ), de către inginerul Simu Simeon, care s-a ocupat cu poziţionarea şi determinarea zăcămintelor
de petrol din zona Prahovei şi din alte zone; el este considerat părintele radiesteziei în România, publicând
primul manual de radiestezie în 1940, în care specifică metode de investigare, diferiţi parametrii ai unor
zăcăminte şi descrie modul de lucru cu indicatorul în formă de “ V “ care îi poartă numele ( format din două
nuiele legate la capăt )
Biodetecţia: procedura prin care se determină de către un OR unghiul
format de direcţia pe care se găseşte sursa de semnal şi o
anumită direcţie considerată “ direcţia 0 “
“0“ SS

4
 R

OR

Relevment: este unghiul format între “ direcţia 0 “ şi direcţia pe care se

găseşte SS biodetectată
Biolocaţia: procedura prin care se determină poziţia unei SS; ea se poate
realiza prin două sau mai multe biodetecţii succesive sau
simultane ( atunci când sunt doi sau mai mulţi OR ) sau printr-o biodetecţie şi o determinare la
distanţă până la SS
“0“ “0“

ss

R1 R3
R2
R4

01 02

L2

Indicatoare şi mijloace radiestezice în tre-

cut şi în prezent

2.1 Istoric

- mai înainte de 70.000 ani î.e.n. se folosea vizionarea ( închideau ochii şi “ vedeau “ figuri, fiinţe, ce se
întâmplă cu “ ţinta “, intrau în legătură cu “ ţinta “ şi aveau imagini vizuale despre aceasta ); oamenii din
acele vre-muri erau în stare să simtă “ ţinta “, citeau “ ţinta “, aceasta fiind de fapt Citirea în Duh, de care
erau capabili şi diferiţi sfinţi
- în acele vremuri nu erau necesare indicatoare radiestezice
- în perioada 70.000 – 40.000 î.e.n., biodetecţia se realiza tot fără indi-catoare radiestezice, pe baza
extrasensibilităţilor personale, utilizându-se direcţia “ lungul nasului “;oamenii de atunci, când erau pe
direcţia SS căutată, simţeau o stare tensională de decodificare
- primele indicatoare radiestezice aveau formă de baston, băţ, toiag, fiind confecţionate din lemn foarte
uscat şi uşor, cu lungimea de 1 – 2 m; acestea au apărut acum cca. 40.000 de ani
- pentru biodetecţie se ţineau de mijloc, în mână, pe orizontală; lemnul, pe codificare, se rotea şi vibra, iar
toate acestea se interpretau corespunzător.
- cu cca 20.000 de ani î.e.n., indicatoarele radiestezice au început să se diversifice, apărând indicatoare din
lemn de diferite tipuri; ulterior mate-rialele s-au diversificat, confecţionându-se indicatoare din oase de
peşte şi de pasăre şi din diferite tipuri de metal
- evoluţia construcţiei indicatoarelor radiestezice este paralelă cu variabi-litatea spirituală a calităţilor
umane, marcate prin parametrii I.E.
- animalele şi plantele încă mai realizează biodetecţia prin intermediul stringurilor, care le determină “
citirea ţintelor “ ( de exemplu, vulturii şi alte răpitoare zburătoare, terestre sau acvatice fac biodetecţia
într-un mod foarte perfecţionat; pe acestea nu numai auzul, văzul şi mirosul le ajută să determine
caracteristicile "“ţintei "“biodetectate, ci la toate aceste animale, ca şi la erbivore – care migrează către

5
locurile unde se găseşte hrana, deşi acestea se află mult dincolo de bătaia organelor de simţ, necesităţile
fundamentale ale lor de tipul foame, sete, evitarea unor catastrofe, le amplifică potenţele de biodetecţie, în
unele cazuri chiar de zeci de ori )
Necesităţile de supravieţuire amplifică şi potenţele de biodetecţie extrasenzorială; acesta este un
argument în plus pentru care este bine ca oamenii să ţină post!

2.2. Indicatoare şi mijloace radiestezice

utilizate în prezent

A) nuiaua de alun – folosită de către fântânari, aurari etc, se culege doar de la anumiţi aluni şi poate fi
folosită uscată sau verde; pentru biodetecţie se ţine uşor înclinată, fără să atingă solul, în
momentul detecţiei SS începând să aibă o mişcare oscilatorie, care se amplifică odată cu
apropierea de SS
B) indicatorul în formă de “ V “ sau bagheta lui Simu Simion – este formată din două vergele elastice din
lemn, legate la un capăt; pentru biodetecţie se ţine orizontal, cu palmele întoarse spre exterior, oscilând în
plan vertical, cu o anumită amplitudine în momentul biodetecţiei ( această amplitudine are anumite
semnificaţii prestabilite de OR, în funcţie de natura SS biodetectate )

~ 45 cm

~ 40 cm

C) pendulul sideral – a apărut cu cca. 1.700 de ani î.e.n. şi a fost per-fecţionat în special în secolul al XVIII
– lea de către radiesteziştii francezi; constă dintr-un obiect suspendat de un fir inextensibil.
Clasificare: a) după lungime: - scurte, ( l < 15 cm )
- lungi ( 15 cm < l < 80 cm )
b) după forma corpului suspendat: sferă, picătură, cilin-
dru, inel, cruce, spirală, con etc
c) după masa corpului suspendat : - uşoare ( m < 8 g )
- medii ( 8g < m< 15g )
- grele ( m > 15 g )
- nu contează forma sau materialul din care este confecţionat pendulul, ci greutatea şi lungimea lui
- se pot utiliza pendule cu probe, care include în obiectul suspendat eşantioane de structuri fizice, bucăţi de
ţesut conservat etc; aceste eşantioane sunt folosite pentru detecţia “ în cunoştinţă de cauză “ a unui anumit
tip de mineral, zăcământ, substanţă.
- OR poate avea o trusă cu eşantioane
- mişcările pendulului – ovoidale sau liniare, spre stânga sau spre dreapta, trebuie să aibă o semnificaţie
prestabilită de operator
- creşterea amplorii mişcării de oscilaţie are sensul apropierii de SS, iar scăderea amplorii mişcării de
oscilaţie are sensul depărtării de SS
D)indicatoare în formă de “ L “ – primul indicator în formă de “ L “ se găseşte reprezentat pe o sculptură
chinezească în piatră cu cca. 2.500 ani î.e.n.
- aceste indicatoare se pot confecţiona din lemn, os, metal, sticlă, plastic etc
- în 1978 a apărut bagheta în formă de “ L “, perfecţionată la noi în ţară de către dr. ing. Cojocaru de la
Spitalul Militar Central din Bucureşti în 1982
- acest indicator este dublu, fiind format dintr-o pereche de baghete în formă de “ L “ paralele
- “ L “ – urile se folosesc în special pe terenuri întinse, vânt, pentru ţinte îndepărtate sau pentru determinări
subacvatice; pentru determinările subacvatice, baghetele trebuie să aibă o greutate de maximum 300 g
( inclusiv proba )

6
- OR începe investigaţiile cu baghetele orientate paralel; la intrarea în sta-rea ready baghetele sunt
convergente, cu vârfurile apropiate, iar pe măsu-ra apropierii de SS vârfurile încep să se încrucişeze, cu
atât mai mult cu cât SS este mai aproape, iar când se ajunge pe SS, vârfurile sunt încrucişate, suprapuse
- distanţa de la vârful baghetelor la punctul de încrucişare este propor-ţională cu distanţa dintre OR şi SS;
astfel, împărţindu-se lungimea baghetei într-un anumit număr de unităţi de lungime convenţională, se poate
determina cu aproximaţie distanţa OR - SS
- dacă se face biodetecţia SS, acesta se află pe direcţia bisectoarei unghiului format de baghete
- se poate lucra şi cu un singur “ L “, caz în care direcţia la SS este directă, iar deasupra SS bagheta ajunge
în poziţia “ la 90º “ faţă de direc-ţia iniţială
- există şi baghete în “ L “ cu probe, care la mâner au un locaş pentru introducerea probelor
E) rigla Tourenne – se utilizează pentru analize cantitative şi calitative ale probelor
- pentru determinări cantitative se parcurge rigla de la platanul A ( unde se pune un eşantion din proba
martor ) la platanul B ( unde se pune un eşan- tion din proba de cercetat ) cu pendulul, iar în momentul în
care acesta în-cepe să oscileze perpendicular pe direcţia riglei, se citeşte valoarea de pe riglă, care
reprezintă ce procent din proba martor conţine proba cercetată

A B

F) morişca inductoare – este o elice foarte uşoară, verticală, aşezată pe un vârf de ac, astfel încât
frecarea să fie minimă
G) compensatorul Maurry – este un aparat folosit pentru diagnosticări medicale

L1 L2

P1 P2

B B2
C1 – cadran pentru acord brut ( în sute de unităţi )
C2 - cadran pentru acord fin ( zeci şi unităţi )
L1 – sursă de lumină pentru acord brut ( led )
L2 – sursă de lumină pentru acord fin ( led )
B1 – buzer pentru acordul brut B2 – buzer pentru acordul fin
P1 – potenţiometru acord brut P2 – potenţiometru acord fin
A – led semnalizare de alimentare I – întrerupător de alimentare
- pacientul atinge cu mâna membrana de cauciuc PC, care asigură un semnal magnetic şi electric; se reglează
acordul brut din potenţiometrul P1 în sute şi acordul fin din potenţiometrul P2 în zeci şi unităţi, se adună
valorile citite pe cadranele C1 şi C2 atunci când ledurile L1 şi L2 au lumino-zitate minim ă reglată, iar
semnalele sonore ale buzerelor B1 şi B2 s-au stins ( iniţial erau puternice la atingere )
- în funcţie de valoarea finală se determină afecţiunile predominante ale pacientului, prin comparare cu
valorile înscrise în tabelul anexat aparatului
H) ansa şi raportorul – inventate de d-l Claudian Dimitriu şi brevetate de acesta la Osim în 1996; ansa se
execută, de obicei, din sârmă oţelită, dar se poate executa şi din Ag sau Cu cu ø = 0,6 – 2 mm., important
fiind ca ansa să fie simetrică şi să aibă vârful bine ascuţit
5 – 10 mm

7
 30 – 50 mm

10 – 30 mm

60 – 70 mm

L3

Clasificarea surselor de semnal

1. după natura SS:

a) SS teluric ( SST )
b) SS provenind de la sv. ( SSV ) terestre diferite: - vegetale
- animale
- umane
c) SS astrale ( SSA )
2. d.p.d.v. al locului unde se află sursa:
a) surse subacvatice sau subterane
b) surse aflate la suprafaţa pământului sau a apei
c) surse aeriene aflate în atmosfera terestră
d) surse aeriene aflate în afara atmosferei terestre
3. după starea de agregare:
a) surse materiale: I) solide
II) lichide
III) gazoase
IV) plasmatice
b) surse energetice
c) surse informaţionale
d) surse conceptuale, supraconceptuale
4. după modul în care se găsesc în natură:
a) zăcăminte
b) surse de apă – localizate – la suprafaţă
- în profunzime
- temperatură - reci
- termale
c) accidente carstice ( fracturi de plăci tectonice, falii etc. )
d) construcţii
e) diverse obiecte nevii
f) diverse sisteme vii
5. după modul lor de apariţie:
a) naturale
b) artificiale
6. în funcţie de distanţa dintre sursă şi OR:
a) surse aflate în limita potenţelor organelor de simţ
b) surse aflate în afara potenţelor organelor de simţ
7. după modul în care pot fi biodetectate:
a) surse pentru care OR se deplasează pe jos
b) surse pentru care OR trebuie să se deplaseze cu diferite mijloace de transport
8. după cinematica sursei:

8
 a) surse fixe
b) surse mobile
9. după vârsta sursei în ani tereştri:
a) surse tinere ( cu vârsta sub 10 ani )
b) surse de vârstă medie ( între 10 - 100 de ani )
c) surse cu vârstă mare ( între 100 – 1.000 de ani )
d) surse antice ( peste 10.000 de ani )
e) surse astrale ( peste un milion de ani )
Pentru biodetecţie nu există limite distanţă şi nu există obstacole fizice!!!