Sunteți pe pagina 1din 727

Ojdpmbf!Oj﹫_!

ARTICOLE DIN PRESA LEGIONAR Ă

D!V!M!F!H!F!S!J!!

Editura “LIBERTATEA”, Jacksonville, 2019

Bsujdpmf!ejo!Qsftb!Mfhjpobs_!

4

Bsujdpmf!ejo!Qsftb!Mfhjpobs_ ! 4 © Copyright 2019 Toate drepturile rezervate

© Copyright 2019

Toate drepturile rezervate

Nicolae Niță ✜ ✜ ✜

5

O SCURT Ă INTRODUCERE

Prezenta lucrare este o simpl ă restitu ţ ie, ca drept al memoriei. Sintetic, ea con ţ ine un compendiu de articole publicate în presa legionar ă 1 ) din ţ ar ă în perioada interbelic ă , f ă r ă de a urm ă ri o metodic ă selectiv ă . Ne referim în special la: ziarul “Buna Vestire”, ziarul “Cuvântul” ș i “Almanahul ziarului Cuvântul pe anul 1941”, revista “Gândirea” (Bucure ș ti), “Gând Românesc” (Cluj), revistele “Iconar” (Cern ă u ţ i) ș i “Însemn ă ri Sociologice” (Cern ă u ţ i-Bucure ș ti), ziarul “Libertatea” (Or ăș tie-Cluj-Bucure ș ti), revista “România Eroic ă (Cluj- Bucure ș ti), revistele “Lumea Nou ă , “Universul Literar” ș i “Vremea” toate ap ă rute în Capital ă , cea din urm ă cu prioritate doar asupra articolelor publicate de Mircea Eliade în revist ă , a ș a numitele “articole legionare”. În cazul revistei “Iconar”, am ţ inut s ă includem din corpul publica ţ iei ș i o parte a cronicilor diverse (literare, filosofice, teologice, ș tiin ţ ifice, ș .a.m.d.), din care rezid ă spiritul combativ ș i polemic pe care l-a între ţ inut cu periodicele de stânga propulsoare ale bol ș evismului, ș i nu numai. Am f ă cut acela ș i lucru ș i în cazul revistei “Lumea Nou ă , rubrica intitulat ă “Pe linia vremii noastre”, chiar dac ă mai redus ă ca spa ţ iu, totu ș i cu idei ș i argumente la ordinea zilei, cum ș i cronicilor din cuprinsul revistei “România Eroic ă . La final, am dorit s ă cuprindem ș i alte publica ţ ii legionare cu extrac ţ ii simbolice de articole, încheind cu o suit ă de depe ș e ap ă rute în presa legionar ă ș i care trateaz ă ac ţ iunile benefice ale “Ajutorului Legionar” întreprinse în toamna anului 1940. Din motive lesne de în ţ eles, ne-am str ă duit s ă men ţ inem ortografia original ă ș i expresia primar ă folosit ă de autori, f ă r ă de a face nici un fel de schimb ă ri. Am fi dorit ca acest volum s ă fie structurat altfel în privin ţ a con ţ inutului, acordând aten ţ ie specific ă articolelor de substan ţă publicate în coloanele ziarului “Cuvântul” (seria 1940-‘41), ziar la care ș i-au adus contribu ţ ia un însemnat num ă r de intelectuali dezb ă tând problemele noului stat na ţ ional-legionar. Timpul, ca element indispensabil în aceast ă munc ă , din p ă cate, nu ne-a permis acest lucru. În acela ș i cadru de raportare, revistele “Axa”, “P ă mântul Str ă mo ș esc” ca oficios al Legiunii Arhanghelul Mihail înc ă dela înfiripare, ori “Cuvântul Studen ț esc”, ca parte integrant ă a presei universitare devenit ă în final de sorginte legionar ă . Solvabil efortul în cazul ultimelor trei, mul ţ umindu-ne totu ș i c ă multe din articolele ap ă rute, au v ă zut lumina tiparului în lucr ă ri de sine st ă t ă toare ș i binecunoscute. Cu aceste “mici” inconvenien ţ e, avem totu ș i speran ţ a c ă lucrarea va fi de folos celor interesa ţ i. Vom reveni în curând cu cel de-al doilea volum de articole, provenite de aceast ă dat ă din publica ţ iile legionare ap ă rute în exil, volum aflat ș i el într’o faz ă accentuat ă de finalizare.

ș i el într’o faz ă accentuat ă de finalizare. Nicolae Ni ță 1 ) -

Nicolae Ni ță

1 ) - Vezi vol . “Presa Legionară ” de Nicolae Niță. Ed. “Libertatea”, Jacksonville, 2017.

Bsujdpmf!ejo!Qsftb!Mfhjpobs_!

6

Bsujdpmf!ejo!Qsftb!Mfhjpobs_ ! 6 Ziar de viață ș i lupt ă legionară
Bsujdpmf!ejo!Qsftb!Mfhjpobs_ ! 6 Ziar de viață ș i lupt ă legionară
Bsujdpmf!ejo!Qsftb!Mfhjpobs_ ! 6 Ziar de viață ș i lupt ă legionară
Bsujdpmf!ejo!Qsftb!Mfhjpobs_ ! 6 Ziar de viață ș i lupt ă legionară
Bsujdpmf!ejo!Qsftb!Mfhjpobs_ ! 6 Ziar de viață ș i lupt ă legionară
Ziar de viață ș i lupt ă legionară
Ziar de viață ș i lupt ă legionară

Nicolae Niță ✜ ✜ ✜

7

SUB SEMNUL ARHANGHELULUI 2

de Prof. Nae IONESCU
de Prof. Nae IONESCU

Dintre toate mi ș c ă rile care, de la r ă zboi încoace - pentru a nu vorbi decât în strict ă contemporaneitate - au încercat s ă organizeze destinele na ţ iei noastre, niciuna nu s’a a ș ezat mai sigur în matca istoriei române ș ti ca cea a tinerilor care stau sub ocrotirea Arhanghelului cu sabia de foc. Este adev ă rat c ă ei au norocul s ă se ridice la via ţ a comunit ăţ ii în momentul UNIC în care structura istoriei coincide în a ș a grad cu geniul rasei noastre încât e de ajuns

s ă fii cu adev ă rat Român pentru ca gestul t ă u s ă creeze persepective imperiale.

Dar când te gânde ș ti c ă atâtea a ș ez ă ri ș i forma ţ iuni politice - cu o tradi ţ ie "mare" ș i cu o experien ţă "bogat ă " - ș i-au ratat misiunea revolu ţ ionar ă ș i s’au împotmolit repede în apele st ă tute care nu dau decât cel mult o perspectiv ă de broasc ă , trebuie

s ă începi a în ţ elege c ă gestul rodnic al tân ă rului, dar, pentru asta, nu mai pu ţ in

b ă rbatului lor C ă pitan trece dincolo de îndemânare sau talent ș i devine r ă sfrângerea

sigur ă a unui destin. Trebuie s ă spun, aici ș i ast ă zi, celor de vârsta mea - ș i, dac ă îmi e îng ă duit, ș i celor mai b ă trâni decât mine - C Ă , PÂN Ă ACUM, MI Ș CAREA ACEASTA NU A GRE Ș IT NICIODAT Ă . Destul ca s ă ne fac ă s ă în ţ elegem c ă pe tinerii ace ș tia, care merg chiuind în lupt ă ș i în moarte, nimic nu-i abate din drumul lor; nici violen ţ a, nici tr ă darea; nici lingu ș eala, nici corup ţ ia; nici ademenirea, nici prigoana. C ă ci nu merg pe drumul lor, ci pe drumul na ţ iei, care e al mântuirii, pentru c ă pe el str ă juie ș te Dumnezeu. Iar celor mai înd ă r ă tnici le voi spune c ă a trecut momentul în care adeziunea noastr ă putea s ă însemne izbând ă ș i împotrivirea noastr ă - înfrângerea. De întâlnirea noastr ă cu tinere ţ ea legionar ă nu mai atârn ă decât bucuria de a fi

v ă zut din vreme "lumina cea adev ă rat ă " ș i… un apus f ă r ă fulgere. C ă ci, înc ă o dat ă , victoria legionar ă înainteaz ă ca o necesitate de destin, iar a te împotrivi ei înseamn ă a lua istoria în r ă sp ă r.

O revolu ț ie cre ș tin ă 3

de Mircea ELIADE
de Mircea ELIADE

Anul 1937 a însemnat începutul luptei între "genera ţ ii". Nu lupta între b ă trâni ș i tineri - cum s’a crezut ș i s’a spus mult ă vreme - ci r ă zboiul între dou ă lumi: pe de o parte lumea veche care credea în pântec (primatul economicului ș i al politicianismului), iar pe de alt ă parte lumea nou ă , care îndr ă znea s ă cread ă în Duh (primatul spiritualului). Mi ș carea tinereasc ă din 1927 s’a n ă scut cu con ș tiin ţ a acestei misiuni istorice: de a schimba sufletul României, subordonând toate valorile unei singure valori supreme: Spiritul. Subordonare care înseamn ă , mai ales în faza eroic ă

- sacrificiu, renun ţ are la sine, ascez ă . Sensul istoric al acestei mi ș c ă ri tinere ș ti nu este deloc greu de descifrat. Avându- ș i izvoarele vii în cre ș tinism - ș i cre ș tinismul înseamn ă "r ă sturnarea tuturor valorilor" - ea încearc ă formarea unui om nou. C ă ci omul timpurilor moderne a r ă mas integrat în vechea economie luciferic ă : a egoismului, a instinctelor, a valorilor celei mai abjecte biologii. De câte ori a ap ă rut în

2 - Ziarul "Buna Vestire", Bucure ș ti. Anul I, Nr. 100, 27 Iunie 1937. 3 - Ziarul "Buna Vestire", Bucure ș ti. Anul I, Nr. 100, 27 Iunie 1937.

Bsujdpmf!ejo!Qsftb!Mfhjpobs_!

8

istorie un om nou, el s’a înf ă ptuit printr‘un primat al valorilor spirituale. Lupta între lumin ă ș i întunerec, între bine si r ă u nu va fi curmat ă decât la sfâr ș itul veacurilor. Dar orice nou ă victorie a spiritualului, a luminii nu s’a împlinit decât printr’o renun ţ are des ă vâr ș it ă la instinctele de conservare individual ă . Omul nou înseamn ă , înainte de toate, dep ăș irea fireasc ă a acestor instincte. Dep ăș ire de care istoria ţ ine întotdeauna seama. Este dealtfel semnificativ c ă nici în istorie, nici în eternitate nimic nu se dobânde ș te decât printr’un act de renun ţ are. Istoria unui neam nu e posibil ă f ă r ă renun ţ area la via ţ ă a unui num ă r imens de oameni. Dar, de asemenea, mântuirea nu poate fi n ă d ă jduit ă decât dup ă ce omul renun ţ ă la sine, la limitele individualit ăţ ii sale. Asemenea "cauze", asemenea "idealuri" nu se mai întâlniser ă demult în istoria României moderne. De aici mirarea indignat ă a oamenilor lumii vechi. C ă ci tineretul, care se arat ă totu ș i dornic de lupt ă ș i de sacrificiu - nu voia ș i nu f ă cea politic ă . Lupta era dus ă pe cu totul alte niveluri - inaccesibile, fire ș te, politicienilor. De aceea mi s’a p ă rut lipsit ă de sens formula "despoliticianizarea tineretului" - când nici unul dintre tinerii crescu ţ i în mistica nou ă nu era preocupat de nici un fel de idee sau scop politic. Dealtfel, era revolu ţ iilor politice fiind încheiat ă în 1918 - istoria care începe acum nu va cunoa ș te, pentru o bun ă bucat ă de timp, decât revolu ţ ii spirituale. Ș i nici una din revolu ţ iile care s’au f ă cut sau sunt în drum de a se face nu s’a desf ăș urat atât de total sub semnul spiritualului ca cea a tineretului românesc. Nici una, mai ales, n’a încercat o atât de des ă vâr ș it ă "reactualizare" a cre ș tinismului r ă s ă ritean. De multe sute de ani se p ă rea c ă cre ș tinismul r ă s ă ritean nu mai poate crea forme istorice. Lumea modern ă , de la Rena ș tere încoace, trecuse pe lâng ă acest cre ș tinism r ă s ă ritean, ignorându-l sau dispre ţ uindu-l. Tot ce mai p ă rea "viabil" din mesagiul Mântuitorului era c ă utat ș i g ă sit în formele occidentale ș i nordice ale cre ș tinismului. Ș i iat ă , deodat ă , la zece ani dup ă sincopa ortodoxiei ruse ș ti (destul de aproximative, dealtfel) - apare o nou ă form ă de via ţă istoric ă , revolu ţ ionar ă , alimentat ă de ortodoxie. Deabia acum începe a fi în ţ eles sensul acestei revolu ţ ii cre ș tine care încearc ă s ă creeze o Românie nou ă , creând întâi un om nou, un cre ș tin perfect - ș i care înlocuie ș te vechea "via ţ ă politic ă " printr’o "via ţ ă civil ă ", adic ă restaureaz ă raporturi de omenie ș i de cre ș tin ă tate în sânul aceleea ș i comunit ăţ i de sânge. Deabia acum începe s ă se vorbeasc ă despre o "misiune a României". C ă ci o misiune istoric ă nu poate fi justificat ă decât printr’un "imperialism spiritual", printr’o nou ă valorificare a vie ţ ii omene ș ti, la care particip ă un neam întreg. Ș i aceast ă valorificare a vie ţ ii umane o încearc ă ș i o realizeaz ă tineretul românesc de ast ă zi, printr’o tr ă ire cât mai aproape de idealurile cre ș tin ă t ăţ ii r ă s ă ritene. Dac ă ea va izbuti pân ă la cap ă t - dac ă va cuprinde, adic ă , întrega comunitate româneasc ă - va fi cea mai mare revolu ţ ie a veacului.

Vl ă dica Visarion al Bucovinei sub semnul temeiniciei române ş ti 4

al Bucovinei sub semnul temeiniciei române ş ti 4 de Mircea STREINUL Via ţ a bisericeasc

de Mircea STREINUL Via ţ a bisericeasc ă preocup ă azi din ce în ce mai mult opinia public ă ș i g ă sim c ă interesul ei pentru realiz ă rile eclesiatice e binevenit. Între Înal ţ ii Prela ţ i cu deosebit ă râvn ă pentru prosperarea ogoarelor suflete ș ti ale Sfintei Biserici, numele Vl ă dic ă i Visarion al Bucovinei s’a statornicit cu tă rie deosebit ă . Ș i nici nu putea s ă fie altfel – c ă ci ceeace a f ă ptuit acest chiriarh e cu

4 - Ziarul "Buna Vestire", Bucure ș ti. Anul I, Nr. 179, Vineri 1 Octombrie 1937.

Nicolae Niță ✜ ✜ ✜

9

adev ă rat vrednic de cinstire. Adus cu mare dragoste din a ș ez ă rile basarabene în solemna Bucovin ă cu mân ă stiri de om ă t ș i cu plaiuri luminate de nenum ă rate troi ţ e, I. P. S. S. Mitropolitul Visarion a hot ă rît înfruntarea desm ă ţ ului cuib ă rit comod în gospod ă ria Fondului bisericesc. A fost o lupt ă titanic ă acolo, împotriva hidrei evree ș ti, care, cu concursul glicerinat al politicianismului local, t ă ia ș i spânzura în averea româneasc ă . Înconjurat de oameni deci ș i s ă duc ă la deplin ă tate inten ţ iile mitropolitane, Vl ă dica Visarion a rânduit dreptate în imensa bog ă ţ ie a Fondului bisericesc. Acuma, Înalt Prea Sfintitul St ă pân a prins a gândi ș i la realiz ă ri culturale, menite s ă dea o nou ă str ă lucire Bisericii din Bucovina. Astfel, Vl ă dica Visarion a acordat cel mai larg concurs «Societ ă ţ ii pentru cultura ș i literatura poporului român din Bucovina”, pe care-o conduce d. prof. Gr. Nandri ș , un mare caracter, pentruca ca s ă înceap ă a duce la îndeplinire zidirea unui palat în inima Cern ă u ţ ilor înstr ă ina ţ i prin elementul israelit. În acest palat – se vor centraliza toate institu ţ iile culturale din Bucovina, pentru ca lupta întru ridicarea româneasc ă a provinciei s ă se poat ă realiza mai grabnic. Tot I. P. S. S. Mitropolitul Visarion a creeat de curând un muzeu de art ă religioas ă la Cern ă u ţ i, salvând numeroase opere plastice dela o nedreapt ă uitare. Apoi, Înaltul Chiriarh a dispus repararea ș i în ă l ţ area câtorva zeci de biserici, – iar acuma, pare-ni-se, se gânde ș te la înfiin ţ area unei tiparni ţ e eparhiale, în care,

asculta ţ i, s ă editeze sute de c ă r ţ i potrivite pentru popor ș i lucr ă ri ș tiin ţ ifice. Un cititor al nostru, un distins intelectual, ne trimite, înso ţ it de-un indignat comentariu, un articol ap ă rut într’o fi ţ uic ă politic ă din Cern ă u ţ i, care-l atac ă , evident anonim ș i cu o rar ă obr ă znicie, pe I. P. S. S. Mitropolitul Visarion. Ca s ă fiu sincer, nu m’am mirat de aceste mâr ș ave atacuri. Ele trebuiau s ă porneasc ă din oficinile politice împotriva unui om de autoritatea ș i intransigen ţ a româneasc ă a Înaltului Chiriarh. Politicianii, oribilii politiciani bucovineni, de calibrul d-lor Cojocaru, B ă ncescu ș i Arthur Apatti, ca s ă nu pomenesc decât acest trio de prefec ţ i cu cântec ( ș i înc ă , deh, ce cântec la ungureanul domn Arthur Apatti, de care m ă voiu ocupa odat ă definitiv!), au trebuit s ă se simt ă jena ţ i de prestan ţ a cultural ă ș i românease ă a Mitropolitului Visarion, c ă ci ei nu o simt bine decât în tov ă r ăș ia remunerant ă … spiritualice ș te a distin ș ilor ș napani Auhauch ș i Fokschanner! Vl ă dica Visarion nu s’a l ă sat impresionat de svârcoleala politicianilor locali, el ș i-a continuat realiz ă rile. Datorit ă str ă duin ţ elor mitropolitane, s’a înfiin ţ at Episcopia Maramure ș ului. Chiar numai la atâta s ă se fi restrâns f ă pturile Înaltului Chiriarh, ș i tot ar fi fost suficient ca numele s ă u s ă intre în istorie! Dar când acest Mitropolit nu obose ș te o clip ă întru binele p ă stori ţ ilor s ă i, nu se cuvine oare s ă fie la mare cinstire ob ș teasc ă ?

I. P. S. S. Mitropolitul Visarion merge drum ales, drum de înt ă rire sufleteasc ă .

Biserica Bucovinei înflore ș te. Era ș i timpul, c ă ci prea o n ă p ă diser ă ș erpii! Ast ă zi, b ă l ă riile an fost plivite, iar ș erpii ș i-au ascuns sub pietre capul. Mân ă stirile ș i bisericile arboro ș ene str ă lucesc limpede în soare. Un mare Mitropolit veghiaz ă ca nici o umbr ă s ă nu se mai strecoare pentru a le întina z ă pezile de Dragomirn ă urcat ă ca un cântec spre înaltul cerurilor albastre!

Bsujdpmf!ejo!Qsftb!Mfhjpobs_!

10

R ă zbunarea Artistului 5 (pentru un monument de Han)

de Toma VLĂ DESCU
de Toma VLĂ DESCU

Toat ă lumea ș tie – …sau, din nenorocire, poate, toat ă lumea înc ă nu ș tie – ceeace am fost nevoit odat ă s ă numesc «cazul Han», o ru ș ine dar ș i un eroism asupra c ă rora am ast ă zi un emo ţ ionant prilej s ă revin. Monumentul covâr ș itor care se ridic ă acum în piata Ateneului, ca o apari ţ ie, acest Vasile Lupu ireal de mult ASA cum probabil el n’a putut s ă nu fie – umbr ă sculptat ă ,

istorie tr ă ind… – privind din înaltul lui ș i din timp, ca s ă sfideze par’c ă sentimentul bovin al unei ţ ă ri incapabile de reac ţ iuni, aceast ă ar ă tare frenetic ă în bronz, de o viea ţ ă … în care desigur artistul a pus-o pe a lui, m ă invit ă la un drum de amintiri, un lung popas de revolte ș i entusiasme pentru unul din cei mai siguri arti ș ti cari tr ă esc azi printre noi. Han e un strigat de eroism, în art ă , – un imaterial minut de frumos, ofensat. Povestea lui m ă doare aproape ș i azi, într’o’ carne care par’c ă e numai de suflet.

O singur ă tate îndârjit ă , ș i la un anumit moment total ă , apoi o lupt ă de leu r ă nit în

tot ce omul vulgar de pe drum ar fi incapabil îi simt ă cât este de adânc, de intangibil ș i scump, – apoi teribila ridicare a lui Han la acea viea ţ ă superioar ă , a lui, care se d ă totdeauna artistului pe deasupra orânduelilor omene ș ti ș i indiferent de tenebrele

noastre.

E aici par’c ă toat ă povestea monumentelor noastre – dar ș i a protest ă rii imense…

a crea ţ iei de azi a lui Han! Alunec greu ș i încerc s ă descoper regrete printre ruinele suflete ș ti ale unui timp în care totul se consum ă de flac ă ra murdar ă a unor pasiuni mediocre. V ă d oameni pe cari Han îi prive ș te cu lupa – ș i cari ș tiu bine c ă vor sucomba f ă r ă destin când vor c ă dea câteva lan ţ uri care înc ă zorn ă e azi – încerc s ă uit… dar prefer ș i e mai bine, cred, s ă smulg întunericului câ ţ iva mon ș tri efemeri cari n’au nici un drept s ă moar ă tihnit… «Cazul Han» merit ă într’adev ă r amintit… mai ales lâng ă statuia lui Vasile Lupu de azi. Ș ti ţ i de concursul care solicita arti ș tilor no ș tri cele mai evocatoare imagini ale istoriei noastre de azi. Voevozii no ș tri aveau dreptul, peste chiar amintirile noastre, la o viea ţ ă pe care trebuia acum s ă le-o dea mai vie miracolul artei. La acest concurs s’au prezentat to ţ i sculptorii no ș tri, iar juriul care trebuia s ă - ș i spun ă cuvântul avea un prestigiu necontestat, fiindc ă toate competen ţ ele noastre de art ă ș i de cultur ă se g ă siau la un loc adunate. Han – ca s ă spunem în dou ă cuvinte – ia premiul I, unanim felicitat de juriu: e probabil c ă nu se putea altfel ș i e sigur c ă nimeni nu s’a mirat. Ce s’a întâmplat îns ă dup ă aceasta, sfideaz ă mirarea ș i, cel pu ţ in ulue ș te. Han a luat premiul I, dar monumentele trebuia s ă le ia… altul. Am spus trebuia. Dece? O ţ ar ă întreag ă a putut s ă ridice din umeri – dar a ș a a trebuit ș i a ș a a fost! Printr’un truc de man ș et ă . Peste premiul I al lui Han se instaleaz ă subit monumente pe care Han nu le mai cuno ș tea ș i care nu erau ale lui. Ori ș ice om ar fi ţ ipat ! Ar fi ţ ipat ori ș ice ţ ar ă … A strigat ș i Han desigur, a strigat pân ă la cer. Pe to ţ i ș i pe toate, le-a fotografiat pentru totdeauna în olimpul lor de noroi ! Dar

5 - Ziarul "Buna Vestire", Bucure ș ti. Anul I, Nr. 180, Sâmb ă t ă , 2 Octombrie 1937.

Nicolae Niță ✜ ✜ ✜

11

fiindc ă pe cât este de covâr ș itor artistul, pe atâta este polemistul de mare, Han a trebuit sa tac ă . Dar nu e acesta finalul povestei… Ar fi prea hâd – e mai frumos… T ă cerea nu desfiin ţ eaz ă decât pe neghiobi ș i sterili. Han s’a retras în schimb în hohotul lui din adânc, cu un pathos care acum se g ă sea sporit. El ș i-a spus desigur c ă dac ă , în zilele noastre, se g ă sesc atâtea canalii, atâ ţ i

mizerabili ș i atâ ţ i cretini pe care nici m ă car cu peni ţ a nu e permis s ă -i strive ș ti, exist ă

în schimb în veacurile noastre uitate uria ș e umbre care se pot anima.

Astfel s’a n ă scut în piatr ă pe una din cele mai demne pie ţ e din Bucure ș ti un Mihail Kog ă lniceanu revelator care prive ș te mirat – ș i depeisat – la atâ ţ i bolovani Dubois de care se încurc ă înc ă str ă zile noastre. … Ș i acum, în sfâr ș it, Vasile Lupu. De el nu pot s ă v ă spun nimic. Decât poate numai atât – s ă -l vede ţ i… Ș i poate, ș i mai ales înc ă ceva: EL STRIG Ă ACUM DE BRONZ – NEDREPTATEA CARE S’A F Ă CUT… artei române ș ti ș i istoriei noastre. E aici toat ă r ă sbunarea lui Han.

Vrem sau nu misionarism? 6

de Nicolae BOGDAN
de Nicolae BOGDAN

Toat ă lumea cu adev ă rat cult ă de la noi e de acord c ă , fa ţ ă cu propagarea «idealurilor» iudaice în popor, – «idealuri» mercantile, materialiste, animalice, – fa ţ ă cu progresele bol ș evismului ș i ale sectelor, avem nevoe de clerici militan ţ i, de

conduc ă tori spirituali plini de har ș i de sfânta râvn ă de a propov ă dui prin fapte eternele idealuri ale Mântuitorului. Con ș tien ţ i de aceast ă nevoie, conduc ă torii oficiali

ai Sfintei noastre Biserici, au socotit oportun s ă creeze forma ţ iuni de misionari,

special investite cu sarcina de a combate pe teren toate relele ș i toate iazmele veacului. O întâmplare providen ţ ial ă a f ă cut ca, printre ace ș ti voluntari ai crucii s ă se

prenumere ș i un misionar în ă scut. Acesta e p ă rintele ieromonah DIONISIE LUNGU, redactorul, administratorul, corectorul ș i distribuitorul GLASULUI MONAHILOR. Se poate afirma f ă r ă exagerare c ă nu exist ă intelectual român vrednic de acest

nume, care s ă nu-l fi recunoscut personal pe p ă rintele LUNGU, s ă nu-l aib ă oricând viu înaintea privirilor min ţ ii îi a ș a cum îl ș tim ș i cum l’am apucat cu to ţ ii: harnic ca o albin ă , alergând de colo pân ă colo nu ca s ă culeag ă ci ca s ă distribue, exemplu viu ș i

mi ș c ă tor de abnega ţ ie ș i de vitejie duhovniceasc ă . Îl întâlne ș ti pretutindeni, pentru

c ă pretutindeni îl mân ă uraganul lui l ă untric de apostol, setea lui nestins ă de a m ă rturisi prin fapt ă nebiruita putere a verbului dumnezeesc. Îl întâlne ș ti prin g ă ri, prin tramvae, prin ateliere, ori unde sunt oameni cari muncesc, sufer ă , p ă c ă tuesc ș i cari pot totu ș i s ă se mântue prin credin ţ ă ș i rug ă ciune. Ș i adev ă r gr ă esc vou ă , o c ă rturari ș i farisei f ă ţ arnici, c ă mai mult a contribuit la în ă l ţ area prestigiului Bisericii în sufletele p ă stori ţ ilor, c ă lug ă rul acesta ascetic, modest ș i cu privirile de jeratec, de cât atâ ţ ia al ţ i purt ă tori de str ă lucite od ă jdii pe un trup lacom ș i g ă unos. Pentru c ă el însu ș i e o m ă rturie vie ș i plastic ă a credin ţ ei adev ă rate, a credin ţ ei menite s ă perpetueze spi ţ a sfin ţ ilor ș i a eroilor pân ă la Judecata de apoi. Nu crede ţ i poate? Cum v ă explica ţ i atunci abnega ţ ia lui absolut ă , ata ș amentul lui total fa ţ ă de canoane ș i dogme, credin ţ a lui contagioas ă în for ţ a

6 - Ziarul "Buna Vestire", Bucure ș ti. Anul I, Nr. 180, Sâmb ă t ă , 2 Octombrie 1937.

Bsujdpmf!ejo!Qsftb!Mfhjpobs_!

12

magic ă a cuvântului lui Hristos, activitatea lui prodigioas ă , statornicia lui f ă r ă pereche în lumea aceasta de caractere de spanac ș i gelatin ă ? P ă rintele DIONISIE LUNGU se bucur ă de o pre ţ uire deosebit ă printre credincio ș i. To ţ i oamenii de inim ă ș i de isprav ă , începând dela muncitor ș i soldat ș i sfâr ș ind cu ofi ţ erii superiori ș i cu profesorii universitari, respect ă într’ânsul pe crainicul predestinat al adev ă rurilor luminoase de dincolo, adev ă ruri cari n’au eficacitate de cât atunci când sunt m ă rturisite prin fapte. Ș i acesta e un semn bun. P ă rintele DIONISIE LUNGU a stârnit în schimb adversit ă ţ i ș i du ș m ă nii tocmai acolo unde trebuia s ă ne a ș tept ă m mai pu ţ in: în rândurile clerului «înalt», în rândurile acelora care fac mai mult caz de necesitatea misionarismului. Ș i acesta e un simptom trist. Care ne va sili s ă mai revenim asupra acestui caz.

FIUL POPII DEPE SOME Ş 7

de Drago ş PROTOPOPESCU
de Drago ş PROTOPOPESCU

"Împ ă r ăţ ia lui Dumnezeu ne îmbog ăţ e ș te cu înc ă un altar - ast ă zi, când se pr ă bu ș esc atâtea altare - ș i fericirea noastr ă ș i a acestui neam este c ă în timp ce altare milenare se pr ă bu ș esc, biserica noastr ă se înal ţă ș i se înt ă re ș te, tocmai în clipa când se arunc ă în cump ă n ă nu numai ziduri ci ș i suflete". Sunt cuvinte desprinse din cuvântarea rostit ă de Vl ă dica Hossu, al eparhiei Cluj- Gherla, cu prilejul sfin ţ irii bisericii din Budu ș . Ele cuprind, întreag ă , m ă rturia ceasului de fa ţă , înl ă cr ă mat de peisagiul hispan, geografic dep ă rtat ș i totu ș i atât de apropiat inimii cre ș tine de pretutindeni. Ș i e semnificativ gestul de ctitor al ministrulul Valor Pop, care a ţ inut s ă ridice la Budu ș , între coline some ș ene, un l ă cas, de închinare cre ș tineasc ă , tocmai azi când - dup ă vorba Episcopului din fruntea soborului de preo ţ i - s'au aruncat sufletele în cump ă n ă . Nu e un act asem ă n ă tor celul pornit din ortodoxia d-rului Nicolae Lupu, care a zidit ș i el o biseric ă în Arsura (vine, probabil, dela popularul "bea de stinge"). Pentruc ă sfintirea l ă ca ș ului din Arsura a fost secondat ă de cortegii politicianiste ș i profanat ă în consf ă tuiri menite s ă expropieze, în vederea împropriet ă ririi partidului cu titluri electorale, semnifica ţ ia evenimentului. D-rul din Arsura, fost client permanent al defunctei noastre mese de opera ţ ii, ș i-a transformat ș i ctitoria din satul natal în moment electoral, dup ă toate scriptele ș i prevederile regulamentulul de partid. Actul vertical, al ridic ă rii, prin rug ă , spre azurul lui Dumnezeu, a fost contabilizat deci în orizontala electoral ă a democra ţ iei. Fiul popii din Budu ș , ministru Valer Pop, când a p ă r ă sit Bucure ș tii, a ţ inut s ă demisioneze suflete ș te din combina ţ iile guvernamentale ș i din tot ceiace era politic, pentru a se întoarce la zestrea unei copil ă rii crescut ă în binecuvântarea unui pop ă ardelean de mod ă veche. Niciun accent al omului de partid în cuvântarea ministrului Valor Pop. Nimic din vocabularal citadinului care face politic ă . Valor Pop a vorbit de munte ardelean, de plaiuri natale, de familie, de na ţ iune. Ș i vorbea de toate acestea când se ruga lui Dumnezeu oferind spovedania unui p ă mânt românesc, universalit ăţ ii cre ș tine a cerului. E impresionant ă aceast ă întoarcere spre inima pamântulul natal ș i spre icoana popii din Budu ș , prezent ș i el, desigur, în atmosfera de t ă mâie a plaiulul some ș an.

7 - Ziarul "Buna Vestire", Bucure ș ti. Anul I, Nr. 180, Sâmb ă t ă , 2 Octombrie 1937.

Nicolae Niță ✜ ✜ ✜

13

Renun ţ area la politic pentru spiritual, demisia din biologic pentru rug ă , - fie chiar numai de-o clip ă actul - sunt concludente ș i semnificative pentru anumite moravuri de azi. La Arsura, d-rul Nicolae Lupu, a motorizat ortodoxia pentru a jefui atribute care apar ţ in Cerului ș i a le pune la dispozi ţ ia partidului. Dincolo, la un hotar de zare ardelean ă , - aproape de Olpretul lui Alexandru Vaida Voevod, - fiul popii din Budu ș a îngenunchiat omul de partid sub patrafirul Cerului, murmurând, în cor cu str ă bunii, ca fa ţ a spre Spania, rug ă ciunea p ă mântului românesc nealterat. Iat ă dece m ă simt obligat s ă optez pentru gestul greco-catolicului Valor Pop ș i s ă refuz imaginea formal ortodox ă a d-rului Lupu. Am dezertat din ortodoxie, numai o clip ă , când mi-am trimis sufletul s ă se roage la Budu ș al ă turi de un greco-catolic.

Mitul Generalului 8

de Mircea ELIADE
de Mircea ELIADE

Mitul care s’a creat în jurul Generalului Cantacuzino-Gr ă nicerul - atât în lumea militar ă cât ș i în masele civile, pretuieste, el singur, cât o bibliotec ă întreag ă de documente asupra istoriei României contemporane. Mitul acesta m ă rturise ș te nu numai eroismul medieval al osta ș ului ș i vrednicia f ă r ă seam ă n a cet ăţ eanului; m ă rturise ș te, mai ales, însp ă imânt ă toarea descompunere moral ă a întregii noastre clase conduc ă toare ș i politicianizate. Profilul spiritual al Generalului Cantacuzino cap ă t ă parc ă o mai cutez ă toare unicitate. În ţ eleg acum ce înseamn ă o tradi ţ ie ș i un sânge eroic. Generalul Cantacuzino, n ă scut ș i crescut cu o respira ţ ie medieval ă , fiind unul dintre foarte rarii contemporani care p ă strase în ţ elesul cuvintelor de "b ă rb ăţ ie", "demnitate", "credin ţă " - a fost ursit s ă - ș i împlineasc ă munca în mijlocul unei societ ăţ i f ă r ă tradi ţ ie eroic ă ș i f ă r ă sim ţ ul onoarei. De câteva genera ţ ii clientela politic ă româneasc ă era cople ș it ă de ţ igani dezrobi ţ i ("Sloboziile") ș i de copiii iobagilor români, care nu izbutiser ă înc ă s ă - ș i stârpeasc ă complexele de inferioritate. În mijlocul unei asemenea societ ăţ i - scursori balcanice, dezrobi ţ ii sloboziilor, iobagi neînv ăţ a ţ i cu libertatea, slugi, arga ţ i ș i arn ă u ţ i - Generalul Cantacuzino cobora parc ă din legend ă . Nici un complex de inferioritate; o demnitate aristocratic ă , b ă rb ă teasc ă , româneasc ă . Dup ă aproape dou ă veacuri de umilin ţ e, în care neamul românesc î ș i pierduse, odat ă cu libertatea, s ă mân ţ a adev ă ratelor neamuri boiere ș ti ș i se p ă r ă giniser ă r ă z ăș iile - era foarte greu s ă tr ă ie ș ti liber. Era greu s ă nu sim ţ i în b ă taia sângelui t ă u umilirea ș i frica str ă mo ș ilor t ă i, s ă te reîntorci, printr’un salt mistic, la mândria ș i b ă rb ăţ ia din timpurile lui Ș tefan sau Mihai Bravul. Feciorul slugii lingu ș itoare ca ș i feciorul iobagului b ă tut la t ă lpi - aduceau, într’o Românie liber ă , complexele de inferioritate ale str ă bunilor; le tremurau spin ă rile, le tremurau inimile, le tremura bra ţ ul. În timpul lui Eminescu, ca ș i ast ă zi, la ș itatea, lingu ș irea, turpitudinea, ipocrizia, viclenia - erau armele de lupt ă ș i de ap ă rare ale acestor robi dezrobi ţ i. Slugi care aveau în vinele lor un sânge tot atât de bicisnic, fie c ă veneau din Fanar, din Balcani sau din B ă r ă ganul nostru! Curajul, vrednicia, sim ţ ul onoarei "dus pân ă la absurd" (cum se exprim ă belferul modest) - au izolat, în mijlocul unei clase conduc ă toare corupte, figura imperial ă a Generalului Cantacuzino. Foarte pu ţ ini

8 - Ziarul "Buna Vestire", Bucure ș ti. Anul I, Nr. 189, 14 Octombrie 1937.

Bsujdpmf!ejo!Qsftb!Mfhjpobs_!

14

dintre contemporanii s ă i îl "în ţ elegeau"; erau mul ţ i chiar, care, spre onoarea lui, nici m ă car nu-l luau "în serios". Cum "s ă în ţ elegi" sau "s ă iei în serios" un om care- ș i ap ă r ă onoarea în orice clip ă , care nu prime ș te nici o tranzac ţ ie, nici un compromis, nici o "interpretare"?! Un om care- ș i respect ă cuvântul, î ș i în ţ elege jur ă mântul de o ș tean ca o logodn ă cu moartea ș i î ș i valorific ă via ţ a cu o serie continu ă de acte de curaj? În clasa sa social ă - cu care nu s’a solidarizat niciodat ă - domnea aceea ș i descompunere moral ă ca ș i în clasa cuceritoare, a slugilor ș i levantinilor. De aici, profundul dezgust pe care-l m ă rturisea Generalul fa ţ ă de "boieria" româneasc ă , intrat ă , în marea ei majoritate, în putrefac ţ ie! Îmbr ăţ i ș ând idealurile Legiunii, Generalul Cantacuzino a recunoscut în noua sa familie spiritual ă aceea ș i iubire de libertate, acela ș i sim ţ al onoarei ș i demnit ăţ ii, aceea ș i nep ă sare fa ţă de moarte, de suferin ţă ș i de prigoan ă - pe care le p ă strase intacte în sufletul s ă u de o ș tean, ap ă rându-le împotriva tuturor. A recunoscut în C ă pitan ș i în legionarii s ă i morala medieval ă , b ă rb ă teasc ă , româneasc ă , pe care dezn ă d ă jduise s’o mai vad ă st ă pânind sufletele contemporanilor. De aceea a p ă rut multora miraculoas ă solidarizarea unui General din alt ă genera ţ ie cu idealul ascetic ș i eroic al tineretului legionar. Al ă turi de câteva adev ă ruri mântuitoare pe care Generalul Cantacuzino le-a dobândit prin integrarea sa în Legiune - ș i ce laud ă mai mare poate fi adus ă unui om care are atâta prospe ţ ime sufleteasc ă încât s ă înve ţ e, în amurgul vie ţ ii, de la ni ș te copilandri?! - Al ă turi de aceste câteva adev ă ruri noi, Generalul Cantacuzino ș i-a reg ă sit în idealurile legionare crezul s ă u intact. Opera de educa ţ ie spiritual ă a Legiunii, restaurarea str ă vechilor virtu ţ i virile în întreg neamul românesc, cultivarea sim ţ ului de r ă spundere ș i jertf ă - toate acestea ș i le recuno ș tea Generalul Cantacuzino în propriul s ă u trecut - "Mitul" creat de lumea veche în jurul numelui Generalului izvora tocmai din "unicitatea" ș i "curiozitatea" vie ţ ii sale, care uimea, amuza sau însp ă imânta pe contemporani. Dar pilda vie ţ ii sale nu îi era urmat ă . Credin ţ a ș i vrednicia nu îi erau însu ș ite. Mitul Generalului Cantacuzino a fost preluat ș i fructificat de lumea nou ă , legionar ă , în care via ţ a sa de magnific precursor nu mai e privit ă ca o curiozitate psihologic ă sau social ă - ci e în ţ esat ă ș i urmat ă firesc, cu admira ţ ie, dar ș i cu dragoste. Tinerii care î ș i încep via ţ a preg ă tindu-se de moarte alc ă tuiesc ast ă zi marea familie româneasc ă în care virtutea ș i b ă rb ă tia pre-fanariot ă , realizate de Generalul Cantacuzino, lumineaz ă destinele veacului întreg.

Anchetele Bunei Vestiri

“DE CE CRED ÎN BIRUIN Ț A MI Ș C Ă RII LEGIONARE?” 9

R ă spunsul domnului Mircea Eliade

Dl. Mircea Eliade, membru al Societ ăț ii scriitorilor români, a binevoit s ă ne r ă spund ă urm ă toarele la ancheta ziarului nostru: "De ce cred în biruin ț a Mi ș c ă rii Legionare?":

Cred în destinul neamului românesc - de aceea cred în biruin ţ a Mi ș c ă rii Legionare. Un neam care a dovedit uria ș e puteri de crea ţ ie, în toate nivelurile realit ăţ ii, nu poate naufragia la periferia istoriei, într’o democra ţ ie balcanizat ă ș i într’o catastrof ă civil ă .

Pu ţ ine neamuri europene au fost înzestrate de Dumnezeu cu atâtea virtu ţ i ca

9 - Ziarul "Buna Vestire", Bucure ș ti. Anul I, Nr. 244, 17 Decembrie 1937.

Nicolae Niță ✜ ✜ ✜

15

neamul românesc. Unitatea lingvistic ă este aproape un miracol (limba român ă este singura limb ă romanic ă f ă r ă dialecte). Românii au fost cei mai buni creatori de State

din sud-estul Europei. Puterea de crea ţ ie spiritual ă a neamului nostru st ă m ă rturie în folclor, în arta popular ă , în sensibilitatea religioas ă . Un neam h ă r ă zit cu atâtea virtu ţ i

- biologice, civile, spirituale - poate el pieri f ă r ă s ă - ș i fi împlinit marea sa misiune

istoric ă ? Poate neamul românesc s ă - ș i sfâr ș easc ă via ţ a în cea mai trist ă descompunere pe care-ar cunoa ș te-o istoria, surpat de mizerie ș i sifilis, cotropit de evrei ș i sfârtecat de str ă ini, demoralizat, tr ă dat, vândut pentru câteva sute de milioane de lei? Oricât de mare ar fi vina p ă rin ţ ilor no ș tri, pedeapsa ar fi prea neînduplecat ă . Nu pot crede c ă neamul românesc a rezistat o mie de ani cu arma în mân ă , ca s ă piar ă ca un la ș , ast ă zi, îmb ă tat de vorbe ș i alcool, imbecilizat de mizerie ș i paralizat de tr ă dare. Cine nu se îndoie ș te de destinul neamului nostru, nu se poate îndoi de biruin ţ a Mi ș c ă rii Legionare.

Cred în aceast ă biruin ţ ă pentru c ă , înainte de toate, cred în biruin ţ a duhului cre ș tin. O mi ș care izvorât ă ș i alimentat ă de spiritualitatea cre ș tin ă , o revolu ţ ie spiritual ă care lupt ă în primul rând împotriva p ă catului ș i nevredniciei - nu este o

mi ș care politic ă . Ea este o revolu ţie cre ș tin ă . Cuvântul Mântuitorului a fost în ţ eles ș i tr ă it în felurite chipuri, de c ă tre toate neamurile cre ș tine, de-a lungul istoriei. Dar niciodat ă un neam întreg n’a tr ă it o revolu ţ ie cre ș tin ă cu toat ă fiin ţ a sa; niciodat ă cuvântul Mântuitorului n’a fost în ţ eles ca o revolu ţ ie a for ţ elor suflete ș ti împotriva

p ă catelor ș i sl ă biciunilor c ă rnii; niciodat ă un neam întreg nu ș i-a ales ca ideal de

via ţ ă c ă lug ă ria ș i ca mireas ă moartea.

Ast ă zi lumea întreg ă st ă sub semnul revolu ţ iei. Dar în timp ce alte popoare tr ă iesc aceast ă revolu ţ ie în numele luptei de clas ă ș i al primatului economic (comunismul) sau al Statului (fascismul) sau al rasei (hitlerismul), Mi ș carea Legionar ă s’a n ă scut sub semnul Arhanghelului Mihail ș i va birui prin harul dumnezeiesc.

De

aceea,

în

timp

ce

toate

revolu ţ iile

contemporane

legionar ă este spiritual ă ș i cre ș tin ă .

sunt

politice,

revolu ţ ia

În timp ce toate revolu ţ iile contemporane au ca scop cucerirea puterii de c ă tre o

clas ă social ă sau de c ă tre un om, revolu ţ ia legionar ă are drept ţ int ă suprem ă :

mântuirea neamului, împ ă carea neamului românesc cu Dumnezeu, cum a spus

C ă pitanul. De aceea sensul Mi ș c ă rii Legionare se deosebe ș te de tot ceea ce s’a f ă cut

pân ă ast ă zi în istorie, ș i biruin ţ a legionar ă va aduce dup ă sine nu numai restaurarea virtu ţ ilor neamului nostru, o Românie vrednic ă , demn ă ș i puternic ă - ci va crea un

om nou, corespunz ă tor unui nou tip de via ţ ă european ă .

Omul nou nu s’a n ă scut niciodat ă dintr’o miscare politic ă - ci întotdeauna dintr’o revolu ţ ie spiritual ă , dintr’o vast ă prefacere l ă untric ă . A ș a s’a n ă scut omul nou al Cre ș tinismului, al Rena ș terii etc., dintr’un des ă vâr ș it primat al spiritului împotriva temporalului, dintr’o biruin ţ ă a duhului împotriva c ă rnii. Omul nou se na ș te printr’o

adev ă rat ă tr ă ire ș i fructificare a libert ăţ ii. Cred în biruin ţ a Mi ș c ă rii Legionare pentru

c ă cred în libertate, în puterea sufletului împotriva determinismului biologic ș i

economic. Cei care vin în Legiune vin pentru c ă se simt liberi. Instinctele de conservare, la ș it ăţ ile care zac în sufletul fiec ă ruia, frica - toate acestea sunt înfrânte. Legionarul nu mai e robul determinismului ș i al instinctelor biologice. El ș tie c ă

Bsujdpmf!ejo!Qsftb!Mfhjpobs_!

16

"n’are nici un interes", c ă "n’are nimic de câ ș tigat", integrându-se în Legiune. Dimpotriv ă , ș tie c ă va fi lovit în interesele lui, c ă via ţ a va fi mai grea, c ă poate va intra în temni ţ e, sau poate va da piept chiar cu moartea. Toate "interesele" ș i instinctele acestea, care "determin ă " via ţ a fiec ă rui om, sunt înfrânte prin marele gest de libertate al ader ă rii la Mi ș carea Legionar ă . Se poate spune, f ă r ă urm ă de paradox, c ă singurii oameni care cunosc ș i tr ă iesc libertatea sunt ast ă zi, în România, legionarii.

Cei care nu cunosc Legiunea, ca ș i cei care lupt ă împotriva ei, continu ă s ă vorbeasc ă despre "dictatur ă " ș i se mir ă c ă tinerii intelectuali ader ă cu atâta spontaneitate la o mi ș care în care "personalitatea" este strivit ă ș i libertatea suprimat ă . Am avut prilejul s ă m ă ocup alt ă dat ă de subita admira ţ ie a oamenilor no ș tri politici pentru "personalitate", de teama lor c ă în România nu se vor mai putea ridica "personalit ăţ ile". Îi întrebam atunci câte "personalit ăţ i" a creat regimul libert ăţ ii lor. Unde sunt? Care sunt? Ș i mai întrebam ce au f ă cut politicienii no ș tri pentru oamenii cu adev ă rat ă "personalitate", care au ie ș it la lumin ă prin munca, geniul sau talentul lor, ș i au fost osândi ţ i la o via ţă de mediocritate ș i jertf ă . Ce au f ă cut politicienii no ș tri, din toate partidele, pentru un Lucian Blaga sau Aron Cotru ș , un Camil Petrescu, un Perpessicius ș i al ţ ii? Ce-au f ă cut politicienii pentru genera ţ ia tân ă r ă de c ă rturari, arti ș ti, tehnicieni ș i gânditori? Care este tân ă rul cu "personalitate" pe care l-a descoperit vreun partid politic ș i l-a pus la locul pe care-l merit ă , i-a dat putin ţ a s ă - ș i fructifice inteligen ţ a sau talentul pentru binele ob ș tesc? Eu ș tiu c ă au fost "descoperi ţ i" o sum ă de afaceri ș ti precoci, secretari "inteligen ţ i" ș i lichele domestice, cu care s’au "întinerit" cadrele partidelor. Apologe ţ ii ace ș tia de ultim ă or ă ai "personalit ăţ ii" sunt tot atât de ridiculi pe cât sunt de ipocri ţ i. Le aminteam cu alt prilej c ă în cele mai disciplinate ș i mai severe ordine c ă lug ă re ș ti catolice s’au putut în ă l ţ a totu ș i destule personalit ă ţ i. Un Thomas din Aquino nu seam ă n ă cu un Francisc din Assisi, un Bonaventura cu un François de Salle. Personalitatea cre ș te ș i rode ș te pretutindeni, ș i cu cât e mai sever ă disciplina, cu atât "personalitatea" se define ș te mai precis. Disciplina nu e totuna cu "dictatura", cum las ă a se în ţ elege ponegritorii Legiunii. Disciplina cre ș te ș i promoveaz ă personalit ăţ ile - pentru c ă orice act de ascultare poate fi un act de comand ă asupra ta însu ţ i, asupra instinctelor sau anarhiei tale l ă untrice. Actul de ascultare î ţ i d ă ţ ie comanda asupra bestiei din tine, asupra vie ţ ii biologice care încearc ă s ă te men ţ in ă în evaziv, în comoditate, în c ă ldicel. Disciplina te înt ă re ș te pe tine, î ţ i f ă ure ș te peronalitatea. De aceea cavalerii medievali ș i feudali au fost atât de liberi ș i de dârji; pentru c ă juraser ă credin ţă (fides, trust, treve) unui ș ef.

Cred în biruin ţ a Mi ș c ă rii Legionare pentru c ă cred în dragoste. Dragostea singur ă preface bestia în om, înlocuind instinctele în libertate. Dilige et quod vis fac, spunea Fericitul Augustin: "iube ș te ș i f ă ce vrei!". Cel care iube ș te cu adev ă rat e liber. Dar dragostea transfigureaz ă pe om ș i libertatea pe care ș i-o dobânde ș te insul iubind nu va stânjeni pe nimeni, nu va face s ă sufere pe nimeni. Legionarii nu sunt numai camarazi, sunt fra ţ i. Ș i este atât de puternic valul de dragoste, încât dac ă n’ar fi decât el singur, ș i tot ar trebui s ă n ă d ă jduim în învierea neamului românesc, adic ă în biruin ţ a Mi ș c ă rii Legionare.

Cred în destinul neamului nostru; cred în revolu ţ ia cre ș tin ă a omului nou; cred în libertate, în personalitate ș i în dragoste. De aceea cred în biruin ţ a Mi ș c ă rii Legionare,

Nicolae Niță ✜ ✜ ✜

17

într’o Românie mândr ă ș i puternic ă , într’un stil nou de via ţ ă , care va transforma în valori spirituale de universal ă circula ţ ie bog ăţ iile sufletului românesc…

SCRISOARE DE DEPARTE

10

Mircea ELIADE
Mircea ELIADE
de Valeriu CÂRDU
de Valeriu CÂRDU

Am tr ă it odat ă o scen ă sguduitoare. Din gara «Domni ţ a Elena» a Timi ș oarei, pleca un tren spre Banatul iugoslav. Românii de acolo veniser ă pentru câteva zile în ţ ar ă , cu prilejul concursului de coruri ș i fanfare. Au fost primi ţ i r ă u. R ă u de tot. Dac ă nu m ă 'n ș el, nu li s'a dat nici un loc de dormit. Când au sim ţ it sub picioare p ă mântul românesc, o singur ă rug ă au avut. A rostit-o unul dintre ei:

«Doamne, f ă -m ă stan ă de piatr ă , s ă nu mai pot pleca de-aici».

Iar când a venit ceasul plec ă rii, cu toate neîn ţ elegerile noastre, ei nu ș i-au uitat rug ă ciunea. Mai înalt, mai frumos, neîn ţ eles de adânc, a fost cântecul lor de plecare. O p ă dure de bra ţ e întinse, la toate ferestrele vagoanelor, ș i apoi, cotropitor, odat ă cu urnirea trenului, a r ă sunat un cântec:

« Ș tefan Vod ă al Moldovei

»

De unde l-au înv ă ţ at? Cine le-a trimis vraja cântecului? Cum de s'au întâlnit cu b ă taia ceasurilor noui? Oamenii, desigur, nu le-au trimis vestea, Oficialitatea? Nu e nevoie de r ă spuns. Atunci? Voia lui Dumnezeu, care trece peste hot ă rîrea oamenilor ș i peste putin ţ a noastr ă de în ţ elegere. S'a dus cântecul pe unda brazdelor române ș ti sau s'a scris în b ă taia de vânt odat ă cu jalea vremurilor. Minunea s'a întâmplat în tot cazul. Aceia ș i minune care vorbe ș te în scrisoarea unui ţ ă ran din Vlaicov ă ţ ul Banatului iugoslav:

«Dragi camarazi legionari, cari v ă jertfi ț i cu drag tinere ț ea pentru mântuirea Neamului românesc, cu onoare v ă aduc la cuno ș tin ț ă , c ă aceast ă scrisoare v'o trimite un frate al D-voastr ă , legionar cu sufletul, sortit s ă tr ă iasc ă în str ă ini. V ă scriu dela coarnele plugului, deci s ă m ă ierta ț i c ă nu ș tiu scrie corect, ș i v ă rog s ă o primi ț i cu drag aceast ă scrisoare, c ă ci nu e scrisoare ci sufletul meu îndurerat. Eu sunt p ă rta ș la toate suferin ț ele îndurate de D-voastr ă ș i la toate bucuriile (acestea cam rari). O, câte zile ș i câte nop ț i sbuciumate am avut la toate loviturile grele, date Legiunei de p ă c ă to ș i politiciani Români».

În restul r ă va ș ului, între alte m ă rturisiri limpezi ca lacrima, fratele din Iugoslavia ne roag ă s ă nu-i d ă m la iveal ă numele.

10 - Ziarul "Buna Vestire", Bucure ș ti. Anul II, Nr. 257, Sâmb ă t ă , 8 Ianuarie 1938.

Bsujdpmf!ejo!Qsftb!Mfhjpobs_!

18

Nu coment ă m scrisoarea plugarului. Nici nu c ă ut ă m s ă -i facem pe al ţ ii s ă în ţ eleag ă . Ar fi inutil. Cine n'a priceput minunea aceasta, care uruie mun ţ ii ș i sparge grani ţ ele, n'a în ţ eles ș i n'a auzit, desigur, cum bate inima p ă mântului românesc cea de-a dou ă sprezecea b ă taie, - adic ă ultimul ceas de lume veche ș i întâia oar ă din veacul mântuirii, - pe care ș i surzii trebue s ă o aud ă . Nici prigonitorii, nici mincino ș ii, nici fariseii nu mai pot s ă -i în ă bu ș easc ă , ast ă zi, glasul de peste voile p ă mântenilor.

ÎNDREPTARUL CORPULUI LEGIONAR "MO Ț A-MARIN" 11

"O nou ă unitate legionară în cadrul Partidului "Totul Pentru Ţ ar ă "
"O nou ă unitate legionară în cadrul Partidului "Totul Pentru Ţ ar ă "

Art. 1. Corpul Legionar "Mo ţ a-Marin" nu este în nici un fel o organiza ţ ie militar ă sau paramilitar ă , sau din cele oprite de lege. Denumirile ost ăș e ș ti din acest îndreptar, amintesc, doar pentru sentimentele de evlavie legionar ă , cadrele trupei în care în ultimele luni ale vie ţ ii lor au tr ă it ș i au murit Ion Mo ţ a ș i Vasile Marin. În cadrul partidului "Totul Pentru Ţ ar ă ", Corpul Legionar "Mo ţ a-Marin" este un grup de esen ţă strict ș i sever educativ ă ș i de inspira ţ ie eroic ă , care se distinge îndeosebi prin atât: atitudinea pe care elita oric ă rei Na ţ iuni trebuie s ă o aib ă în fa ţ a Mor ţ ii. Corpul Legionar "Mo ţ a-Marin" se delimiteaz ă ș i se hot ă rnice ș te deci prin în ţ elegerea, ţ inuta ș i privirea pe care le are ș i le p ă streaza fa ţă de Moarte.

O PEDAGOGIE A MOR Ț II Ș I ÎNVIERII
O PEDAGOGIE A MOR Ț II Ș I ÎNVIERII

În Corpul Legionar "Mo ţ a-Marin" se propov ă duie ș te o pedagogie a Mor ţ ii ș i Învierii. Art. 2. Corpul Legionar "Mo ţ a-Marin" are drept menire educa ţ ia omului nou ș i tinde s ă preg ă teasc ă un tineret care s ă ajung ă la cele mai înalte culmi la care poate n ă d ă jdui o Na ţ ie. Educa ţ ia aceasta va privi:

I. Atitudinea în fa ţ a Vie ţ ii II. Atitudinea în fa ţ a Mor ţ ii

ATITUDINEA ÎN FA Ț A VIEȚ II
ATITUDINEA ÎN FA Ț A VIEȚ II

Art. 3. În fa ţ a vie ţ ii, lupt ă torul din Corpul Legionar "Mo ţ a-Marin":

Î ș i frânez ă neîncetat purtarea sa, urm ă rind imaginea vie ţ ii de cur ăţ enie ș i de corectitudine moral ă ș i social ă tr ă it ă de Ionel Mo ţ a ș i de Vasile Marin. Este omul sincerit ăţ ii neocolite ș i sluje ș te adev ă rul. Ș tie s ă - ș i revendice r ă spunderile. Ur ăș te dezbinarea, clevetirea ș i intriga. Ur ăș te tr ă darea.

11 - Ziarul "Buna Vestire", Bucure ș ti. Anul II, Nr. 270, Duminic ă , 23 Ianuarie 1938.

Nicolae Niță ✜ ✜ ✜

19

Este om de statornicie, de perseveren ţă , de inflexibilitate, de rezisten ţă spiritual ă ș i de rece hot ă rîre în furtun ă . El afirm ă drept principiu excluderea ideii de retragere în fa ţ a oric ă rei adversit ăţ i. Art. 4. Lupt ă torul din Corpul Legionar "Mo ţ a-Marin" nu-i l ă ud ă ros, nu-i

provocator ș i ocole ș te orice cauz ă de b ă taie. El este amabil ș i nu trufa ș . Înl ă tur ă cu seriozitate orice ceart ă , vorbe ș te pu ţ in ș i cu

pu ţ ine gesturi. Art. 5. Unitatea de suflet, fr ăţ ietatea ș i camaraderia între lupt ă torii din Corpul Legionar "Mo ţ a-Marin" este datorie care nu va fi înfrânt ă . Se vor pedepsi cu eliminarea imediat ă cei care vor fi vivova ţ i de lipsa de fr ăţ ietate ș i camaraderie fa ţă de vreun lupt ă tor al Corpului Legionar "Mo ţ a-Marin". Lupt ă torii din Corpul Legionar "Mo ţ a- Marin" - fie împrejurarea cât de amenin ţă toare pentru via ţ a întregului Corp - nu- ș i vor p ă r ă si un camarad r ă nit sau prizonier în puterea adversarilor. Art. 6. Lupt ă torul din Corpul Legionar "Mo ţ a-Marin" tr ă ie ș te senin, drept, mândru ș i cu st ă pânire de sine în vârtejul tuturor amenin ţă rilor ș i primejdiilor. El ș tie s ă cânt ă reasc ă ce e ve ș nic ș i ce este trec ă tor. În inima lupt ă torului din Corpul Legionar "Mo ţ a-Marin", peste orice strig ă t al dragostei sale sau al iubirii celor care îl îngrijesc ș i-l alin ă , r ă sun ă triumf ă tor chemarea Neamului.

Art. 7. Lupt ă torul din Corpul Legionar "Mo ţ a-Marin" iube ș te suferin ţ a. Suferin ţ a îi încheag ă sufletul. Dispre ţ uie ș te via ţ a în pl ă ceri, în profit lesnicios, la ad ă post ș i la acea cumin ţ enie care vrea s ă -i fie impus ă de cei str ă ini de viitorul de glorie al Românilor. Art. 8. Lupt ă torul din Corpul Legionar "Mo ţ a-Marin" are un ţ el: Prin sacrificiul anilor pe care îi are de tr ă it ș i prin sacrificiul vie ţ ii sale - dac ă are bucuria s ă merite aceast ă cinste - s ă se apropie pe cât poate de zbuciumul chinuitor cu care s'au învrednicit Ionel Mo ţ a ș i Vasile Marin.

Ion Moț a ș i Vasile Marin, deș i de familie spirituală deosebit ă ,
Ion Moț a ș i Vasile Marin, deș i de familie
spirituală deosebit ă , au crezut în moarte cu
aceea ș i t ă rie ș i au c ă utat-o cu aceea ș i
ardoare.
Ei, care- ș i închinaser ă tinereț ea Legiunii -
adic ă închisorilor ș i prigoanei - n’au
pregetat s ă - ș i jertfeasc ă via ț a ca s ă
gr ă beasc ă mântuirea neamului întreg.
Moartea aceasta a fructificat. A pecetluit
sensul vie ț ii ș i al creaț iei generaț iei noastre.
Primatul spiritualului, împotriva primatului
temporarului, în care au crezut genera ț iile
precedente. Și ne-au ară tat ce r ă mâne de
fă cut ș i ceea ce se poate face cu aceast ă
trec ă toare viaț ă omeneasc ă : O REVOLU ȚIE
CRE Ș TINĂ !
Mircea ELIADE
- "Buna Vestire", Bucure ș ti. Anul II, Nr.
262, 14 Ianuarie 1938 (în memorialul
ziarului intitulat
“Prinos
de
lacrimi
ș i
rugă ciuni
pentru
sfânta
jertfă
de
la
Majadahonda”).
ATITUDINEA IN FA Ț A MOR Ț II
ATITUDINEA IN FA Ț A MOR Ț II

Art. 9. Lupt ă torul din Corpul Legionar "Mo ţ a-Marin" se bucur ă privindu- ș i moartea. Art. 10. În camera fiec ă ruia, sub icoan ă , vor sta scrise cuvintele lui Ionel Mo ţ a: " Ș i n’avem alt ideal decât de a ne h ă r ă zi Dumnezeu fericirea s ă murim sfârteca ţ i ș i chinui ţ i pentru scânteia de Adev ă r ce ș tim c'o avem în noi ș i pentru a c ă rei ap ă rare pornim la încle ș tare cu st ă pânitoarele puteri ale întunericului pe via ţă ș i pe moarte" Stau gata de moarte.

Bsujdpmf!ejo!Qsftb!Mfhjpobs_!

20

ALC Ă TUIREA CORPULUI
ALC Ă TUIREA CORPULUI

Art. 11. Corpul Legionar "Mo ţ a-Marin" va avea un num ă r definitiv ș i limitat de 10.033 de lupt ă tori ș i va cuprinde 13 bandere a câte 771 de oameni fiecare. Fiecare bander ă va fi sub comanda unui Comandant Legionar. Art. 12. Statul major va cuprinde Comandantul Corpului Legionar "Mo ţ a-Marin" ș i 9 luptatori. Art. 13. C ă pitanul a ales urm ă toarele ora ș e ș i le-a dat distinc ţ ia de a fi garnizoane a câte unei bandere din Corpul Legionar "Mo ţ a-Marin". La Or ăș tie, Bandera I-a; la Cluj, Bandera a II-a; la Sibiu, Bandera a III-a; la Arad, Bandera a IV-a; la Iasi, Bandera a V-a; la Neam ţ , Bandera a VI-a; la Câmpu Lung (Bucovina), Bandera a VII-a; la Cern ă u ţ i, Bandera a VIII-a; la Chi ș in ă u, Bandera a IX-a; la Gala ţ i, Bandera a X-a; la Bazargic, Bandera a XI-a; la Craiova, Bandera a XII-a; la Bucure ș ti, Bandera a XIII-a. Art. 14. În jurul acestor centre, acele localit ăţ i care dau dovad ă c ă au o mare inim ă legionar ă , vor primi în garnizoan ă o companie a Banderei celei mai apropiate.

CONDIȚ II DE ADMITERE ÎN CORPUL LEGIONAR "MO Ț A-MARIN"
CONDIȚ II DE ADMITERE ÎN CORPUL LEGIONAR "MO Ț A-MARIN"

Art. 15. Corpul Legionar "Mo ţ a-Marin" este constituit din luptatori pân ă la vârsta de 30 de ani împlini ţ i. Comandantul Corpului Legionar "Mo ţ a-Marin" poate hot ă rî excep ţ ii la condi ţ ia aceasta. Gradele Corpului Legionar "Mo ţ a-Marin" nu intr ă sub aceast ă m ă sur ă .

Art. 16. Condi ţ iile de admitere în Corpul Legionar "Mo ţ a-Marin" sunt:

S ă fi legionar. S ă fi propus de un Comandant Legionar ș i de un Comandant Ajutor sau de dou ă grade superioare acestora. S ă nu fi sub ap ă sarea unor constrângeri familiale. S ă po ţ i declara pe cuvânt de onoare c ă nu ai facut în via ţ a ta nici un act la amintirea c ă ruia trebuie s ă cobori privirea ș i s ă - ţ i pleci capul. S ă fi destoinic ș i s ă n ă tos la suflet, minte ș i trup. Sa aiba încredere în privirea D-tale C ă pitanul sau Comandantul Corpului Legionar "Mo ţ a-Marin".

Art. 17. În temeiul unui ordin al Comandantului Corpului Legionar "Mo ţ a-Marin" se va institui în fiecare garnizoan ă de Bander ă un Juriu de onoare compus din 3 lupt ă tori ai Corpului Legionar "Mo ţ a-Marin". Comandantul Corpului Legionar "Mo ţ a-Marin" nume ș te pe lâng ă fiecare juriu de onoare un acuzator legionar ș i un secretar de ș edin ţă . Acuzatorul legionar este dator sa examineze, cu neîndur ă toare asprime via ţ a legionarului candidat, s ă socoteasc ă toate sl ă biciunile ș i sc ă derile ș i patimile sale ș i, dac ă apare necesar, s ă cerceteze trecutul legionarului candidat chiar în localit ăţ ile unde acesta a tr ă it. În lipsa lupt ă torilor în cauz ă ș i în urma concluziilor acuzatorului legionar, acest juriu de onoare hot ă r ăș te în instan ţă , prin încheiere scris ă ș i semnat ă , asupra admiterii unui luptator în Corpul Legionar "Mo ţ a-Marin".

Nicolae Niță ✜ ✜ ✜

21

Comandantul Corpului Legionar "Mo ţ a-Marin" judec ă în a doua instan ţă . C ă pitanul hot ă r ăș te în ultima instan ţă .

LEG Ă MÂNTUL, GRADELE, UNIFORMA, PEDEPSELE
LEG Ă MÂNTUL, GRADELE, UNIFORMA, PEDEPSELE

Art. 18. Ceremonia primirii noului luptator în Corpul Legionar "Mo ţ a-Marin" va avea simplitate ș i majestate. Ceremonia se va ţ ine în singur ă tate, feri ţ i de public, într'un loc istoric, fie într'una din v ă ile, câmpiile sau pe unul din dealurile îngr ăș ate cu oseminte de Români nep ă s ă tori de moarte, fie la mormântul unui erou na ţ ional sau a unui chinuit lupt ă tor legionar. Aceast ă s ă rb ă toare se va celebra având con ș tiin ţ a îndreptat ă înspre vitejiile ș i jert