Boala coronariană cronică stabilă (pag 105-110) 

1*. Următoarele reprezintă forme de manifestare ale bolii coronariene cronice, cu

EXCEPȚIA: 
A. Angina pectorală de efort 
B. Aritmiile cardiace ischemice 
C. Insuficiența cardiacă ischemică 
D. Disecția de aortă 
E. Insuficiența mitrală ischemică 

2. Următoarele pot fi cauze de ischemie miocardică în absența afectării coronariene: 

A. Stenoza aortică strânsă 
B. Stenoza mitrală strânsă 
C. Regurgitarea aortică severă 
D. Pericardita 
E. Cardiomiopatia hipertrofică obstructivă 

3. Următoarele reprezintă iradieri tipice ale durerii anginoase: 

A. La baza gâtului 
B. În hipogastru 
C. În mandibulă 
D. Pe ambele brațe 
E. Pe membrul inferior stâng 

4*. Următoarele reprezintă descrieri tipice ale caracterului durerii anginoase, cu EXCEPȚIA: 
A. Constricție 
B. Înțepătură 
C. Apăsare 
D. Presiune 
E. Greutate 

5. Următoarele caracteristici sunt sugestive pentru durerea anginoasă, cu EXCEPȚIA: 

A. apariția durerii la efortul fizic 
B. apariția durerii la inspirul profund 
C. dispariția durerii la administrarea de aspirină 
D. accentuarea durerii la palparea peretelui toracic 
E. localizarea latero-toracică stangă în punct fix 

6. Următoarele afecțiuni fac parte din diagnosticul diferențial al anginei pectorale: 

A. Pericardita 
B. Disecția de aortă toracică 
C. Ulcerul gastric 
D. Sindromul Tietze 
E. Endocardita 

7. Următoarele afecțiuni fac parte din diagnosticul diferențial al anginei pectorale: 

A. Tromboembolismul pulmonar 
B. Colica biliară 
C. Radiculita cervicală 
D. Apendicita 
E. Pleurita 

8. Următoarele măsuri sunt recomandate pacienților cu boală coronariană ischemică pentru

controlul factorilor de risc: 
A. Renunțare la fumat 
B. Scădere în greutate la pacienții obezi 
C. Repaus prelungit la pat 
D. Renunțare la alcool 
E. Controlul diabetului zaharat 

9. Următoarele medicamente sunt indicate pentru prevenția riscului de infarct și deces la

pacienții cu boală cardiacă ischemică cronică: 
A. Aspirină 
B. Statine 
C. Nitrați cu acțiune de lungă durată 
D. Digoxin 
E. Beta-blocante 

10*. Următoarele medicamente sunt indicate pentru prevenția riscului de infarct și deces la
pacienții cu boală cardiacă ischemică cronică, cu EXCEPȚIA: 
A. Antagoniști de receptori de angiotensină (sartani) 
B. Digoxin 
C. Beta-blocante 
D. Inhibitori de enzimă de conversie a angiotensinei 
E. Statine 

11. Următoarele medicamente fac parte din terapia antianginoasă la pacienții cu boală
cardiacă ischemică cronică: 
A. Beta-blocante 
B. Blocante ale canalelor de calciu 
C. Aspirină 
D. Trimetazidină 
E. Nitroglicerină 

Sindroamele coronariene acute cu supradenivelare de segment ST (pag 118-133) 

1. Următoarele pot fi cauze de sindrom coronarian acut cu supradenivelare persistentă de

segment ST: 
A. Tromboza la nivelul unei placi aterosclerotice instabile 
B. Disecția de aortă 
C. Embolie coronariană cu vegetații de endocardită 
D. Spasm coronarian rapid tranzitor 
E. Traumatismele arterelor coronare 

2. Următoarele categorii de pacienți pot avea mai frecvent sindrom coronarian acut cu
supradenivelare de segment ST fără durere sau cu simptomatologie minimă: 
A. Diabeticii 
B. Tinerii 
C. Pacienții cu insuficiență hepatică 
D. Vârstnicii 
E. Pacienții cu transplant cardiac 

3. Pacienții cu sindrom coronarian acut cu supradenivelare de segment ST pot prezenta

următoarele simptome asociate durerii: 
A. Transpirații 
B. Vărsături 
C. Palpitații 
D. Parestezii membre inferioare 
E. Greață 

4. Apariția unui suflu sistolic la un pacient cu sindrom coronarian acut cu supradenivelare de

segment ST ridică suspiciunea de: 
A. Pericardită 
B. Regurgitare mitrală ischemică 
C. Disecție de aortă 
D. Ruptură de sept interventricular 
E. Stenoză aortică 

5. Următoarele afirmații sunt adevărate despre clasificarea Killip a infarctului miocardic acut: 
A. Clasa IV Killip prezintă șoc cardiogen 
B. Clasa III Killip prezintă edem pulmonar acut 
C. Clasa I Killip prezintă raluri de staza la baza câmpurilor pulmonare 
D. Clasa II Killip nu prezintă semne clinice de insuficientă cardiacă 
E. Clasa III Killip prezintă șoc cardiogen 

6. Diagnosticul pozitiv de infarct miocardic acut cu supradenivelare de segment ST se

bazează pe următoarele: 
A. Prezența durerii anginoase cu durată mai mare de 30 minute, fără cedare la nitroglicerină 
B. Supradenivelarea persistentă de segment ST în cel puțin două derivații contigue 
C. Creșterea markerilor de necroză miocardică 
D. Markeri de necroză miocardică cu valori crescute, cu evoluție descendentă 
E. Prezența supradenivelării de segment ST în toate derivațiile, cu excepția aVR 

7. Troponina poate crește în următoarele afecțiuni: 

A. Angina pectorală instabilă 
B. Insuficiența renală acută 
C. Infarctul miocardic acut 
D. Accidentul vascular cerebral 
E. Sepsis 

8*. Despre troponina T este adevărată următoarea afirmație: 

A. Are valori crescute din prima oră de la debutul infarctului miocardic 
B. Se normalizează după 48 ore de la debutul infarctului miocardic 
C. Crește la pacienții cu insuficiență hepatică 
D. Crește la pacienții cu angină pectorală instabilă 
E. Crește la pacienții cu miocardită 
9*. Următoarele reprezintă contraindicații absolute ale tratamentului fibrinolitic în infarctul
miocardic acut cu supradenivelare de segment ST, cu EXCEPȚIA: 
A. Hemoragie gastro-intestinală activă 
B. Accident vascular hemoragic în antecedente 
C. Tratament antiagregant plachetar cronic 
D. AVC ischemic în ultimele 6 luni 
E. Disecție de aortă 

10. Următoarele reprezintă tehnici de diagnostic utile în faza acută a infarctului miocardic
acut cu supradenivelare de segment ST: 
A. Electrocardiograma 
B. Scintigrafia miocardica 
C. RMN cardiac 
D. Ecocardiografia 
E. Angiografia coronariană 

11*. Cel mai specific marker pentru diagnosticul de infarct miocardic acut este: 
A. izoenzima MB a creatinkinazei 
B. creatinkinaza totală 
C. D dimer 
D. Troponina T 
E. NT-proBNP 

12. Următoarele sunt antiagregante plachetare ce pot fi utilizate în tratamentul infarctului

miocardic acut cu supradenivelare de segment ST: 
A. Aspirină 
B. Clopidogrel 
C. Prasugrel 
D. Alteplaza 
E. Ticagrelor 

13. Următoarele medicamente sunt indicate în faza acută a infarctului miocardic cu

supradenivelare de segment ST: 
A. Heparină nefracționată 
B. Atorvastatină 
C. Aspirină 
D. Diltiazem 
E. Digoxin 

14. Nitrații sunt contraindicați la următoarele categorii de pacienți cu infarct miocardic acut
cu supradenivelare de segment ST: 
A. Infarct miocardic anterior 
B. Infarct miocardic de ventricul drept 
C. Tensiune arterială < 100 mmHg 
D. Edem pulmonar acut 
E. Vârstnici 

15. Următoarele medicamente sunt recomandate în prevenția secundară a infarctului

miocardic acut: 
A. Acenocumarol 
B. Aspirină 
C. Metoprolol 
D. Ramipril 
E. Atorvastatină 

16. Următoarele categorii de pacienți cu infarct miocardic acut au indicație de anticoagulare

orală pe termen lung: 
A. Pacienți cu fibrilație atrială 
B. Pacienți cu angioplastie cu stent 
C. Pacienți cu proteze valvulare mecanice 
D. Pacienți cu bloc atrio-ventricular grd III 
E. Pacienți cu diabet zaharat 

17*. Următoarele aritmii și tulburări de conducere reprezintă complicații ale infarctului

miocardic acut, cu EXCEPȚIA: 
A. Extrasistole ventriculare 
B. Fibrilația ventriculară 
C. Fibrilația atrială 
D. Sindromul WPW 
E. Blocul de ram stâng 

18. Următoarele afirmații referitoare la terapia de reperfuzie în infarctul miocardic acut cu

supradenivelare de segment ST sunt adevărate: 
A. Fibrinoliza este terapia de reperfuzie de elecție 
B. Angioplastia coronariană se efectuează dacă pacientul nu poate efectua fibrinoliza în
primele 2 ore de la primul contact medical 
C. Angioplastia coronariană per primam este terapia de reperfuzie de elecție 
D. Angioplastia de salvare trebuie efectuată de urgență la pacinții cu eșec al terapiei
fibrinolitice 
E. Pacienții tratați cu succes cu fibrinoliză nu mai necesită angioplastie 

 
  
Hipertensiunea arterială

1. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la blocanţii receptorilor alfa1 adrenergici utilizaţi în

tratamentul antihipertensiv:
A. Reduc rezistenţa periferică
B. Sunt reprezentaţi de prazosin, doxazosin
C. Sunt indicaţia de primă intenţie la pacienţii care asociază adenom de prostată
D. Sunt indicaţia de primă intenţie în HTA de sarcină
E. Sunt reprezentaţi de clonidină, metildopa

2. Medicamentele aprobate în HTA de sarcină sunt:

A. Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei
B. Sartani
C. Blocanţii receptorilor adrenergici de tip alfa1
D. Inhibitori centrali adrenergici
E. Betablocante de tip labetalol

3*. La pacienţii cu tahiaritmii supraventriculare şi hipertensiune arterială se vor alege ca

medicaţie antihipertensivă de primă intenţie:
A. Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei
B. Betablocante
C. Blocante ale canalelor de calciu dihidropiridinice
D. Sartani
E. Diuretice de ansă

4. Factorii de risc cardiovascular la pacienţii hipertensivi sunt:

A. Presiunea pulsului
B. Dislipidemia
C. Vârsta peste 55 ani la bărbaţi
D. Toleranţa alterată la glucoză
E. Vârsta sub 40 ani la femei

5. Următoarele categorii de pacienţi hipertensivi au risc adiţional înalt sau foarte înalt:
A. Cu HTA grad 3
B. Cu HTA şi diabet zaharat
C. Cu HTA grad 2 şi hipertrofie ventriculară stângă
D. Cu HTA grad 2 şi fumători
E. Cu HTA grad 2 şi istoric de revascularizare coronariană
6. HTA sistolică izolată este caracterizată prin:
A. Tensiunea arterială sistolică cel puţin egală cu 130 mm Hg
B. Tensiunea arterială sistolică cel puţin egală cu 120 mm Hg
C. Tensiunea arterială sistolică cel puţin egală cu 140 mm Hg
D. Tensiunea arterială diatolică cel puţin egală cu 90 mm Hg
E. Tensiunea arterială diastolică sub 90 mm Hg

7. La pacienţii diabetici, primele opţiuni de tratament antihipertensiv le reprezintă:

A. Diureticele de ansă
B. Inhibitorii simpatici centrali
C. Alfa blocantele
D. Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei
E. Sartanii

8. La pacienţii vârstnici primele opţiuni de tratament antihipertensiv le reprezintă:

A. Sartanii
B. Blocanţii de calciu
C. Betablocantele
D. Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei
E. Diureticele tiazidice

9. Următoarele reprezintă afectare subclinică de organ ţintă în HTA:

A. Hipertrofia ventriculară stângă
B. Creşterea creatininei serice peste 1,3-1,5 mg/dl la bărbaţi
C. Prezenţa insuficienţei cardiace
D. Microalbuminurie până la 300 mg/24 ore
E. Prezenţa diabetului zaharat

10. Următoarele reprezintă afectarea clinică a organelor ţintă în HTA:

A. Accidentul vascular cerebral
B. Infarctul miocardic
C. Angina pectorală
D. Boala arterială periferică
E. Microalbuminurie până la 300 mg/24 ore

11*. Dintre aritmiile supraventriculare, cea mai des întâlnită la pacienţii hipertensivi este:
A. Flutter-ul atrial
B. Tahicardia paroxistică supraventriculară
C. Fibrilaţia atrială
D. Tahicardia atrială multifocală
E. Tahicardia atrială cu bloc

12*. Care dintre urmatoarele substanţe este diuretic de ansă?

A. Spironolactona
B. Indapamid
C. Furosemid
D. Hidroclorotiazida
E. Clortalidona

13*. Care dintre următoarele substanţe este blocant al receptorilor alfa1 adrenergici:
A. Clonidina
B. Metildopa
C. Labetalol
D. Prazosin
E. Hidroclorotiazida

14*. Organele ţintă afectate de hipertensiune sunt următoarele, cu excepţia:

A. Creier
B. Cord
C. Rinichi
D. Plămâni
E. Circulaţia arterială periferică

15. Cauze de hipertensiune arterială secundară sunt:

A. Sindromul Conn (hiperaldosteronismul primar)
B. Sindromul Cushing
C. Hipertiroidia
D. Feocromocitomul
E. Boala Crohn

16. Următoarele sunt blocante ale canalelor de calciu non-dihidropiridinice:

A. Diltiazem
B. Amlodipina
C. Verapamil
D. Felodipina
E. Lercanidipina

17. Care dintre următoarele reprezintă investigaţii de rutină în hipertensiunea arterială?

A. Determinarea glicemiei a jeun
B. Determinarea LDL-colesterolului
C. Estimarea clearance-ului creatininei
D. Determinarea cortizolului plasmatic
E. Ultrasonografia renală
Aritmii + tulburări de conducere. Stopul cardiac
Un singur răspuns corect

1*. Tratamentul curativ (definitiv) al tahicardiei paroxistice supraventriculare este:

A. Adenozina
B. Ablaţia cu radiofrecvenţă
C. Socul electric
D. Manevre vagale sub control EKG
D. Verapamil

2*. Tahicardia ventriculară poate genera următoarele manifestări clinice, cu excepţia:

A. Palpitaţii
B. Sincopă
C. Edem unilateral al piciorului
D. Dispnee
E. Angină pectorală

3*. Care dintre afirmaţiile ce urmează este corectă privind fibrilaţia atrială?
A. Frecvenţa QRS este 350-600/min
B. Ritmul ventricular este neregulat
C. Undele P sunt prezente şi normale
D. Sunt prezente unde Q patologice în cel puţin două derivaţii contigue
E. Segmentul ST este elevat în cel puţin două derivaţii contigue

4*. Următoarele reprezintă potenţiale consecinţe ale fibrilaţiei atriale, cu excepţia:

A. Insuficienţa cardiacă
B. Tahicardiomiopatia
C. Accidentele tromboembolice
D. Stenoza aortică
E. Infarctul cerebral

5*. Următoarele sunt utilizate pentru controlul frecvenţei ventriculare în fibrilaţia atrială, cu
excepţia:
A. Heparina
B. Digoxin
C. Verapamil
D. Diltiazem
E. Betablocante

6*. Prevenirea accidentelor embolice în fibrilaţia atrială se realizează cu:

A. Digoxin
B. Betablocante
C. Amiodarona
D. Anticoagulante
E. Blocante ale canalelor de calciu

7*. Următoarele reprezintă cauze potenţial reversibile de bloc atrio-ventricular, cu excepţia:

A. Infarctul miocardic acut
B. Antagoniştii vitaminei K
C. Tulburările electrolitice
D. Digoxinul
E. Betablocantele

8*. Care este cel mai frecvent mecanism electric al stopului cardiac?
A. Tahicardia supraventriculară
B. Tahicardia ventriculară
C. Fibrilaţia ventriculară
D. Activitatea electrică fără puls
E. Bradiaritmii severe

9*. Care dintre următoarele nu reprezintă o cauză structurală de stop cardiac:

A. Infarctul miocardic acut
B. Cardiomiopatia hipertrofică
C. Cardiomiopatia dilatativă
D. Acidoza
E. Displazia aritmogenă de ventricul drept

10*. Care este tratamentul curativ în flutterul atrial cu recurenţe frecvente şi sever
simptomatice?
A. Socuri electrice repetate
B. Adenozina
C. Ablaţia prin curenţi de radiofrecvenţă
D. Anticoagularea orală
E. Masajul sinusului carotidian

11*. Cât durează un atac de fibrilaţie atrială paroxistică?

A. Minimum 30 secunde
B. Mai puţin de 7 zile
C. Minimum 24 ore
D. Mai mult de o zi
E. Mai puţin de 6 luni

Multiple choice:
12. Următoarele reprezintă tulburări de conducere:
A. Blocul atrioventricular
B. Sindromul Brugada
C. Blocul sinoatrial
D. Fibrilaţia atrială cu răspuns ventricular înalt
E. Blocul de ramură

13. Următoarele sunt adevărate privind electrocardiograma în tahicardia paroxistică

supraventriculară:
A. Frecvenţă rapidă (150-200/min)
B. Ritm regulat
C. Unde P normale
D. Debut gradat al aritmiei
E. Complex QRS larg

14. Blocantele canalelor de calciu utilizate ca medicaţie antiaritmică sunt:

A. Propafenona
B. Diltiazem
C. Amiodarona
D. Sotalol
E. Verapamil

15. Următoarele sunt adevărate privind tahicardia ventriculară:

A. Complex QRS larg
B. Este o cauză potenţială de moarte subită cardiacă
C. Reprezintă succesiunea a minimum 3-4 complexe de origine ventriculară
D. Poate degenera în fibrilaţie ventriculară
E. Frecvenţa cardiacă este sub 100/min

16. Electrocardiograma în fibrilaţia atrială evidenţiază:

A. O frecvenţă atrială de 350-600/min
B. Ritm ventricular regulat
C. O frecvenţă ventriculară de 120-150/min
D. Scurtarea segmentului PR
E. Unde ‘’f’’ de fibrilaţie care îşi schimbă continuu amplitudinea, durata şi direcţia

17. Următoarele sunt folosite în tratamentul pe termen lung în tahicardia ventriculară:

A. Medicaţia simpatomimetică
B. Medicaţia antiaritmică
C. Ablaţia pe cateter
D. Implantarea defibrilatorului cardiac automat
E. Medicaţia parasimpatolitică

18. Următoarele sunt adevărate privind cardiostimularea permanentă:

A. Stimulatorul cardiac este plasat într-un buzunar subcutan
B. Impulsurile electrice sunt conduse către inimă
C. Impulsurile electrice sunt conduse prin catetere electrod endovenoase
D. Electrozii sunt conectaţi la un generator de pulsaţii extracorporal
E. Electrozii sunt poziţionaţi în contact cu endocardul cavităţilor cardiace drepte
19. Următoarele sunt corecte privind codificarea pacemaker-elor:
A. Poziţia I arată camera unde are loc stimularea
B. Poziţia III arată camera unde are loc detecţia
C. Poziţia II arată răaspunsul la detecţie (declanşare sau inhibiţie)
D. Poziţia IV arată prezenţa (R) sau absenţa (O) unui mecanism de modulare a frecvenţei
E. Poziţia V arată dacă este prezent sau nu (O) pacing-ul multisite în atriu (A), ventricul (V)
sau ambele (D)

20. Care dintre următoarele afirmaţii privind aritmia respiratorie sunt adevărate?
A. Frecvenţa de descărcare a nodului sinusal este mai mare în expir, comparativ cu inspirul
B. Reprezintă un aspect normal la tineri
C. Se accentuează cu vârsta
D. Pulsul este neregulat
E. Necesită terminarea prin şoc electric

21. Manifestările de boală a nodului sinusal includ:

A. Bradicardie sinusală
B. Oprire sinusală
C. Tahiaritmii supraventriculare
D. Extrasistole ventriculare
E. Tahicardie ventriculară

22. Etiologia bolii de nod sinusal poate fi:

A. Familială
B. Degenerativă
C. Ischemică
D. Administrarea de medicamente antiaritmice
E. Torsada de vârfuri

23. Care dintre afirmaţiile privind blocurile atrio-ventriculare sunt corecte?

A. Blocul atrioventricular de grad trei se caracterizează printr-o disociere completă între
activitatea atrială şi cea ventriculară
B. Blocul atrioventricular de grad trei prezintă trei unde P în faţa fiecărui complex QRS 
C. Blocul atrioventricular de grad trei poate să apară în prezenţa fibrilaţiei atriale 
D. Blocul atrioventricular de grad unu generează frecvenţe ventriculare foarte joase
E. Blocul atrioventricular de grad unu este caracterizat de scurtarea intervalului PR

24. Care dintre următoarele sunt posibile cauze reversibile de bloc atrioventricular?
A. Infarctul miocardic acut
B. Tulburările electrolitice
C. Sclerodermia
D. Inflamaţia sau hipotermia datorate unor factori ce pot fi evitaţi
E. Administrarea de digoxin, verapamil, betablocante
25. Cauze dobândite de bloc atrioventricular total sunt:
A. Leziuni degenerative
B. Ischemia miocardică
C. Post ablaţie cu radiofrecvenţă
D. Efort excesiv
E. Consumul de băuturi cu conţinut de cafeină

26. Cardiostimularea permanentă este indicată în:

A. Bradicardia sinusală asimptomatică
B. Tahicardia paroxistică supraventriculară
C. Boala de nod sinusal simptomatică
D. Blocul atrioventricular de grad trei, indiferent de prezenţa simptomelor
E. Blocul atrioventricular de grad unu, asimptomatic, cu funcţie ventriculară normală
Sindroame coronariene acute fără supradenivelare ST

1. Termenul general de sindroame coronariene acute include:

A. Angina pectorală stabilă de efort
B. Angina pectorală agravată
C. Infarctul miocardic acut cu supradenivelare ST
D. Angina pectorală precoce post-infarct
E. Infarctul miocardic acut fără supradenivelare ST

2. Diagnosticul de infarct miocardic acut se poate stabili pe baza creşterii şi/ sau
scăderii troponinei, împreună cu cel puţin unul dintre următoarele:
A. Simptome de ischemie miocardică
B. Modificări noi de segment ST
C. Dovada imagistică a unei pierderi recente de miocard viabil
D. Dovada de tromb proaspăt in artera pulmonară la angiografie
E. Bloc de ramură stângă nou apărut

3. *Posibile cauze ne-aterosclerotice de sindrom coronarian acut sunt următoarele, cu

excepţia:
A. Traumatisme toracice cu disecţie coronariană sau aortică
B. Anomalii coronariene
C. Vasculite coronariene (boala Takayasu)
D. Tromboza coronariană acută suprapusă pe o placă de aterom ruptă
E. Embolii coronariene la pacienţii cu fibrilaţie atrială

4. Următoarele pot reprezenta manifestări clinice atipice de sindrom coronarian acut:

A. Angina agravată sau crescendo
B. Angina precoce post-infarct
C. Fatigabilitatea neexplicată
D. Dispneea progresivă
E. Angina de repaus prelungită

5. Manifestări atipice de sindrom coronarian acut apar mai frecvent la:

A. Femei
B. Bărbaţi
C. Persoane peste 75 ani
D. Pacienţi cu boală renală cronică
E. Diabetici

6. Elemente clinice care sugerează risc înalt în sindroamele coronariene acute sunt:
A. Galop ventricular
B. Suflu sistolic de regurgitare mitrală ischemică
C. Aritmii ventriculare
D. Absenţa durerii anginoase de repaus în ultimele 48 ore
E. Instabilitatea hemodinamică

7. *Una dintre afirmaţiile de mai jos privind sindroamele coronariene acute, este falsă:
A. Electrocardiograma iniţială poate fi normală
B. Examenul fizic este frecvent normal în afara episoadelor anginoase
C. Modificările dinamice ST-T reprezintă un criteriu de risc înalt
D. Troponina este de regulă crescută în angina instabilă
E. Derivaţiile electrocardiografice suplimentare (V7-V9) sunt frecvent necesare
pentru diagnosticul ischemiei în teritoriul arterei circumflexe

8. Troponina poate creşte în următoarele circumstanţe:

A. Infarct miocardic acut
B. Insuficienţa cardiacă congestivă severă
C. Insuficienţa renală
D. Insuficienţa hepatică
E. Pacienţi cu sepsis

9. Următoarele sunt contraindicaţii la administrarea beta-blocantelor:

A. Bradicardia severă
B. Blocuri atrio-ventriculare de grad înalt
C. Hipertensiunea arterială
D. Sindroamele coronariene acute
E. Bronhospasmul activ

10. Care dintre următoarele sunt adevărate privind ticagrelor-ul?

A. Este un inhibitor al proteinei IIb/IIIa
B. Are efect rapid, intră în acţiune după 30 minute de la administrare
C. Este indicat doar la pacienţii cu sindrom coronarian acut trataţi invaziv precoce
D. Are eficienţă superioară clopidogrel-ului
E. Se administrează oral

11. Care dintre următoarele afirmaţii sunt false în ce priveşte enoxaparina în

sindroamele coronariene acute:
A. Se poate administra subcutanat
B. Necesită monitorizarea coagulării în laborator
C. Are risc mai mare de a induce trombocitopenie, comparativ cu heparina
nefracţionată
D. Are biodisponibilitate redusă comparativ cu heparina nefracţionată
E. Nu se poate administra la pacienţii revascularizaţi intervenţional

12. Coronarografia de mare urgenţă (în primele 2 ore) este indicată la pacienţii cu
sindrom coronarian acut fără supradenivelare ST care asociază:
A. Hipertensiune arterială şi diabet zaharat
B. Instabilitate hemodinamică
C. Modificări ST
D. Aritmii ventriculare maligne
E. Creştere a troponinei

13*. Prevenţia secundară după un sindrom coronarian acut fără supradenivelare ST

include următoarele, cu excepţia:
A. Aspirina 75-100 mg/zi, toată viaţa
B. Trament antiplachetar dual timp de 1 an
C. Administrarea de statine
D. Administrarea de nitraţi
E. Administrarea de beta-blocant la pacienţii cu disfuncţie sistolică de ventricul stâng
Insuficienţa cardiacă cronică

1. Disfuncţia cordului drept în insuficienţa cardiacă cronică se manifestă prin:

A. Dispnee
B. Ortopnee
C. Edeme periferice
D. Hepatomegalie de stază
E. Turgescenţa venelor jugulare

2. Care dintre următoarele afirmaţii privind insuficienţa cardiacă cronică sunt

adevărate?
A. Insuficienţa cardiacă cronică cu disfuncţie sistolică de ventricul stâng (VS) se
referă la cazurile în care fracţia de ejecţie a VS este crescută
B. Insuficienţa cardiacă cronică cu funcţie sistolică VS păstrată se asociază de regulă
cu dilatarea de VS
C. Pacienţii cu insuficienţă cardiacă cronică aflaţi în clasa funcţională III NYHA au
simptome la efort minim şi în repaus
D. Stadiul D (ACC/AHA) al insuficienţei cardiace cronice include pacienţii cu boală
cardiacă structurală avansată şi simptome severe în pofida terapiei medicale maximale
E. Există forme de insuficienţa cardiacă cronică, cu funcţie sistolică de VS prezervată

3. Suprasolicitarea de presiune constituie mecanismul principal al insuficienţei

cardiace cronice din:
A. Stenoza aortică
B. Hipertensiunea arterială
C. Regurgitarea mitrală
D. Defectul septal interventricular
E. Fistulele arterio-venoase

4. Scăderea umplerii cardiace constituie mecanismul principal al insuficienţei cardiace

cronice din
A. Cardiomiopatia dilatativă
B. Miocarditele virale
C. Pericardita constrictivă
D. Tahiaritmii excesive
E. Bolile miocardice infiltrative cu restricţie

5. Care dintre următoarele circumstanţe sunt potenţiali factori precipitanţi

extracardiaci ai insuficienţei cardiace cronice?
A. Infarctul miocardic acut
B. Blocul atrio-ventricular total
C. Anemia
D. Insuficienţa renală
E. Infecţiile respiratorii

6*. Care dintre următoarele modificări nu sugerează insuficienţă cardiacă?

A. Galop protodiastolic
B. Sufluri cardiace
C. Nivel scăzut al peptidelor natriuretice în ser
D. Turgescenţa jugularelor
E. Raluri subcrepitante la bazele pulmonare

7*. Care dintre următoarele nu reprezintă o măsură utilă în tratamentul insuficienţei

cardiace cronice?
A. Reducerea aportului de sare
B. Restricţia aportului de apă la pacienţii cu hipernatremie
C. Vaccinarea anti-pneumococică
D. Vaccinarea anti-gripală (anti-influenza)
E. Reducerea sau oprirea consumului de alcool

8. Care dintre următoarele clase terapeutice îmbunătăţesc evoluţia insuficienţei

cardiace cronice cu disfuncţie sistolică de ventricul stâng?
A. Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei
B. Antiinflamatoarele nesteroidiene
C. Corticoizii
D. Beta-blocantele
E. Antagoniştii receptorilor pentru mineralocorticoizi (antialdosteronicele)

9. Care dintre următoarele reprezintă contraindicaţii la administrarea inhibitorilor

enzimei de conversie a angiotensinei?
A. Bradicardia
B. Disfuncţia sistolică a ventriculului stâng
C. Stenoza bilaterală de arteră renală
D. Istoricul de angioedem
E. Hiperpotasemia

10. Efecte adverse ale spironolactonei pot fi:

A. Hipernatremia
B. Hipopotasemia
C. Disfuncţia renală
D. Ginecomastia
E. Hipertensiunea arterială

11*. Care dintre următoarele intervenţii nu are efect de reducere a mortalităţii în

insuficienţa cardiacă cronică NYHA III-IV cu disfuncţie sistolică importantă de
ventricul stâng (FEj VS sub 35%)?
A. Administrarea de eplerenonă
B. Administrarea de digoxin
C. Implantarea unui defibrilator
D. Terapia de resincronizare cardiacă la pacienţii cu ritm sinusal şi bloc major de ram
stâng
E. Transplantul cardiac, dacă celelalte metode terapeutice nu mai sunt eficiente
Boli valvulare si pericardita

1*. Stenoza mitrală este considerată critică atunci când aria orificiului mitral este:
A. sub 4 cm²
B. sub 2 cm²
C. sub 1 cm²
D. sub 5 cm²
E. Nici una dintre cele de mai sus

2*. Etiologia predominantă a stenozei mitrale este:

A. degenerativă
B. reumatismală
C. congenitală
D. remodelare valvulară în colagenoze sistemice
E. toate cele de mai sus

3*. Metoda diagnostică de prima linie pentru endocardita infecţioasă este:

A. ecocardiografia
B. imagistica prin rezonanţă magnetică
C. tomografia computerizată
D. scintigrama
E. electrocardiograma

4*. Pericardita cronică reprezintă inflamația pericardică persistentă timp de:

A. sub 2 luni
B. peste 1 an
C. peste 3 luni
D. peste 3 luni, dar sub 1 an
E. nici una dintre cele de mai sus

5*. Auscultaţia în stenoza aortică se caracterizează prin:

A. suflu holodiastolic apical
B. uruitura diastolică apical
C. suflu sistolic rugos iradiat pe vasele gâtului
D. suflu diastolic la baza cordului
E. A si B

6. Complicaţii ale stenozei mitrale sunt:

A. Tahicardia ventriculară
B. Fibrilaţia atrială
C. Hipertensiunea arterială
D. Embolii sistemice
E. Hipertensiunea pulmonară

7. Care dintre următoarele reprezintă criterii Duke majore de diagnostic al endocarditei

infecţioase?
A. Febra
B. Probe biologice inflamatorii crescute
C. Două hemoculturi pozitive
D. Boală valvulară preexistentă
E. Dovada ecocardiografică de injurie endocardică

8. Tratamentul medical al pericarditei acute exsudative include:

A. dublă antiagregare plachetară
B. antiinflamatoare nesteriodiene (ibuprofen)
C. colchicina
D. anticoagulant oral
E. beta-blocant

9. Simptomele cardinale ale stenozei aortice sunt:

A. angina pectorală
B. febra
C. dispneea
D. sincopa
E. tusea hemoptoică

10. Etiologia stenozei aortice include leziuni de tip:

A. congenital
B. degenerativ
C. reumatismal
D. post infarct miocardic
E. post traumatic

11. Insuficienţa mitrală acută poate fi determinată de:

A. traumatism toracic
B. infarct miocardic acut
C. pericardită
D. dehiscenţă de proteză mitrală
E. endocardită acută infecţioasă

12. Insuficienţa mitrală poate apare în:

A. cardiomiopatia hipertrofică obstructivă
B. prolaps de valvă mitrală
C. ischemia muşchilor papilari
D. cleft de valvă mitrală
E. endocardita infectioasă a cordului drept

13. Manifestările clinice ale insuficienţei mitrale cronice includ:

A. dispnee de efort
B. tromboză venoasă profundă
C. suflu holosistolic apical
D. suflu sistolic iradiat pe vasele gâtului
E. palpitatii

14. Insuficienţa mitrală cronică poate avea următoarele etiologii:

A. dilatarea inelului valvular mitral
B. prolaps de valvă mitrală
C. stenoză pulmonară strânsă
D. disfuncţie de proteză mitrală
E. lupus eritematos sistemic

15. Complicaţiile stenozei mitrale pot fi:

A. fibrilaţia atrială
B. infarct miocardic acut embolic
C. accident vascular cerebral embolic
D. embolie pulmonară
E. infarct splenic embolic

16. Contraindicaţiile tratamentului intervenţional al stenozei mitrale includ:

A. aria orificiului mitral sub 1 cm²
B. trombi în atriul stâng
C. regurgitare mitrală minimă
D. calcificări severe ale valvelor mitrale
E. boală coronariană asociată ce impune by-pass aortocoronarian

17. Următoarele afirmaţii sunt false în ceea ce priveşte ecografia transtoracică Doppler color în
insuficienţa mitrală:
A. flux turbulent diastolic dinspre venticulul stâng spre atriul stâng
B. flux turbulent sistolic dinspre venticulul stâng spre atriul stâng
C. flux turbulent sistolic dinspre venticulul drept spre atriul drept
D. flux turbulent diastolic dinspre venticulul drept spre atriul drept
E. flux turbulent sistolic dinspre ventriculul drept spre ventriculul stâng

18. Cele mai frecvente complicaţii ale endocarditei infecţioase sunt:

A. insuficienţa cardiacă
B. accidente embolice
C. insuficienta renală
D. cresterea probelor biologice de inflamatie
E. febra

19. Sunt consideraţi cu risc înalt de endocardită infecţioasă (si necesită profilaxia pentru
procedurile cu risc crescut), subiecţii cu:
A. antecedente de endocardită infecţioasă
B. antecedente de reumatism articular acut
C. antecedente de faringoamigdalită cu streptococ betahemolitic de grup A
D. antecedente de boli cardiace congenitale cianogene incomplet corectate
E. proteze valvulare

20. Profilaxia endocarditei infecţioase în cazul procedurilor cu risc crescut se face la pacienţii cu
risc înalt folosind următoarele antibiotice:
A. penicilina
B. gentamicina
C. amoxicilina
D. clindamicina
E. oxacilina

21. Etiologia pericarditei acute exsudative (lichidiene) poate fi:

A. virală
B. autoimună
C. bacteriană
D. prin hipertrigliceridemie
E. prin hipercolesterolemie

22. Următoarele explorări paraclinice sunt utile în diagnosticul pericarditei acute exsudative
(lichidiene):
A. electrocardiograma
B. ecocardiografia
C. RMN
D. coronarografia
E. pericardiocenteza