Sunteți pe pagina 1din 2

Turdean Mădălina Ioana

PIPP, AN3, ID

Tema de control nr. 1


Elaborați un eseu (de maxim trei pagini) pe tema: "Școala între factor esențial al educației și factor
generator de devianță"

Școala este din totdeauna un factor esențial al educației pentru om , însă nu poate dezvolta un
individ sănătos dacă ceilalți factori precum mediul familial și social nu contribuie la acest lucru. Evident
va trebui să se țină cont și de un alt factor esențial, și anume particularitățile psihologice ale individului.
Unde nu există această cooperare între toate elementele menționate mai sus, apare fenomenul de
devianță. În acest mod educația pare să fie factor generator de devianță,când aceste elemente nu
conlucrează pentru a putea conduce o persoană spre un demers stabil.
Devianța in sensul cel mai larg al său însumează toate comportamentele care se abat de la
normele acceptate în interiorul unui grup sau al unei societăți, producând conflicte între cel deviant și
societatea sau grupul respectiv. Astfel, devianța școlară se desemnează ca a fiind ansamblul
comportamentelor care încalcă normele și valorile școlare. Devianța este depărtarea de norme și valori,
stabilite la un moment dat. Există termeni ușor de asociat devianței, care reprezintă forme de
manifestare ale acesteia : delicvență juvenilă, inadaptare școlară, indisciplină, tulburare de
comportament, deviere de comportamnet, infracționalitate, criminalitate.
Devianţa şcolară desemnează toate tipurile de abateri de la normele şi valorile ce
reglementează rol-statusul şcolar. Școala nu dorește să fie un factor generator de devianță, dar există
cazuri în care acest fenomen se petrece. De ce?
Cauzele sunt multiple. Cum am mai spus si mai sus, familia are un rol important în dezvoltarea
perceptiei de judecăți morale, judecăți de valoare. Există cazuri în care climatul familial face ca un copil
să aibă un comportament deviant( părinții sunt prea detașați, permisivi sau din contră, prea exigenți).De
asemenea exista cazuri foarte multe în care părinții se ceartă des sau se despart. Atunci copilul are de
suferit și este îndreptat spre forme de devianță școlară.
Pe langă carențele educaționale din familie când vorbim despre devianță putem aminti și alți
factori: influențele mass mediei, situația materială deficitară, presiunile exercitate de grupurile
delictogene și altele.
Școala este perturbatoare de devianță în randul elevilor atunci când aceștia sunt plictisiți, caută
să câștige atenția profesorilor, simt că nu sunt tratați corect, nu au încredere în adultul de la catedră sau
în celilalți colegi, se simt umiliți de eșecurile proprii sau de ceillați elevi, profesori, sunt frustrați sau
respinși sau nu sunt corespunzător tratați, in funcție de capacitățiile pe care le dețin.
Metodele inadecvate de intervenție asupra copiilor cu probleme de comportament de către
profesori pot conduce în timp la inadaptare/dezadaptarea școlară.
Un act de indisciplină are loc atunci când conduita unui elev îi impiedică pe ceilalți să participe la
procesul de învatare sau perturba activitatea de predare a profesorului.
Delincvența juvenilă se manifestă atunci când o persoană sub 16 sau 18 ani chiulește de la
școală, fuge de acasă sau are un comportament sexual nepermis. Aceasta este un concept juridic, care
însumează totalitatea conduitelor care încalcă norma juridică şi care aparţin minorilor. Tinerii nu sunt
încă văzuţi ca fiind pe deplin responsabili pentru acţiunile lor. Majoritatea conduitelor de delincvenţă
juvenilă sunt încadrate categorii precum: furt, violenţă pentru a obţineun avantaj material, încalcarea
legilor de statut (abandon şcolar, absenteism) şi comportamentul de grup sau de bandă receptat de
ceilalţi ca ameninţător din cauza zgomotului şi activităţilor fizice implicate.
Delincvenții juvenili sunt inadaptați sau dezadaptați școlar, ceea ce face ca aptitudinea lor școlară să nu
se dezvolte, mai ales că aceștia au o motivație inadecvată față de învățare, față de disciplina școlară, și
față de muncă, în general.
La vârsta adolescenţei minciuna este mai subtilă decat în perioada copilariei mici și mari, creşte
tendinta spre chiul, se înmulţesc conduitele de înşelătorie. Acestea sunt însoţite de opoziţia critică faţă
de autoritatea părinţilor sau a şcolii şi de un anumit grad de neconformism şi infatuare. Se manifestă
fuga de la ore, mai ales de la cele considerate foarte grele. Atracţia străzii este foarte mare şi creează
solidariţăti de moment foarte puternice, din care se pot naşte acte de huliganism. Datorită maturizării
sexuale se manifestă prima experientă sexuală şi apoi se structurează conduita sexuală, care poate lua
forme aberante, deviante, sub influienţe nefaste sau sub influienţa agesiviţătii. Inadaptarea este legată
şi de atitudini pedagogice inadecvate, de lipsa de emulaţie corectă, de aprecieri nedrepte. La adolescenţi
crima este mai rară.
Devianţa şcolară este un fenomen viu, atata timp cât școala va exista. Este un fenomen complex,
divers. Copii devianți resping școala deoarece se simt respinși de ea, cred unii cercetători, care mai spun
ca înșiși profesorii pot fi responsabili de actele de devianță etichetând elevii ca turbulenţi şi tratându-i
mereu cu suspiciune. Devianța şcolară e înţeleasă ca un mod de a depăşi sentimentele de umilinţă
determinate de eşecul şcolar, ca un mod de a reacţiona împotriva profesorilor,apreciaţi ca indiferenţi şi
ineficienţi.
Școala este esențială pentru educație, dar va rămâne generatoare de devianță atat timp cât
forma de educaţie de masă instituţionalizată există, tulburările de comportament, de personalitate vor
exista și îi fac pe copii devianți, necooperativi și instabili emoționali.

Bibliografie:

1. Lupu, D. ,,Psihopedagogia deviantei’’;


2. Sellin T., Dragomirescu V. T. (1976) ,,Psihologia comportamentului deviant, Editura
Stiintifica și Enciclopedica, București;
3. Cosmovici, A. și Iacob, L., (1998). Psihologie şcolară. Iaşi: Editura Polirom;
4. Crețu , E. (1999), Probleme de adaptare școlară, Editura ALL EDUCATIONAL, București.