Ministerul Educației,Culturii și Cercetării din Reublica Moldova

Centru de Excelență în Economie și Finanțe

Referat la disciplna RPMM

Tema:
‘’Tarifele serviciilor gospodărești comunale ‘’

Elaborat : Gîlca Daniela

Grupa: FB1710G
Verificat: Hortopan Doina

Chișinău 2019
 Ministerul Educației,Culturii și Cercetării din Reublica Moldova
Centru de Excelență în Economie și Finanțe

Referat la disciplna RPMM

Tema:
‘’Stabilirea prețurilor pentru produsele agricole ‘’

Elaborat : Caraman Daniela

Grupa: FB1710G
Verificat: Hortopan Doina

Chișinău 2019
 SERVICIUL PUBLIC DE ALIMENTARE CU APĂ
Accesul populaţiei la serviciile de aprovizionare cu apă este neuniform și diferă mult în
orașele analizate. În medie, 71,2% din locuitorii orașelorcentre raionale au acces la serviciul de
aprovizionare cu apă potabilă, în unele orașe acest grad apropiindu-se de 100%, iar în altele
acesta fiind substanţial mai mic: Dondușeni – 40,75%, Nisporeni – 18,44%.

În majoritatea orașelor, calitatea apei corespunde în mare măsură cerinţelor de potabilitate

ale Ministerului Sănătăţii, în timp ce în orașul Nisporeni doar 41,67% din probele de apă sînt
conforme, în Cimișlia – 47,87% și în Hîncești – 50%.
Datele colectate arată o mare discrepanţă între valoarea investiţiilor făcute de diferite primării
în sistemul de aprovozionare cu apă în ultimii cinci ani. În trei primării din cele 17 cercetate
(Soroca, Rezina, Ialoveni), nu s-au făcut deloc investiţii în sistemul de aprovizionare cu apă
rece, în timp ce în orașul Nisporeni aceste investiţii ajung la 982,45 lei pe cap de locuitor.
De asemenea, datele prezentate în cercetare indică clar că în majoritatea localităţilor pierderea
de apă potabilă în reţeaua publică de transport și distribuţie a apei pînă la intrarea în bloc/casă
este, în medie, de 39%, cele mai mari pierderi înregistrîndu-se la Edineţ – 72,18%, Nisporeni –
61,12%, Rezina – 58,75%, Dondușeni – 54,09%, Criuleni – 49,31%, Soroca – 47,07% etc. O
situaţie favorabilă este înregistrată în Cantemir și Cimișlia, cu 11,21% și respectiv 1,65%
pierderi de apă în reţea.
Variaţii semnificative sînt înregistrate și în tariful plătit de consumatori pentru 1m3 de apă
potabilă – de la 8 lei/m3 (Basarabeasca, Chișinău) pînă la 15 lei/m3 (Dondușeni, Ștefan-Vodă).

Costurile de exploatare și întreţinere a reţelei publice de transport și distribuţie a apei potabile

variază mult în localităţile analizate. În orașele Soroca, Cahul și municipiul Bălţi, acestea
depășesc 100 000 de lei pe kilometru de reţea anual, ceea ce este de peste 50 de ori mai mult
decît întreţinerea unui kilometru de reţea în Cimișlia, de exemplu.

SERVICIUL PUBLIC DE CANALIZARE ȘI EPURARE

Potrivit datelor furnizate de primării, 12 dintre cele 17 orașe incluse în cercetare dispun de
staţii de epurare funcţionale; apa uzată și epurată în aceste staţii rareori corespunde însă
normelor de deversare a apelor uzate în apele receptoare. Orașele Cantemir și Soroca nu dispun
de staţii de epurare funcţionale, astfel apa uzată adunată din sistemul de canalizare se revarsă
direct în rîurile Tigheci și Nistru, nefiind prelucrată.

În zece dintre orașele analizate, peste jumătate din locuitori nu au acces la serviciul de
canalizare, investiţiile pentru îmbunătăţirea calităţii acestui serviciu fiind extrem de reduse. În
Nisporeni, Edineţ, Criuleni, Bălţi, Chișinău, valoarea investiţiilor în sistemul de canalizare și
epurare în ultimii cinci ani nu a depășit 25 de lei pe cap de locuitor, în timp ce în orașul Cimișlia
acest indicator a înregistrat 316,57 lei pe cap de locuitor, sau de circa 13 ori mai mult decît în
Chișinău. Chiar dacă în unele orașe valoarea investiţiilor făcute în ultimii cinci ani în sistemul
de canalizare și epurare este aproape egală, sînt înregistrate devieri semnificative în costul de
exploatare și întreţinere a sistemului de canalizare, ceea ce indică eficienţa redusă în gestionarea
serviciului în orașe precum Bălţi, Nisporeni, Hîncești și Cahul. Orașele Chișinău și
Basarabeasca par a fi cele mai eficiente, reușind, cu investiţii mici, să aibă și costuri mici de
întreţinere a reţelei, și un grad înalt de conformare a apelor uzate la normele ecologice.
 În total, cel mai mult achită pentru 1 m3 de apă rece și pentru evacuarea și epurarea 1 m3 de
apă uzată locuitorii orașelor Ștefan-Vodă, Căușeni și Edineţ. La celălat pol sînt locuitorii
orașelor Chișinău, Soroca și Ialoveni, care achită cel mai puţin pentru aceste servicii publice.

SERVICIUL PUBLIC DE SALUBRIZARE

În doar patru orașe, accesul populaţiei la serviciul public de salubrizare este de peste 60%
(Cantemir, Criuleni, Chișinău și Ialoveni); în alte patru localități, acest nivel este mai mic de
15% (Basarabeasca, Cimișlia, Dondușeni și Nisporeni). Numai în trei orașe, peste 50% din
străzi sînt măturate și salubrizate: Soroca, Chișinău, Rezina; în alte șapte orașe, acest grad
fluctuează între 30-50%, iar în alte șase, nici 20% din străzi nu se mătură (Edineţ, Criuleni,
Bălţi, Basarabeasca, Hîncești și Cahul).
Gradul de acoperire cu veceuri publice a orașelor-centre raionale este extrem de redus. Sînt
orașe în care nu există deloc veceuri publice amenajate, iar în alte localități numărul acestora
este foarte mic. Cele mai multe veceuri publice sînt în Chișinău (din cele 20 de veceuri, 13 sînt
în gestiunea unui agent privat).
În localităţile studiate, tarifele plătite de locuitorii de la bloc pentru colectarea deșeurilor
variază între 5,60 lei/persoană (municipiul Chișinău) și 9,87 lei/persoană (orașul Hîncești). Cele
mai înalte tarife, pe lîngă orașul Hîncești, sînt stabilite în Basarabeasca (9,00 lei/persoană),
Soroca (8,60 lei/persoană), Dondușeni (8,30 lei/persoană) și într-un grup omogen de localităţi
(Ștefan-Vodă, Nisporeni, Ialoveni, Edineţ, Cimișlia), în care este stabilit un tarif egal cu 8,00
lei/persoană.

SERVICIUL PUBLIC DE TRANSPORT

Cea mai mare capacitate de transport este înregistrată în orașele Cahul, Bălţi, Chișinău și
Ialoveni, unde fiecărui locuitor îi revin cca 0,3 locuri în transportul public. Orașele Dondușeni,
Criuleni, și Cantemir nu dispun de serviciul transport public de pasageri.
Parcurile de mijloace de transport în comun, în mare măsură, sînt învechite și cu uzură fizică
ridicată. În opt orașe, vechimea medie a parcului de mijloace de transport în comun depășește
10 ani. În orașul Rezina, vechimea medie a parcului de mijloace de transport în comun
constituie 30 de ani. O situaţie mai bună este înregistrată în orașele Ialoveni, Hîncești, Cimișlia
și Cahul, unde vechimea medie a parcului de mijloace de transport în comun e în jur de 7 ani.
Tarifele mici aplicate pentru transportul public în majoritatea orașelor nu acoperă costurile
totale ale unităţilor prestatoare de servicii de transport. Există orașe în care costul pentru
călătoriile cu transportul public sînt parţial sau total compensate pentru anumite categorii de
locuitori: Bălţi, Chișinău, Cahul, Ștefan-Vodă, Soroca și Căușeni. În restul orașelor incluse în
cercetare, nu sînt prevăzute compensaţii ale costului transportului public.
Reprezintă o problemă accesul pasagerilor cu nevoi speciale la transportul public. Numai în
orașul Chișinău există transport public cu rampe de acces pentru persoanele cu nevoi speciale,
dar și aici doar 4,52% din numărul total de autovehicule sînt dotate cu astfel de rampe. În
celelalte orașe, unităţile de transport utilizate pentru transportarea pasagerilor nu sînt înzestrate
cu echipamentele necesare.