中华人民共和国/REPUBLICA

POPULARĂ CHINEZĂ

Ciupac Merita
Gîlca Daniela | Moraru Liliana| FB1710
Istoria Chinei începe din erele civilizației antice
- una dintre cele mai vechi din lume - care a
înflorit în bazinul fertil al Fluviului Galben, în
Câmpia Chinei de Nord.
Republica Populară Chineză, este un stat
independent situat în Asia de Est. Este țara cea
mai populată din lume, cu o populație de peste
1.350.000.000 de locuitori.
 ISTORIE ȘI CREȘTERE ECONOMICĂ

DE LA ÎNFIINȚAREA SA ÎN 1949 PÂNĂ LA SFÂRȘITUL ANULUI 1978,

REPUBLICA POPULARĂ CHINEZĂ A AVUT UN STIL SOVIETIC DE
ECONOMIE PLANIFICATĂCENTRALIZATĂ. DUPĂ MOARTEA LUI MAO, ÎN
1976, ȘI SFÂRȘITUL REVOLUȚIEI CULTURALE, DENG XIAOPING ȘI NOUA
CONDUCERE CHINEZĂ AU ÎNCEPUT SĂ REFORMEZE ECONOMIA ȘI SĂ SE
ÎNDREPTE ÎNSPRE O ECONOMIE MIXTĂ, ORIENTATĂ SPRE COMERȚ, SUB
CONDUCERE MONOPARTIDĂ.

Istorie și creștere economică

De la înființarea sa în 1949 până la sfârșitul anului 1978, Republica Populară Chineză a avut un stil sovietic de
economie planificată centralizată. După moartea lui Mao, în 1976, și sfârșitul Revoluției Culturale, Deng
Xiaoping și noua conducere chineză au început să reformeze economia și să se îndrepte înspre o economie
mixtă, orientată spre comerț, sub conducere monopartidă.
Colectivizarea agricolă a fost desființată iar terenurile agricole
privatizate, în timp ce comerțul exterior a devenit o nouă preocupare
majoră, ducând la crearea de zone economice speciale
China modernă este caracterizată, în principal, ca având o economie
de piață bazată pe proprietate privată și este una dintre cele mai
importante exemple de capitalism de stat
Întrucât liberalizarea economică a început în 1978, China a fost printre economiile cu cea mai rapidă
creștere, la nivel mondial,bazându-se în mare măsură pe investiții și export.
Presedinte Jiang Zemin și premierul Zhu Rongji au condus națiunea în anii ’90. Sub administrația lor,
performanța economică a Chinei a scos un număr estimat de 150 de milioane de țărani din sărăcie și a
susținut o rată medie anuală de creștere a produsului intern brut de 11,2%
De la introducerea unor reforme economice în 1978, China a devenit una dintre economiile mari
ale lumii, cu cea mai rapidă creștere economică bazându-se în mare măsură pe investiții și export
După o perioadă în care economia a avut de suferit din cauza
“Marelui Salt Înainte” şi “Revoluţiei Culturale” erau necesare nişte reforme temeinice care să pună pe
picioare economia chineză. Aceste reforme au fost prezentate pentru prima oară deZhou Enlai într-un
raport în faţa Congresului Naţional în ianuarie 1975. Însă datorită luptelor politice pentru succesiune care
au urmat după moarte lui Zhou şi Mao,implementarea “Celor patru modernizări” nu a început decât după
succesul lui Deng încea de-a treaia plenară a Comitelui Central din decembrie 1978.
“Cele patru modernizări”urmăreau o modernizare a agriculturii, a industriei, aarmatei şi a tehnologiei până
la sfârşitul secolului XX. Deng însuşi a vorbit desprenecesitatea modernizării urgente a căilor ferate, a
industriei oţelului şi cărbunelui, dar şidespre nevoia de a oferi stimulente de ordin material pentru muncitori şi
ţărani pentru acreşte producţia, care să înlocuiască sistemul lui Mao în care stimulentele erau doar deordin
ideologic. Deasemenea aceste reforme economice aveau un obiectiv politicimportant de îndeplinit, până
la sfârşitul secolului:
“... valoare globală a producţieinaţionale să ajungă la 800 de dolari S.U.A. pe cap de locuitor, iar viaţa
poporului săatingă un nivel confortabil “
În timpul “Marelui Salt Înainte” sau al “Revoluţiei Culturale” ale căror urmări au fost
mult mai grave, însă mediatizareaevenimentelor din 1989 la nivel internaţional, a
dat lucrurilor o perspectivă foartesumbră, iar în final au creat Chinei o imagine
negativă asupra modului în care respectădrepturile omului