Tot pe la anul 1821, o parte din locuitorii satului Scorţaru

Vechi, din cauza aceleiaşi boli molipsitoare, împreună cu

preotul Radu Popescu şi cu îngăduinţa turcului Scorţaru, au
plecat sub conducerea fiului paşalei Omer, spre a alege alt
loc de sat, însă nu în afara kazalei Brăila. Băjenarii aceştia,
conduşi de Omer şi de Popa Radu au fixat ca satul cel nou să
fie pe malul Buzăului. Popa Radu, căruia i se dăduse în
arendă partea dinspre hotarul de la V. al kazalei – azi fostul
sat Deşiraţi – îşi aşezase armanul spre V. de Scorţaru Nou, la
vreo 250 de m, unde s-au aşezat rudele şi argaţii lui, formând
astfel un alt sat cu numele de Odaea lui Popa Radu, care
servea şi ca un fel de pază, spre a nu trece locuitorii peste
hotarul kazalei. Sfoara de pământ, ce se zicea Odaia, se
numeşte ulterior Deşiraţii55. Acest proces de mutare a unei
părţi de populaţie dintr-un sat în altul, cauzat de diferite
motive, este numit de specialişti proces de roire naturală a
populaţiei. Noul sat păstrează de obicei denumirea satului
originar, preluând apoi şi adjectivul nou, cum este cazul
satului Scorţaru Nou şi al altor sate precum Roşeţii Noi sau
Vădenii Noi56.Iată câteva familii care probabil au emigrat
odată cu Popa Radu pe malul Buzăului, deoarece apar în
Catastihul de la 1828, familii ce există şi astăzi:- fruntaşi: Cal,
Mototolea, Coman, Puia, Bratosin;- mijlocaşi: Tătăranul,
Sasu, Cal, Coman, Mocanul;- codasi: Bercaru, Mototolea,
Eremia Tudorache, Floricică57.