Sunteți pe pagina 1din 2

Modul III – Cultura plantelor aromatice şi medicinale

FIŞĂ DE DOCUMENTARE

ARMURARIUL (Silybum marianum)

IMPORTANȚĂ
Armurariul este originar din regiunea mediteraneană şi din Asia Centrală, unde este răspândit în
flora spontană. În România, armurariul creşte doar cultivat. Este cultivat pentru fructe, care conțin diferite
principii active, între care cele mai importante sunt silibina şi silimarina.
Extractele din fructe sunt folosite prepararea unor produse farmaceutice cu acțiune
hepatoprotectoare în tratarea unor leziuni ale ficatului, după hepatite, aşa cum este produsul farmaceutic
„Silimarină”. Părțile aeriene ale plantei poi fi utilizate ca tonic amar. Pe lângă efectul benefic asupra
afecțiunilor ficatului sau bilei, silimarina are şi un puternic efect antioxidant şi este recomandat în cazul
unor intoxicații cu metale grele sau cu ciuperci otrăvitoare.

CERINȚE FAŢĂ DE CLIMĂ ŞI SOL


Cele mai favorabile zone de cultivare din țara noasträ pentru armurariu sunt regiunile mai calde
din sudul şi vestul țării. Plantele necesită temperaturi ridicate pe întreaga perioadă de vegetație. Față de
umiditate au cerințe moderate; totuşi, seceta prelungită din vară poate afecta producția. Armurariul nu este
pretenţios față de tipul de sol dar dă recolte mai mari pe soluri mijlocii, profunde, bine drenate şi cu
umiditate suficientă.
Zonele foarte favorabile sunt Câmpia Bărăganului, Câmpia Burnasului, iar zonele favorabile
sunt Câmpia Olteniei şi Câmpia Timişului.

PARTICULARITĂŢI BIOLOGICE
Armurariul este cultivat ca plantă anuală. Rădăcina este bine dezvoltată, iar tulpina este înaltă
de 50-150 cm şi striată. Frunzele sunt mari, pot ajunge până la 15 cm lungime şi prezintă țepi pe
nervurile terminale. lnflorescența este un capitul cu flori tubuloase, de culoare roşie-violacee. Înflorirea
are loc din iulie până în septembrie. Fructul este o achenă alungită, de culoare brună, cu papus. Masa a
1000 de fructe (MMB) este de aproximativ 30 g.

TEHNOLOGIA DE CULTIVARE

Amplasarea culturii. Armurariul trebuie cultivat după plante care lasă terenul curat de buruieni şi fără
resturi vegetale. Cele mai bune plante premergătoare sunt leguminoasele pentru boabe, cereale păioase
dar poate fi cutivat şi după plante prăşitoare sau plante furajere, bine întreţinute şi fertilizate. După cultura
de armurariu, din fructele scuturate răsare foarte multă samulastră, ceea ce impune o grijă specială pentru
combatere.

Armurariul nu va fi cultivat după plante atacate de putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum ) cum
sunt floarea-soarelui, soia, fasolea sau rapița. Este recomandat să revìnä pe acelaşi teren după 4-5 ani.

Administrarea îngrăşămintelor. Armurariul valorifică bine îngrăşămintele aplicate în doze moderate.


Se recomandă îngrăşăminte cu fosfor, sub formă de fosfaţi naturali, în doze de 40 – 50 kg/ha P 2O5.
Îngrăşămintele organice de tipul gunoiului de grajd foarte bine mărunţit şi fermentat, vor fi aplicate
toamna, împreună cu îngrăşămintele cu fosfor şi vor fi încorporate sub arătură.
Lucrările solului. După premergătoarele recoltate mai devreme, în lunile de vară, trebuie să fie efectuat
mai întâi un dezmiriştit şi apoi arătura. După premergătoarele târzii, arătura va fi executată la adâncimi
de 22-25 cm şi va fi urmată de lucrări de întreținere pentru distrugerea buruienilor care răsar şi a crustei.
Se va urmări încorporarea resturilor vegetale şi realizarea unui teren foarte bine nivelat şi uniform.
La desprimăvărare, se va lucra cu grapa cu discuri pentru mobilizarea solului compactat peste
iarnă. Înainte de semănat, patul germinativ va fi pregătit cu un combinator, sau cu o grapă cu discuri în
agregat cu grapa cu colţi reglabili.
Sămânța şi semănatul. Sămânța utilizată pentru înființarea culturii trebuie să provină din loturi
semincere cultivate în sistem ecologic, să fie certificată, să fie sănătoasă şi să fie produsă în anul
precedent.
Semănatul poate fi efectuat primăvara, în prima urgență, cu semănători universale (de tip SUP-21,
SUP-29), utilizând pentru semănat soiul „De Prahova”. Puritatea fizică a semințelor trebuie să fie de
minimum 90%, iar germinația de minimum 75%.
Distanța între rânduri recomandată este de 50 cm. Adâncimea de semănat trebuie să fie de 3-4 cm,
iar densitatea plantelor la răsărire de 15-18 plante/m2 ceea ce corespunde cu o cantitate de sămânță de 6-8
kg/ha.
Lucrările de îngrijire. Imediat după răsărire sunt recomandate praşile şi pliviri pe rând pentru
combaterea buruienilor. Datorită ritmuluì rapid de creştere, armurariul dezvoltă destul de devreme o
rozetă de frunze, ce acoperă intervalul dintre rânduri şİ înăbuşă astfel buruienile.
O boala periculoasă, care poate compromite cultura este putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum). Această
boală atacă la colet, iar plantele au aspect de ofilire şi se frâng uşor. Pentru combaterea bolii sunt
recomandate măsuri preventive, cum ar fi respectarea rotației şi măsurile de igienă culturală.
Controlul dăunătorilor, precum viermii sârmă (Agriotes spp.) sau rățişoara (Tanymecus spp.), se
realizează prin măsări preventive care țin de rotaţie şi de combaterea buruienilor atacate de aceşti
dăunători.
Recoltarea. Armurariul poate fi recoltat cu combine, atunci când 80% din fructe au ajuns la maturitate şi
sunt uscate. Dacă se întârzie recoltarea apar pierderi mari de producție datorită scuturării fructelor. Poate
fi executată şì recoltarea în două faze: întâi plantełe sunt tăiate şi lăsate în brazde 3 - 4 zile, până când
umiditatea ajunge la 13%, şi apoi este executat treieratul cu combina prevăzută cu ridicător de brazde.
Pe suprafețe mai mici este posibilă şi recoltarea manuală a inflorescențelor, realizată în mai multe
treceri, deoarece fructele se coc eşalonat, în felul acesta sunt diminuate pierderile prin scuturare.
Imediat după recoltare este recomandată condiţionarea şi reducerea umidităţii, cu ajutorul uscătoarelor
artificiale, la temperaturi de maximum 30- 40°C, sau prin expunere la soare sau în magazii acoperite.
Producțiile de fructe pot fi de 1000-1500 kg/ha. Condițiile de recepționare prevăd: maximum 12%
umiditate, maximum 1,5% corpuri străine organice; maximum 0,5% corpuri străine minerale.

S-ar putea să vă placă și