2.

Ligaturile lui Stalnnius

->ggl Remak – sinus venos
->ggl Ludwig – per interatrial
->ggl Bidder – sant AV
I. jonct sinus venos – AD
II. = I + R-L
III. =desfacere I

3.Legea inexcitabilitatii periodice a inimii

Legea inexcitabilitatii periodice a inimii reprezinta capacitatea cordului de a raspunde printr-o
contractie la un anumit stimul extern doar in conditiile in care acest stimul survine doar in anumite faze
ale PA ale miocardiocitului. Cordul este inexcitabil in cursul sistolei.
In timpul potentialului de actiune, fibra miocardica este refractara la stimuli suplimentari,
indiferent de intensitatea acestora.
Perioada refractara efectiva (PRE) se datoreaza inactivarii canalelor de sodiu (INa) la scurt timp
dupa depolarizare. Recuperarea acestora dupa inactivare necesita revenirea Vm la aprox -40 mV (in a
doua parte a fazei 3). Stimulii aplicati in cursul PRE nu au nici un efect asupra PA.
La sfarsitul fazei de platou, celula incepe sa se repolarizeze pe masura ce IK se amplifica. In a
doua parte a fazei 3 o parte dintre canalele de Na incep sa recupereze dupa inactivare, generand
perioada refractara relativa (PRR), in cursul careia stimuli suplimentari pot produce un PA cu
amplitudine mai mica fata de cel normal. Amplitudinea si panta de depolarizare a PA se modifica in
functie de momentul in care sunt aplicati stimulii suplimentari in cursul PRR a excitatiei anterioare.
Refractaritatea face imposibil tipul tetanic de contractie la nivelul miocardului. Tetanizarea
cordului ar compromite functia de pompa prin aparitia unor sistole prelungite.
Daca se aplica un stimul extern, cu cat acesta este mai aproape de PRA, amplitudinea
potentialului de actiune urmator este mai mica, iar perioada refractara compensatorie este mai mare si
invers.