TRAVERSELE DIN BETON ARMAT

Traversele din lemn pe lângă certele avantaje, prezintă şi unele dezavantaje: degradare
prin putrezire, crăpare / fisurare şi uzură mecanică, stabilitate redusă a căii la flambaj,
rezistenţe reduse la încovoiere, şi în special, nevalorificarea superioară a
materialului lemnos. Dintr – un stejar de 100 de ani, cu lemn de calitate
superioară, fără defecte, se pot confecţiona maximum 2 - 3 traverse, pe când dacă
din respectiva masă lemnoasă ar fi confecţionate alte produse (de exemplu mobilă),
s – ar obţine o valoare mult superioară celei corespunzătoare traverselor.
Din motivele de mai sus, s – a impus utilizarea traverselor din beton în locul celor din
lemn.
Utilizarea traverselor din beton în locul celor din lemn prezintă următoarele avantaje:
- se confecţionează din materiale locale, cu largă răspândire în natură, în cantităţile
necesare;
- au mare rezistenţă la încovoiere, la uzură mecanică şi la agenţi atmosferici;
- stabilitate sporită la flambaj, în special la calea fără joante;
- cheltuieli minime de întreţinere
- costuri de procurare comparabile cu traversele din lemn, dar cu durata de exploatare
mult mai mare.
Totodată, utilizarea traverselor din beton în locul celor din lemn prezintă următoarele
dezavantaje:
- sunt mai puţin elastice, deci amortizează mai puţin şocurile şi vibraţiile provocate de
circulaţia vehiculelor, solicitând suplimentar şi mai dezavantajos suprastructura şi
infrastructura căii precum şi materialul rulant;
- din cauza rigidităţii sporite, confortul circulaţiei este mai redus faţă de circulaţia pe
cale cu traverse din lemn;
- frecvenţa ridicată a vibraţiilor conduce la pierderea aderenţei dintre armătură şi
beton, cu distrugerea traversei;
- prin poziţionarea fixă a diblurilor de prindere a şinelor de traverse în procesul de
fabricaţie a traverselor în uzinele producătoare, nu se pot aplica – decât cu complicaţii majore
– supralărgirea căii în curbele cu raze mici şi nici realizarea de suprastructuri speciale – unde
de regulă sunt necesare contraşine (curbe cu raze mici unde ar fi necesare contraşine le firul
interior, la pasaje de nivel, pe poduri, pe liniile încălecate şi pe aparatele de cale);
- traversele din beton sunt mult mai grele (300 … 350 kg traversele din beton armat şi
230 …. 260 kg traversele din beton precomprimat);
- greutatea mare a traverselor din beton conferă manipularea cu dificultate a acestora,
mai ales la înlocuiri izolate. La evenimente de cale, restabilirea circulaţiei se face mult mai
greu (aproape de 10 ori faţă de traversele din lemn);
- nu se pot folosi pe terasamentele insuficient consolidate;
- izolarea electrică – strict necesară pe liniile electrificate şi pe cele cu bloc de linie
automat – BLA – se realizează numai cu măsuri speciale (betonul îmbibat cu apă este bun
conducător electric şi nu asigură rezistenţa electrică minimă de 2250 ).
Progresele realizate în proiectarea, executarea, introducerea în cale, exploatarea şi
întreţinerea traverselor din beton a condus la generalizarea utilizării acestora. În perioada
1970 – 1980, când au fost realizate majoritatea extinderilor de reţele şi a dublărilor de cale au
fost confecţionate anual peste 1.000.000 traverse din beton precomprimat. În prezent, au fost
proiectate şi realizate traverse din beton precomprimat care să elimine – în special –
inconvenientele care limitau utilizarea acestora în curbele cu raze mici şi la suprastructurile
speciale.
Traversele din beton armat pot fi monobloc sau bibloc.
Traversele monobloc pot avea secţiunea constantă sau variabilă.
 Traversele cu secţiunea variabilă au greutatea mai redusă şi prezintă certe avantaje
privind solicitarea acestora în special în zona momentelor negative.

(-)
M
(+) (+)
+

Traversele monobloc din beton armat s – au dovedit necorespunzătoare datorită

fragilităţii la sarcinile dinamiceşi mai ales datorită fisurării sub talpa şinei – în dreptul
prinderilor – precum şi în zona centrală la partea superioară.
Momentele negative apar numai cu timpul, datorită circulaţiei şi deformaţiilor
remanente ale căii, fapt care conduce la fisurarea traversei în zona centrală la fibra superioară
şi la blocheţi la fibra inferioară. Datorită faptului că traversele sunt realizate din beton armat
care lucrează în mod normal cu fisuri, nu se poate evita fenomenul de fisurare al traverselor
indiferent de modul de dispunere a armăturii în secţiunea traversei.
Chiar dacă burajul – deci rezemarea traversei pe prismul de piatră spartă – se face
numai sub blocheţi, nu se poate evita fisurarea blocheţilor la fibra inferioară.
Pentru reducerea fenomenului de fisurare a traverselor – în special la fibra superioară
în zona centrală a traversei, se pot aplica următoarele dispoziţii constructive:
1. Centrul de greutate al reacţiunilor (rezultanta) produse pe prismul de piatră spartă să
se situeze cu 4 … 5 cm spre capătul traversei faţă de axa şinei

Q r

r’
-Q

(M) (+)
(+)
+

M = Q (r - r)

2. Grosime redusă a traversei în zona

centrală, prismul de piatră spartă are grosimea
constantă;
 3. Grosime constantă a traversei în
zona centrală, prismul de piatră spartă are
grosimea redusă în zona centrală a căii;
4. Traverse cu lăţime redusă în zona
centrală. Chiar dacă pe toată suprafaţa
traversei este aceeaşi presiune „p”, rezultanta b1 b2
„Q” se deplasează către capetele traversei
datorită faptului că p x b1  p x b2, deci se sau
reduce momentul negativ în zona centrală a
traversei. Ultima soluţie elimină variaţiile
bruşte ale secţiunii traversei, deci şi variaţiile b1 b2
bruşte ale eforturilor pe secţiunea traversei.

Secţiunea variabilă a traversei în plan are efecte foarte favorabile asupra stabilităţii
căii la solicitări orizontale transversale căii deoarece pe lângă forţele de frecare dintre feţele
laterale ale traversei şi prismul de piatră spartă, sunt mobilizate şi rezistenţele de forfecare ale
prismului de piatră spartă, care au valori semnificative. Acest fapt este cu atât mai pregnant,
cu cât în timp, datorită frecărilor dintre traversă şi piatra spartă se produc uzuri în ambele
elemente, deci forţa de frecare scade şi deci rezistenţa căii la deplasări transversale (deripări)
scade.
Traversele din beton armat monobloc nu au fost generalizate deoarece au greutăţi
mari, sunt sensibile la acţiunile dinamice provocate de circulaţia vehiculelor, au slabă
rezistenţă la oboseală, prinderi defectoase ale şinelor de traverse, fapt ce a impus abandonarea
acestei soluţii tehnice de realizare a traverselor.
Pentru reducerea momentelor negative din zonele centrale ale traverselor, au fost
realizate şi generalizate traversele bibloc din beton armat.

220

720 720
800

articulaţii
În Franţa sunt larg utilizate traverse bibloc cu blocheţi paralelipipedici cu dimensiunile
720 x 220 x 290 mm armaţi cu câte 5 bare  10 sus şi jos, legate cu etrieri, solidarizaţi cu
profile „U” sau cupoane de şină fără ciupercă. Sistemul a fost extins şi în Elveţia, Olanda,
Spania, Brazilia şi Mexic. În România, acest tip de traverse sunt utilizate la realizarea căii de
rulare a metroului şi a noii căi de rulare a tramvaiului uşor din Bucureşti (după anii 90).
 Pe reţeaua de căi ferate această soluţie nu a fost aplicată în special datorită:
- apar deteriorări ale betonului în zonele de contact cu antretoazele rigide;
- consum sporit de oţel;
- pericolul corosiunii antretoazelor din oţel;
- pozarea mai dificilă a căii;
- variaţii mari ale lărgimii căii în cazul prismului de piatră spartă sau a terasamentelor
insuficient compactate;
- lipsa unei experienţe suficiente pe plan naţional asupra comportării în exploatare a
acestei soluţii tehnice.
O altă variantă a traverselor bibloc a fost realizată în ideea creării unor articulaţii în
vederea reducerii momentelor negative din zona centrală a traversei. În locul antretoazei
rigide intermediare a fost introdus un al treilea bloc din beton articulat de cei doi blocheţi.
Articulaţiile sunt realizate din tije metalice, cabluri sau fascicule din sârmă sau plăci din lemn
presate şi bachelitizate (Belgia).
Cel mai răspândit sistem de traverse tip bibloc este de tipul ROGER –
SONNEVILLE (RS) larg răspândit şi utilizat în Franţa.

clemă elastică
tirfon - bulon
cuzinet cauciuc
inel grower
diblu
electroizolant

plăcuţă de cauciuc
blochet
antretoază rigidă

Avantajele traverselor bibloc:

- asigură o stabilitate sporită a căii în măsura în care în prismul de piatră spartă se
produc rezistenţe suplimentare (rezistenţa pasivă) pe capetele ambilor blocheţi şi sporirea
rezistenţei de frecare a traversei cu piatra spartă deoarece pe lungimea antretoazei metalice,
frecarea traversă – piatră spartă este înlocuită cu frecarea internă a pietrei sparte care este mult
mai mare;
- sunt mult mai uşoare şi se pot manevra uşor;
- permit mecanizarea lucrărilor de montare – întreţinere a căii.